Curierul Foaea Intereselor Generale, 1880 (Anul 7, nr. 2-147)

1880-09-19 / nr. 108

Pag. 2. ANUL VIII No. 108. Urăm deplin succes d-lor studenți, cari In mare parte sunt distinși absolvenți ai școalei de poduri și șosele și ai facultății noastre de științe. (R. l.) Ni se spune că rămășițile mortale ale repausatului Manolach­e Costache Iepurenu vor fi aduse peste câte­va zile în țară, că ceremonia’i funebră se va face la Iași, iar îmormântarea la moșia familiei sale. D. A. Tiriachiu, ministrul de interne, se află peste Milcov cu misiunea de a se ocupa cu organisarea ceremoniei funebre. (B. P.) D. Z. Her­­escu, actual profesor de ma­tematică și director al liceului Sf. Sava, se numește provisoriu, sub rezerva sanc­­țiunei ulterioare a M. S. R. Domnului, în postul de revisor general al școalelor, cu onorariul și diurna prevăzută prin budget. Bene-merente. Se conferă medalia „Be­­ne-Merete« clasa I, persoanelor ce ur­mează : D-lui Cristodul I. Sulletis, doctor în litere și drept, pentru scrierile sale literare și juridice. D-lui Th. Ștefănescu, profesor și direc­tor al școalei comerciale din Bucuresci, având deja medalia clasa II. D-lui I. G. Săndulescu Nănoveanu, a­­vând deja medalia clasa II. Se conferă medalia «Bene-Merenti» cla­sa II, D-lui Al. Beștelei, licențiat în drept, pentru scrierile sale juridice. Se conferă medalia «Bene-Merenti» cla­sa II, D-lui Victor C. Radovici, pentru scrierile sale sciințifice. Arangjamentul telegrafic­­ particular, inchiat între România și Rusia, se aprobă și se consideră ca pus în aplicare de când a intrat în vigoare regulamentul telegra­fic de la Londra. O crimă oribilă. In zlioa de 31 Au­gust în comuna Budesci-Ghica în apro­pierea orașului Piatra, județul Neamțu, s’a comis un îngrozitor omor,­­lice Cultura. Iată cum ni se descrie acest fapt: In această comună se afla un preot anume Dumitru Bran în etate numai de 24 ani, el perduse pe socla sa de un an. După prescript­ele religiunei noastre, ne mai putându-se căsători, se înampră de feme­­ea profesorului din această comună. Aceas­tă îndrăgostire s’a făcut prin mijlocirea unei babe, care nu puțin lucrase ca fă­când pe femee a iubi pe preot, să o ră­cească tot­ o­dată de bărbatul seu cu ca­re mai ’nainte ducea o viață bună în că­sătorie și cu care avea trei copii. Amorul preotului cu numita femee, s’a ținut cât­va timp in secret; în cele din urmă case s’a dat pe față. Bărbatu a­­flând totul, a început a doj ani pe nevas­ta sa pentru această urâtă faptă. Nevas­ta, care in ziua angajărei sale cu preo­tul arăta multă ură asupra bărbatului, nu se sfii a concepe îngrozitoarea idee, de a se scăpa de bărbatul seu prin o crimă. Această urâtă idee a și pus’o în aplicare In flrna sus menționată. In acea di fiind Duminică profesorul vine acasă cam bat, nevasta s’a aflându­se în casă cu amantul seu și cu baba, se repde asupra bărbatului și începu a’i da pumni în t­mplele capului, baba pune mâna pe o sfoară și legând pe acest ne­norocit de gât cu ea la strangulat strîn­­gând sfoara în prejurul gâtului prin a­­djutorul unui băț; preotul asemenea nu s’a dat la o parte, a ajutat săvârșirea a­­cestei crime. In puține minute, bietul pro­fesor ne mai fiind în viață, cadavrul seu s’a ascuns de cătră preot sub pat. După aceasta spre a ascunde această crimă, preotul se duce în sat la doi țâr­covnici ai sei, și’i aduce la casa victimei făgâduindu-le câte o