Curierul Foaea Intereselor Generale, 1879 (Anul 6, nr. 18-150)
1879-07-22 / nr. 85
2 greșului ca deosebirea de credințe religioase să nu se mai poată opune la nimeni ca un motiv de escladere sau de incapacitate in ceea ce privește bucurarea drepturilor civile și politice.» Din cele patru puteri mari, care nu au recunoscut incă independența României, lipsește Germania, a cărei inițius ministru nu s’a pronunțat incă oficial asupra fazei actuale a chestiunei izraelite de la noi. Dar in locul prințului Bismarck, vine foaea de cale oficioasă „Norddeutsche Allgemeine Zeitung,“care se rostește dupa cum ni comunică in rezumat următoarea telegramă, Berlin 30 Iulie. «Gazeta Germaniei de Nord” critică atitudinea Guvernului și a Camerilor Române, observată pănă acum in cestiunea naturalizărei Izraeliților. Ea zice: „Puterile ar fi putut aprecia această atitudine dacă amănuntele de ordine interioare ce trage cu sine executarea circumstanțelor particulare a stărei sociale si economice in România, s’ar fi discutat destul in Camere și de cătră Guvern, dar supunerea la voința Europei, in ceea ce atinge principiul art. 44 ar fi trebuit lăsată afară din cestiune. Noul guvern Român a declarat in programul seu că este gata a propune o soluțiune in sensul decisiunilor Congresului. Propriul interes al Romăniei cere ca punerea in execuțiune a acestei bune intențiuni se va intimpine noi obstacole in intrigile parlamentare ale oamenilor de partid. Este cestiune de viață pentru orice stat modern de a se supune legilor dreptului internațional. România ar compromite prezentul și ar sacrifica viitorul dacă intr’o presumțiune neînțeleasă ar cugeta să se pue intr’un mod permanent in afară de relațiunile normale cu celealte Puteri.“ CRONICA ESTERNA TORKOMANII DE LA TEKE Ziarul „Invalidul rus“ publică o corespondență foarte caracteristică despre Turkomanii de la Teke, contra cărora, după cum știu cetitorii noștri, s’a pornit o armată însemnată sub comanda generalului Lazarev.—Căci calea corespondentul e prea tendențios nu ne poate mira, căci interesul seu ca rus, îl face atașa Turkomanii să apară in ochii lumii căt se poate mai rei. Corespondentul zice : „Turkomanii din neamul Teke locuesc oazele de la Acal-Teke și Merv, aceasta din urmă abia de la 1884. Principiul fundamental a acestui neam este: „ Dacă un dușman atacă Kibuka tatălui tău, apoi uneștere cu dușmanul și pradă împreună cu el.“ Turkomanii de la Teke posed cai fugari escelenți și suferă cu mare răbdare toate trudele și lipsurile ce intimpină cu ocaziunea năvălirilor lor (alamani). Indepărtări imense de la locurile lor din patrie, se ivesc bordeielor care duc pradă și spaimă in Turkestanul afgan, șî in provinciile Herat, Chorassan și Astrabad. O populație mai nefericită ca acolo, nici ea poate fi. Turkomanii năvălesc in toate părțile și această deprindere a lor, de a se ivi pretutindene deodată și a dispăre tot astfel, paralizează viața popoarelor de la râul Amu-Daria până la țărmul mării caspice. Chiar prin poveștile și alte tradițiuni ale popoarelor vecine se vorbește de năvălirile Turkomanilor de la Teke, și acele popoare își basează chronologia lor pe cutare sau atare năvălire ale Turkomanilor. Toată viața locuitorilor din acele regiuni e întocmai numai pentru apararea contra Turkomanilor; orașele și satele sunt incunjuziduri și turnuri mari de toate câmpiile se află turca la ivirea hordelor nu servească țăranilor ca aemine turnuri seră fără deosebire cea mai mare chiar prin grășireci, unde ereul de Chorassan urnuri mari la distanță tot de 50 sau 100 pași. Rar când se întâmplă ca cineva să se îndrăznească pe uliță fără arme. Din cauza imposibilității de a inconjura satele cu ziduri, toate casele se află foarte aproape linele de altele, din care cauză se nasc multe epidemii și mari necurățenii. Pănă la războiul