Curierul de Iassi, ianuarie-iunie 1876 (Anul 9, Nr. 1-72)

1876-06-11 / nr. 65

CURIERUL DE IASSI, acestui Tribunal in calitate de inculpați pen­tru furt de popușoi in prejudeiul d-lui Mi­­halachi Zăhărescu, dosariul No. 1342 din 1874 cunoscând că la neurmare se va aplica dis­­posițiunele art. 182 pr. penală. No. 10005. D-nui Calistru Bordeni, cu do­­­­miciliu necunoscut, este citat ca in ziua de 30 August 1876, oarele 10 de dimineață, să se presinte înaintea acestui Tribunal in calitate de reclamante in procesul privitor pe Alecea Popii și altul pentru maltratare, dosarul No. 116 din 1875. No. 10227. Tribunalul prin sentința No. 40 din 21 Ianuarie anul curent, au con­­demnat pe Ioan­a lui Nastase Goliman și Ha­­ralambie a lui Costache a Cozmulesei, la căte 6 zile închisoare, pentru că au furat mai multe paseri de la preotul Nerulai Adam și alții, fă această osăndă se va esecuta in u­­nul din stabilimentele prevăzute prin art. 64 din codul penal, și fiind­că domiciliul actual al sus numiților condamnați este necunoscut se publică aceasta spre știința lor, cu ara­­tare că nefiind mulțumiți cu sus zisa sentință au dreptul de apel la Curtea din Iași, con­form art. 198 procedura penală, precum și de oposițiune la acest Tribunal, conform art. 183 din indicata procedură. Term­nele de apel și prosițiune se scrot de la data fosei. No. 2365. D-nul avocat Dimitrie Vicol, procuratorile d-lui Tiberius Wolf, in puterea obligației d'poterar­e imense in registrul res­­pe­ptiv al Tribunalului la No. 69 din 31 Mai 1873, urmărnd indestuirea cu sum*­ de 55 galbeni sau 646 lei 25 bani, cu procent, de 2 la sută pe lună, fără prejudițul chiitueli­­lor de punere in­­secutare și timbrul între­buințat ce are a lua de la d-nul Aizic sin Lupu Croitoriu, domiciliat in Tărgu Nemț prin venzsrea imobilului ce numitul posedă in urba­nestaț înscris la No. 750, și avănd in V’drre că terminul de 30 zile a coman­damentului făcut de creditare debitorului au espirat, și numitul n’au achitat datoria, nici a­probat că venitul pe un an al imobilului urmărit acopere datoria. Tribunalul pri pro­cesul verbal de la 7 Mai 1876 sub No. 1639 a jurnalului au regulat punerea in vânzare a vorbitului imobil, care după lămurirea luată din procesul verbal inchiet la fața locului de d-nul Șef Portărel, se cunoaște situat in ulba Neamț, ulița a 2 a a Prundului, înscrise la No. 750, megieșită despre răsărit, cu casa și jocul d-lui Nastase SuBman, fundul spre me­dianul de vite, laturea despre apus cu casa și locul d-lui Ilie Steclariu, cu fața la șo­sea, a­vend o casă proastă de lemn încăpă­toare de 3 odăiți, cu lut pe jos, pe pod scân­duri, acoperite cu draniță verde, stricată in dos, poarta stricată și parte din gard cu scân­duri, și dar conform art. 510 din procedura civilă, se publică terminul de 3 luni, invi­­tănduse pe mușterei a se presenti in ca­mera Tribunalului in cea întâi zi, oara 12 după espirarea terminului sorarit de la data Ionei, conform art. 536 din indicata proce­dură, d-nii concurenți și creditorele se vor conforma art. 539 și 542 din procedură, de­ștept­ănduse pe toți acei ce ar pretinde vre­un drept de proprietate, uzufruct, servitute, chirie, privilegiu, hipotecă sau ori ce alt drept asupra bunului urmărit, ca inaintea adjude­cații să le arăte la Tribunal, căci in urmă nu li se vor mai ține in samă. Iar sarcini după lista dată de Grefa Tribunalului nu sunt altele. Tribunalul județului Vaslui. No. 7733. Inculpatul Furtună Calarașu cu domiciliul necunoscut, este citat a se pre­senti la 28 a lunei August 1876, ziua Joi, oara 