Curierul Foaea Intereselor Generale, 1876 (Anul 3, nr. 51-101)
1876-08-05 / nr. 60
Anul al IV-lea No. 60 IASSI, Joi 5 August 1876 apare Joia și Duminica. Preciul abonamentelor IN IASSI, pe an. 20 fr.—pe semestru 10. —Pe trimestru 5 fr. DISTRICTE, pe an, 24 fr.—pe semes. 12.—Pe trim. 6 fr. STRĂINATATE...................40 fr. INSERT. și RECLAME, rândul 60 bI SCĂRI LOCALE , I fr. Epistole nefrancate nu se primescu Unulr. 30 bani. FOAIA INTERESELOR GENERALE. PROPRIETAR SI REDACTOR TIB AL ASSAH. Princiul Ănunelurilor. PAGINA I. ö^b^Pag. m 30 b. Pag. Pentru FRANCIA: se primesc anunciuri la D. Adam negociant-commissionnaire Careffour de la Croix Rouge 3 Paris. Pentru AUSTRIA și GERMANIA la D. Fillip Löb Wie-Reichsraschsplatz Nr. 2 și la D. Rudolf Moses Sellerstatte Nr. 2 Wien. Pentru ANGLIA la D. Eugen Micoud Londra 81 în Fleet Street E. C. Manuscriptele nepublicate se vor arde. Unui Vr. 30 bani. IRecL actiun ea, si .^d.m.ilustrati-n.n.ea se află in Tipografia THIB-A.Nj.A-SS A-SST 4 Mercuri S.S. 7. coconi din Efes TM frumos 51 pleie , 16 Mercuri Roch 5 3 7 4 5 Joi Mart Eusigen L ‘ 17 Joi Bertram 5 4 7 2 6 Vineri (-J-) Hrhim. la față a Dom. 18 Vineri Elena 5 5 7 0 7 ____ Sâmbătă Mart. Domețiu 19_____Sâmbătă Ludovic 5 6 7 59 3L © g ® â Generala, a Drepturilor de Vama Promulgată la 16 Martie 1876. A eșita de sub presă și se afla de vânzare la Administrațiunea acestei foi. A eșita de sub presă și se află de vânzare la administrațiunea acestei foi MARIA SPANIOLA sau Victima unui Călugăr Cartea, I. In esploatare și comercia pe moșia Bereslogi. ~~ Lemeie focii Carpen si Fap cualitățile cele Petre Je moară I b“lelmșei* gara Hecli Lespedi A se adresa la Dl. Anghel Valy in Iași sau la moșia Berezlogi. CALENDARUL: SEPTEMANEISTIL VECI ț>IUA PATRONUL țĂILEI STIL NOU I>lUA PATRONUL J>ILEI Râs. Soar. Apusul Sor. August _ “ August 1 = Duminică Ind. sf. crucer si s. 7 Macavei p„f_ ia 13 Duminică A. 10 Casian 5077 2 Luni Adi.ce. relig. sf. arh. Stefini 1 ore 50 m a.modă 14 Luni Eusevin 5 178 3 Marți Curpăr. Isachie Dalmat și Faust fJTM2 sî r.i.L 15 Marți Adorm. H. Marcel 5276 IASSY, 3 August 1876. Iată aprecierile făcute de diarul „Luptătorul“ In Nr. 16 asupra dârei în judecată a foștilor miniștri. Camera țidlele acestea s’a ocupat cu darea în judecată a foștilor miniștri de sub președința d-lui L. Catargiu. Se știe că diferite comisiuni au avutu însărcinarea de a cerceta și aduna elementele de convingere cari să motiveze punerea sub acuzare a aceloru miniștri și că, ca resultatu, comitetul delegaților de secțiuni a compilatu raportul subscrisu și presentatu de d. Stolojan. Acestu raportu care este destul de cunoscutu publicului, după enunciarea oricăror principii și conclusiuni de dreptu constituționalu, face niște apreciări generale a faptelor și actelor ce se alătură și în fine termină prin resoluțiunile de dare în judecată formulându pentru fie care din miniștri capii de acusațiune. Nu vomu anticipa asupra judecății prin a intra în amănunte, asta dar, ocupându-ne numai de ceea ce s’a făcutu să vorbimu mai întâiu despre acestu raportu. Elu nu ne pare că precisesă îndestul și într’unu modu speciosu faptele care constituescu culpabilitatea miniștrilor. In acestu raporturi se arată daru la fie-care din acele fapte cum și care din miniștri au luatu parte. Capii de acusațiune ne păru formulați într’unu modu vagu, prin termeni generali astfeliu că ei constituescu mai multu niște încriminări de principiu decât niște adevărate acusațiuni specifice. Să trecemu peste acestu raportu și să venim la Cameră. Camera care are