sută franci, dacă vor duce cadavrul și-l vor ascunde sub podul unei gârle în apropierea orașului Piatra. Țârcovnicii au primit învoiala du­­cêndu cadavrul profesorului sub acel pod; cănd cnsé s’a intors trăsura—cu care se înțelege că transportaseră acel cadavru,—copii nenorocitei victeme, înce­pură a plânge și a striga unde este tata ? ce l’ați făcut, căci trăsura noastră vine singură, începând înseși culpabilii a se face că întreabă pe vecini, în privința dispariți­­unei profesorului și autoritățile punându­­se în cercetare, făptuitorii s’ău descope­rit, găsindu-se în șlrua de ântăi Septem­­bre cadavrul sub acel pod. Preotul adus la interogatoriu cel d’în­­tâiu a mărturisit faptul, iar femeile tă­­găduesc. Câte trei autorii acestei crime se află în temnița din Piatra. Art. II. D. Constantin Paraschivescu, actual elev-inginer la personalul de po­duri și șosele, se numește la direcțiunea căei ferate in construcțiune Mărășești- Buzeu, in postul de sub șef de secțiune la punctul de misiunea fix, post devenit vacant prin titularului, cu plata de con­ductor clasa I, după statul special al a­­celei direcțiuni. Camera de comerț de la Constanța, în virtutea unui decret domnesc, ia denumi­rea de «camera de comerț a circumscrip­­ției XV“, cu reședința la Constanța, cu­­prinșiind județele Constanța și Tulcea. Sunt numit membri onorifici ai aces­tei camere de comerț d­in­: Odyssea Des­­poti, comerciant de cereale, Georgiu Ca­­riacia idem, Solomon Zapchet, de coloniale, Gibrail Frenkian, comerciant comerci­ant de manufacturi, Ivanciu Calciu, co­merciant de lână. Zgomotul despre retragerea cabinetului actual circulă mereu. Se zice că d. Bră­­teanu nu așteaptă de­cât întoarcerea Ca­pului Statului, spre a-și da demisiunea. Fi-va adevărat acest zgomot? Vom vedea. (R. V.) CURIERUL TH. BALASSAN. IAȘI Vineri 19 Septemvri (1 Octomv.) 188 ®. CRONICA ESTERNA Rusia.­Tot serviciul diplomatic al Rusiei este concentrat la Livadia. Acolo este chemat și generalul Ch­za­nowski, ca­re va primi comanda espedițiunii Ahal- Teke, fiindcă Scobelev este menit pentru alte lucrări mai mari. Dacă criza din Turcia va provoca o nouă invaziune ru­­sască, atunci Scobelew va lua comanda armatei rusești din Balcani. Turcia. Se telegrafiază din Con­stantinopol către „Correspondent Poli­tică" din Viena. Sâmbătă s’a remis Porței cea din urmă notă colectivă a puterilor prin care o in­formau că demonstrația navală va avea loc în fine. Această notă exclude prin urmare ori­ce corespondență ulterioară în această afacere. — Se scrie din Constantinopol cătră „Corespondența generală“ din Londra: «Următoarele sunt adevăratele motive a­­le ultimei crise ministeriale: Sultanul pu­sese să se redacteze o notă către amba­sadorii streini, în care le punea întrebă­rile, câte trupe au desbarcat, pănă unde vor înainta ele și de ce munițiații dis­pun ? Foștii miniștrii n’au consimțit la a­­cest plan, zicând că, dacă Turcia tratea­ză pe puteri ca pe niște amice, atunci nu e trebuință a pune asemeni întrebări; da­că ele însă sunt inamice, atunci nu le va trece prin gând a da socoteală despre nu­mărul trupelor, despre planul de operație, și altele." data de 24 curent Walter-Kerr, însărcinat cu­­ amiralul Sey­mur pe lângă Ai plecat din nou la Gravosa. Consulul Fran Scutari a pri­mit de la guver­norizațiunea de a-și părăsi postu­l pericol. Ac­tualminte țara e Riza-Pașa a­p ordin al