Curierul Foaea Intereselor Generale, 1876 (Anul 3, nr. 1-50)

1876-06-10 / nr. 45

Ano­­a! !V~8ea An. 45 Ia88i Joi 10 Iani«. 1§10. Apare Joia si Duminica. l*reeiul /H>omiinenti>tor IN IAȘI, pe anu 20 fr—Pe semestru 10 fr. Pe trimestru 5 fr. INDISTRICTE. pe an 24 fr —Pe sem. 12 fr Pe trim. 0. fr. Pentru Austria 30 fr.—Italia 40—Franța 46 nSTSERȚIUNI ȘI RECLAME rendul 60 bani SCTRI LOCALE , 1 fr. Epistole ne­franctate nu se primescu. Unu i ¥ r. 30 bani. MM e «SL 3«<ä3<Pa. 1 FOAEA INTERESELOR GENERALE Proprietar și Administrator TJEI. BAN­ASSAN m I jLdmiiaiwtiratiii am.«șa* in. Wi-ßOjs* -A_. IMS««*; rea as «»ii sE!S?,rrAi»*A.M*i:M Pi'ooi'iUff'il© Auunduriior PAGINA I. 50 b. Pag. III 30 b. Pag. IV 20 b Pentru FRANCIA: se primesc anunciuri la d Adam Negociant—commissionnaire CareiTour de la Croix Rouge 2. Paris. Pentru AUS­TRIA și GERMANIA la D. Fillipp Löb Wie- Reichsratbsplatz Nr. 2 și la D. Rudolf Mos- Scilerstätte Nr. 2. Wien la D. V lirdlika, Biurou centralu de anunciuri Wien, VI, Bür gerspitalgasse 26. Pentru ANGLIA la D. Rü­gen Micoud Londra 81 in Fleet Street E. 0 Manuscrisele nepublicate svor arde Unu JVr- 30 bani. JLam. laH«y Resolutia consiliului de miniștri. Consiliul de miniștri, luând cunos­­tințâ de impregiurarile cuprinse în a­­cest referat, nu póte lua asupră’și d’a rosti in privința înstrăinării unui ma­terial de uă valore însemnată si deja în mare parte deteriorate Gestiunea dar se va supune Camerii prin a­nume proiect de lege. Mai ’nainte anse, d. ministru de­ resbel va supune consiliu­lui impregiurarile cumperării acestui material nepotrivit cu trebuințele re­­ale ale armatei, precumu și fondurile din cari s’au contractatu aceste fur­nituri. Miniștrii: Manolache Kostaelii, Ko­­gălnicenu, Brătianu, Vernescu, G. Chi­­țu, Fericiide. Referatulu d-lui ministru de resbel către consi­liul de miniștri asupra situațiunii îmbrăcămintei și echipamentului. Domnilor miniștri. Venind la minister, cea d’ânteiu da­toria a mea am crezut ca este de a vede situația materialului armatei de tote ca­tegories, ca ast­felu se pot cunosce di­feritele trebuințe viitore, în raport cu­­ organizația elementelor sale. In acest scop, am onorul are­supune n scurt situația materialului de diferite categorii precum urmeză : îmbrăcămintea. Tote trupele armatei permaninte și te­ritoriale au efectele de îmbrăcăminte com­plete, fie­care om din armata permanente având câte două sau trei garnituri de fie­­care efecte, precum­ se prevede în re­­glementu. Acesta completare s’a efectuat în cei din urmă doni ani, prin măsura ce s’a adoptat în reglementul autorizat de con­siliul de miniștri, ca corpurile se pri­­mescă deosebitele alocații pentru îmbră­căminte pe completul bugetar, ori­care CONVENTIUNEA COMERCIALA dintre România și Austro-Ungaria, împreună cu anexele ce o iiso teseu, și care in cu­­rând se va pune în aplica­ție, se află de vînzare la administrația acestei foi, era efectivul presinte. Magaziele armatei au tote materiele necesarii îmbrăcămintei armatei pe anul 1876, din cari parte s’a și distribuit. Deosebit de acesta se află în deposite încă din anul 1872. 10.163 mantale pentru dorobanți, alei 33, b. 65. 341,984, 95 19,666 căciuli pentru do­robanți, a­lei 8.................... 157,328, — Total, 499,312, 95 cari nu sunt încă distribuite corpurilor. Din aceste materialii, mantalele sunt restul din contractul de 35,000 mantale din anul 1872, și cari se pun treptat, în serviciu pe fie­care an, căciulele arse, în număr de 19,666, suntu restulu din 56.000 căciuli contractate în anul 1872, nu pot începe a fi puse în serviciu mai înainte de anul 1879. Echipamentulu. Trupele Tu au completa atât pentru armata permaninte cât și pentru armata teritorială și deosebit se află în deposite: 33,518 centurene, a­lei 4, bani 45............ 