dreptul a pune în acusațiune pe miniștri, luase acestă resoluțiune în urma votului prin care se dispusese anchetele parlamentare menite a o pune în posițiune să vădă faptele foștilor miniștri. Acesta era primul actu ce făcuse și acuma diferiții delegați adunau elementele care trebuiau să-i serve de masă la punerea lor în acusațiune. Odată terminată acestă lucrare și raportulu făcut, ea a trecutu la discutarea aceloru elemente. Aci e locul se țlcem cu d. Stolojan că «în viața constituțională a unui poporu și în exercițiul controlului națiunii asupra faptelor puterei esecutive, darea în judecată a miniștrilor este actul celu mai gravu ce se póte înfățișa. Elu este o prerogativă ce cată a nu se întrebuința decâtu în coșuri estreme și ca o tristă necesitate.” Vom adăuga cu d-lui că „acestă dare în judecată trebue să fie înconjurată de acele vederi de înaltă justiție care însoțescu împlinirea unei mari datorii". Discutatu-s’a care suntu faptele condamnabile și cum ele constituiescu niște culpe ? Discutatu-s’a dacă ele erau contra Constituțiunii și a legilor, dacă sinele nu erau dintre cele pe care, Camera le pută autoriza și dacă nu le-a autorizatu? Care au fostu apoi discuțiunile seriose care să fi pusu în evidență pentru fiecare din d-nii miniștri faptele rele ce li se impută și modul cum s’au făcutu culpabili de dânsele ? Dacă pentru unii s’au urmatu pre care desbateri, și acelea după cum se păte vedea din cele ce s’a vorbitu, nu au fostu decât ,pai multu de principii și motivate de niște considerației?, -forte slabe, și nespecifice, pentru alții nu a avutu vocii decâtu votarea. Mai nainte de orice, după cum amu dis’o, trebuia, să se precizeze faptele și caracterul loru de nelegalitate, apoi să se stabilescă imputabilitatea lor în persona fiecăruia din miniștri și numai astfeliu să se conchidă în parte după cum s’a făcutu, la darea în judecată a celui în cestiune. Trebuia să se entindă relațiunea ce unește pe fie care cu fapta și’i o face imputabilă. Acolo unde nu aru fi fostu ceva personalu să se spue de este solidaritate ministerială său vezi unu altu faptu care se stabilescă o legătură între autorii și coautoru său complice. Nu se vede nici în raportu nici în discuțiuni de câtu frasele că prin înțelegere cu colegii sei etc. Ce însemnără aceste frase? Făcu ele alusiune la solidaritatea ministeriale ? Rezultă din ele că ministrul în cestiune a subscrisu și elu său a încuviințatu în veri unu altu modu unu așa actu ? Nu se știe nimicu despre acăsta. Dacă era vorba de veri unu faptu prin care ministrul se’și fi apropiatu culpa său să fi participatu la ea, acelu faptu trebuia enunciatu. Spusu cel puținu Camerei căria nu’i era ertatu a trece cu repeziciune peste acestu indispensabilii elementu al imputabilității. Dacă aru fi fostu vorba de solidaritate ea trebuia espresu enunciată, său declarată camerei ca să se discute pănă la ce punctu o așa solidaritate aru putea face ca unu ministru să fie culpabilii de fapta colegului seu. Acesta e o cestiune forte delicată și de cea mai mare însemnătate care nu’i era permisu Camerei s’o lase neprecisată. Nu în totu cașul unu ministru e responsabilu de faptele colegilor sei. Se dămu exemple: unu ministru pe cându se află în cabinetul seu se supără pe unu subalternu, îlu lovește și comite astfel cu unu delict chiar cu ocasiunea exercițiului funcțiunei sale; cum s’aru pată susține că ceilalți miniștri să fie și ei responsabili de acelu faptu ? Unu altu exemplu mai specificu. Se făcu alegeri. Unu ministru dă ordinu a se face violențe, cum suntu responsabili cei care