Curierul Foaea Intereselor Generale, 1879 (Anul 6, nr. 18-150)

1879-07-22 / nr. 85

2 greșului ca deosebirea de credințe reli­gioase să nu se mai poată opune la ni­meni ca un motiv de escladere sau de incapacitate in ceea ce privește bucura­­rea drepturilor civile și politice.» Din cele patru puteri mari, care nu au recunoscut incă independența României, lipsește Germania, a cărei inițius ministru nu s’a pronunțat incă oficial asupra fazei actuale a ch­es­­tiunei izraelite de la noi. Dar in locul prințului Bismarck, vine foaea de cale oficioasă „Norddeutsche Allge­meine Zeitung,“care se rostește dupa cum ni comunică in rezumat urmă­toarea telegramă, Berlin 30 Iulie. «Gazeta Germaniei de Nord” critică atitudinea Guvernului și a C­a­merilor Române, observată pănă acum in cestiunea naturalizărei Izraeliților. Ea zice: „Puterile ar fi putut aprecia această atitudine dacă amănuntele de ordine in­terioare ce trage cu sine executarea cir­cumstanțelor particulare a stărei sociale si economice in România, s’ar fi discutat destul in Camere și de cătră Guvern, dar supunerea la voința Europei, in ceea ce atinge principiul art. 44 ar fi trebuit lă­sată afară din cestiune. Noul guvern Român a declarat in pro­gramul seu că este gata a propune o so­­luțiune in sensul decisiunilor Congresului. Propriul interes al Romăniei cere ca pu­nerea in execuțiune a acestei bune inten­­țiuni se va intimpine noi obstacole in in­trigile parlamentare ale oamenilor de par­tid. Este cestiune de viață pentru ori­ce stat modern de a se supune legilor drep­tului internațional. România ar compro­mite prezentul și ar sacrifica viitorul da­că intr’o presumțiune neînțeleasă ar cu­geta să se pue intr’un mod permanent in afară de relațiunile normale cu cele­­alte Puteri.“ CRONICA ESTERN­A TORKOMANII DE LA TEKE Ziarul „Invalidul rus“ publică o corespondență foarte caracteristică de­spre Turkomanii de la Teke, contra cărora, după cum știu cetitorii noștri, s’a pornit o armată însemnată sub comanda generalului Lazarev.—Că­­ci calea corespondentul e prea tendențios nu ne poate mira, căci interesul seu ca rus, îl face a­tașa Turkomanii să apară in ochii lumii căt se poate mai rei. Corespondentul zice : „Turkomanii din neamul Teke lo­­cuesc oazele de la Ac­al-Teke și Merv, aceasta din urmă abia de la 1884. Principiul fundamental a acestui neam este: „ Dacă un dușman atacă Kibu­ka tatălui tău, apoi uneștere cu dușma­nul și pradă împreună cu el.“ Tur­komanii de la Teke posed cai fugari escelenți și suferă cu mare răbdare toate trudele și lipsurile ce intimpină cu ocaziunea năvălirilor lor (alamani). In­depărtări imense de la locurile lor din patrie, se ivesc bordeie­lor care duc pradă și spaimă in Turkestanul afgan, șî in provinciile Herat, Cho­­rassan și Astrabad. O populație mai nefericită ca acolo, nici ea poate fi. Turkomanii năvălesc in toate părțile și această deprindere a lor, de a se ivi pretutindene deodată și a dispăre tot astfel, paralizează viața popoare­lor de la râul Amu-Daria până la țăr­­mul mării caspice. Chiar prin po­veștile și alte tradițiuni ale popoarelor vecine se vorbește de năvălirile Tur­­komanilor de la Teke, și acele po­poare își basează chronologia lor pe cutare sau atare năvălire ale Turko­­manilor. Toată viața locuitorilor din acele regiuni e întocmai numai pen­tru apararea contra Turkomanilor; orașele și satele sunt incunju­­ziduri și turnuri mari de toate câmpiile se află tur­ca la ivirea hordelor nu s­­ervească țăranilor ca a­­emine turnuri se­ră fără deosebire cea mai mare chiar prin gră­­șireci, unde e­re­­ul de Chorassan urnuri mari la dis­tanță tot de 50 sau 100 pași. Rar când se întâmplă ca cine­va să se îndrăznească pe uliță fără arme. Din cauza imposibilității de a inconjura sa­tele cu ziduri, toate casele se află foarte aproape linele de altele, din care cauză se nasc multe epidemii și mari necurățenii. Pănă