149,155, 10 124,010 cartușiere, al. 5 620,050, — Total, 769,205, 10 cari nu sunt încă distribuite, de vreme ce trupele le au complete și termenulu lor este de 12 ani. Aceste efecte sunt resturi din contrac­tele de 65,000 centurene și 190,000 car­tușiere, încheiate în anii 1871 și 1872. Acestu material, potrivitu duratei de serviciu și efectivelor actuale bugetare, ajunge pentru 24 ani, afară de aceste car­tușiere și centurane din depozitele ar­matei, corpurile de dorobanți mai au încă în păstrare prin comune pentru milițieni 30.000 centurene și cartușiere complete, cumpărate în anul 1869. In magasia armatei se mai găsesc 1160 gente pentru ofigiari; aceste efecte sunt cumpărate de Stat pentru a fi vândute ofigiarilor, stau­ânsă de trei ani în ma­­gasiă și costă a 36 lei, bani 90, în to­tale 42,804, și osebit 722 gente pentru ofigiarii de cavalerie a loi 35, bani 90, cari fac lei 25,919, bani 80. Asupra acestei situațiuni alu acestui materialu, subscrisulu viu a face urmă­­tórele întimpinări: 1. La îmbrăcăminte­, mantalele și că­ciulele dorobanților s’au contractatu în 1872 pentru un număr mai mare decât era trebuință, și acest material a și în­ceput a se strica în mare parte de molii, cu tóte îngrijirile ce s’au adus, și ame­nință d’a se perde cu totul, căci elu nu va pute fi distribuit dorobanțiloru încă câți­va ani, de vreme ce căciulele, având termenul de 6 ani, cele distribuite vor începe a fi înlocuite tocmai peste trei ani. 2. La echipament: Centuranele și car­­tușierile, contractate în anii 1871 și 1872, au fost asemenea pre multe, mai cu semă în raport cu efectivele de atunci ale ar­matei, care are numai 22,209 dorobanți. Acest număr, de­și s’a sporit astăz­i până la 35,000, totuși au rămas în depozitele armatei 33,518 centurane și 124,000 cartușiere. Acest aprovisionament însemnător de cartușiere are se fră de ajunsu armatei pănă în anulu 1,900. Inconvenientele ce prezintă aceste mari aprovisionări sunt de două feluri: f­iu este peste putință a conserva atâta timp in bună stare obiectele de curelărie în magazii în atâta cuantitate, și al 2-le ne găsim puși în imposibilitate d’a profita de tóte perfecționările ce se vor face în­­tr’un timp atâta de îndelungat, echipa­mentul armatei cel actuale ,fiind u chiar astăz­i recunoscut de nepractica, mai în tóte armatele regulate unde necontenitu se studieza serios asemenea cestiuni. Acesta fiind situațiunea în scurt a a­­cestui materiale, am onorul a o refera domniilor-vostre, rugându-ve a avisa a­­supra lui, care represintă un capital de 1,337,241, bani 85, ce are se stea mult în magazie și să se potă strica cu de­­sevârșire. Prin referat speciale, vă voiu supune starea armamentului, munițiuniloru de resbelu și stabilimentelor de artilerie. Ministru de resbel, Colonel Slănicenu. CI­­OMCUNTHRNA Unu subprefectu din Județul Oltu a fost distituitu pentru ca a ingeratu in ale­geri , totu pentru acestă culpă s’a dis­tituitu și substitutul de pe lângă Tri­bunalul de Roman. Prefectul de Vlașca scrie ministrului de interne: «La gară, am surprins acum trei lății destinate pentru Severin, aduse de un băiat de prăvălie. La întrebarea că ce conține lățiile, a răspuns că fer. Ce fel de fel ? El țlise mă duc să întreb pe stăpânul meu, și până am terminat nu­­mărătorea obiectelor, nu s’a