Curierul Foaea Intereselor Generale, 1876 (Anul 3, nr. 51-101)
1876-11-25 / nr. 92
2 ei, mai chiar pretențiosa Anglia. Cum trebue să primim dară cuvintele dictatoriale a lordului Derby adresate de curând in Londra d-lui Ion Ihica, că «Austro-Ungaria va respunde prin trimiterea unei armate in România, la cea d’ânteia știre despre un act de resboi contra Turciei din partea guvernului din București.” Nobilul lord a găsit cuvinte pentru a ne amenința când vom face resboi, dar spus s au el ore, că va trimete o armată să pedepsescă pe acea putere, care ar calea neutralitatea nostră, sau ca va cere de la tote puterile și mai ales de la Rusia și Turcia declararea de neutru a teritorului nostru ? Nu, nimica de aceste.—Ar fi prudent, ca pe conta nostră să indeplinim plăcerile egoiste a puterilor, fară ca din partea lor să avem nici cea mai mică promisiune de ajutor sau de recompensă? Omul să nu’și aștepte fericirea de la alți, ci singur să și o facă. Acest proverb iși găsește aplicarea și la națiuni. In scurt dată, România nu va pute fi neutră în resboiul ruso-turc, afară dacă neutralitatea teritorului ei va fi declarată de tote puterile și mai ales de Rusia și Turcia încă înaintea izbucnirii resboiului și tot astfel garantată, cum s’a întâmplat cu Belgia în anul 1870,—altmintrele ea este forțată a intra in acțiune. Se naște acum întrebarea cu cine să se alieze România, cu Rusia sau Austria ? Respunsul îl găsim in istoria nostră precum și în gruparea puterilor occidentale. (Fine în Nr. viitor). □ íj R 1 I putemi, câtră care are cea mai mare apatie și neîncredere, și dacă nu va fi împedecată chiar in menținerea neutralității sale. De aceea nici nu ne putem pronunța de dinainte asupra ținutei României, fiind-că este probabil ca ea să fie neutră, tot atât de probabil vise este și că ea va întră în acțiune. Luându-ne după cele publicate prin ziarele străinății, ne vine a crede, că România e aliata Rusiei, eară observând declarațiuniile oficiale a Cabinetului din București, trebue se presupunem, că vom fi strict neutrali, și vexând insfărșind disposițiunile ministrului de resboi, așezarea, la început, a armatei de a lungul Prutului, apoi schimbarea frontului ei câtre Turcia, rădicarea de fortificațiuni pe malul Dunărei și acum părăsirea idei de a întări acest hotar, înarmarea Chiliei, și detașarea câtre Carpați a armatei române, tote aceste la un loc ne fac în sfârșit a nu înțelege, decât o balansare forte variată a guvernului român în chestiunea Orientului. Chiar ne pare că nedecisiunea s’a încuibat în Bucureșci. Din acesta causă dar vom părăsi rezerva, de a presupune ținuta României, și vom cerceta pe care linie de demarșa trebue România, să merga inainte, spre a ajunge la cele mai mari avantaje materiale anti politice. Spunem avantaje materiale și apoi politice, căci Romania e pre slabă, încât să urmeze o politică aventurosă. Trebue să admitem axioma, că România e datore să urmeze o politică de profit, luându-și drept exemplu politica italiană, să stăruim mai întâi a ne întări forțele și in urma abia să ne ocupăm cu realizarea unor idei de anexare. Mult s’a flis și s’a pretins chiar, ca România să fie neutră, fără să’și dee cineva cont de însemnătatea acestui cuvent. A fi neutru, însamnă a nu ajuta nici una din puterile beligerante și a se opune și arma în mână contra, unei din aceste puteri, cari ar incalca teritoriul declarat de neutru. Dar ■are este cu putință ca România să observe o neutralitate ? Pate ea să se opună, contra trupelor nenumerate a unei din puterile ce o inconjură? Respunsul cade negativ, căci ea, menținând neutralitatea,a trebui să între în luptă neaparată cu armata rusă, și este mai mult decât sigur, că va fi bătută. Cine îi va veni atunci în ajutor și cine îi va recompensa chet,1olie și perverue toți acei cari i-au respuns la cererea ce Cronica Externa Estragem din «Allgemeine Zeitung» următorele: Noi am prevăzut și prezis înainte de acesta într’un articol intitulat: « Ochire asupra viitoriului în Cas de resbel," că misiunea cea sacră, ce Rusia țane necontenit că o are în Europa, parte de a