Curierul Foaea Intereselor Generale, 1880 (Anul 7, nr. 2-147)

1880-09-19 / nr. 108

Anul al 8-lea No. 108. IASSI, Vineri 19 Sept. (I Octomv.) 1880._____Apare Duminica, Mercur­ea și Vinerea. Prețul abonamentelor IN IASSI, pe an. 24 fr.— pe semestru 12 fr.— pe trimestru­l fr. DISTRICTE, pe an. 28 fr.—pe semestru 14 fr — pe trimestru 7 fr. STREINATATIVI.........................................40 fr.— INSERȚIUNI ȘI RECLAME, rândul 60 b. SCĂRI LOCALE „ 1 fr. Epistole ne­flancate nu se primesc. nn !>■. 20 bani (TH. BALASSAN) FOAIA INTERESELOR GENERALE. C a.len.a.ar-u.1 3epta.naa.nei STIL VECHI ZIUA PATRONUL ZILEI TIMPUL DIN SEPTAMANA STIL NOU ______Z­I­AA PATRONUL ZILEI | Râs. Soar. I Apusul Soar. Septem. ' ' ~ ' 1 = Septemv. ‘ -14 Duminică [fi In»b­»re« Sf. Cruet S. Valeria 26 Duminică­­ Ciprian 5—50 5-52 15 Luni M. Nechita, Gerasim r . 0 , 10 , , 27 Luni Waldemar 5—51 5- 50 16 Marți M. Eufimia, Militina La 14 Septem. 12 ore 55 minute sara, 28 Marți Wenzel C. 5—53 5—48 17 Mercuri t M. Sofia, Agap. Agatolia, Teod.­oloae abundentă, pătrarul din urmă. 29 Mercuri Michael 5—54 5—46 18 Joi C. Eumeniu, M. Castor 30 Joi Ieronim 5—56 5—44 39 Vineri M. Trofim 1 Oct. Vineri Remigiu 5—57 5—42 20 Sâmbătă M. Eustatie, P. Ipatic, Andrei. 2 Sâmbătă Leodegar 5—59 5—39. Prețul Ai­un­ciurilor PAGINA I. 50 b. Pag. III. 40 b. Pag. IV. 30 b. Pentru FRANCIA : se primesc anunciuri la D-l. Adam négociant commissionaire 4, rue Clement Paris. Pentru AUSTRIA și GERMANIA la Rudolf Mosse Seilerstfitte No. 2. Wien. Vincenz Hrdlicka Teinfaltstrasse No. 31 Wien, Fillip L5b Esc'bacbgasse C Wien și a Rotter & C o Reimergusse 17 Wien. Pentru ANGLIA la I). Eu­gen Micoud Londra 81 in Fleet Stree E. C. Manuscriptele nepublicate se Yor arde. Un Nr. 20 bani Avis Important Ni permitem a invita pe toți acei din an. noștri dd. abonați din județe, care vin să-­și aducă copii la studiu in Iași, să bine-voească, pe lăngă alte afaceri, a onora biroul redacției noastre cu prezența d-lor, spre a-și a­­chita abonamentul. Sperăm că Dn. dd. abonați, ținend samă de marile cheltueli a administrației Curierului, se vor grăbi a satisface invita­­țiunea noastră. Cei­lalți d-ni abonați din județe sunt rugați, a ii tri­­mete costul abonamentului in mandate poștale, bani de hâr­tie sau in mărci poștale­ jumatate din Moșia Holmnlu situată lângă gara Podul-Iloaei in întin­dere de două sute fălci, avănd pe ea crâșmă, hambar, coșere și iaz se dă in arendă de la Sf. Dimitre a. c. sau se vin­de de veci. Doritorii se vor adresa la sub­semnata proprietară a zisei Moșii cu do­miciliul in Iași strada Motroc casa Dra­­ghici. * (340-12). Ecaterina Vassiliu. Tip arondat Pe an“ la 1 Ianuari­aG dl unilial 1882 sau DE VÎNZA­­RE, moșiea mea Băhnișoara din jud. Roman comuna Bahna.— A se încre­­diința localnic de calitățile ei, și a con­tracte cu mine în Iași casa mea in strada Bucșenescu Nr. 111. C. A. Polyz. O domnișoară, care posedă foarte bine, limbele germană, francesă, ita­liană și cunoștința musicei, dispune de o oră pe zi, pentru a preda aceste obiecte. A se adresa la fostul pensionat M-me Juan. (355—3 ori). Georges Al. Krupenski Licențiat in drept de la Facultatea juridică din Paris. Reîncepând practicarea profesiunei de avo­cat, oferă serviciile sale onorab. Public.— Orele de consultație de la 8—11 a. m. și de la 4—8 p. m. A se adresa Stada Toma-Cos­­ma casa Văsescu No. 7. (353—12).­­­­ Habillement8 d’hommes mmmirn sie umn On vient de recevoir les éto ffés de haute Nouveauté pour ta saison W. GfruncHol ''­^^(357—5) lași Str. Lăpușneanu. ^ Alexandru Hulubei Librar din Fălticeni. Se însărcinează cu vinderea de ziare. Căr­ți și ori ce alte publicații. Autorii și Edi­torii sunt rugați a-i trimete ori­ce tipărituri, fiind siguri de cea mai corectă desfacere. (358—3) TELEGRAME Constantinopoli 27 sept. O notă co­lectivă a ambasadorilor a fost inmânată astăzi ministrului de externe. Aceasta respinge ultima notă a Porței în pri­vința Muntenegrului și menține într-un chip absolut conclusiunile notelor pre­cedente. Viena 27 sept. Din Raguza se co­munică „Corespondenței Politice“. Riza-pașa întrebat de principele Mun­tenegrului asupra intențiunei sale, respunse cum­ că se va opune cu pu­tere la mersul înainte al trupelor muntenegrene, fiind-că Poarta îl lasă fără instrucțiuni. După dorința principelui Nekita, care se vede silit de a împuternici considerabil corpurile de ocupațiune, amiralul Seymour, a amânat până decuri acțiunea escadrei combinate. Aceiași „Corespondență“ primește din Constantinopoli știrea că ambasa­dorii fac demersuri energice pe lângă Poartă spre a obține de a se ordona lui Riza-pașa ca să reniâe neutru în lupta dintre Muntenegreni și Albaneji. Londra 27 sept. Asasinarea lordu­lui Montorris de către agitatorii ir­­landezi a produs in Anglia o mare impresiune. Guvernul grăbește să fie măsuri energice spre a reprima unel­tirile feneanilor din Irlanda. Se confirmă știrea că flota combi­nată pleacăf miercuri k Dulcigno. Cetainia 27 sept. Ministerul de ex­terne al Muntenegrului a fost chiamat să fie parte la deliberațiunile amira­lilor flotei. Raguza 28 sept. Operațiunele la Dulcigno sunt suspendate in urma impotrivirei Turciei și a schimbărei atitudinei Muntenegrului, care voește să lese pe Europa să combată singură pe Albanezi și pe Turci. Aceste îm­prejurări necesitează nouă negocieri din partea puterilor. Raguza 28 sept. Este credința că in urma negocierilor operațiunele sunt amânate cel puțin pentru zece zile. Roma, 28 sept. Printr’o scrisoare publicată de ziare, Garibaldi demisio­nează din mandatul de deputat, ară­tând că nu poate legifera intr’o țară in care libertatea este calcată in pi­cioare și in care legea este aplicată numai spre a garanta libertatea iezui­ților și a altor dușmani ai libertăței italiene. Scrisoarea sfîrșește reclamând su­fragiul universal. Menotti Garibaldi a demisionat a­­semene ca deputat din aceleași motive. Se crede că aceste demisiuni provin din cauza intimațiunei făcute genera­lului Danzio, ginerele lui Garibaldi, de a se constitui prisonier. Belgrad 28 sept. Principele Ale­xandru al Bulgariei va sosi aici la 5 Octomvre. Paris 29 sept. Se asigură că in urma consiliului de miniștri, s’au tri­mes ordine amiralului Lafont, coman­dantul diviziunei franceze din­ esca­dra combinata, ca să se mărginească într’o atitudine espectantă și să aștepte nouă instrucțiuni. Londra 29 sept. „Times“ anunță că la Podgorița a fost un complot de musulmani spre a tra­ta Albanesilor orașul și că s-au operat acolo nume­roase arestări. Raguza 29 sept. Un colonel turc numit Said-bey a sosit ori aici împre­ună cu alți doi ofițeri turci. Ei au a­­vut o conferință cu amiralii escadrei combinate. Amiralul italian era să se jnece. Atena 29 sept. Se răspîndește zgo­­motul că s-a produs o criză ministe­rială. Regele a fost rugat să se în­toarcă imediat la Atena. Darmstadt 29 sept. Darwig fost prezident de consiliu al marelui ducat Hessa, a murit. CRONICA INTERNĂ ACTE OFICIATE. Se înaintază la gradul de sub-locotenent, în arma artileriei, Averian Dimitrie, din regimentul 4 artilerie, sergent de la 1878, August 16 în divisionul de pompieri din București. Se înaintează la gradul de sub-locote­­nent, Florescu Nicolae, din regimentul 3 de linie, sergent de la 1875, Iunie 1, în regimentul 29[ dorobanți, Dorohoiu, la vacanța ce este. Elevii din clasa II, a scoalei militare de infanterie și cavalerie, cari au obținut medalia la examenul de la 1 August 1880, se înaintează la gradul de sub-locotenent precum urmează: In arma infanteriei, Chisimof Pavel, în regimentul 29 do­robanți, Doroboiu, Minculescu I­iu loan, în regimentul 26 dorobanți Fălciu. Minculescu Ii-lea George, în regimentul 26 dorobanți, Vasluiu. Consiliul miniștrilor numește provisoriu pe prea cuviosul arhimandrit Ieronim Ște­­fănescu, în postul de arhimandrit de scaun la episcopia de Roman precum și pe cu­viosul preot Iconomul Ioan Floru, in pos­tul de predicator, cel d’ântăiu In locul prea sânțitului arc­iereu Valerian, demi­sionat, și cel de al doilea în locul arhi­mandritului Ieronim Ștefănescu, trecut ca arhimandrit de scaun, sub rezerva