10 de dimineață, dinaintea noastră și a d-lor judecători a Tribunalului, cănd urmează a se judeca in prima instanță procesul corec­­țional intentat contra sa și alții pentru batie, la neurmare procesul se va căuta in neființă, conform art. 182 pr. penală, No. 7719. Inculpatul Simion Blanariu, cu domiciliul necunoscut, este citat a se pre­­senta la 31 a lunei August 1876, zioa Marți­oara 10 de dimineață, dinaintea noastră și a d-lor judecători a Tribunalului când urmează a se judeca in prima instanță procesul co­­recțional intentat contra sa și alta, pentru batie, la neurmare procesul se va căuta in neființă, conform art. 182 pr. penală. No. 7742. Inculpatul Gheorghe Toader Țu­­gulea, cu domiciliul necunoscut, este citat a se presenta la 31 a lunei August 1876, zioa Marți, oara 10 de dimineață, dinaintea noa­stră și a d-lor judecători a Tribunalului cond u­nează a se judeca in prima instanță pro­cesul colecțional intentat contra sa pentru furt, la neurmare procesul se va căuta in ne­ființă conform srt. 182 pr. penală. No. 7807. Inculpatul Cristea Dobrovici, cu domiciliul necunoscut, este citat a se pre­senta în 1 a lunei Septemvrie 1876, ziua Mer­­curi, oara 10 de dimineață, dinaintea noastră și a d-lor judecători a Tribunalului cănd ur­m­es­ca a se judeca in prima instanță proce­sul corecțional intentat contra ca și alta pen­tru că au contravenit la legea licenței, In ne­­urmare procesul se va căuta in neființă con­form art. 182 pr. penală, No. 7678. Inculpatul Dumitrache Popa, cu domiciliul necunoscut, este citat a se pre­senti la 2 a­tunci Septemvrie 1876. zică Joi, oata 10 de dimineață, dinaintea noastră și a d-lor judecători a Tribunalului, rărd­minează a se judeca in prima instanță procesul co­­rectioral intentat contra se, pentru batie, la neurmare procesul se va căuta in neființă, conform art. 182 pr. penală. No. 7658 și 7659. Inculpații Gheorghe Dumbravă și Dumitru a lui Gheorghe Dum­bravă, cu domiciliul necunoscut, sunt citat­i a se presenta la 2 a lunei Septemvrie 1876, zioa Joi, oara 10 de du mineată, d'naintea noa­stră și a d-lor judecători a Tribunalului, cănd urmează a se judeca in prima instanță pro­cesul corecțional intentat contra lor pentru furt, la neurmare procesul se va căuta in ne­ființă conform art. 182 pr. penală. Prim-Procuror Tribun. Iași. REQUISIȚIUNE. No. 3368, Noi Prim-Procuror Trib. județ. Iași, văzând că prin sentința Trib. corecțio­nal local No. 269, din 15 Aprilie 1876, s’au condamnat pe Rud’a Volf, de Profesie liberă, la închisoare corecțională de 3 luni, pentru tăinuire de furt, considerând că domiciliul numitei condamnate este necunoscut, având in videre art. 193 proced. penală. Requerem ca toți agenții auxiliari minister, public, se pună măna pe sus numita condamnată, ori cănd și ori­unde s’ar afla și s’o aducă la a­­cest parchet spre demarșa legală. Dată la 8 Iunie 1876. Procurorul Tribunalului Cahul. CONVOCARE No. 1497. Văzând că numărul membrilor Corpului de advocați acestui district, excede cifra de zece și așa conform art. 6 din legea constituim acelui corn, se poate forma con­siliul de disciplină. Văzând art. 8 din citata lege, in virtutea acestora, convocăm pentru ziua de 30 Iunie curent 1876, parele 11 an­­temeridiane, in sala acestui Tribunal pe toți d-nii advocați care se cred scriși in tabloul de advocați acestui județ, spre a alege con­form art. 7 din zisa lege membrii și decanul care se formeze consiliul de disciplină, corp care se proceadă la deplinirea atribuțianelor prescrise de art. 11 și următorii din susmen­­ționata lege. Cunoscând