Curierul de Iassi, iulie-decembrie 1873 (Anul 6, Nr. 81-146)

1873-09-19 / nr. 108

Anul VI. toi, Herouri 19 Septemvrie, 1873. ANUL CIUBI. 0 PREȚUI. ABONAMENTULUI: Esemplam. 20 bani. CALENDARUL SEPTAMANE 1. Stil Stil í»Tji t V * T­is v j] I­i>­i •. ff i Răsăritul Apusul Siii Stil tstoa­p­i T­H­II N­IT L is i î­­­li Răsăritul Apusul­­ vechi­u. nou. VIDA­­P­A­I­K­O­A­V­L­I L îi 1. j Soarelui_ Soarelui. cehia. no­u. VIDA* P­A­T K­ O­A­W­h­is 1 D­iu­l. j Soare­ ui. Soare]uL| Septemv. Septemv. ii lore. m­. Ore. m­. . Septemv. Octomv. ~ Ore. m. Ore. m. 16 29 Duminică. j| Martira Eufimia. 1 6 6 5 52 20 3 Joi. Marele Mart. Eustatie. 6 13 5 45 17 30 Luni. 1 Martira Sofia. 1 6 8 5 50 21 4 Vineri. Apost. Codrat. 6 14 5 43 TIPOGRAFIEI NAȚIONALE. CURIERUL DE IASI­I :: .­­ 1­1 sei: Tu un an 20 lei noi; — Pe șese luni 11 lei noi; —Pe trei luni 6 lei noi. Districte! Pe un an 24 lei noi; — Pe șese luni 13 lei noi; —Pe trei luni 7 lei noi. Austria: Pe 6 luni 14 franci; — Germania: Pe 8 luni 18 franci, Italia, Belgia, Elveția. — Pe șese luni 22 franci; — Francia. Pe șese luni 28 frânci. Apare de TREI ori pe septamana DUMINICĂ, MERSURI Și VINERI, Rănd­ul sau locul seu În bani. Insorsiuni și­ reclame: Rândul CO bani.— Epistole nefrancate nu se prințesc. — Manu­scriptele nepublicate se vor arde. Redactiunea si Administratiunea in localul 18 Oct. 1 Marți. 1 Cuviosul Eumenie. 6 10 5 48 . 22 5 Sâmbătă. 1 Martirul Foca și loan. 6 17 5 41 19 2 Mercuri. 11 Mart. Trofim. 1 6 12 5 47­­ 1 23 6 Duminică. Zămislirea Sf. loan Botezătorul. 6 19 5 39 Iași, 18 Septemvrie 1873. Publicăm mai la vale petițiunea mai multor cetățeni din Iași, trimisă Domni­­torului la București in cestiunea supri­mării burselor la școala centrală de fete din Iași. Deie Domnul, ca Principele nostru, aflând de faptele Ministrului seu de Culte și invețătură publică, să-i ordoane a-și revoca măsujele de suprimarea burselor și părăsirea scoalelor. Cestiunea școale­­lor sub D-nul Tell a luat proporțiuni din cale-afară îngrijitoare pentru toată lumea. Nu înțelegem care este scopul 11-sale și unde voește a ajunge cu ma­nia de a strica. Am înțelege să nu facă nimic, aceasta să vede adese la noi și suntem deprinși cu nepriceperea in ma­terie de îmbunătățire, dar să ni se fie ce am avut, bun sau zeu așa cum era, să ni se strice fără nici un cuvânt scoa­lele, unele prin suprimare cu totul, al­tele prin lasarea in părăsire, aceasta de­vine grotesc. Nu ne putem pricepe cum D-nul Tell care a avut pururea o reputațiune v de om integru și bun patriot, să compro­mite tocma acum la bătrăneță dărâmând scoalele noastre. A început intei cu dă­râmarea materială, și sfârșește cu acea morală. Gimnaziul Ștefan cel mare perzind toată speranța de a vede reparăndu-se mizerabilul local in care stă, a între­prins reparatura sa cu ch­eltueala pro­fesorilor. Liceul central, vechea Aca­demie Mihaileană, stă fără geamuri și pentru ca să impedece răceala, elevii a­­dunați pun dulapuri și perne prin fe­reste . Școala centrală de atâta timp, stă cu zid­ul dărâmat. Eată starea scoa­lelor noastre. Și dacă oamenii să plâng, și cum n'au să se plângă de această vădită dușmănie, de această goană a invățăm­­ntului public ce au venit pe capul scoalelor noastre din Iași, atunci ni să respunde că acei ce să plăng și strig fac opozițiune. *) Mare nefericire cu D. Tell! *) Vezi ziarul „Zioa“ No. 65 din 16 Septemvrie. Prea înălțate Doamne, Singurul Institut de bine­facere ce avem in felul lui in urba noastră Iași cum și in toată România de dincoace de Milcov, pen­tru