Curierul Foaea Intereselor Generale, 1876 (Anul 3, nr. 51-101)

1876-08-05 / nr. 60

Anul al IV-lea No. 60 IASSI, Joi 5 August 1876 apare Joia și Duminica. Preciul abonamentelor IN IASSI, pe an. 20 fr.­—pe semestru 10. —Pe trimestru 5 fr. DISTRICTE, pe an, 24 fr.—pe semes. 12.—Pe trim. 6 fr. STRĂINATATE...................40 fr. INSERT. și RECLAME, rândul 60 bI SCĂRI LOCALE , I fr. Epistole ne­francate nu se primescu­ Unu­lr. 30 bani. FOAIA INTERESELOR GENERALE. PROPRIETAR SI REDACTOR TI­­B AL A­SS­AH. Princiul Ănunelurilor. PAGINA I. ö^b^Pag. m 30 b. Pag. Pentru FRANCIA: se primesc anun­­ciuri la D. Adam negociant-commissi­­onnaire Careffour de la Croix Rouge 3 Paris. Pentru AUSTRIA și GERMANIA la D. Fillip Löb Wie-Reichsraschsplatz Nr. 2 și la D. Rudolf Moses Sellerstatte Nr. 2 Wien. Pentru ANGLIA la D. Eu­gen Micoud Londra 81 în Fleet Street E. C. Manuscriptele nepublicate se vor arde. Unui Vr. 30 bani. IRecL actiun­ ea, si .^d.m­.ilu­strati-n­.n.ea se a­flă in Tipografia TH­IB-A.Nj.A-SS­ A-SST 4 Mercuri S.S. 7. coconi din Efes TM frumos 51 pleie , 16 Mercuri Roch 5 3 7 4 5 Joi Mart Eusigen L ‘ 17 Joi Bertram 5 4 7 2 6 Vineri (-J-) Hrhim. la față a Dom. 18 Vineri Elena 5 5 7 0 7 ____ Sâmbătă Mart. Domețiu 19_____Sâmbătă Ludovic 5 6 7 59 3L © g ® â Generala, a Drepturilor de Vama Promulgată la 16 Martie 1876. A eșita de sub presă și se afla de vânzare la Administrațiunea acestei foi. A eșita de sub presă și se află de vânzare la administrațiunea acestei foi MARIA SPANIOLA sau Victima unui Călugăr Cartea, I. In esploatare și comercia pe moșia Bereslogi. ~~ Lem­e­ie focii Carpen si Fap­­ cualitățile cele Petre Je moară I b“­­l­elmșei* gara Hecli­ Lespedi A se adresa la Dl. Angh­el Valy in Iași sau la moșia Berezlogi. CALENDARUL: SEPTEMANE­I­STIL VECI ț>IUA PATRONUL țĂILEI STIL NOU I>lUA PATRONUL J>ILEI Râs. Soar.­­ Apusul Sor. August _ “ August 1 = Duminică Ind­. sf. crucer si s. 7 Macavei p„f_ i­­a 13 Duminică A. 10 Casian 5­0­7­7 2 Luni Adi.ce. relig. sf. arh. Stefini 1 ore 50 m a.modă 14 Luni Eusevin 5 1­7­8 3 Marți Cur­păr. Isachie Dalmat și Faust fJTM2 sî r.i.L 15 Marți Adorm. H. Marcel 5­2­7­6 IASSY, 3 August 1876. Iată aprecierile făcute de diarul „Luptătorul“ In Nr. 16 asupra dârei în judecată a foștilor miniștri. Camera țidlele acestea s’a ocupat cu darea în ju­decată a foștilor miniștri de sub președința d-lui L. Catargiu. Se știe că diferite comisiuni au avutu însărcinarea de a cerceta și aduna elementele de convingere cari să motiveze punerea sub acuzare a aceloru miniștri și că, ca resultatu, comitetul de­legaților de secțiuni a compilatu raportul subscrisu și presentatu de d. Stolojan. Acestu raportu care este destul de cunoscutu pu­blicului, după enunciarea ori­căror principii și con­­clusiuni de dreptu constituționalu, face niște apre­­ciări generale a faptelor și actelor ce se alătură și în fine termină prin resoluțiunile de dare în jude­cată formulându pentru fie­ care din miniștri capii de acusațiune. Nu vomu anticipa asupra judecății prin a intra în amănunte, asta dar, ocupându-ne numai de ceea ce s’a făcutu să vorbimu mai întâiu despre acestu raportu. Elu nu ne pare că precisesă îndestul și într’unu modu speciosu faptele care constituescu culpabilitatea miniștrilor. In acestu raportu­ri se arată daru la fie-care din acele fapte cum și care din miniștri au luatu parte. Capii de acusațiune ne păru formulați într’unu modu vagu, prin termeni generali astfeliu că ei con­stituescu mai multu niște încriminări de principiu decât niște adevărate acusațiuni specifice. Să trecemu peste acestu raportu și să venim­ la Cameră. Camera care