că la neurmare, se va regula cele legale in lipsa d-lor. Procurorul Tribunalului Neamț. MANDAT DE ARESTARE. No. 2733. In baza art. 193 din codul de proced. criminală, în temeiul decisiunei Cur­­ței de Apel din Iași No. 52, pronunțată in audiența de la 29 Ianuarie 1876, prin care condeamnă pe Gh­ță Mocanu, cu domiciliul necunoscut, la inchisoare corecțională pe ter­min de 2 ani și amendă de 50 franci, pen­tru că a comis faptul de furt. Cerem ca olt agent al forței publice să aresteze și se con­ducă pe sus numitul le temnița corecțională Bisericani, situată in comn. Păngarații. Măn­­dăm și ordonăm directorului acestei închisori a primi și reține pe sus numitul la zisul pe­nitenciar pe tot timpul determinat mai sus și calculat de la punerea in arest, cănd la expirare s 1 va libera de nu va­ fi deținut pentru alte cauze. Cerem ca ori­ce depositar al forței publice, să dea ajutor la cas de ne­cesitate pentru esecutarea presentului man­dat. Anexăm și estract de pe sentințe citată No. 1772. Județe Instructor Trib. Bacău. MANDAT DE ADUCERE. No. 2250. Noi D. Iurașcu, judecătorul de instrucțiune pe lângă Tribun, județ. Bacău, măndăm și ordonăm prin acesta tuturor por­tăreilor și agenților puterei publice de a a­duce inaintea noastră conformăndu-se legei pe Lepadatu Bărsan, cu domiciliul necunos­cut, la 17 iunie 1876, spre a fi interogat și ascultat ca inculpat pentru prădare. Invităm pe toți depositarii puterei publice cărora li se va presenta acest mandat, să dea ajutor pentru esecutarea lui. Spre acest final am sub­scris mandatul present, sigilăndul cu si­­gilul nostru. Dat in cabinetul nostru de instrucțiune la 3 Iunie 1876. No. 2251. Noi D. Iurașcu, judecătorul de instrucțiune pe largă Tribun, județ. Bacău, măndăm și ordonăm prin aceasta tuturor por­tăreilor și agenților puterei publice de a a­­duce înaintea noastră conformăndu-se legei pe Vasile Neculea, cu domiciliul necunoscut, la 17 iunie 1876, spre a fi interogat, și as­cultat ca inculpat pentru prădare. Invităm pe toți depositarii puterei publice cărora li se va presenta acest mandat, să dea ajutor pentru esecutarea lui. Spre acest fiinit am sub­scris mandatul present, sigilăndul cu bi­­gilul nostru. Dat in cabinetul nostru de instrucțiune la 3 Iunie 1876. Corpul Portăreilor Trib. Iași. No. 606. Conform ordonanței Trib. Iași, secția a 3-a No. 4923, urmând a se vinde licitativ una b­ună cu 4 cai și averea mobilă din rasă, sechestrate de la d-nul M’h. Iva­­novici și soția sa Frăsina, spre satietecerea d lui I. Buzdugan cu o snrvă bani. Se pu­blică spre știința generală, că expusa vân­zare se va efectua in ziua de 15 Iunie a. c., oara 11 din zi, cănd ave a se adjudeca a­­supra persoanei ce va oferi un preț mai a­­vantajos și cu bani numărători. Judele de pace ocol. V din Iași, No. 641. Prin sentința acestei judecăto­rii No. 51 din 1875, s’au condemnate pe con­travenienta Marghioala Popovici, a căru­i do­miciliu e necunoscut, la 10 lei noi amendă in folosul casei comunale cu restricțiunea art. 30 codul penal, pentru că au dispărut din serviciul d. I. Cupareanu. D-nii agenți ad­ministrativi sunt autorizați a inplini amenda de la numita și a o varsa in casa comunală, prevestindune de resultat. Judele de pace ocol. I din Botoșani. ESTRACT No. 2041. De pe hotărârea penală No. 145 pronunțată la 28 August 1866, contra die­­toria asupra contravenientului Solomon Vais­­man pentru insulta d-lui Mahus Croitoriu. Se condeamnă pe d-nul Vaisman pentru fapta sa de contravențiune la amendă de 5 lei cursul fiscului, care se va trimite in folosul casei