contra Chinei, Turkomanii de la Teke efectuară năvălirile lor tot in grămăzi de căte 1000 inși. După cucerirea Chinei și abrogarea robiei in Asia Centrală se cam obținuseră cătva timp de la espedițiunele lor. Acuma au reînceput năvălirile lor așa incăt noaptea porțile orașelor și satelor din Herat și Chorassan se închid și se razămă cu pietre mari. Caracteristic e, că fiecare locuitor posedă in casa lui căte o peatră mare, cu care își închide ușa. Pănă când mai exista robia in China și Buchara, pănă atunci Turkomanii aveau obiceiul a-și vinde acolo sclavele, acuma insă fac prizonieri, spre a capata sume enorme de rescumpărare. Pe toți locuitorii bolnavi sau ologi, precum și pe pruncii îî ucid îndată, se feresc insă a face un zeu vr unui derviș sau isan, căci cred, că aceștii stau sub scutul dreptății cerești. Aceasta e in schițe generale descrierea Turkomanilor de la Teke contra cărora armata rusă are misiunea a combate spre a pune in stare de siguranță pustiul nostru (rus) dintre Crassnowodsk și fiul Amu-Daria. Nu e pentru intăia odată, că trupele ruse au a face cu Turkomanii de la Teke. Pe timpul războiului cu Buchara fură chemați in ajutor de emirul Musaffar și se luptară cu vitejie contra noastră. Cu ocaziunea unei recunoașteri făcute de colonelul Markosov in 1871 ne-au luat ei lăngă Topîatan 148 cămile Markosov, i-a pedepsit prin aceea, că a năvălit pănă la Achal-Teke și Bewuma, nimicind tot avutul lor. In 1878 cănd înaintasem contra Chinei, Turkomanii nu vroiră să vie in ajutorul hanului de China, cănd ne-am intors insă, avurăm mai multe lupte cu ei. Iamănele lor se află ca prizonier un soldat Ohigeaev. In timpul din urmă atacurile lor asupra noastră deveniră tot mai desa, ba chiar lăngă Kresnovodsk au reușit a ni lua cămilele.“ Marchizul de Salisbury și cestiunea Evreilor din România. Ea ca, după ziarele vieneze testul respunsului pe care l’a dat marchizului de Salisbury deputațiunii israelite, care s’a dus să’i ceară a nu recunoaște independința României, dacă aceasta nu va recunoaște egalitatea cultelor. Corespondința din Londra care poartă data de 26 iulie zice : Lordul Salisbury a primit eri la amează (25 Iulie) o deputațiune a societății angloizraelite și a colegiului de deputați a Evreilor britanici. Conducătorii deputațiunii, baronul Worms și Sir Montefiori, au atras atențiunea ministrului asupra dispozițiunilor art. 44 al tratatului din Berlin, zicând că guvernul român nu vrește a le duce la îndeplinire. Lordul Salisbury a respuns in termenii următori : „Ve pot asculta, dar sunt ținut a tăcea. In acest moment cestiunea se află intr’o stare de criză. Puterilor occidentale, li s’a făcut pe cale extraordinară propuneri care nu respund la cerințele tratatului. „Am amintit de propuneri care ni s’au făcut nouă , insă e vorba numai de niște comunicări care n’au de loc un caracter oficial. In România s’a săvârșit o schimbare de cabinet și cu modul acesta noul guvern a obținut un termen de o lună ca să se ocupe cu cestiunea de a face pașii necesari pentru împlinirea dispozițiunilor tratatului din Berlin, de la care atârnă recunoașterea independinței Romăniei. Prin urmare, intr’un asemenea moment, după părerea mea, ar fi foarte nepotrivit de-a me pronunța asupra caracterului precis al soluțiunii ce se va dobândi, căci, pronunțăndu-mă, aș pune o pedecă tuturor precioaselor perspective in privința conferințelor și negocierilor dintre osebitele Puteri care sunt interesate in această cestiune. Noi am lucrat in această cestiune in deplină înțelegere cu guvernul Germaniei și al Franciei, și pot zice chiar și cu al Italiei. De aceea, cu atăt mai puțin mă pot pronunța, cu căt eu—după cum e cazul la guvernul M. S. Reginei,—nu lucrez singur, ci ca membru al unei legături. Nu cred că d. baron Worms ar fi exagerat, câtuși de puțin relele care au