nici au subscrisu nici au încuviințatu și nici măcaru au sclutu despre acesta? Tote acestea suntu cestiuni care trebuiau celu puținu elucidate dacă nu și forte seriosu discutate. Regretămu din inimă că Camera a procedatu cu precipitare cându a fostu vorba să facă actul celu mai gravu care trebuia încongiuratu de acele vederi de înaltă justiție care însoțescu împlinirea unei mari datorii, după cum zice raportul chiar. Ațâța miniștri dați în judecată pe simple acusațiuni vagi, cu așa precipitațiune, în ce fără într’o stare normală s’a mai vedutu? S’a ve^utu chiar decapitări decretate și esecutate cu iațăla votărei acestei dări în judecată, dar nu în situațiuni normale cum aru fi trebuitu să lase Camera a fi considerată cea în care ne aflămu. Camera prin acestă precipitare a perdutu vatărea actului ce a îndeplinirii și a făcutu mare rea partitului liberalu ce în mare parte constitue. Iată ce va serică uă cameră unde aprăpe unu singura elementu predomină și care lucrăză cu pră multă grăbire și uă nelimitată încredere în câte-va persone. Iată ce va serică combaterea în alegeri mai a totu ce e capacitate și escluderea oricărei oposițiuni. Dacă erau mai multe capacități și o oposițiune ore care altfeliu se făcea lumina. Noi am spus’o în No. 7 alu Ziarului nostru că deși ne pare bine că a reușitu partidul liberalu, nu ne felicitămu însă de fața ta?nu orei. Că aru fi fostu utilu ca tóte partidele se’și fi avutu representanții lor în Cameră, fiindu-că numai astfeliu aru fi fostu posibilă uă seriosă discuțiune, numai astfeliu s’ar fi pututu asigura triumful luminei. Dă uă Cameră în care se decu puține capacități și în care nu e representatu vedut unu singura partidu, e forte e spusă erorilor și erorile unei Camere potu să aibă cele mai grave consecinți. Amu mersu mai departe, amu spusu că acea combatere înfocată a totu ce nu face parte dintre cei mai devotați ai unui partidu nu ne pare inspirată numai de simpla dorință de a triumfa în alegeri, ne părea uă pregătire pentru ceva mai gravu și acum Zisele nóstre se adeverez, de-a Domnul ca Camera să se oprescă aci. Noué însă ne inspiră multă îngrijire acestă Cameră care în acte așa de grave trece ca fulgerai cu carul seu sdrobitoru peste cele mai vitale cestiuni, oricât de dreptu le-aru tranșa. S’a datu foștii miniștri în judecată unii pentru fapte neclarificate bine, unii fără să fi subscrisu chiar vr’unu actu relativii la faptele ce resultă că aru fi motivându șefii de acusațiuni, se vede numai în basa solidarității ministeriale rău înțelese, ci alții deși participanți la unele din acele fapte s’au esclusu. S’au esclusu alții care în basa solidarității cum a înțeles’o chiar Camera, trebuiau să se dea și aceia. C. T. Rosetti esclusu odată, s’a datu în judecată după cererea sa, lucru straniu cu totul, căci Camera nu trebuia să se ocupe de cererea dlui Rosetti, ci să persiste în cea ce făcuse, ia revivndu, aprobatu ori că luase în considerație acea cerere, cea ce este cu totul neconformu cu cele mai elementare principii de dreptu, ori c’a recunoscutu însăși că procedase cu ușurință întăiași dată. In fine, bine rău, s’a tranșatu acastă cestiune, Camera se puté opri aci și era bine s’o facă în interesul ei și chiar alu partitului ce represintă. Dar nu, a trebuitu să mergă mai departe se facă unu actu care a esasperatu chiar pe miniștrii ei, pe aceia cari se bucura de deplina ei încredere, pe aceia pe care declarase că se vor abține de la orice intervenire in cestiune. Camera în urma unei propuneri și-au însușită chiar dreptul de a face instrucțiunea cauzei în uz