Curierul Foaea Intereselor Generale, 1876 (Anul 3, nr. 1-50)

1876-04-22 / nr. 31

Anul öl íV-k‘íi .\o. 3_l Preciul ,iboli«im‘Hretor IN TAA1, pe anu 20 fr—Pe semestru 10 fr. 1 P e trimestru 5 fr. [N DISTRICTE, pe an 24 fr. —Pe sem. 12 fr .e trim. 6. fr. Pentru Austria 30 fr.—Italia 40—Franța 46 [NSEP­TIUNI ȘT RECLAME rândul Co­bani ___ ____ S Ä . - p­r­ JJ­FOREA INTERESELOR GENERALE Pr­oprietar si Administrator TH. BALASSAN. Unu Nr. 30 bani. 1 v tecftwefrlune» m* A«* miua*»*«’»*1111 «» *»«*&* »­«o UE­*­Iâ»»i Joi 22 AjH­ilu. I§36*­ ­^liKKnAniIli SEPTAMAWE* STIL ~ STIL VECHII PIUA PATRONUL II-LEI 1 b­«.r­UI s.ar.ta.| Af«..l S..rd„ iî _ STIL NOU I PIUA I PATRONUL VILEI Î «.»Hurt S­urt«. N­­ a ___________. —......................... . ......---------- 1 -^=*== Patr.­inteiu =======­­■ .­­ — ■ .....­ ....... i 11 11..." . ... I­r­, <*:J o 18 Duminică Păr. Ion 4 52 7 0 ^0 Ap. la 12 30 I>uininică A. 2. Mii. Catar 4 52 7 0 W ; 19 Luni Păr. Ion din peștera­­ 4 51 7 i ore­­ bua cu ■) Mai 1 Luni Fii. Joc 4 51 7 1 ^ 20 Marti Cuv. Teodor și Tribia 4 40 7 2 tim­pu p omi ^ 2 Marți Atanasiu 4 49 7 9 j 21 Mercuri S. Irodion 4 48 7 3 Si negurosu. _ 3 Mercuri Aflarea crucii 4 48 7 3 ►_ 1 22 Joi Sf. Theodor Sikeot 4 47 7 4 H 4 Joi Florian 4 47 74­­­. 23 Vineri (f) MARI­IRUL GHEORGHIE 4 45­7­6 K 5 Vineri Piu V. 4 45 7 C fl <n­t»4 St­iu­bit A f Mart. Sava și elisabeta ^^J^mbătii_____1 *• ! 4. 41 1­7­8 i­ww Joî« st D<»nitale3.­ Precium­i © AiUuclurilor pacin­a .v­­­b. rag. m­w­b. Pag. ro 20 b Pentru | li­ SCI A . se primesc anu ochiri Ia d Adam > eg N'inint—c*mmi»Jonnaire Capelleur de la Croix Rouge 2. Paris. Pentru A­TIR. TIPA ,și­­ TPMANTA la D. Fillipp LöhWki­Reichsrab­splatz Nr. 2 și la D. Rit,hit­lpt- Sollerstiitte Nr. 2. Wien la D. V WrdlU.a. Bilirou centralu de amuiciuri Wien, VI, Bür­gerspitalsasse 26. Pentru ANGLIA la D.AT­ gen Micond Londra 81 in Fleet Street E. C Manuscrisele nepublicate a vor ard« Unu \vo 30 bani. »" »Tra *»­»*. S »» ImHwy 4 44 7 8 BW>riiiîiiilWW»iijiW)«rih^TOn.,iiwăJL»aBaaM^ Ij­L K MA Nil. I rale se smulțescu în Prusia într’un mod (Urmare.) spâimentătorii. Pretutindeni se reproducu VII. aceleași plângeri in privința slăbirii le­ Nestrămutatu iu sărăciă și e’uă indus- găturelor de familiă, a raporturilor tot­tică mediocră, Germania n’a tra­su nici unu profitu din invasiunea, din jafurile, d­in miliardele, din anesările séle. N’a căștigatu de câtu turburări agravate, de câtu Hi­serii crescute, de câtu pericole neni. Și nu vorbimu aci de câtu din pauzu de vedere economicu; ce­ aru ii dacii am considera întreitele încurcături ale politicei sale interiore în facia a­­gitațiunilor socialiste și republicane, în facia aroganțelor clericale și a surdelor rebeliuni ale statelor secundare cari în­dură cu răbdare egemonia prusiană? Nu de ieri se dă pe faclă acestă să­răciă a Germaniei prin emigrare. „Pretutindeni unde e uă păne,­­lice d. Achille Guillard, se nasce un omu, pretutindeni unde dispare că pane dis­pare unu omu.