Sul­tanului, proclam , de asediu în provincia Scutari eră de precau­țiune. — Se scrie di cu data de 24 sept., că Riza-pa um pe față cu Liga; el îi prac și munițiuni. Consulii italian, a­ustriac vor ră­mâne in Scutari; consulare sunt apărate de armat mereu ajutore spre Dulcigno. ■— Poporațiuni Scigno a adre­sat consulilor res­­cutari urmă­torul protest : Spre marea ne ristare ne-am informat că in ap 3 va apărea in curând flota unită­ți, pentru ca să ne silească la p bitei Dulcigno statului Munteneg­râtea veacuri suntem locuitorii ș și stăm sub ocrotirea guvernului otoman, in­cât acum ne vine peste putință a ne familiarisa cu obiceiurile și legile, cu religiunea și lim­ba Muntenegrului, cari sunt așa de deo­sebite de ale noastre. Din causa aceasta suntem tare hotărîțî se respingem ori­ce atac al Muntenegrenilor și vom preferi mai bine să perim cu toții, de­cât să ne supunem. Daca pe la fruntarii se va întâmpla vr’o ciocnire intre voluntari noști și tru­pele muntenegrene, noi nu vom fi de vină, răspunderea pentru sângele vărsat să ca­dă asupra Muntenegrului. Cu tote aces­tea sperăm că conflictele se vor evita, de­oare­ce statele cele mari nu vor voi rui­na, ci binele popoarelor. Rugăm deci pe Ex. voastră să arătați decisiunea noastră irevocabilă guvernului pe care îl repre­­sentați, și vom fi foarte recunoscători, da­că ne veți onora cu răspunsul Ex. vestre. Protestul e subscris de 35 persoane și întărit cu sigiliile comisiunei de apa­­rare, a conducătorilor de voluntari etc. Austro-Un­garia. In consiliul miniștrilor comuni și a miniștrilor unguri ținut la 23 curent, în Buda­ Pesta, sub președința împăratului, au fost tratate ches­­tiunele Porților de for, a Dunărei, a ta­rifului vamal cu Serbia și a tratatului de comerciu cu Germania.­­ In niște convorbiri private, baronul de Haymerle a declarat că, în întrevederea de la Friedrichsruhe, n’a fost chestiunea despre România nici despre transformarea principatului în regat. — Iată interpelațiunea făcută de de­putatul Stefan Miklós în privința agita­­țiunei contra Evreilor : Toată lumea știe că de cât­va timp asociațiunele și publi­­cațiunele anti-simitice organizate în capi­tală și î n provincie de când au fost fondate conform cu tendințele exprimate la par­lament de D. Istoczy, o grupă întreagă a populațiunei se vede expusă din causa câtor­va indivizi la niște atacuri de o vio­lență extremă. Ura contra jidanilor a a­­juns în oare­care cercuri ale populațiunei creștine și, prin mijloace legale și nelegale, se face o vie agitațiune în privința ex­­pulsiunei jidanilor din Ungaria. Nu vrea să exagerez întinderea și mijloacele acestei agitațiuni, dar cu toate că, grație bunului sens al națiunei noastre, nu consider ches­tiunea evreiască ca devenită ascuțită la noi, și cred necesar astă­zi deja ca gu­vernul și Camera deputaților să iei po­­sițiunea, în numele libertăței, fraternităței și a liberalismului vis-a-vis de această agitațiune și a nu permite ca jidanii să fie eser­uși de la drepturile ce le asigură constituțiunea. Pentru ca guvernul și Ca­mera deputaților să aibă ocasiunea a se pronunța în această chestiune, îmi permit a adresa interpelațiunea următoare minis­trului președinte : «înțelegând că în unele rase a oare­căror chestiuni tăcerea este cu totul o greșală politică; fie că chestiunea ia prin aceasta o oare­care întindere, fie că, din cauză că nu se vorbește, li se atribue