la războiul contra Chinei, Turkomanii de la Teke efectuară năvălirile lor tot in grămăzi de căte 1000 inși. După cucerirea Chinei și abrogarea robiei in Asia Centrală se cam obținuseră căt­va timp de la espedițiunele lor. Acuma au reînceput năvălirile lor așa incăt noap­tea porțile orașelor și satelor din He­rat și Chorassan se închid și se ra­­zămă cu pietre mari. Caracteristic e, că fiecare locuitor posedă in casa lui căte o peatră mare, cu care își închide ușa. Pănă când mai exista robia in China și Buchara, pănă atunci Turkomanii aveau obiceiul a-și vinde acolo sclavele, acuma insă fac prizonieri, spre a capata sume e­­norme de rescumpărare. Pe toți lo­cuitorii bolnavi sau ologi, precum și pe pruncii îî ucid îndată, se feresc insă a face un zeu vr unui derviș sau isan, căci cred, că aceștii stau sub scutul dreptății cerești. Aceasta e in schițe generale descrie­rea Turkomanilor de la Teke contra cărora armata rusă are misiunea a combate spre a pune in stare de si­guranță pustiul nostru (rus) dintre Crassnowodsk și fiul Amu-Daria. Nu e pentru intăia odată, că trupele ruse au a face cu Turkomanii de la Teke. Pe timpul războiului cu Buc­hara fură chemați in ajutor de emi­rul Musaffar și se luptară cu vitejie contra noastră. Cu ocaziunea unei re­cunoașteri făcute de colonelul Marko­­sov in 1871 ne-au luat ei lăngă To­­pîatan 148 cămile Markosov, i-a pe­­­depsit prin aceea, că a năvălit pănă la Achal-Teke și Bewuma, nimicind tot avutul lor. In 1878 cănd înain­tasem contra Chinei, Turkomanii nu vroiră să vie in ajutorul h­anului de China, cănd ne-am intors insă, avurăm mai multe lupte cu ei. Iamănele lor se află ca prizonier un soldat Ohi­­geaev. In timpul din urmă atacurile lor asupra noastră deveniră tot mai desa, ba chiar lăngă Kresnovodsk au reușit a ni lua cămilele.“ Marchizul de Salisbury și ces­tiunea Evreilor din România. Ea ca, după ziarele vieneze testul respun­­sului pe care l’a dat marchizului de Salisbury deputațiunii israelite, care s’a dus să’i ceară a nu recunoaște independința României, dacă aceasta nu va recunoaște egalitatea cultelor. Corespondința din Londra care poartă data de 26 iulie zice : Lordul Salisbury a primit eri la amează (25 Iulie) o deputațiune a societății anglo­­izraelite și a colegiului de deputați a Evreilor britanici. Conducătorii deputațiunii, baronul Worms și Sir Montefiori, au atras atențiunea ministrului asupra dispozițiunilor art. 44 al tratatului din Berlin, zicând că guvernul român nu vrește a le duce la îndeplinire. Lordul Salisbury a respuns in termenii următori : „Ve pot asculta, dar sunt ținut a tăcea. In acest moment cestiunea se află intr’o stare de criză. Puterilor occidentale, li s’a făcut pe cale extraordinară propuneri care nu respund la cerințele tratatului. „Am amintit de propuneri care ni s’au făcut nouă , insă e vorba numai de niște comunicări care n’au de loc un caracter oficial. In Ro­mânia s’a săvârșit o schimbare de cabinet și cu modul acesta noul guvern a obținut un ter­men de o lună ca să se ocupe cu cestiunea de a face pașii necesari pentru împlinirea dis­pozițiunilor tratatului din Berlin, de la care atârnă recunoașterea independinței Romăniei. Prin urmare, intr’un asemenea moment, după părerea mea, ar fi foarte nepotrivit de-a me pronunța asupra caracterului precis al solu­­țiunii ce se va dobândi, căci, pronunțăndu-mă, aș pune o pedecă tuturor precioaselor per­spective in privința conferințelor și negocie­­rilor dintre osebitele Puteri care sunt inte­resate in această cestiune. Noi am lucrat in această cestiune in deplină înțelegere cu gu­vernul Germaniei și al Franciei, și pot zice chiar și cu al Italiei. De aceea, cu atăt mai puțin mă pot pronunța, cu căt eu—după cum e cazul la guvernul M. S. Reginei,—nu lucrez singur, ci ca membru al unei legături. Nu cred că d. baron Worms ar fi exagerat, câtuși de puțin relele care au existat pină acum in Romania. Acele rele au atras atențiunea Pu­terilor întrunite la Berlin și ele au ales modul cam estraordinar, dacă nu chiar un refugiu ne­mai­auzit, de-a face ca recunoașterea unei mari schimbări politice din partea lor se a­­tărne de anumite modificațiuni ale legilor in­terne ale țărei. Aceasta a fost o solemnă re­cunoaștere a principiului la care se închină CURIERUL TH.