*’ Rasa germană eesen­­ți ilininte fecundă, în ciuda sărăciei sale. In fie­care anu, pân­ea lipsesce. In fie­­care anu 300,000 Germani își pă­­răsescu țara, sfirșiți, și fometoși, și stră­bătu lumea pentru a se așeiia mai pre­tutindeni, dar mai cu samă spre Nord, căci climele calde suntu mai funeste a­­c­estei rase puternice și sângerose decât ori­cărora alți membrii ai marei familii europene. Vă sută mii Germani debarcă, în fie­care ani, în Statele­ Unite, unde se perdu în mulțimea anglo-saxon­ă. Alții se insinuie fără scomptu pe diferite punte ale Europei septentrionale și centrale, unde răbdarea loru obstinată, tăcută, mlădiosă și servilă la trebuință favori­­seră stabilirea loru pe nesimțite. Astu­­felu s’au introdusu iucetu, pe tăcute, pe ascunsu în ducatele Sleswigului ș’alu Holsteinulu!; au pusu mâna pe comerciu și pe industriă; au respânditu puțin câte puțin limba loru; ș’au procreatu nenu­mărate vlăstare și intr’uă bună-diminuță mama patriă (alma parens) a declaratu că aceste țâri erau germane, că Germa­nia era intr’onsele apăsată intr’unu mod odiosu și că anexarea era imperiosu ce­rută și de necesitate și de dreptate. Astu­fel, unul din cei mai eminenți economiști ai Germaniei a imaginat un nou principiu de justițiă distributivă in­ternațională: dreptul pentru un popom de a poseda gurele fluvielor al căror is­­voru e pe pământul sâu. Astu­felu a­­celași Frederic List­ațîța Germania se pute mâna pe totu cursul Dunării prin uă­colonisare a fermilor ei. Asta-felu in fine, s’a constituitu Prusia lui Fre­deric­­ I prin năvăliri neîncetate, clan­destine și nesimțite, în țările slave și astă­zi încă d. de Bismark um­ăreșce ca metodă întinderea acestei aserviri. Resbelul și despoiarea Franciei n’au opritu de­loca acesta emigrare anuală, pe care o constată cu întristare toți oa­m­enii de statu, ai Germaniei. Râul con­tin­uă profundu și semnificativii, și va monține corosiunea sea până in u ziua unei transformări sau pentru a vorbi în totu, a unei evoluțiuni progresive, care va pune pe Germania neteda și curatu­l oposițiune cu ci­vi­liațiunea modernă răci­tă de știință, arte și industriă, dar care respinge cu desăvârșire procederile artei și ale resbelului. Vini. Amu semnalații deja licențele mari și mici ale industriei, ale comerciului, ale peculațiunii" financiare și manufacturiare 1 lepra care se’ntinde astu­felu asupra aperiului. Să completămu acestu ta­­lou alu moralității germane, nu prin ?cin,rațiuni zadarnice și vagi, ci prin rațiuni, prin fapte, prin cifre, prin rapor­­, a căror mărturiri peremptorie etă-le. Intr­unu Raport oficial alu consisto­­r­ului provinciei Brandebourg, citim : «Simptomele unei mari decidinte nm­Ne e permisu, crede, să analisăi tóte aceste fapte stranie și să le con­­ierămu mai multu ca filosofu de­cât inamicu. Francia, învinsă, umilită, rănită, si­­ iată rămâne puternică 111 faciă cu­m victimi Ea se rădică in tóte privințe nuncesce, produce, econ­omisesce. Fiul seu minunatu se ocupă cu micle c­­reațiui alu cărora secretu ilu are. Í •ri­ câtu e de compleșită sub sdrobitor mpositu care trebuie se producă ce 100 milióne ce se adaugă anualu, d­ansa spăimăntătorei măriri a datori» 11 ciuda moștenirii funeste a imperiul p­rosperéza, se măresce în putere, in­uită, în sciință, în rațiune, în moralitat Esportările nóstre cari, în cele d­ âi Sin­zece luni ale lui 1874, ajunsese­ i trei miliarde franci, s’au rădicat 1 cele d’ântăiu­­ lece luni ale lui 187­ L cifra de trei miliarde trei su­­lióne. In Germania, totu e de prima oportațiune și esportațiune,— totu e­i lină descrescere. Prevederile venituriloru nóstre bug<­are suntu depășite, pentru anul 1871 , mai mult d'uă sută milióne franc cum câte-va (Zile, (18 Ianuariu) mini) ■nn dp fim­iti1« m­isiani anniria rumi de’una mai dificile între stăpâni și vitori, in privința