comunale. Judele de pace plasei Mijlocul jude­țul Vaslui u. MANDAT DE ARESTARE. No. 160. In baza sentinței acestei jude­cătorii No. 7, pronunțată la 22 Martie anul curent 1876, prin care condeamnă pe d-nul Nicolai Trifan, domiciliat in comuna Șoră­­neștii, comuna Dăneștii, plasa Mijlocul, jud. Vasluiu, la închisoare Polițienească pe timp de 15 zile, invităm pe toți portăreii și agen­ții puterei publice de a conduce și închide pe numitul Nicolai Trifan la arestul preven­tiv din orașul Vasluiu. Măndăm și ordo­năm directorului zisei închisori de a primi și a’l avea sub pază pe numitul Nicolai Trifan in tot timpul determinat mai sus și prevăzut in anexatul estract de sentință. Invităm pe toți depositarii puterei publice că la caz de necesitate se dea mână de ajutor pentru ese­cutarea acestuia. RECTIFICARE. In foaea No. 64, pag. I, col. 5, de la a­­dresa Trib. Iași secția a IlI-a cu No. 449 al 18-lea rând, in loc de 6 pogoane să se ce­tească 7 pogoane. PARTEA NEOFICIALA Revista Internă. Duminică, 6 Iunie curent, M. M. L. L. Domnul și Doamna și A. S. Princi­pesa de Wied au plecat de dimineață, de la Palatul de la Cotroceni, spre a merge la mânăstirea Paserea. Aci înălțimile lor au fost primite la sosire de cătră I. P. S. S. mitropolitul primat, care, apoi, in prezența lor, a săvârșit ceremonia de hirotonie a cinci maici și a inălțărei superioarei la dem­nitatea de arhimandrită. Măriele Lor au bine-voit, după aceasta, a întruni la dejun pe: I. P. S. S. me­­tropolitul, P. S. S. arhimandritul supe­rior al monastirei Cernica, D. prefect al poliției capitalei și alte notabilități, și a vizita in urmă arhondăria și mai multe chilii ale monastirei. Plecănd, pe la carele 3 ’/2 de la Pa­­steea, înălțimile Lor s’au oprit la întoar­cere la ospiciul sântul Panteleimon, un­de au fost întâmpinate de D. general Davila, membru al eforiei spitalelor ci­vile, și unde au bine-voit a vizita cu de amănuntul saloanele bolnavilor, școala și atelierul orfelinatului, exprimând per­sonalului, la plecare, înaltele Lor mulță­­miri pentru ordinea și buna întreținere a acestui stabiliment. La orele 7 seara, Măriele Lor s’au intors la Cotroceni. Raportul D-lui cavaleria de Bosisio Vice-Consul c. r. (Urmare) Datele următoare poate că vor arata ce însemnătate are pentru Romania piața engleză și cea franceză. Exportul total al României ajunge suma de circa 150 milioane franci (valoarea medie a măr­­furilor exportate in anii 1865 — 1872 e de 149,985,4513/4 franci). Exportul de grăne (circa 110 milioane franci) par­ticipă cu 73 % din totalul exportului, dintre care 319 la sută sau 35 milioane franci cad asupra Turciei, 27.2 la sută sau 30 milioane franci cad asupra An­gliei, 22.8 procente sau 2­5 milioane franci asupra Franciei, 7.2 procente sau 8 milioane franci asupra Austro-Ungariei in fine 10.9 procente sau 12 milioane fr. a­­supra altor state. Exportul de grăne al României in Anglia și Francia con­­stitue așa­dar 50 procente sau jumătate din totalul exportului său și representează valoarea de 55 milioane franci. Această sumă are o însemnătate cu atăt mai mare cu căt Romania — ne mai putând con­cura cu grănele sale pe piața engleză și franceză—iu împrejurări normale nu s’ar mai pute despăgubi pentru o asemene perdere cu desfacere pe alte debușeuri. Căci unde ar și găsi compensare? Căci intăiu trebuințele Turciei unde se exportează tot odată și grănele ru­sești mai bune și mai valorabile —sunt pe deplin acoperite cu sus însemnata quan­titate de grăne in valoare de 35 mili­oane franci. Al doilea Prusia de nord provinciile