are dreptul a pune în acusațiune pe miniștri, luase acestă resoluțiune în urma votu­lui prin care se dispusese anchetele parlamentare menite a o pune în posițiune să văd­ă faptele foș­tilor miniștri. Acesta era primul actu ce făcuse și acuma diferiții delegați adunau elementele care tre­­buiau să-i serve de masă la punerea lor în acusa­țiune. Odată terminată acestă lucrare și raportulu făcut, ea a trecutu la discutarea aceloru elemente. Aci e locul se țl­cem cu d. Stolojan că «în viața constituțională a unui poporu și în exercițiul con­trolului națiunii asupra faptelor puterei esecutive, darea în judecată a miniștrilor este actul celu mai gravu ce se póte înfățișa. Elu este o prerogativă ce cată a nu se întrebuința decâtu în coșuri estre­­me și ca o tristă necesitate.” Vom adăuga cu d-lui că „acestă dare în judecată trebue să fie înconju­rată de acele vederi de înaltă justiție care înso­­țescu împlinirea unei mari datorii". Discutatu-s’a care suntu faptele condamnabile și cum ele constituiescu niște culpe ? Discutatu-s’a dacă ele erau contra Constituțiunii și a legilor, dacă si­nele nu erau dintre cele pe care, Camera le pută autoriza și dacă nu le-a autorizatu? Care au fostu apoi discuțiunile seriose care să fi pusu în evidență pentru fie­care din d-nii miniștri faptele rele ce li se impută și modul cum s’au fă­cutu culpabili de dânsele ? Dacă pentru unii s’au urmatu pre­ care desbateri, și acelea după cum se păte vedea din cele ce s’a vorbitu, nu au fostu decât ,p­ai multu de principii și motivate de niște considerației?,­ -forte slabe, și nespecifice, pentru alții nu a avutu vocii decâtu vo­tarea. Mai nainte de ori­ce, după cum amu dis’o, tre­buia, să se precizeze faptele și caracterul loru de nelegalitate, apoi să se stabilescă imputabilitatea lor în persona fie­căruia din miniștri și numai astfeliu să se conchidă în parte după cum s’a făcutu, la da­rea în judecată a celui în cestiune. Trebuia să se entind­ă relațiunea ce unește pe fie­ care cu fapta și’i o face imputabilă. Acolo unde nu aru fi fostu ceva personalu să se spue de este solidaritate mi­nisterială său vezi unu altu faptu care se stabilescă o legătură între autorii și coautoru său complice. Nu se vede nici în raportu nici în discuțiuni de câtu frasele că prin înțelegere cu colegii sei etc. Ce în­­semnără aceste frase? Făcu ele alusiune la solida­ritatea ministeriale ? Rezultă din ele că ministrul în cestiune a subscrisu și elu său a încuviințatu în veri unu altu modu unu așa actu ? Nu se știe ni­­micu despre acăsta. Dacă era vorba de veri unu faptu prin care mi­nistrul se’și fi apropiatu culpa său să fi participatu la ea, acelu faptu trebuia enunciatu. Spusu cel pu­ținu­ Camerei căria nu’i era ertatu a trece cu repe­ziciune peste acestu indispensabilii elementu al im­­putabilității. Dacă aru fi fostu vorba de solidaritate ea tre­buia espresu enunciată, său declarată camerei ca să se discute pănă la ce punctu o așa solidaritate aru putea face ca unu ministru să fie culpabilii de fapta colegului seu. Acesta e o cestiune forte de­licată și de cea mai mare însemnătate care nu’i era permisu Camerei s’o lase neprecisată. Nu în totu cașul unu ministru e responsabilu de faptele colegilor sei. Se dămu exemple: unu minis­tru pe cându se află în cabinetul seu se supără pe unu subalternu, îlu lovește și comite astfel cu unu delict chiar cu ocasiunea exercițiului funcțiunei sale; cum s’aru pată susține că cei­lalți miniștri să fie și ei responsabili de acelu faptu ? Unu altu exem­­plu mai specificu. Se făcu alegeri. Unu ministru dă ordinu a se face violențe, cum suntu responsa­bili cei care nici