mai ivit nici băiatul nici stăpânul. «Acum mă duc să’l cercetez, obiectele sunt: 11 revolvere, 12 săbii, 3 carabi­ne fabrică engleză, 5 pumnale, 25 car­tușiere gole, 9 cartușiere pline cu car­tușe, 11 perechi opinci de uniformă, 3 centurane, 20 banduliere, 6 mondire, 6 pantaloni, 14 rănițe, 14 obiece de uni­formă cu tărsânele lor, 2 legături cu pam­­pane, 10 cecuri și 2000 cartușe; pe acestea nu le-am numărat, dar cred a­­proximativ numărul lor.” In d­iua de 25 Mai 1876, pe timpul când ploa în câtunul Belcinu, pendinte de comuna Segarcea, județul Dolj, a trăs­nit 2 țigani ferari și o țigancă, și anu­me : Marin Ion Negrilă, Ion Budulan și Dumitrana Ion Negrilă, dintre care unul s’a însănătoșit, iar cei alți duci au murit. Podul umblător după Olt, din comuna Comani, după proprietatea d-lui Ion Gi­­gurt, în z­iua de 25 Maiu a. c., între o­­rele 11—12 dimineța, a luat apă și s’a înecat. Pe denlul se aflau poduri, patru­spre­­zzece omeni, șapte cai și trei trăsuri. Toți omenii aflați pe pod au scăpat să­nătoși , însă caii, trăsurele la care erau înhămați și podul s’au înecat, scoțându-se mai târziu tot în aceeași zi­ acele trei trăsuri și caii morți iar podul nici pân’ astă­z­i nu s’a mai găsit. Reproducem cu mulțumire următorea circulară după Monitorul de mercuri. Domnule procuror, Guvernul a manifestații în­toto­de­una vo­ința sa nestrămutată de a păstra, în rela­­țiunile sale estem­ore, cea mai absolută neu­tralitate. In fața evenimentelor de peste Du­năre, are mai cu sema îndatorirea de a o menține într’unu modu strictu. Trebue dar să veghieze ca dânsa să nu fie compromisă nici într’unu chipu prin acte cari s’ar comite pe teritoriul român. In consecință, se făcu cunoscutu, [că ori­ cine în întrul țârei, prin uneltiri de ori-ce natură, fie elu român, fie streinu, s’aru încerca să înlesnescă mișcarea bulgară concernând seu la formarea de comi­tete, seu la înrolare de ómeni, seu la pro­curare de arme, echipamente și munițiuni, fie directu, fie indirectu, va fi privitu de guvernu ca comitendu acte menite de a com­promite neutralitatea României, și a o espune la complicațiuni estem­óre de o gravitate în­semnată. In contra acestor acte, legea penală ne dă o armă prin art. 74 și 75 din codul penal, pe care vi-le pune în vedere : »Art. 74. Ori­cine, prin acțiuni ostili, ne­­»aprobate de guvernu, va espune Statul la „o declarațiune de resbelu, va fi pedepsițu­ „cu detențiunea, și, dacă dintr’acésta res­tel­i s’a și făcutu, pedepsa va fi reclusiunea.“ »Art. 75. Ori­cine, prin acte neaprobate „de guverna, va espune pe Români la repre­­­salie se va pedepsi cu detențiunea.“ Să fie, prin urmare, bine deslușitu, că fap­tele mai susu enumerate, precum și ori­care altele de aceeași natură fiind desaprobate de guvernu, care s’a rostitu asupră-le în con­siliul de miniștri, și fiind pedepsite de lege d­­vostră, când le veți constata, le veți urmări conform disposițiunilor citatelor articole, ce­rând tribunalului ca să condamne pe cei culpabili. Priimiți, d-le procuror, încredințarea ose­bitei mele considerațiuni. Ministru: M. Ferechide. Decisiunea ministerului de resbel Nr. 8 din 2 iuniu 1876, relativă la soldele ofițeriloru cari au ocupatu sau ocupă funcțiuni civile. Avându în vedere art. 7 al. 3 din legea poliției ofițerilor, cari suntu ast­feliu: _ »Ofițerul din Activitate, priimindu o funcțiune civilă va fi pusu în neactivitate prin retragerea funcțiunei, în urma unui raportu motivatu al mi­nisterului de resbelui.