­BALASSAN, astăzi toate națiunile civilizate din Europa, a fost un act internațional solemn, pe care Puterile nu-l mai pot revoca. Și eu împărtă­șesc părerea baronului Worms, că România are să mulțămească existența sa actului de f­­amicie și de bună-voință al celor­l­alte Puteri. Stadiul din urmă al independinței sale, care este poate chiar cel mai neînsemnat, neapărat că are in prima linie să-l mulțămească acțiu­nii Rusiei, insă faptul punerii sale sub epi­­tropia Europii și al incanendinței sale practice îl datorează un atic, care, după cum a observat orms, a rezultat din sângele pe c­u Anglia, Franța și Italia in Cii . Puterile occi­dentale au un recunoștința lo­cuitorilor Romă „România ar de cea mai mare imprudență, dar cerințele trata­tului de la Ber­lin nu poate tă­gădui că echilii din acea parte a Europei este io­t foarte șovăitor și stabilitatea e pe care -l are in vedere in mon diplomația ma­jorității marilo­re stat, care re­fuză de a recul­te internaționale, elaborate in ace nenință și le com­promite stabilii .Și, dacă pli­n de evenimente neprevăzute, s­ ă se ivească unoi complicațiuni f­nță de a schimba delimitările tei­­i un stat ca Ro­mânia, care da ția­sa celor-l­alte Puteri și a căru­­rnă incă, intr’un grad foarte m­ îrarea sa la tra­tatele internaț ti disprețul său pentru tratatei in compromiterea esistenței sale­­ imune. „In fața une bărbați atăt de eminenți și de­s ele observațiuni ale interpretul­ui Worms, poate că se va părea laconic dacă voiu mărgini aici verP­e. Nu pot decât să vă cer arta­­easta, domnilor, aducăndu-ve că i și starea actuală a cesti unei ron ; de a mai adauge ce­va la ceea o Termin dar, asi­gurăndu-vă că, mormentul Pute­rilor cu care ] s’a schimbat de anul trecut.* Neue fr­eie Presse de la 28 Iulie st. n. ne spune, următoarele: In cea ce privește evacuarea peninsulei bal­canice de cătră trupele rusești in for­mațiunile din urmă par a fi mai fa­vorabile. Cu totul surprinzătoare va părea insă știrea, că Rusia ș’a luat deja premiul pentru punctualitatea sa relativă la deșertare. Ziarul englez Standard comunică in astă materie, că cestiunea cu Arab-Tabir ar fi deja tranșată conform dorințelor Rusiei. Puterile, să zice, ar fi consiliat pe Ro­mânia a face concesiuni, cea ce s’a și făcut dânduli-se Rușilor bucățica de lăngă Silistra reclamată de guvernul lor. Dacă știrea se adeverește, adau­gă Neue Freie Presse in sens nom­e, atunci numai încape nici o indoială, că diplomația europeană are dreptul a înregistra un nou cap de operă al iscusinței sale. Berlin 30 Iulie. Un tun (cu gura de 24 centimetre) a isbucnit pe vasul Benown in Wilhelmsha­fen. Trei persoane au fost omorăte pe loc, 14 au fost răniți, trei foarte greu. Societatea pe­­i și literatura romana in Bucovina. Din raportul pe anul 1878 al acestei societăți, care lucrează cu atâta succes in­tru redeșteptarea românismului in Buco­vina, aflăm următoarele date : Biblioteca conține 2100 opuri in 2204 tomuri, 706 broșuri 25 tablouri, 3 hărți. In sala de lectură se află 21 de ziare. La finele anu­lui 1878, societatea avea 10 membrii ono­rifici, 17 fondatori, 134 membri ordinari și un membru activ. Averea societății con­sistă din 19,850 florini, 7200 franci și 1000 gr. Fondul Pumnulean administrat de societate s-a urfit la 11429 fl. 93 kr. Fondul d-nei Agnes Popovici 2274 flo­rini 40 kr. Delegatul papal pentru Bulgaria va re­zida in Rusciuc, având a funcționa toto­dată ca episcop al acestei provincie. Locuitorii otomani din Bulgaria se află in