au subscrisu nici au încuviințatu și nici măcaru au sclutu despre acesta? Tote acestea suntu cestiuni care trebuiau celu puținu elucidate dacă nu și forte seriosu discutate. Regretămu din inimă că Camera a procedatu cu precipitare cându a fostu vorba să facă actul celu mai gravu care trebuia încongiuratu de acele ve­deri de înaltă justiție care însoțescu împlinirea unei mari datorii, după cum zice raportul chiar. Ațâța miniștri dați în judecată pe simple acusa­țiuni vagi, cu așa precipitațiune, în ce fără într’o stare normală s’a mai ved­utu? S’a ve^utu chiar de­capitări decretate și esecutate cu iațăla votărei a­­cestei dări în judecată, dar nu în situațiuni nor­male cum aru fi trebuitu să lase Camera a fi con­siderată cea în care ne aflămu. Camera prin acestă precipitare a perdutu vatărea actului ce a îndeplinirii și a făcutu mare rea par­­titului liberalu ce în mare parte constitue. Iată ce va se­rică uă cameră unde aprăpe unu singura e­­lementu predomină și care lucrăză cu pră multă grăbire și uă nelimitată încredere în câte-va per­­sone. Iată ce va se­rică combaterea în alegeri mai a totu ce e capacitate și escluderea ori­cărei opo­­sițiuni. Dacă erau mai multe capacități și o oposi­­țiune ore­ care altfeliu se făcea lumina. Noi am spu­­s’o în No. 7 alu Ziarului nostru că de­și ne pare bine că a reușitu partidul liberalu, nu ne felicitămu în­să de fața ta?nu orei. Că aru fi fostu utilu ca tóte partidele se’și fi avutu representanții lor în Cameră, fiindu-că numai astfeliu aru fi fostu posibilă uă se­­riosă discuțiune, numai astfeliu s’ar fi pututu asi­gura triumful luminei. Dă uă Cameră în care se decu puține capacități și în care nu e representatu vedut unu singura partidu, e forte e spusă erorilor și erorile unei Camere potu să aibă cele mai grave consecinți. Amu mersu mai departe, amu spusu că acea combatere înfocată a totu ce nu face parte dintre cei mai devotați ai unui partidu nu ne pare inspirată numai de simpla dorință de a triumfa în alegeri, ne părea uă pregătire pentru ce­va mai gravu și acum Zisele nóstre se adeverez, de-a Dom­nul ca Camera să se oprescă aci. Noué însă ne in­spiră multă îngrijire acestă Cameră care în acte a­­șa de grave trece ca fulgerai cu carul seu sdrobi­­toru peste cele mai vitale cestiuni, ori­cât de dreptu le-aru tranșa. S’a datu foștii miniștri în judecată unii pentru fapte neclarificate bine, unii fără să fi subscrisu chiar vr’unu actu relativii la faptele ce resultă că aru fi motivându șefii de acusațiuni, se vede numai în basa solidarității ministeriale rău înțelese, ci al­ții de­și participanți la unele din acele fapte s’au esclusu. S’au esclusu alții care în basa solidarității cum a înțeles’o chiar Camera, trebuiau să se de­a și aceia. C. T. Rosetti esclusu odată, s’a datu în judecată după cererea sa, lucru straniu cu totul, căci Camera nu trebuia să se ocupe de cererea d­­lui Rosetti, ci să persiste în cea ce făcuse, ia re­­vivndu, a­probatu ori că luase în considerație acea cerere, cea ce este cu totul neconformu cu cele mai elementare principii de dreptu, ori c’a recunoscutu însăși că procedase cu ușurință întăiași dată. In fine, bine rău, s’a tranșatu acastă cestiune, Camera se puté opri aci și era bine s’o facă în in­teresul ei și chiar alu partitului ce represintă. Dar nu, a trebuitu să mergă mai departe se facă unu actu care a esasperatu chiar pe miniștrii ei, pe a­­ceia cari se bucura de deplina ei încredere, pe a­­ceia pe care declarase că se vor abține de la ori­ce intervenire in cestiune. Camera în urma unei propuneri și-au însușită chiar dreptul de a face instrucțiunea cauzei în uz­

Next