existat pină acum in Romania. Acele rele au atras atențiunea Puterilor întrunite la Berlin și ele au ales modul cam estraordinar, dacă nu chiar un refugiu nemaiauzit, de-a face ca recunoașterea unei mari schimbări politice din partea lor se atărne de anumite modificațiuni ale legilor interne ale țărei. Aceasta a fost o solemnă recunoaștere a principiului la care se închină CURIERUL TH.BALASSAN, astăzi toate națiunile civilizate din Europa, a fost un act internațional solemn, pe care Puterile nu-l mai pot revoca. Și eu împărtășesc părerea baronului Worms, că România are să mulțămească existența sa actului de famicie și de bună-voință al celorlalte Puteri. Stadiul din urmă al independinței sale, care este poate chiar cel mai neînsemnat, neapărat că are in prima linie să-l mulțămească acțiunii Rusiei, insă faptul punerii sale sub epitropia Europii și al incanendinței sale practice îl datorează un atic, care, după cum a observat orms, a rezultat din sângele pe cu Anglia, Franța și Italia in Cii . Puterile occidentale au un recunoștința locuitorilor Romă „România ar de cea mai mare imprudență, dar cerințele tratatului de la Berlin nu poate tăgădui că echilii din acea parte a Europei este iot foarte șovăitor și stabilitatea e pe care -l are in vedere in mon diplomația majorității marilore stat, care refuză de a reculte internaționale, elaborate in ace nenință și le compromite stabilii .Și, dacă plin de evenimente neprevăzute, s ă se ivească unoi complicațiuni fnță de a schimba delimitările teii un stat ca România, care da țiasa celor-lalte Puteri și a cărurnă incă, intr’un grad foarte m îrarea sa la tratatele internaț ti disprețul său pentru tratatei in compromiterea esistenței sale imune. „In fața une bărbați atăt de eminenți și des ele observațiuni ale interpretului Worms, poate că se va părea laconic dacă voiu mărgini aici verPe. Nu pot decât să vă cer artaeasta, domnilor, aducăndu-ve că i și starea actuală a cesti unei ron ; de a mai adauge ceva la ceea o Termin dar, asigurăndu-vă că, mormentul Puterilor cu care ] s’a schimbat de anul trecut.* Neue freie Presse de la 28 Iulie st. n. ne spune, următoarele: In cea ce privește evacuarea peninsulei balcanice de cătră trupele rusești in formațiunile din urmă par a fi mai favorabile. Cu totul surprinzătoare va părea insă știrea, că Rusia ș’a luat deja premiul pentru punctualitatea sa relativă la deșertare. Ziarul englez Standard comunică in astă materie, că cestiunea cu Arab-Tabir ar fi deja tranșată conform dorințelor Rusiei. Puterile, să zice, ar fi consiliat pe România a face concesiuni, cea ce s’a și făcut dânduli-se Rușilor bucățica de lăngă Silistra reclamată de guvernul lor. Dacă știrea se adeverește, adaugă Neue Freie Presse in sens nome, atunci numai încape nici o indoială, că diplomația europeană are dreptul a înregistra un nou cap de operă al iscusinței sale. Berlin 30 Iulie. Un tun (cu gura de 24 centimetre) a isbucnit pe vasul Benown in Wilhelmshafen. Trei persoane au fost omorăte pe loc, 14 au fost răniți, trei foarte greu. Societatea pei și literatura romana in Bucovina. Din raportul pe anul 1878 al acestei societăți, care lucrează cu atâta succes intru redeșteptarea românismului in Bucovina, aflăm următoarele date : Biblioteca conține 2100 opuri in 2204 tomuri, 706 broșuri 25 tablouri, 3 hărți. In sala de lectură se află 21 de ziare. La finele anului 1878, societatea avea 10 membrii onorifici, 17 fondatori, 134 membri ordinari și un membru activ. Averea societății consistă din 19,850 florini, 7200 franci și 1000 gr. Fondul Pumnulean administrat de societate s-a urfit la 11429 fl. 93 kr. Fondul d-nei Agnes Popovici 2274 florini 40 kr. Delegatul papal pentru Bulgaria va rezida in Rusciuc, având a funcționa totodată ca episcop al acestei provincie. Locuitorii otomani din Bulgaria se află