restabili în trânsa pacea generală dorită de totă lumea, parte de a scăpa comerciul ei de greutățile cele mari și nemai auzite, cel apasă de un timpu încace, nu u pe unde ea ar fi operat, fură dispreț și neîncredere: jerea nostră eată-le acum real , resbelul adică incognit’o, e misiunei sale, pe lângă rescula di na și Bulgaria, ’l-a urzit în S crei și pe care apoi ea ’l-a colie față cu ajutorele sale propr aiuniții, este astăzi finit și nuu nimicirea morală și materii ca poporul sârbesc, ce se ved numita misiune panslavistică , prevederile și speranțele sa în sufletul seu pentru Rusia, de neîncxredare, eră pe generalii ei ■și aruncat în urmă în abisul mii de nenorociri, îi urăște, îi chemă, ca pe nișce instrumente omeni falși și perfizi. In zedar, v ni de durere și de căință pri ușurătatea voinței sale adică de deșărtăciune sau mărire de mic nu’i mai folosește astăzi, ci odată făcut se mai pute desface; quod sem/ ' 'i-im, Infectam fieri nequit. El cu lac póte nici a vindeca ranele ce dui seu, nici a-și scote vre-odată mă de subt ruinile cele mari :c fer,fi ea zace adânc îngropată. Spri in mod perfid de misiunea pa .ții cu totul nenorocită , eari r:i chiat, bătut pană peste cap în dr >■ puteri și desperat zace semiviu 1 macurălele cele pline de sânge încă, neasta ouat ’ ilă, ajutor și mângâiere de la de la D-zeu, pe care ’lu citase ;a sa, când el s’a dat cu trupul sufletul, ’ și ,rerea sa, misiunei cei sacre pans lentul generalului Regifictor si pronunciamentul astei punitive, chiamă acum la răspundere 1 t și ’lu silește să’și dec samă loranța și perfidia sa. Bată în S" misiunea cea sacră a Rusiei e c‘. . *j cea macar într’o parte iar comerciul aceleia se ver o țară storsă, totul, sitilUO bc/ UiBct g 'ru!seu, precum și unu comerciu numele, numai pote fi apăsat ar apoi țara și comerciul daci alusiune este Serbia, ea în căci mult timp mai are searu comerciul ei se vor trezi din aur care ele zac acum amorțite de farmecul băuturei ce li-a știut danumita misiune rusască, și pănă când ele-și vor recapata puterile și prosperitatea lor de mai ’nainte. Iată studiul I al succeselor celor ilustre și pline de fericire ce le-a avut misiunea cea sacră a Rusiei in Serbia!!! Umeza acum studiul al II alu acelorași pe care adecă numita misiune crede și spereză că le va pute ave în curând în România și totu in acel mod eclatantu ca și ’n Serbia!! Rusia ac'3 1* vedend că cu Serbia și pe teritoriul ei numai i resbelul incognit’o, început în contrar mai plăcut lucru pe lume, decât că România iea asupra sa continuat '"Rusia s-ar afla îndată un al doilea general Cernaieff, i-ar da tóte ajutorele trebuitore în bani omeni și anumiții întocmai adecă după cum ele s’au data și Serbiei încă pănă ori alalta eri, eară spre mulțumire și recunoștință pentru asemene servicii făcute misiunei panslavistice o ar asigura în contecessum, anteia , de o întindere teritorială (cu totul imaginară și seductivă sau amăgitore), al doilea , de o independență totală ear al treilea, de un lucru ce e mai presus de tote aceste, adecă de o coronă regâscă!!! Demarșele respective, se zice că sunt și făcute acum în privința acesta încât n’ar remâne decât numai de a se ști dacă România va primi asemene promisiuni sau nu, va duce la ele da sau ba; totă lumea însă crede, ba e și pe deplin convinsă, că România ce cunoște forte bine planurile Rusiei, ce știe de asemene forte bine, unde tinde ea cu propunerile, promisiunile și darurile sale cele bogate, îi va respunde în niște cuvinte forte scurte clare și simple adecă: Times Demnos et dona ferentes care pe curat românește va se țlică, me tem de linși, chiar când ei ’mi aduc cele mai mari daruri. Și în adeverii, cumu aru puté fi alta intrelea, adecă că România ce a știut pân’ acum să evite cu multă abilitate tóte cursele sau lațurile ce i le întindea Rusia în diferite împregiurări, tocmai acum să se prinză și să cadă în transele, când vede cu ochii în ce prăpastie s’a rostogolit Serbia, ce n’a avut destulă înțelepciune și perspicacitate de a le prevede și evita ? România scie forte bine că rumpândea odată legăturile și