o stare foarte iritată din cauza unor persecutări din partea Bulgarilor din pro­vinciile răsăritene. Numirea lui Anarifi Pașa ca prim mi­nistru în locul marelui vezir Cheireddin, de a înțelege, că Sultanul e ferm decis a-și menține influența personală asupra ori­cărui act a guvernului seu. Savfet Pa­șa a fost numit ministru de externe nu­mai din considerație cătră puterile euro­pene. Deși s’a desființat deja marele ve­­zirat, totuș se crede, că prin reîntoarce­rea lui Savfet Pașa, Sultanul va reveni asupra ordinului dat și va numi pe Sav­fet mare vizir. De remarcat este, că noul cabinet otoman nu posede nici un mem­bru de confesiune creștină, ceea ce a dat și dă loc la numeroase comentării. Garibaldi n’a lăsat să treacă data de 14 Iulie (luarea Bastiliei) fără d’a mani­festa, incă odată, profunda lui simpatie pentru Franți­ Republicană. Acest toast a fost adresat de patriotul Italian președintelui banchetului de la Neueilly. Albano. „In mijlocul legilor și justiției auto­craților este consolant de a se aduce a­­­minte o justiție a poporului. Ast­fel a­m fost luarea Bastiliei prin eroicul popor „din Paris.” G. Garibaldi. In Italia se pare, că partida republica­nă s’a decis a lucra mai pe față. Gari­baldi vra să interpeleze pe ministrul-pre­­ședinte Cairoli in privința politicei sale externe. In Roma s-au făcut mai multe a­­restări de conspiratori republicani. Ziarele engleze primesc de la Filipopol știrea, că poliția, la ordinal guvernorului, a luat jos stindardul bulgar ce fălfăea d’asupra podului de peste Marița. Dar poporul ’1 implăntă din nou. Nu s’a fă­cut nici o tulburare mai mare, de­oare­ce­­ poliția a cedat! Constantinopol 30 Iulie. Se vorbește de restabilirea postului de Mare vizir in favorul lui Savfet pașa în­dată după sosirea sa la Constantinopol. Eli a isbucnit un incendiu violent in satul Artakeui, si au ars mai multe sute de case locuite in partea cea mai mare de Jidovi. O revoluțiune in arta tipografiei. Această chestiune se tratează acum in Rusia. La una din ultimele ședinți ale Societăței ruse de i­­gienă, d. Malarewsky, tratând despre progre­sele miopiei la oamenii de studiu, a propus de a se tipări de acum înainte cu litere albe pe un fond negru. Sistemul acesta a fost cer­cat ; s-au făcut experiențe cu cinci­zeci de per­soane de odată, și rezultatele dobândite au fost destul de conchizătoare pentru ca medi­cina să fie datoare de a indemna realizarea reformei propuse. CRONICA INTERNĂ Cetim in Armonia din Roman. Pentru a ajunge la o soluțiune,­­cum și in ce mod ori condițiuni se vor pute introduce aceste reforme­, noul Gu­vern să vede că , având in vedere le­gitimele ingrijiri ale Țerei in privința garanțiilor ce Ea reclamă, ca : Intere­sele sale economice și naționale să fie Sacre și neatinse, de acea au cerut de la capul Statului, amânarea sesiunei extraordinare a oamenilor de revizui­rea art. 7 din Constituțiune, pe ter­men de o lună. Pănă la împlinirea acestui termin noi, vom atinge in scurt opiniunele ce s’au manifestat in această gre­ces­tiune. S’au pretins de cătră unii că ster­­gêndu-se din Constituție ultima dis­­posițiune care zice: „Numai străinii de rît creștin pot dobândi inpămân­­tenirea“ vor dispărea toate discuțiu­­nele, toate criticele ce unile din pute­rile Europei fac ca socoteala noastră, după impulsiunile și țipetele alianței israelite. Majoritatea românilor insă crede, că dacă această opiniune s’ar admite fără nici o restricțiune precum să pretinde atunci de sigur că țara noastră ar remăne in cea mai mare nesiguranță și in curănd sau mai tărziu ar de­veni cu desevârșire cotropită de Evrei care sunt cu totul străini de religiune și Națiunea Română.