educațiunea fiicelor noastre, este inter­natul scoalei normale de fete, din sinul că­rui templu începuse acuo­ a se trezi și fi­ințele aceste slabe ce de secoli se găsesc dormitând­ in somnul ignoranții neavând nici o cunoștință despre drepturile lor de om, și avantajele ce pot trage din isvorul In­strucțiunei. Acest azil zic al dezvoltărei sexului femenin, datează existența sa de un îndelungat șir de ani. Cu profundă tristeță vedem că D. minis­tru­l Jultelor și al Instrucțiune­i publice vo­ește al desființa și pe acesta. Probe de ceea ce suntem îngrijiți, înălțimea Voastră, este chiar preludiul disposițiunilor luate de D-sa, incepănd acum de­odată cu nimicirea bur­selor concurenților la clasa I gimnasială din internatul Liceului Național de aici, de pe bancele căruia in curs de o jumătate secol aproape s’au rădicat nu puțini barbați emi­nenți demni de a conduce afacerile și inte­resele cele mai importante ale statului Ro­man, al 2-lea că concurența burselor va­cante de la zisa scoală normală, in toți anii se publica incă de prin luna lui Juliu, cănd acum ne găsim in Septemvrie și nici o mă­sură relativa nu se vede luată din partea D. Ministru. Pe basa acestor motive ce cu tot resonul ne-au pus in cea mai mare ingrijire ca co­pilele noastre să nu remănă de sbucium pe ulițe, parcurănd orașul de la o estremitate la alta, pentru a’și pute continua studiele lor; sub­semnații cetățeni din urba Iași, ve­nim cu profund respect a ruga pe înălțimea Voastră, că având in considerație plângerea ce ve aducem perspective acestor fragede ființi a cărora viitor intrerumpt tocma de pe la jumatatea carierei lor sociale, se a­­veți indulgența a abate de deasupra cape­telor noastre această fortună atăt de ame­nințătoare pentru noi părinții a cărora sa­­crificie materiale și morale să se poată cel puțin recompensa prin realizarea dorințelor noastre, ordonând ținerea in statu-quo aces­tui așezemănt așa precum el și au avut exis­­tența lui de un îndelungat șir de ani, după cum am mai zis. Suntem ai înălțime! Voastre cu cel mai profund respect pre plecați și pre­supuși servitori. A. B. Mich­ailescu, C. Balusascu Sechelariu, To­mas Savescu, Gh. Petrini, Gh. Zaharianu. Mai urmează alte 40 semnături. No. 108. ȘTIRI DIM­IHTRU. Exposițiunea universală de la Viena. (Urmare). Mai găsim in Turcia; f­iu, țesătura co­­voarelor de Smyrna; al 2-lea, mătăsării de la Brussa și Damas; al 3-lea, broderii pe postav și pe mătase. Covoare.—Vedem aici adunate o colecțiune destul de complectă de covoare de toate ca­litățile, de la kilimul ordinar ce intrebuin­­țază țăranul bulgar fără avere, până la co­voarele pâslă cafefea ce servesc avuților, cu care se așterne, seraiurile și care sunt prin­cipalul ornament al palatelor feerice ale Bos­­phorului. Țesute cu lână foarte subțire și de o soliditate extraordinară, aceste covoare se disting mai ales prin viociunea culorilor bătătoare la ochi, cari au această neprețuită qualitate de a nu’și schimba fața nici­odată. Știm foarte bine că dacă desemnul, varietatea și viociunea culorilor covoarele turcești au pu­tut fi căte­odată imitate de către fabri­cații Francezi și Engleji, toate silințele lor **in ó Hú moi. Vaua cănd uii vir­ui* să utíBC Optic, secretul solidității culorilor, care pănă as­tăzi este privilegiul exclusiv al Orientalilor. Și fiind­că suntem pe acest tărâm, se men­ționăm că această qualitate superioară se găsește egalmente in tot Orientul, și chiar la noi in România. Aceasta se explică în­destul de prin inpregiurarea că in Turcia și la