in o stare foarte iritată din cauza unor persecutări din partea Bulgarilor din provinciile răsăritene. Numirea lui Anarifi Pașa ca prim ministru în locul marelui vezir Cheireddin, de a înțelege, că Sultanul e ferm decis a-și menține influența personală asupra oricărui act a guvernului seu. Savfet Pașa a fost numit ministru de externe numai din considerație cătră puterile europene. Deși s’a desființat deja marele vezirat, totuș se crede, că prin reîntoarcerea lui Savfet Pașa, Sultanul va reveni asupra ordinului dat și va numi pe Savfet mare vizir. De remarcat este, că noul cabinet otoman nu posede nici un membru de confesiune creștină, ceea ce a dat și dă loc la numeroase comentării. Garibaldi n’a lăsat să treacă data de 14 Iulie (luarea Bastiliei) fără d’a manifesta, incă odată, profunda lui simpatie pentru Franți Republicană. Acest toast a fost adresat de patriotul Italian președintelui banchetului de la Neueilly. Albano. „In mijlocul legilor și justiției autocraților este consolant de a se aduce aminte o justiție a poporului. Astfel am fost luarea Bastiliei prin eroicul popor „din Paris.” G. Garibaldi. In Italia se pare, că partida republicană s’a decis a lucra mai pe față. Garibaldi vra să interpeleze pe ministrul-președinte Cairoli in privința politicei sale externe. In Roma s-au făcut mai multe arestări de conspiratori republicani. Ziarele engleze primesc de la Filipopol știrea, că poliția, la ordinal guvernorului, a luat jos stindardul bulgar ce fălfăea d’asupra podului de peste Marița. Dar poporul ’1 implăntă din nou. Nu s’a făcut nici o tulburare mai mare, deoarece poliția a cedat! Constantinopol 30 Iulie. Se vorbește de restabilirea postului de Mare vizir in favorul lui Savfet pașa îndată după sosirea sa la Constantinopol. Eli a isbucnit un incendiu violent in satul Artakeui, si au ars mai multe sute de case locuite in partea cea mai mare de Jidovi. O revoluțiune in arta tipografiei. Această chestiune se tratează acum in Rusia. La una din ultimele ședinți ale Societăței ruse de igienă, d. Malarewsky, tratând despre progresele miopiei la oamenii de studiu, a propus de a se tipări de acum înainte cu litere albe pe un fond negru. Sistemul acesta a fost cercat ; s-au făcut experiențe cu cincizeci de persoane de odată, și rezultatele dobândite au fost destul de conchizătoare pentru ca medicina să fie datoare de a indemna realizarea reformei propuse. CRONICA INTERNĂ Cetim in Armonia din Roman. Pentru a ajunge la o soluțiune,cum și in ce mod ori condițiuni se vor pute introduce aceste reforme, noul Guvern să vede că , având in vedere legitimele ingrijiri ale Țerei in privința garanțiilor ce Ea reclamă, ca : Interesele sale economice și naționale să fie Sacre și neatinse, de acea au cerut de la capul Statului, amânarea sesiunei extraordinare a oamenilor de revizuirea art. 7 din Constituțiune, pe termen de o lună. Pănă la împlinirea acestui termin noi, vom atinge in scurt opiniunele ce s’au manifestat in această grecestiune. S’au pretins de cătră unii că stergêndu-se din Constituție ultima disposițiune care zice: „Numai străinii de rît creștin pot dobândi inpământenirea“ vor dispărea toate discuțiunele, toate criticele ce unile din puterile Europei fac ca socoteala noastră, după impulsiunile și țipetele alianței israelite. Majoritatea românilor insă crede, că dacă această opiniune s’ar admite fără nici o restricțiune precum să pretinde atunci de sigur că țara noastră ar remăne in cea mai mare nesiguranță și in curănd sau mai tărziu ar deveni cu desevârșire cotropită de Evrei care sunt cu totul străini de religiune și Națiunea Română.