« F O I I. E T O NU._ MARSA SPANIOLA • VICTIMA UNUI CĂLUGĂR. (Urmare). — Iute! compresii!... Trebue să se facă uă ope­rațiune gravă... pentru moment trebue scos glon­­tele, și probabil mâne va trebui se se practice amputația, înțelege cine­ va lesne impresiunea ce aceste cu­vinte au trebuit se producă asupra sermanei văduve și a nenorocitei sale fiice. Chiar dacă mor­tea n’ar fi fost de temut in urma unei rane atât de grave, Anselm avea să’și perdu mâna drep­­tă... acesta era a perde mu­lt locul de a’și câș­tiga hrana. Se pare ca Providența voia se su­­pue la cele mai aspre încercări forgia de suferință a acestor nenorociți, nu era de ajuns ca nenoro­cita văduvă remăsese orbcă în flarea verstei, tre­buia încă ca șeful acestei familii, om viguros și activ, se devie la rândul seu incapabil de muncă, pentru ca toți împreună, tatăl, mama și nenoro­ciții lor copii, se se scobere’n mormânt, după ce epuizase tóte grozăviele sărăciei și a desperării. Ei bine­ în spectacolul sfâșietor a acestei fa­milii, călugărul Patriciu găsia ceva care’i flata in­stinctele nenobile! El, pentru care generosul An­selm pusese vârf miseriei sale, durerilor sale ; el, căruia curagiosul muncitor îi scăpase vieța el pu­­nând pe a sa, în loc de a-și înfrâna nerușinatele pofte în fagia atător nenorociri, tocmai pe aceste nenorociri își fonda speranța pentru a se sătura ! — Domnule, țlise el chirurgului după ce Maria dădu una din cele done singure cămeși ce avea pentru a face bandage; domnule, cum veții, nu’s de­cât un biet religios care’mi datoresc viața a­­cestui nenorocit. Acesta rană fatală a primit’o a­părând țiclele mele. D-d­eu scie cât sunt de întris­tat pentru acesta! Cu virița’mi a scăpat și nișce slabe economii... Silesce-te dar se’l vindeci. Dacă creții necesar a consulta pe câți­va din colegii ci­­tele, cheltuelile, ori­care ar fi ele, vor fi în sar­cina mea. Le’ntrebuințăm tóte mițlilocele putinciose pentru a scăpa pe acest onest meseriaș, pe care’l iubesc ca pe un părinte.—Și la aceste cuvinte, a­­runca pe furiș Măriei uă privire misteriosă.— Și tu, sună fata, demnă de uă sortă mai dulce, ben acest auz, căci el nu mai este al meu; tatăl meu l’a scăpat și e drept se fie întrebuințat pentru sal­varea unei familii de care sunt pentru tot­deauna atașat prin legăturile amiciției și a recunoscinței. Nu’plânge, Mario, silesce-te se dai exemplul re­­semnațiunei nenorocitei télé mume... bieta orbă !... căreia ochii nu’i mai servesc de­cât pentru a plân­ge’....Pentru amorul lui D-dleu, copii mei, nu ve disperați astfel... D-ileu e drept și îndurător... și precum justiția divină m’a păzit de sălbătăcia a­­sasinilor mei, veți vede, fiicele mele iubite, câ el va veghia asupra vostră, a tuturor.— Și întorcân­­du-se firăși la chirurg, îi ț­ise : Nu’i așa, domnule, ca acesta rană nu’i periculosă ? O ! sunt sigur de acesta, copii mei, adăogi el, întorcându-se din nou câtre Luisa și Maria, sunt sigur câ D-dleu îmi va asculta rugăciunele... Logiul d-tele... tatăl d-téle... nu va’ntărdi, de a se vindeca, pentru ca, mul­țumită Domnului, sunt aici, ca nimic se nu’i lip­­sescá. Cu medicamentele ordonate de medici, cu îngrijirile lor asidue, cu zelul nostru, ajutorele nóstre, uă bună mâncare... și ajutorul lui D-țleu, îl vom scăpa far’ Induc­ere... Curagiu, dar! Șter­­geți-ve lacrimile, fiicele mele, și aveți încredere în acel ce pote tot. Aceste cuvinte, pronungiate cu acel ton umilit și de blândeță pe care scie a’l lua așa de bine vi­­clena ipocrisie, versară un balsam mângăitor în inima sdrobită a sermanei orbe. Vocea părintelui Patriciu, după cum am spus’o, era elocventă, sonoră