o impor­tanță mai mare de­cât merită; înțelegând că, prin mișcarea provocată de deputatul Istoczy o adevarată chestiune evreiască amenință a se desveli în țara noastră , având în vedere că, vezind sprijinul pe care acest deputat îl dă guvernului în ori­ce ocasiune, populațiunea,—mai cu samă partea cea mai puțin luminată—trebue numai de­cât a presupune că cea ce face un membru al partidului guvernamental nu poate fi direct opus cu intențiunele guvernului însuși, (vii protestațiuni în­­ dreapta). întreb pe D. ministru-președinte. Are cunoștință despre mișcarea pe care a pro­­vocat’o D. deputat Istoczy prin fundarea asociațiunei anti-semitice ? Statutele acestei societăți au fost ele presentate ? Dacă au fost, le-a aprobat guvernul ? Dacă nu, ce are de gând să facă pentru a împedica Germania. «Gazeta de Augsburg» spune că imparatul Wilhelm e restabilit complect. El a asistat la o representațiune teatrală și a început a da audiențe. Luni trebue să fi plecat la Bade. — Cetim în «Corespondența austriacă“: «Ni se scrie din Strasburg că în urma indiscrețiunei câtor­va ofițeri superiori pe timpul manevrelor din Alsacia, se consi­deră ca sigur că în anul viitor va fi nea­părat răsboiu între Germania și Francia. Lucrările de la Belfort sunt zi cu zi stu­diate de turiști militari. Nu ne mirăm de aceasta. Belfort e cetatea fecioară," e cheie Vosgilor." — «Gazeta Germaniei de Nord» apre­ciază în modul cel mai favorabil circula­­rea adresată de D. Barthélem­y Saint- Hilaire agenților diplomatici francezi. Ea dă o mare greutate afirmațiunei că ultima schimbare ministerială nu va aduce nici o modificație în politica externă a Franciei. Această afirmațiune, zice «Gazeta” e cu atât mai importantă că acordul unanim al puterilor va da din ce în ce mai multe serveii Europei și mărturisim că tendin­țele exprimate de circulara noului minis­tru francez, vor fi salutate cu foarte mare simpatie în toate părțile Europei. If K anteneg­­ramă din Ra­gusa, publicată de legraph”, spu­ne că principele a Iresat trupelor sale o nouă pro în care de­clară Muntenegr lupta pentru menținerea drep este aproape inevitabilă. Ei sj­r fi victorioși. Albania. nn Scutari, ca un timp ca opiniunea publică să nu fie rătăcită, pentru ca buna înțelegere între evrei și creștini să nu fie tulburată, și însfârșit pentru a face imposibilă punerea în vedere a chestiunelor pe care nu le impun nici necesitatea nici situațiunea po­litică. Recomand interpelațiunea mea aten­­țiunei D-lui ministru-președinte și Camerei. Această interpelare a făcut oare­care sensațiune în Camera deputaților. Partidul liberal protestă cu energie contra presu­­punerei, exprimate de D. Miklós în ex­punerea sa de motive ca și cum acest partid era solidar cu D. Istoczy, întreaga această afacere e considerată ca o ma­nevră a partidului independenței.­­ Numirea D-lui Barthelemi Saint- Hilaire a causat o surprindere din cele mai plăcute la Viena. Numele său e con­siderat, ca o garanție că politica externă a Franciei nu va fi o politică de aventuri. Italia. O telegramă din Roma pu­blicată de „Daily News”, anunță că de la eșecul declarațiunei clerului regulat in privința decretelor de la 29 mart, papa și-a retras permisiunea care-o daduse de a cere autorisațiunea guvernului. Olanda. Se scrie din Haga, cu data de 23 septembre, că guvernul a presentat budgetul Indiei pentru 1881. Veniturile și cheltuelile