răului spiritu a crătorilor cu­­ lina ș’a poporațiuni erotfice, în privința căutării artiiéte avuției ?'a plăcerilor grosolane,­rățenia moravurilor se micșorază d­in anu la tinerime, numărul nasce ilegitime cresce; intemperanța, dej d’a dispăru, nu se gândesce de căi ’și varia plăcerile. Nici-uă­dată semn corupțiune n’au fostu mai visibile și abundente. (Iuliu 1873). Din parte’i Neuel Zeiblatt, din novra, publică aceste linii pline d mărăciune: .In timpul resbelului și după ce nu s’a contenitu a se esalta caract moral al Germanilor. S’a celebrat belul și unitatea germană că au nașcere la mari virtuți. De unde vine dar repedea și spăimântătoire cadință a poporului germanul înde] dința și unitatea noastră națională nu ave oro alta resultatu de­cât a ne duce câtre abisul în care cu noi 1 dispăru și laudele nóstre ?...“ Asta­ felu vorbescu Germanii ji cându-se pe ei însuși! Dacă vomu compara numărul și tura crimelor comise în cele două­­ Francia și Germania, vom găsi și’11 cestă paralelă învățăminte compliment și să se observe că acesta comparați se póte stabili în condițiuni d’uă e­­titate precisă și rigurosă, căci pe < parte catalogul delictelor reservate banalelor corecționale e aprope idea In Germania și’11 Francia; și pe d’a brmele instrucțiunii criminale sunt a menea forte vecine una cu alta In­mândouă legislațiunile. Să numără in Germania uă crimă 2,000 locuitori, pe cându în Franci­ uă crimă la 10,000! In materiă de omoruri, de otrăv de infanticiduri, prețuimu, vai, apa câtu vecinii noștri de dincolo de Rh dar pentru lovituri și răniri grave și temu întrecuți cu șapte din două­sp­­rece părți; pentru atentatele la mo­duri cu două din cinci părți; pen furt, fraudă, falsu, monetă falsă, nun luptămu de cât de departe. Suntem teral­ainte turtiți prin superioritatea uitare a Germaniei. IX. mod rei deputaților din Berlin că venitur­i ucu anului 1875 suntu mai mici de cât i­le­ anului 1876 cu patru­zeci și trei mi­lot­­one mărci și că bugetul se soldeza ser­ deficitu. Iu­ Tabloul mișcării tutoru drumurile lu­ nestre de serii, generale și locale, fă­c a­că singură escepțiune, arată un activ Cu­­tate neincetatu și progresivă. Acela 1 an ministru de frnace din Berlin declar­asor in aceași ședință de la 18 Ianuariu, trte ver­s­urile drumurilor de feru lasă d’a se precedă unu deficitu de șese m­ili&i de mărci. mai încrederea republicană se traduce și mii de forme și anul nou care se înce]­ea­ va realisa pentru Francia cele mai im­­­­portante silințe și cele mai avute re­sultate. Și pe când noi trăimu asti bel felu cu putere și speranțe legitime, pi­rul­ternicul împeratu alu Germaniei, in di­­es­­cursul pronunciatu la 16 Ianuarie îm­atu­intea parlamentului prusiana, deplâng re­ suferințele comerciului și industriei,­­ le­ esprimă speranța că poporul german nu­ va reuși se înlăture dificultățile situs ror­țiunii (Journal of­iciel, 18 Ian. 1876). an­­de au devenit tote acele înjosiri i >ru­mense visate în contra nóstră de Ger­mania, ce a devenitu acea nereparabil ie­ cădere ce pretindea a ne causa, unde acea neputință, acea sfirșată care tre ia­ buia se fiă partea noistră, acea anarh­i­ ,ri, care trebuia se consume pentru tot­de­­a­­una ruina nostră ? re. I Germania e rare sufere cade. X. K­­t­ual Trebue se conch­ide mu. r­_ I Prin fatalitatea faptelor ș’a lucrurilor cu I Germania se găsesce tare strinsă între to­t cei doui termeni ai acestei