renane, Belgia, Sințeza,­­și I­­talia formează piețele naturale ale Un­gariei și se pot îndestula mult mai ușor din această țară cu trebuitoarea cuanti­­titate de grâu. In fine grâul românesc n’ar putea să găsască nici in Austria nici in Ungaria o astfel de trecere, incăt să afle acolo un equivalent pentru­­ inch­isele piețe franceze și engleze, căci chiar după abolirea taxelor vamale, diferența de preț intre grăne Ungurești și românești nu va fi nici­odată atăt de însemnată, incăt productul unguresc se fie silit căndva a ceda celui românesc, care prin calitatea sa e cu mult mai pe jos da­căt cel dintâi. Vedem intr’adevĕr din relațiile statistice ale României, că in anul 1867 s’au esportat grăne in Austro-Ungaria pentru valoarea de 45,742,815 franci. Dar această cuantitate extraordinară se explică pentru vremea aceea, intăi din împrejurarea, că recolta de atunci a Aus­­tro-Ungariei a fost foarte mediocră și a­­poi că mai mult de jumătatea grănelor exportate au făcut numai trecerea lor prin Austria și au fost destinate pentru alte țări. Cifra citată e cu atăt mai puțin potrivită pentru dejudecarea pute­rei comerciale a grănelor românești in Austro-Ungaria, cu căt suntem in pozi­ția de a constata chiar din acele cifre statistice, că in a. 1867 s’au exportat in monarchia austro-Ungară grăne numai pentru valoarea de 4,070,444 franci, iar in anul 1868 pentru 3,685,515 fr., pe cănd quantitatea importului in media de 8 ani e de 8 milioane sau de 7.2 procente a întregului export de cereale al Româ­niei. Daca, conform celor spuse mai sus, grănele românești — eventual res­pinse de pe piața franceză și engleză — nu vor fi in stare cu calitatea și pre­țurile lor de astăzi să-și cucerească alte regiuni noue de desfacere, atunci pierde­rea celor două piețe ar însemna o pier­dere absolută, care ar fi cu atăt mai simțită, cu căt România este avisată incă, de a acoperi prin productele solu­lui său și mai ales prin cerealele sale trebuințele articolelor industriale, pe care și le procură in mod mai exclusiv din alte țări. Luând pe de alta parte tabelele sta­tistice ale Angliei, a căror esactitate e de­sigur asupra ori­cărei indoiele, ve­dem din ele o confirmare a imprejurărei, ca grăul romănesc nu mai este atăt de căutat pe piața engleză precum era mai înainte vreme. Luând numai cele mai însemnate sorte de cereale pe care Ro­mania le exportează și anume grâu, po­­pușoiu și orz, vedem îndată din acele tabele ca România au participat la ex­portul total al acelor sorte in Anglia in a. 1860 cu 16 °­ C, in a. 1861 cu 5.2% in anii 1863,1868 si 1870 cu căte 4%, in a. 1871 cu 3%, in anii 1872 și 1873 cu 2.5 °/0> și la a. 1874 numai cu 1. 4%. In anul acela insă cifra și mai impor­tantă și absolută a grănelor românești de cele 3 sorte, esportate in Anglia, sca­de de la 5 milioane la un milion cen­tenari englezi, pe cănd importul total al Angliei in grâu, popușoi și orz se urcase de la 30 la 70 milioane centenari. Cu această scădere a exportului de grăne in Anglia, merge mână ’n mână scăde­rea întregului export de cereale. Ast­fel anul 1875, in care grănele rămase nevândute ale României se evaluează la 80 milioane franci, nu dă o tristă do­vadă pentru aceasta. Dacă resumăm premisele, vedem că in starea actuală a producerei de aicea prețurile dau înapoi pe zi ce merge pe piața universală; iar in urma desvoltărei repezi a exportului american de grăne, acele prețuri au tendența de a scăde tot mai mult. Această împrejurare amenință serios negoțul cu cereale al Românilor, prin urmare și bună­starea materială a