relațiile sale seculare cu Turia, în modul propus de misiunea panslavistică și eșind astfel formal de subt protecțiunea puterilor celor mari, ce au garantat și apărat păn’ acum atât existența ei politică națională cât și inpedența și autonomia ei legislativă și administrativă, nu pate se aștepte altă decât numai abandonarea sau părăsirea sa totală din partea puterilor acelora, pe de o parte, fară pe de alta, încorporarea sa mai timpuriu sau mai tărziu în panslavism , nu este însă cu putință ca România, o provincie vechie română sau latină să se prefacă și să se metamorfoseze deodată și ca prin o varga magică într’o provincie slavică și acesta după o existență de 2000 de ani, nu e iarăși mai puțin posibil ca poporul ei, ce e unu popor latin sau roman după cum însuși numele lui ilu arată, mai acum în secolul al 19-lea adică în secolul luminelor și al deșteptării naționalităților se nu-și cunoscă origina sa latină sau română și să nu graviteze spre dânsa ca spre punctul central al gravității sale cei naturale ci spre unu altul cu totul strein, spre centrul gravității slavice ! Acesta ca o contradicție in abiecte că o monstruoșitate națională este absolut cu neputință. Romănia este unu stat neutral a căuta existență și independință politică cât și autonomia legislativă și administrativă, sunt solemnei garantate prin tractate ear în specie prin acel de Paris și puse astfel sub protecțiunea puterilor celor mari ale Europei, ca astfel de stat, deci România pănă și în mițlilocul complicațiunilor celor mai seriose ce s’ar pute nasce între statele limitrofe sau vecine, nici odată și nici intr’un fel de chip fără concursul puterilor acelora, nu va eși din neutralitatea sa, ci o va sei observa și în viitor ca și în trecut cu strictețe, prundență și demnitate; urmând ca în modul acesta pate fi deplin încredințată că simpatiile și mulțumirile ce puterile protectrice îi vor arăta la timpul cuvenit pentru asemenea ei purtare, vor fi cu mult mai sigure și mai sincere d c ItvOlviv(u6)xjCÍLü\j op hicocle Ilusiunea cea sacră sau panslavistică a Rusiei.— 1. Proectul rus pentru reformele bulgare Bulgaria va forma o provință autonomă a imperiului otoman, și va fi compusă din vilaetul Dunărei și al Sofiei, din sandjacurile Filipopol și Stivno precum și din districtele bulgare a Macedoniei. Ca bază pentru împărțirea administrativă va servi cantonul (mudirlic) cu populațiune medie de 5000 —10000 suflete. împărțirea actuală se pute menține, ear unde mudirlicul va fi pre mic, apoi se vor pute face împărțiri noue, având însă a se considera crearea de cantone cu populație creștine și alte aparte, cu locuitori musulmani.—Cantonele vor poseda o autonomie întinsă, și fără unii amestec órecare a autorităților superiore, vor decide asupra împărțirii impositelor, construirei și întreținerii drumurilor vecinale, asupra poliției etc.—Pentru acest scop se va institui un consiliu cantonal ales de toți locuitorii fără osebire de religiune și compus din delegația diferitelor comune (mahalle). In capul consiliului și a cantonului stă un mudir numit de către guvernatorul general din doi candidați propuși pentru acest post de consiliul cantonal. Mudirul este representantele cantonului și organul autorității. Cantonele se vor numi sandjacuri, dirigente de câte un mutesarif, ales de Portă, cu consimțimântul puterilor pentru un restimp mai îndelungat.—Funcționarii vor fi creștini sau musulmani, după cum va fi și majoritatea populațiuni a mutesarifiscului respectiv, ei sunt representanții guvernatorului general, și datoria lor este a menține ordinea publică și a controla pe mudicii și consilierii cantonali. Fiecare mutesarif are o cancelarie și un consiliu de patru membri, numiți de guvernatorul general din candidații propuși pentru acesta de cantonele și de representanții mahalalelor. Poliția va fi formată din indigenii provinției, și funcționarii ei vor fi creștini sau musulmani după majoritatea populației. In capul Bulgariei va sta în sfirșit un guvernator general creștin, care cunoște limba țării și e numit pe timp de 5 ani conform unei concentrați >i A