alternative .e_ I Se v­a mănține cu ori­ce prețu imenst­a. I sea machină militară și a’i sacrifica totu­l industriă, comerciu, agricultură, artă, ja I­sciință, moralitate, ș'a merge atunci din e­l invasiune în invasiune, din cucerire în­­ cucerire, din predă în pradă, pentru a nu I alimenta golulu totu-da­u la desch­isu alu pe I chieltuelelor de resbelu și pentru a sa­­^. I­tisface vastele cerințe ale consumațiunii I naționale din ce în ce mai multu auitate e_ I prin lipsa de bani a pieței și prin gre­­a_ I splanele pofte ale sorții. .. I Sau a părăsi cu h­otărire acesta cale s ar­ letare și sângerosă, care e respinsă j_ I d’ori­ce justiție și de ori­ ce rațiune, a I. I propune Europei des rmarea universală, l­a întrebuința tesaurulu de resbelu pen­­­­tru lucrări mari de utilitate publică, a­r schimba silințele militare cari o sfârșescu a I și o mineză în silința sciințifică, estetică, i­i industrială, isvoru de avuție și de mărire, a s­rească Prusia acesta sau opuse-se, I totu la acestu alu douilea termeiu alu­l alternativei va veni Germania. Deseor­­i I­ganisarea ei militară întâmpină dirtcul­­­, I tați păn’ acum necunoscute. Cadrele’i­­ suntu în suferință , sorginții și caporalii I e­i devinu rari „ La termenulu fisatu de .. . curându pentru licențiarea resenistilor, j anu număra de suproficiări, m­ai consi­­e­­­derabilu de câtu s’ascepta cine-vă, a în- 11 cetatu d’a face parte din serviciulu ar­­­ I­matei active. Astu­feliu, mumai la primul I , j regimentu, alu gardei spre esemplu, a- I -1 própe 60 subtoriciari și au datu dem­i­­ I­­­siunea. Aceste plecări in număra con­ 1­­­i­siderabile au făcutu pe administrațiunea s­i militară se simtă necesitatea arginte d’a­­ 1i lua măsuri proprii d’a reține pe supto-1 , s­fid­ări în serviciulu armatei intr’unu modu I il mai eficace și mai durabilu.* (Journal I , I d'Altkirch, 9 octombre 1875). 11 Da, acolo ca și la noi, ori-ce inteli­­­­­gință dreptă și tare pretinde să răm­âie • j stăpână pe ea însăși și se nu abdice in , profitulu asprimelor disciplinei, ori­cărei forțe vine ii displace a se pregăti, a se s ■ consacra la opere de resbelu, adecă de .­17 J a Cr» .cii An­i Cuvântul de ordine alu societățiloru î moderne e aci. Nici uă națiune din Eu­­­­ropa occidentală nu se póte sustrage de­­ la acésta. Ori­ câtu de teribi­e ara fi fostu res­­i­belele cari ne au sdrobitu d unu secolu t pe unii sau pe alții, ele—trebue s’o pro - ■­clamărau in ciuda batjocurelor—nu con­­stituiescu de câtu nisce fenomene anor­male, ruinatóre și funeste ca ciuma sau­­ nebunia. Din secululu XIV, resbeluîu nu mai fu de câtu unu accidentu, mai multu sau mai puținu prelungitu, mai multu sau mai puținu intensu, în vieța națiu­­­niloru. Două sute de ani mai tărziu, I­elu deveni servitorulu comerciului și industriei; acțiunea militară se supuse cu docilitate avântului industrials A cuceri colonii și comptom­e, a distrage concurințele periculose, a că la ce aplică j­elu oficiulu său provisoriu, decoratu cu titlulu de sistema colonială. Plecăndu din acestu m­omentu, rolulu militari tinse a se mărgini în limite de , mărire, de demnitate necontenitu mic­­i șiorate. Cea mai mare parte din naturele­­ energice și din inteligințele superiore a începură a refusa unu modu de activi­­­­tate în pliriu desacordu cu elementele­­ civilisațiunii moderne. De­sigura, resbelu nu ne póte încă de- a sola cu calamitățile’i infinite, din