populației. De acolo vine năzuința des­pre care am vorbit in introducerea a­­cestui raport, de a desvolta in țară o industrie, care ar fi chemată, de a crea isvoare noue, năzuință, care din acest punct de vedere nu este lipsită de în­dreptățire. — Un respuns precis la în­trebarea: daca tendințele sus pomenite au perspectivă de succes și cătă pers­v­ni. Ast­fel cetele lui Tvorzenschi și Mi­­levschi ce se aflau la stânga erau puțin mai innainte de­căt­rănsele. Dar mai înainte în­că se aflau batalioanele lui Zagarovschi ce ce nu se vedeau de cele­alte, fiind ascunse de fortificații. La centru era Parvițchi cu re­gimentul său având de reazăm trupele lui Potoțchi, starostele Cameniței, și al fraților săi Stefan și Iacob. După dânșii, tot la cen­tru, venea o trupă de pușcași ai lui Ioan To­ma Drohoevschi, și lângă dânsa cea­laltă pe­­destrime sub comanda lui Albert Bitoslav­­schi și Andrei Clopoțchi. La stânga in­pre­­jurul zidului de care am pomenit mai sus că se întindea din tabăra lui Resvan până in tabăra polonă, se așezase niște tunuri mari și altele de câmpie, care amenința dreapta lui Resvan și ocrotea pedestrimea Moldove­nească și pe Cazaci. Deci pană a nu apuca oștile protivnice a se apropia de baraca puș­­tei, descărcară Polonii de două ori tunurile in oastea protivnică. Una din acele descăr­­cături resturnă pe Valentin Gege, unul din capii pedestrimei lui Resvan. Nf. Ieremiea Vodă se afla la biserică, ascul­tând liturghia, cănd i se dede de știre ca oș­tile lui Resvan se ved și se apropie de oș­tile țerei. El nu vru visă să iasă din biseri­că până nu se sfîrși slujba, de­și acum se ajungea barajele lui Resvan cu oștile țerei. La eșirea lui Ieremia Vodă din biserică în­dată să intimpinară Moldovenii sei cu ai lui Resvan Vodă. Lupta ținu multă vreme intre aceste oști viteze, pănă cănd Moldovenii lui Resvan, fiind isbiți de o­dată și de Ieremia cu oștile țerei și de Poloni, fură inpinși in­­napoi, și inspăimăntăndu-se se risipiră și o luară la fugă. Bănuesc unii că ar fi fost a­­ceastă inspăimăntare prefăcută spre a ascun­de tradarea, Aripa stângă și o parte din cen­trul lui Resvan fiind ast­fel in risipă, duș­manul iși concentră toate puterile asupra a­­ripei drepte și a pedestrimei secuești din centru. Polonii se repad peste oastea ungurească din aripa dreaptă dispre Șchei. Zabridovschi cu trupa sa și a lui Ceanschi, căci aceasta se afla atunci lângă Potoțchi, și Cristofor Bronievschi năvăliră mai intăiu peste aripa dreaptă a lui Resvan. Dar Zabridovschi, cu tot curajul ce arată răninduse la obraz și la braț nu putea sprijini iubirea lui Resvan și ar fi perit el cu toată oastea sa de nu gră­bea Potoțchi a’i veni in ajutor. Intre aces­tea Porischi cu pedestrimea sa și cu puș­cașii lui Bierbovschi isbesc centrul lui Resvan Vodă, in vreme ce escadroanele lui Tvorzan-­schi și Milevschi se asvert asupra aripei drep­te in ajutorul lui Zabridovschi. Dintr’altă par­te Ieremia Vodă cu fruntea oștilor sale, is­­bește bărbatește în coastă centrul lui Res­van descoperit prin risipirea aripei de la stin­gă. Toate aceste isbiri inpreunate ale Polo­nilor și Moldovenilor sfarmă rândurile Se­cuilor, cari și ei incep a se retrage innapoi și dau pas dușmanilor spre a petrunde in ta­băra lor. In această lovire sub Resvan Vodă căzuse ucis calul. Și incălecănd in grabă alt cal, sili să oprească inăpoerea Secuilor, și chiar o opri puind iarăși bătaia la loc. El se afla atunci la centru lăngă pedestrime in capul căriea respinse pe dușman afară din tabără și se credea aparat in aripa dreaptă de călarime cănd aceasta