noi usagiul machinelor fiind necunos­cut, toate țesăturele sunt făcute de mănă. Și căt pentru ceea ce privește substanțele colorante, negreșit că sunt mai multe din ele cu totul necunoscute Occidentalilor și care nu pot crește in clima lor. Insă un raport însemnat ce deosebește toate productele Turciei de ale noastre, de eseplu, este uniformitatea aproape invaria­bilă a desemnurilor, cari par a nu fi schim­bate de loc de mai mulți secole. Trebuie, fără nici o indoeală, să atribuim aceasta la respectul tradițiunei, și această trăsură ca­racteristică, această eroare pentru tot ce este inovațiune, acest semn distinctiv al adevă­raților credincioși, găsește aici, sub ochii noștri, o espresiune strălucitoare in toate productele Turciei. Pentru covoare și țe­sături in genere, se știe că din contra Ro­mânia se distinge tocmai particularmente prin nemărginita varietate a desemnurilor, cari insă nu se intălnesc nici­od­ată repetate in același costum. Țesături de matase și broderi.—Cele ce am zis pentru covoare se aplică și la țeseturile de matase, după cum credem noi, precum și la broderii, cari merită cea mai mare aten­țiune nu numai pentru avuția culorilor clară și pentru armonia și gustul ce a presidat la fabricațiunea lor. Observăm mai ales niște foarte bogate stofe de aur și de argint, și mai multe alte broderii diferite, lucru al pacienței damelor turcești. Covoară de masă, broderii, țesă­turi, mantale de damă, manșoane făcute cu pene de lebădă, etc, etc., acestea sunt cari formează exposițiunea Otomană, care in to­tal este una din acelea care atrage mai mulți visitatori, înainte de a părăsi această galerie trecând repede înaintea marelor dulapuri sau gem­­lăcuri umplute cu mătănii, cruci, etc., și alte obiecte sânte, provenind direct de la Ierusa­lim, orașul sânt, mai avem incă a studia intr’o­­ordine de idei mai știițifică o colecțiune mineralogică foarte prețioasă a doctorului Abdullah-Bey, cu atăt mai interesantă că cuprinde adeverate thesaure. Această colecțiune de petrificațiuni, com­pusă de 3,000 bucăți, și conținând o vari­etate infinită de stănci de toată natura, cla­sate in mod methodic, constitue toată fauna fosilă a Bosforului. Ar fi dată prea lung ca să enumerăm aici numele tuturor acestor avuții mineralogice; insă chiar numărul bu­căților ce compun colecțiunea de a se înțe­lege importanța ei. Credem interesant să reproducem asupra lor căte­va detaliuri des­pre lucrările doctorului Abdullah-Bey, natu­ralist invitat, (de la 1867, colonel de stat­­major.) Acesta cu o perseveranță neobosi­toare, a urmărit cercetările sale asupra dis­­posițiunilor geologice ale Bosforului și ale locurilor incungiurătoare de pe lânga Con­­stantinopole și ast­fel de atunci a putut prin muncă și studiu să adune, să clasifice mai multe colecțiuni foarte interesante pe cari lea FOILETON. BUCHETIERA DE LA FLORENȚA. (Urmare). Mă găseam la Cecilia, îmi zise, când teau adus împlântat un sănge, și niște hărț­i ce pioasă din buzunarul d-tale, printre care am însemnat niște versuri tare frumoase adre­­suite cătră Cecilia, și niște cărți de visite a D-tale, ne-au prilejit la amăndoue chipul de a’ți cunoaște numele. Ne iartă Domnule dacă am avut indiscreția de a le ceti, vise trebue se facem reviste acelor hârtii, pen­tru­­ ca se putem afla numele și adresa per­soanei, care era in minele noastre, și se o trimitem in sinul familiei sale. — Nu vă pot mulțămi Sinora de bunăta­tea și de mila ce ați avut pentru mine, și credeți că voiu fi un veci recunoscător. Au fost o datorie pentru