ridicate la suma de 144 milioane, se balansează. Acest budget este o îmbunătățire făcută asupra exercițiului precedent. Micșorarea culturei zahărului și a cafelei e compensată prin creșterea produsului pe care-l dă esploatațiunea drumurilor de fer. Danemarca. Reichstagul danez e convocat pentru 4 octomvre și va fi în curând amânat pentru 9 noembre. gate; chiar se făcure din salonul său centrul unei mici lumi a cărei regină îi plăcea să se proclame ea. A fi regina unui salon, a deveni Semiramida câtor­va noduri de cordea și a patru sau cinci pe­ne de struț puse cu delicateță la o sumă tot atâta de mare de pălării de gaz sau de catifea, e un titlu for­te ambițios și ’n acelaș timp lipsit de sens in obi­­ceiu­rele noastre actuale, dar care va întoarce tot­­de­una capul unei femei. Comtesa părea că nu dorește nimic mai mult. Pe la întăile­­ zile ale lui iuliu 1841, înainte de a pleca la băile de la Ems, generalul dădea o ser­bare in­otelul de care­ am vorbit la început. El voisă să celebreze ast­fel aniversarea căsăto­riei sale, și chemasă la această întrunire de fami­lie pe amicii cei mai intimi ai casei sale. Pe la jumatatea petrecerei, când începeau a cir­cula înghețata și băuturile răcoritoare, un tânăr in costum de bai­e și prin unul din coridoarele des­chise. Nu era greu a recunoște in acest fugar pe D. Gaston de Sorges, unul dintre tinerii cei mai la modă a acelui timp. Ori­cine­­ l-ar fi urmat cu ochii l-ar fi putut vedea coborând in toată graba scările unui mic peron și infundându-se sub boltele de verdeață ale grădinei, unde se pusă a aspira cu mare voluptate aerul curat și tăcea. Dar aleea fă­cea câți­va pași, când nisipul aleei principale, scâr­­țiind sub o apasare fără de veste, îi atrasă în cu­rând toată luarea aminte. Intorcându-se, D. de Sorges recunoscu îndată pe un alt tânăr, care, după toată aparența, părăsea sa­lonul din care fugise și el. Noul venit era nalt, pa­lid cu o haină neagră, sumbră la butoniera cărea se vedea cordica uitatului ordin a cavalerilor de Malta. Persoana și manierele sale nu aveau mai puțină des­­tinațiune de­cât ale aceluia pe a cărui urmă venea. Mai mult încă el avea într’ânsul espresiunea unei gravități cugetate care nu se prea observă la tine­rii ocupați cu amănuntele vieței elegante. — A­­ d-ta ești, George, îi zisă D. de Sorges. Fii de trei ori bine-venit! Fără indiscrețiune, me prind că motivul care te-a adus nu este comun. Să nu vorbim de căldura senegambianâ care’i în acest moment un salon , asta’i o banalitate care se sufere. Dar erau să se pui la citit versuri, o elegie a lui du Coudray, și iată, sunt sigur, cea ce te face să fugi ? George nu respunsă. — Cum­ nu fugi de versurile lângerlinde ale lui du Coudray ? Pe când Gaston de Sorges pronunța aceste cu­vinte privea fix pe amicul seu, contracțiunea tră­­săturelor sale’l înspăimântă. — Se petrece ceva extra­ordinar în d-ta în a­­cest moment, adăogă el. George păstră un moment tăcerea. El se’ncerca sâ’și aduca fața la seninătatea sa o­­bișnuită, dar era ușor de văzut că se’ncerca în za­dar. Tremurul care’l agita arata o tulburare forte vădită pentru ca să’i fie prin putință a o preface mai mult; însfârșit el comprimă această tulburare, și luând mâna lui Gaston de Sorges, pe care­ o strînsă în­­tr’a sa : — în sfârșit, ești amicul meu, strigă el, pot să’ți mărturisesc cea ce mi se’ntâmplă. Acest secret mă apasă; e timpul