și plăcută. El soia s’o mo­duleze și s’o facă atingătóre și convingetóre, ast­fel câ bieta orbă care aud­ca un sunet divin și nu vede urâciunea respingătore a călugărului, ajunse a crede câ’n adevăr acel om era un înger salva­tor pe care D-ț­eu li’l trimite pentru a pune un capăt nenorocirilor lor. — Oh! ori­cine ai fi, domnule, striga ea, te bine­cuventez... Maria ! fiica mea... vino, ajută-mi... cându-mi se sărut mâna bine-făcătorului nostru ! — Nu te de rangia, demnă, răspunse călugărul, liniștesce-te... Logiul d-tele mi-a scăpat viața...Dacă prin misericordia divină voi pute scăpa pe a sa, nu fac de­cât se-mi îndeplinesc datoria... Iea dar, Maria, bea acest aur, da familiei télé tot ce re­clamă trebuințele ei; și mai ales bravul teu pă­rinte se nu ducă lipsă de nimic! Maria, forte confusă, primi piesele de aur, și cred­u ca starea părintelui ce făcuse fratelui Patriciu seu și marele serviciu desceptase în sufletul acestui călugăr simțiminte de compătimire și de recunoscință, care nu permitea se i se mai pre­­supue criminalele intențiuni exprimate cu atâta ne­rușinare în scrisórea scârbosă ce-i dăduse’n mână, chiar în z­iua când declarațiunea fragedă a încân­tătorului său necunoscut cu perul de aur venise se-i turbure inima. In acesta cugetare juna fată se decise a dispune de banii călugărului pentru cumpărarea a tot ce lipsa familiei sale, și cel mai mare din frații sei îi ajuta în tote demarșele ce tre­bui se facă. Operațiunea ce s’a cred­ut necesară pentru vin­­dicarea bragiului lui Anselm fu practicată. Atât pentru a se micșura durerea cât și pentru a se preveni unei convulsiuni, se dăduse bolnavului un băutură narcotică, și el căd­use într’un somn profund. Bătuse un­spre­ d­ece ore de sora. Pe când, în genunchi, fratele Patriciu, bieta vă­duvă și copii sei recitau rugăciuni pentru a a­­trage misericordia divină asupra bravului munci­tor, chirurgul și ajutorul seu jucau în cărți în o­­dăiță Măriei, unde-i puseseră, și luna feta pregă­­tia cina pentru totă acesta ,lume. Pe la miețlul nopții, liniștea bolnavului dând bune speranțe, se puseră la cină. La sfîrșitul me­sei, fratele Patriciu pronungia rugăciunea de ac­țiuni de grație, și apoi se culcară. Orba și copii sei își făcură un pat cu un mindir în etac; chi­rurgul și ajutorul seu se culcară în odăița Măriei, și acesta renuase cu călugărul ca se îngrijască de Anselm. Puține minute după acesta juna feta renase sin­gură pentru a veghia: călugărul lăsase se-i cadă capul pe masa unde se servise cina. Totul pare dar a anungia un viitor mai bun: somnul liniștit a muncitorului rânit împrăștiase cru­dele închietudini pentru a face loc celei mai mân­­gâetore speranță; casa sa nu mai resuna de stri­gătele femei; tóte trebuințele erau satisfăcute. Cu­vintele sânte a omului lui D­ileu, rugăciunile sale, ajutorurele sale caritabile dadeu Măriei tot drep­tul de a crede cu mila și recunoscință înăbușiseră’ în inima lui uă flacără impură pentru a lăsa se se nască virtuțile ce impune religiunea, și-i ierta propunerile lui infame; îi place a nu mai vede în acest religios de­cât un bine-făcător și sânt mi­nistru al altarului, care -și căuta salvarea în ușu­rarea nenorocirilor apropelui. Aceste oase nu erau decât decepțiuni amară: acel călugăr ipocrit ave se se reveleze ’n curând virginei inocente sub as­pectul îngrozitor a unei furii versate de infern, și să-i arunce familia în noule nenorociri. Capitul următor va da­uă idee despre modul cum se iau călugării, în Spania, se recunosc a bine­facerile. (Va urma). seu

Next