noi, Domnule, ca să-ți prodigăm îngrijirile de care aveai o neapărată trebuință, in starea primejdioase in care te aflai; și dacă nu am putut face mai mult pentru D-ta, cred că aceasta nu au atârnat de la vroința noastră. Știi Siniora, pricina care, prin nenorocirea mea, m’au depărtat atăt de degrabă de subt cereasca privigere a lumilor voastre și toc­mai pentru ca se afla urmarea acelei anec­dote misterioase, am luat indrăsneală de a veni aici. Te rog deci, Siniora, și te jur pe numele prieteniei D-tale, nu’mi ascunde a­­devĕrul, spune’mi in care loc se găsește a­­cum sinora Cecilia... Ah, fieți m­ită, Siniora, spune’mi unde’i Cecilia. Când ai ști. . — Că o iubești poate , aceasta o știu de șase luni, și tocmai din sala când te au a­­dus mai mort in casa Ceciliei. — Cum? — Ți am spus, mi se pare, că ne putău­­dumi opri curiositatea de a’ți ceti versurile ce ai făcut in numele Ceciliei, m’am supus acelei slăbăciuni prea firească scosului meu. Dar pe lăngă aceste am și o altă dovadă mai puternică : o icoană a sfintei Cecilia, care se găsește in Santa Maria del Fiore. Mă făcuiu roș pe obrazi. —Vezi, adaogă Iulia, că ăți cunosc toate secreturile inimei. — Ah, tocmai pentru aceasta ai trebui să’mi spui unde se găsește Cecilia. — Iți dau parola mea că nu știu nimică despre ea, și ofi, de cănd s’au pornit, n’am­ luat nici o scrisoare de la dănsa. Te pot vine în credința că Cecilia te iubește, și că dacă a trăi și vei fi statornic, ai se fii o­­dată fericit. Ea te iubea de mult fără a te cunoaște; de cănd ăși văzu portretul in catedrală, se amprisă de artistul care o zu­­grăvisă atăt de bine. Bravo Domnule, bra­vo, ai un talent vrednic de laudă. — încă un lucru te-ași ruga să-mi spui Siniora. Cine este acel tiran care prigone­ște pe Cecilia ? A­­­a! I­ Sinor Barbarisimo ! Eu așa lam botezat. El ăi un moș a Ceciliei care au crescut o de mică, au educato, și acum vro­­ește se o ea de femee, dar nu te spălia. Cecilia nici nu gândește la dansul, și dacă mai șede cu el, aceasta o face numai prin recunoștința ce-i poartă pentru că au avut îngrijire de copilăria sa. — Da, bine, un om așa ăi primejdios. — Eu m’aș teme să șed cu dânsul, dar Cecilia își bate joc de ei, vise cu toate că ăl duce de nas, biata fata ăi silită să’l ur­meze peste tot locul, unde gelosia lui ăl im­pinge. Purtările lui sunt nesuferite. Nu lasă să se apropie aici un om de nepoată­­sa, la sfârșit­ul cu totul barbarisimo. — Și de ce, mă rog, s’au pornit așa de iute din Florența?... — De ce? Da nu știi că un gelos amb­­­asă ca un copoit amorezații de o poștă de departe, și apoi trebue să știi că il minor Barbarisimo era ascuns lăngă noi, in sala cănd ți am spalat rana, și că auzia toată conversația ce se făcu atunce asupra d-tale intre Cecilia și intre mine.—Puneți in gând, cu ce furie s’au înfățoșat dinaintea noastră, cănd au auzit pe Cecilia zicăndumi că ești vrednic de dragostea sa. — Ca un urs s’au aruncat intre noi, au poroncit slugilor, să te ducă acasă la d-ta, mie miau, poroncit, să ei afară, și pe la miezul nopții s’au pornit să alerge lumea toată, numai să­ fugă departe de du nmet­a. După aceste vorbe ămi luăiu adio de la Siniora Iulia, și a doua zi, imbrățoșănd cu lacrimi pe Sinor Allari, pornii­u și eu din Florența, cu hotărire se alerg toată Italia, ca se’i găsesc... Patru luni de zile am cer­cetat cu amănuntul in toate colțurile Italiei, inse de­geaba, nimene nu putu să’mi dee vr’o știre de Cecilia ; in sfârșit perzind­ toa­tă nădejdea, mă dusăiu la Paris pentru ca să’mi nu­ durerea*

Next