ca cine­va să mi’l iei pe jumătate. Ți-o ofer. Primești d-ta acest deposit ? — Vorbește, amice, se grăbi a respunde de Sor­ges, atins de accentul care vibrasă într’aceste câ­te­va vorbe. George dusă mâna la frunte ca pentru a împe­dica capul să i se întorcă. — înainte de a începe, reluă el, făgăduește’mi că’mi vei da totă luarea aminte, și cu luarea amin­te totă indulgența d-tale. Nici nu’ți pot spune cât de mare trebuință am a merge pănă la capăt. Gaston îi strînsă din nou mâna în modul cel mai semnificativ. — Vorbește, iubite George, repetă el. — Ascultă deci. Aventura pe care-ți voi spune-o datează de acum aproape doi ani. In carnavalul din 1839, studiul obosindu-me cu totul, îmi veni în minte, a mă recrea, și alergăi, pentru acest scop, la unul din cele de pe urmă ba­luri mascate de la Operă. Spectacolul pe care’l în­tâlnim­­ ya prea monoton pentru a’mi plăcea mult timp. După ce-am văd­ut bine totă acestă veselie, după ce-am ascultat tote aplecările acestei beții care în­cepea prin danț și care trebuia să se sfârșască cu vinul de Champagne, începui a dori aerul pur și liniștit. Ostenit și întristat, me’ndreptaiu spre scara care duce la tunelul din strada Grange-Bateliere; dar la eșirea din sală cine­va’mi împedică trecerea fără de veste. Un mic domino albastru își luasă de­ o­­dată sarcina a mă nătăji. Mă provoca prin gesturi­le și prin cuvintele cele mai întărzătoare, fugind fă­ră încetare ca nimfa poemei câmpenești care se as­cunde sub sălcii. Totuși ea nu se ascunseră privi­rilor mele așa de rapide ca să n’am timpul a zeri printre borfele măscei sale, niște ochi cum trebue să fi avut șerpele în­­ lina în care tentă pe prima femee. Cred c’ai gâcit fără îndoială, amice, că am voit să’mi am inima liberă din această luptă ce mi se făcea. Muzica comunicasă deja simțurilor mele niște fermenți de revoltă. Acești doi ochi, întipăriți de o expresiune de voluptate plină de dulceață, sfârșită a’mi umplea peptul de pasiune. Ce să’ți spun, amice? Lăsăi la o parte pentru un moment gravele gândiri cari-au făcut să’mi pă­lească tinereța, și mă puseiu să urmăresc pe domi­no cel albastru cu totu libertatea pe care-o dă stra­tegia nocturnă a carnavalului, încercarea nu era de loc ușoră. Dacă n’ar fi fost un picioruș așa de mic în­cât ar fi putut face gelos pe Cenușerul din po­veste, ași fi putut crede că încântătorul demon a­­vea aripi; în sfârșit, îl făcuiu a se retrage într’o lo­jă. Victorie ! îmi flișeiu cu forte încet. In adevăr, în acest moment, strîngeam în mâna mea o mână de albastru. — Fericitule George ! strigă Gaston. — Nu te grăbi a mé invidia, reluă naratorul. Mai bine gândește-te, amice, la acest proverb ger­man împrospătat de unul dintre poeții noștri: «La ora banchetului, între cupă și buze, este tot­de­una joc pentru o nenorocire". — Dar urmez. — Domino albastru se recunoscu învins. — înger sau silfidă, si­­liseiu eu, destul ți-ai bă­tut joc de mine. Pentru prețul a tot cea ce­ mi-ai spus agățindu-te adi­ierea de brațul meu, ca des­păgubire de răsboiul ce-a trebuit să’l susțin contra ta, lasa-mi cel puțin să'ți văd fața. — Nu se pare, omul e negru ! îmi respunsă o mică voce în care pătrundea o stranie expresiune de sar­casm. Gândește-te că suntem aici ca la Veneția, în Lucreția Borgia de Victor Hugo:—Ori­ce femee care’i cu fața acoperită e inatacabilă și sacrată. — Fie vorba între noi, Lucreția Borgia este o

Next