fără veste părăsind tunurile, o luă la fugă. Iute se repede Res­van intr’acea parte, ucide chiar cu măna sa pe mai mulți din ostașii sei silindui a se in­toarce la luptă. Dar silințele lui sunt zadar­nice­ căci Polonii apucaseră a cuprinde tunu­rile. Din nou oastea lui Ieremia Vodă se in­­bărbătează și cade cu furie peste flancurile oastei Secuești din centru, in vreme ce Po­lonii o isbesc in front. Secuii vâzându-se pă­răsiți de călărime precum și de Moldoveni și isbiți cu atâta putere de Ieremia dederă și ei dosul. Resvan părăsit de oștire cu pu­­țini ce remăsese pe lăngă dânsul se luptă multă vreme incă cu cel mai mare­ curaj ce putu. Un al doilea cal fu atunci ucis sub dânsul, el sări pe altul cu multă ușurință și iubea de moarte pe toți căți ajungea paloșul seu. Ce viteaz­ă striga chiar dușmanii, cătănd la dânsul cu mirare cum sta sumeț sub o ploae de gloanțe și cu ce mână voinică se apara de atăte paloșe crunte ce-l amenințau cu peire. Dar in sfîrșit râzendu-se părăsit cu totul de ai sei și de noroc, vezendu-și toată tabăra cuprinsă, oștirea sa rezlățită fugend in toate părțile, se lasă și el in voia puți­nilor credincioși, remași pe lăngă dânsul, ce căutau a’l mântui și cu inima sfășietă de o amară durere, însoțit de denșii se trase din câmpul bătăliei! Ei o luară cam spre stânga și se înfundară in păduri. Polonii lasară re­gimentele lui Drohoevschi ia tabăra și cu toate cele­alte, prinseră a­goni pe ostașii lui Res­van, cari fugeau, germanii­ risipiți refăcind in voia intâmplărei prin munți și prin păduri Cei mai mulți din acești nenorociți căzură in minele dușmanilor; foarte puțini avură no­roc a ajunge, cu mare greu, in munții Ar­dealului. In tabăra lui Resvan făcură vrăj­mașii multă pradă; ei găsiră căteva tunuri, toate stindartele, toată averea lui Aron Vodă ce căzuse in minele lui Resvan, și prada do­bândită de la Turci la Tărgoviște și la Giurgiu. III. Cainicul Resvan Vodă, după ce rătăci mul­tă vreme cu soții sei, ajunse cătră sară in­ tr’un sătuleț mic unde se odihni puțin și’și schimbă hainile și apoi se depărta sub ocro­tirea nopții, îndată sosiră in urma-i intr’acel sat niște P­ioni trimiși de Ierimia Vodă ca să-1 caute. Gazdele lui, speriete de vecini care le mustra că au primit dușmani in ca­să, se vezură silite a destăinui in­cotro au apucat, fugarii........Ast­fel acești nenorociți fura in curând ajunși in cale și prinși nu fă­ră o luptă voinicoasă, in care Resvan Vodă fu rănit, iar ungurul Mateiu Sechiel, ce co­manda peste patru sute călăreți și Elie Ră­cari vechiul soț a lui Resvan in oastea lui Aron Vodă, căzură morți inpreună cu al­ții. Intre­prinși se afla: un frate a lui Res­van, vistieriul și logofătul lui, un Boer mare și anume Calaut, împreună cu alți boeri Mol­doveni și capetele din Secui. Duși innaintea lui Ieremia Vodă, Resvan și cu soții lui se purtară, in cumplita lor nenorocire, cu toată vrednicia și curajiul cuviincios. La toate în­trebările ce li se făcu, ei toți respinseră prin o tăcere mandră și despre țiiitoare. Că­teva zile in urmă pe la jumătatea lunei De­chemvrie Ieremia nesocotind și legile resbo­­iului, care sfințesc persoana unui prins, și legile omenirei osîndi pe toți prinșii la moar­te ! Cu o cruzime îngrozitoare el poronci a pune mai intăi pe Resvan la caznă! Apoi puse de-i tăia nasul și buzele, după cum e­­ra obiceiul țerei a se face celor ce le eșia nume de Domn. Și după ce -i trase in țapă, arătăndu-i ast­fel priveliște de jale! la ar­mie și le toți locuitorii țerei, chiar in minu­tul in care mult nenorocitul Resvan Vodă

Next