—In adevăr, dacă vom studia această credință cu maturitate și scrupulositate, din toate punctele de privire: atât istorice, religioase, critice, morale, economice, naționale, căt și politice, ne vom încredința că națiunile care au primit in țările lor pe Evrei, au căzut și unile au perit cu desăvârșire. Istoria este oglinda in care putem vede pe: Egipteni, Babiloneni, Perși, Asirieni, Romani și Poloni. Egiptenii, au primit pe Iacov tată evreilor cu toată semințiea și supuși lui, dăndu-le pământul cel mai rotor din Egipt, scutindu’i și apărându_ de toate contribuțiunile și sarcinele Statului; dar Evreii in urmă prin purtarea lor dușmănească s’au făcut pe periculoși egiptenilor, incât aceștia voind a scapa de Evrei, s’au nimicit mai intiu ei de pe fața globului. Babilonenii, incurcăndu-să in războaie cu Evreii, din diferite cauze provocate de acești din urmă, după terminarea războiului, spre nenorocirea lor, au introdus in Babilonia o parte din Evrei, care trădăndu’i Perșilor, in scurt timp Babilonenii, au perdut împărăția și țara lor s’au nimicit. Perșii fiindcă au dat libertate Evreilor, i au tolerat in patria lor, și pentru că Araxer, împăratul au luat de soție pe Estera, nepoata evreului Mardoheu, (care au făcut cele mai mari intrigi la curtea împărătească, incăt Artaxerx au spânzurat chiar pe miniștrii săi;) au fost și ei tradați, spionați și părâți de Evrei lui Alecsandru cel Mare regele Macedoniei care au distrus împărăția Perșilor. Asirienii, din cauza intrigilor și războaelor ce au avut cu Evreii, a cărora devisă este ura in contra tuturor popoarelor, au avut și ei aceași soartă ca și Perșii și Babilonenii. Romanii, strămoșii noștri au persecutat pe creștini aproape cinci sute de ani tot din cauza intrigelor evreești, pănă în fine au căzut și ei. Cine nu știe că Evreii prin spionajele lor cătră Ruși, prin trădări către Austriaci și prin intrigi meschine către Pruși, au adus peirea vastului și renumitului regat al Polonilor. Istoria Universală este mărturia fidelă a tuturor crimelor ce națiunea Evreească, au comis pe suprafața globului pământesc!! Ne înfiorăm a crede ca noi românii am voi peirea patriei noastre, pentru care străbunii mai înainte de Mircea Alexandru, Ștefan și Mihai, s’au luptat cu armata contra incursiunilor barbare care s’au strecurat pe pământul ei, și pe care in urmă acești mari domni au apărat’o cu sângele lor! Nu credem că vom vinde Evreilor pământul unde avem mormintele părinților și strămoșilor noștrii! In patria noastră de care suntem atașați prin atâte suvenire scumpe, nu credem că vom acorda drepturi evreilor, ca să cumpere: ogoarele, plantațiunile, stabilimentele și locuințele noastre! Pământul de care suntem legați prin relațiuni de familie, de vecinătate, de comerciu și de interese diverse nu-l vom vinde Evreilor! Sîngele! instituțiunile, datinele și sărbătorile noastre creștine sunt departe de ale Evreilor ! Simțimentul de libertate și egalitate ne desparte de evrei, care n’au fost și nici vor fi vreodată simpatici Românilor. Cartea Națiunei. (Istoria) care nu arată petrecerile vieței și faptele noastre in cursul secolilor la al cării studiu sau lumnat nbntea noastră și la ale căria exemple inimele bravilor noștri ostași inălțindu-sa au imitat in războiul Orientului, faptele mărețe ale străbunilor noștrii spre a ferici presented, a pregăti și asigura viitorul, nu credem că această carte o vom vinde Evreilor! Națiunea Română cunoaște legătura logică între : trecut, prezent și viitor; știe de unde rezultă starea de față in care să află și prin bărbații săi politici și prin adevarații sei reprezentanți ’și va indrepta’o. Nu va rătăci și nu va căde in cursa inamicilor precum dorescui. D. Teodor Ștefănescu, profesor și director la școala de comerț din București, este numit in postul de director general al ministerului instrucțiunei publice și cultelor, in locul d-lui Gr. Ștefănescu, demisionat. D. colonel Dona s’a numit director al ministerului de resboiu, D. Tobias Gherghel, prefect al districtului Botoșani. ------- -