cause t puru accidentale și artificiale. Noi amu n făcutu, vai, uă esperien­ță recinte și crudă. Dar teoreticesce, elu e condam­­­­natu fără apela și înaltele personagie e cari ’lu deslănțuiescu pentru satisfacerea e ambițiuniloru loru orgolióse­scu pentru el prelungirea dinastielor lor, se unescu „• chiar ele cu protestările consciinței și ci rațiunii publice în favorea armoniósei și îi pacificei solidarități a popórelor. ”( La acesta practicare a unei doctrine superiore și necesare, Germania va tre­­bui să se unescă într’unu modu fatalu­m­ în locu d’a ’și întrebuința timpulu, au­­to­rulu și puterile pentru a ’și lustrui spada. ^ Câtu pentru noi, Francia, noi amu ^ plătitu cele din urmă esaltări pe cari ^ le insuflase pasiunii nóstre naționale ma­­chiavelismulu unui guvernu in agoniă. m Lecțiunea a fostu aspră, dar ne-amu legatu ranele cu curagiu, ș’acum mer­­gemu cu putere, curățiți și întăriți, pe în, marea cale a sclinței, a artei, a indus­ în id­ei ș’a libertății. m Charles Rováset. r? » si (Puiă «Românul» din La R­ ­íéforms économique.) es de ■ ac Bentorile Spirtuoasc si Mortalitatea. Intre alte multe nenorociri care bântuie de romănia, se pót e­numera in prima ordine, re­­nspaimantătorea și durerosa micșurare n­­­lui aerică a poporațiunei creștine din Moldova, cu­ Și acesta micșurare provenită prin morta­­­l­­tate, observată câte odată prin câte­va orașe, să s ’au întins de un timp mai cu semn, și asu­­se­ra celei mai positive clase din societatea est­estră, asupra clasei agricole. Dacă mortalitatea care întrece cu multu­l așterele, va merge totu ast­felu se va puté inoște de pe acum prin calculu fără multă­­udă, timpulu în care acestă parte a țerei a remâne fără popor, sau va fi un popom d­ă țară; cu alte cuvinte se va arata vre­­mea in care elementul Român va fi înlocuit i un alt element străin. Pentru a studia macar în parte acesta tristă . j­istim­e, trebuie mai ântăiu a ne servi de luc* de mai positive cifre.­­ Poporațiunea Orașului Iași, după cele mai »*­0­icente lămuriri culese de administrație, se vori impune din 3­3,475 jidovi și 28,225 creștini nTU > tóte riturile, precumu ortodocși, catolici, rotestanți, armeni, lipoveni, intre cari se mai omeră și 397 ruși sau lipoveni castrați. Prin »PI •mare numărul total a poporațiunei se urcă 6­1,700, de unde rezultă că jidovii în trecu număra ca 5250 pe toți creștinii adunați o­laltă, și dacă acestu număru de 28,225 «ac­hitate, nu­ vom pute afla de­cât până la 17,000 Români, cari îndată în valurile elementelor i str­ine, și care împărțită, vine 1 la 2 jidovi , că uutea admite că Iașii are o popora­­țiune de la 75 pănă la 100 mii locuitori, a­­tunci de­sigur că diferența de la cifra coin­­stalată de 61,700, este compusă tot din jidovi, căci trebue a mărturisi cu durere că numai acésta poporațiune caută în mare parte a se ascunde prin felurite sehiavorii de la înscri­ere în recensimentu, ceia ce face a nu i se puté cunoște nici o­ data numărul într’un mod positivu. Spre a, ne face daru o ideie de m­ișcarea a acestoru poporațiuni a Iașului, vomu lua de normă anul 1875. " 1 Din aceste tabele dar se pote vede că nu­­­­mărul jidovilor născuți este cu 678 mai m­are J de câtu a ortodocșitoru între cari se numeri­u românii, bulgarii, grecii, șerbii, etc. și cu 5 .­4 întrece numărulu total a creștinilor de tote riturile. Creștinii numai la morți întrece pe jidovi. 