—In adevăr, dacă vom studia această credință cu ma­turitate și scrupulositate, din toate punctele de privire: atât istorice, re­ligioase, critice, morale, economice, na­ționale, căt și politice, ne vom încre­dința că­ națiunile care au primit in țările lor pe Evrei, au căzut și unile au perit cu desăvârșire. Istoria este oglinda in care putem vede pe: Egipteni, Babiloneni, Perși, Asirieni, Romani și Poloni. Egiptenii, au primit pe Iacov tată evreilor cu toată semințiea și supuși lui, dăndu-le pământul cel mai ro­­­tor din Egipt, scutindu’i și apărându_ de toate contribuțiunile și sarcinele Statului; dar Evreii in urmă prin pur­tarea lor dușmănească s’au făcut pe pe­riculoși egiptenilor, incât aceștia voind a scapa de Evrei, s’au nimicit mai intiu­ ei de pe fața globului. Babilonenii, incurcăndu-să in răz­­boaie cu Evreii, din diferite cauze provocate de acești din urmă, după terminarea războiului, spre nenoroci­rea lor, au introdus in Babilonia o parte din Evrei, care trădăndu’i Per­șilor, in scurt timp Babilonenii, au perdut împărăția și țara lor s’au nimicit. Perșii fiind­că au dat libertate E­­vreilor, i au tolerat in patria lor, și pentru că Araxer, împăratul au luat de soție pe Estera, nepoata evreului Mardoheu, (care au făcut cele mai mari intrigi la curtea împărătească, incăt Artaxerx au spânzurat chiar pe miniștrii săi;) au fost și ei tradați, spionați și părâți de Evrei lui Alec­­sandru cel Mare regele Macedoniei care au distrus împărăția Perșilor. Asirienii, din cauza intrigilor și­ războaelor ce au avut cu Evreii, a cărora devisă este ura in contra tu­turor popoarelor, au avut și ei aceași soartă ca și Perșii și Babilonenii. Romanii, strămoșii noștri au per­secutat pe creștini aproape cinci sute de ani tot din cauza intrigelor evre­­ești, pănă în fine au căzut și ei. Cine nu știe că Evreii prin spio­najele lor cătră Ruși, prin trădări că­tre Austriaci și prin intrigi meschine către Pruși, au adus peirea vastului și renumitului regat al Polonilor. Isto­ria Universală este mărturia fidelă a tuturor crimelor ce națiunea Evreească, au comis pe suprafața globului pă­mântesc!! Ne înfiorăm a crede ca noi românii am voi peirea patriei noastre, pentru care străbunii mai înainte de­ Mircea Alexandru, Ștefan și Mihai, s’au lup­tat cu arma­ta contra incursiunilor barbare care s’au strecurat pe pămân­tul ei, și pe care in urmă acești mari domni au apărat’o cu sângele lor! Nu credem că vom vinde Evreilor pă­­mântul unde avem mormintele părin­ților și strămoșilor noștrii! In patria noastră de care suntem atașați prin atâte suvenire scumpe, nu credem că vom acorda drepturi evrei­lor, ca să cumpere: ogoarele, planta­­țiunile, stabilimentele și locuințele noa­stre! Pământul de care suntem le­gați prin relațiuni de familie, de ve­cinătate, de comerciu și de interese diverse nu-l vom vinde Evreilor! Sîn­­gele! instituțiunile, datinele și sărbă­torile noastre creștine sunt departe de ale Evreilor ! Simțimentul de libertate și egalitate ne desparte de evrei, care n’au fost și nici vor fi vre­odată sim­patici Românilor. Cartea Națiunei. (Istoria) care nu a­­rată petrecerile vieței și faptele noas­tre in cursul secolilor la al cării stu­diu sau lum­nat nbntea noastră și la ale căria exemple inimele bravilor noștri ostași inălțindu-sa au imitat in războiul Orientului, faptele mărețe ale străbunilor noștrii spre a ferici pre­sented, a pregăti și asigura viitorul, nu credem că această carte o vom vinde Evreilor! Națiunea Română cunoaște legătura logică între : trecut, prezent și viitor; știe de unde rezultă starea de față in care să află și prin bărbații săi politici și prin adevarații sei repre­zentanți ’și va indrepta’o. Nu va ră­tăci și nu va căde in cursa inamici­lor precum doresc­ui. D. Teodor Ștefănescu, profesor și di­rector la școala de comerț din București, este numit in postul de director general al ministerului instrucțiunei publice și cultelor, in locul d-lui Gr. Ștefănescu, de­misionat. D. colonel Dona s’a numit director al ministerului de resboiu, D. Tobias Gherghel, prefect al distric­tului Botoșani. ------- -

Next