475 ortodocși au murit mai mult de­cât sau născut. Singuri catolicii au un spor de 9, la născuți. In cele­lalte confesiuni se vede ia­răși o mare scădere față cu mica lor popo­­rație, armenii au perdutu­t și lipovenii 12 mai mult de cât sau născutu, iar jidovi sau născut 678, mai mult de­cât au murit. Dacă este adevărat după legile naturii că o populație cu cât este mai num­erosă cu a­­tita sufere în proporție și mortalitatea, apoi ne întrebăm ce misteru póte fi acesta că po­­porația creștină care este cea mai restrinsă în număr, plătește un tribut morții de 62 la 1000, ceia ce pănă acum nu sau vefi atu ni­­căeri, pe când popolația jidovască, și numai ea, care este cea mai num­erosă merge cres­când, plătind numai 31 la 1000. Și jidovii și creștinii trăesc în aceiași at­mosferă, sub aceleași quantități de pulvere, creștinulu­urește și fuge chiar de murdăria în care trăește jidovul. Jidovul nu dă nici o considerație igienii de­câtu acelei prescrise ca doctrine religiunei sale. Oare murdăria să fie vitalitatea rasei lor? Se pote atribui că descreșterea creștinilor este causată prin numeral pre micu al căsătoriilor­, a duratei lor și a luxului ce bântue societatea orașelor. Acesta este un adevăr de plâns căci ruinând familiele, duce societatea la perre, dar fără a susține că numărul căsătoriilor ce să fac as­­tăzi ar pute susținea macar equivalența între născuți și morți, ne vomu întreba numai ce mister este că acolo unde se află centruri de jidovi, și acolo unde creștinii vin mai adesa în contact cu jidovii, și trăescu la unu locu, acolo die mortalitatea este multu mai mare între creștini, de­cât prin orașele sau satele în care n’au pătruns încă de ajunsa jidovis­­mulu? Ast­felu­rașul, care are asupra Bucu­­reștiloru avantagiulu unei posiții multu mai sănătosă plătește un tribut morții de 62 la 1000 de creștini, pe cându Bucureștii care este populata mai în totalu de creștini afară de câte­va mii de jidovi ce au pătrunsa și acolo, are o mortalitate de 30 la 1000 pre­cum vedem din expunerea onorat Dr. Felix. Făcând apoi o comparație între două județe din partea de dincolo de Milcov, ne­bântuite de jidovi, cu alte două județe de aice, ne dă resultatul, că județele Gorj și Dolj, în cur­sul unui an crește în populație cu 3806 năs­cuți pe când în același timp două județe din Moldova, Iașii și Neam­țul cu clima cea mai sănătosă, pierde 1573 omeni mai mult de­cât se nasc, precum se pote vede din următarea impunere a situațiunei acestor județe. Iată ce cuprinde expunerea situației acestui udeț publicată in Monitorul Nr. 268 din 1875: „Resultatul constatatu dă o scâdere simți­­­tóre în populațiune prin aceia cu numărulu ,morților Întrece cu 2008 indivi­zi pe acel­a­­ născuților. Nu putem de­cât a atrage cu totă­­ întristarea și cu totă seriositatea atențiunea ,dv. asupra acestoru efecte, care aru face a ,prevede într’un curs de ani pre­ care, stîn­­­gerea populațiunei Române de pe teritorul­­ Român, și este de notat ca lucru important ,că nici o epidemie n’au venit să bântue în­­ acest an populația, așa­dar scăderea ei este ,ca un lucru normal. La ce ține nu știmu­. cu 8,673. 10,681. 1 Născuți. ! I Ortod. CatoL Protest. Arm. Lîpov. Jidon HăO 72 17 8 7 1813 1 Morți. 3 1625 63 18 12 19 1150 Născuți. Mor­ți. Gorj. 3,602. 3,081. 1 , 1875 Dolj. 6.512. 3,221. | a U 18 10,114. 6,308. Iași. 3,829. 3,390. * 1873. „ 2,598. 4,620. * 1874. # 2,671. 2 trim, din 1875.

Next