confir­­mării ulterioare a M. S. R. Domnului. Zilele trecute au plecat în străinătate, trimiși de ministerul instrucțiunei publice, mai mulți absolvenți ai facultății noastre de științe și ai școalei noastre de poduri și șosele și anume: La Paris, ca să termine cursurile șcdlei de poduri și șosele, d.d. Al. Davidescu și Pascal Christodolide; pentru hidraulică d. Emil Balaban și pentru arhhitectură d. Demetriu Maimarolu. La Zürich, pentru școala de poduri și șosele de Const. Davidescu, pentru hidrau- FOILETON 1 PM libert Anderbrand. Ochii Negri Și OCHII ALBAȘTRI. M* o matul la Joc. I. Acum vr’o patru­zeci de ani, abea se’ncepeau a se ridica construcțiuni pe terenurile cari învecinea­ză Madeleina. Imprejurimele erau pline de materia­­luri. Dincolo de bulevardul Capucinilor, nisipul, grinzile, molozul zăceau clar peste gramadă în cea mai mare desordine. Se știe ce prodigiu grabnic s’a operat de atunci în­coce. Un narator arab, dacă ar exista încă, ar putea crede că bagheta feelor, tre­când pe acolo, a făcut să iasă din pământ o cetate nouă așa de strălucitoare în­cât făcea gelos chiar insuși Bagdadul, orașul minunelor. Din acest haos întreg, din aceste cărămizi inco­recte și din acești arbori abea despicați, mâna ci­­vilisațiunei a făcut capo-d’opere, după obiceiu. In­tr’o clipă de ochiu, lemnăriele, legându-sâ una de alta, au format locuinți pompoase, peatra s’a înăl­țat în colóne s’au a fost sapată în forma frunzelor de pălămidă, și năsipul și-a întins pulberea sa de aur pe aspra scoarță a solului întru cât­va primi­tiv. Totul pare că a fost prevăzut, și sufletul aces­tui cartier este cât se poate de apropiat de locul pe care-l locuește. Diplomația, artile, politica și ba­roul au, în aceste locuri, forte mulți dintre repre­­sentanții lor actuali și în viitor. Un om pe care obiceiurile etăței sale și exigen­­țile posițiunei lui păreau că trebue să-l îndepărte­ze îndată de un astfel de centru, totuși venise a locui chiar in inima acestei lumi zadarnice. Acesta era generalul Peyramille, conte a imperiului și co­mandor al Legi­unei de onore. Destul de bogat pen­tru a ajunge la scopul unei întreprinderi de această natură, el își construi, in 1825, în cartier, după propriul său plan, un otel încântător cum visase tot­deauna de a avea unul. Se vedea într’o parte o curte închisă c’o grilă și o pajiște înm­ud­indu’și covorul seu de iarbă verde în mijlocul curței; de altă parte, era o grădină pe care sórele n’o ardea nici­o­dată vara, și pe care, după cum văzusă în Italia, generalul o samanasă cu forte multă umbră și puține flori. Un cuvânt asupra generalului. Ca toți cei cari, in timpul nostru, stau în vârful scărei sociale, D. Peyramille emită din sinul demo­crației , dar cu cât se văzure, sub Imperiu, ridicat la gradele superiore ale armatei, se grăbise a-și renega origina sa plebeană. Se funda o curte și o nobleță nouă; el aspira a face parte și din una și din alta. General și conte, el reuși în totul. La epoca in care începe istoria pe care­ o poves­tim, împlinisă șese­ d­eci de ani, dar, grație consti­­tuțiunei sale robuste, el încerca să puține schimbări de la epoca în care-i fusese conferit ultimul său grad. Cu toată talia sa înaltă, el tot se ținea în­că drept. Părul său,, alb și rar lăsa descoperit un craniu larg și protuberant, care dădea o înaltă idee de caracterul și fermitatea sa, bine­înțeles ca sol­dat. Figura sa, presentând sbârcituri adinei, luasă o foarte mare desvălire și’și păstră pelița palidă ca­re’i semnul existențelor muncitoare. Focul pasiune­­lor domnea încă în ochii săi, cari păstrau o mobi­litate excesivă. Intr’un cuvânt, aspectul acestui cap era sever și spunea destul de clar că’n mijlocul la­gărelor generalul trebue să fi a­parținut sculei A­­bhililor neînfrânați a cărei șefi erau Michel Ney și Ioachim Murat. După admirabila campanie din 1814 și după de­barcarea de la Cannes, D. Peyramille reintrasă în viața militară, unde nouă șanse de înaintare îi ve­neau înaintea lui. Destins deja pentru bravura sa într’o mulțime de raporturi, el era din numărul o­­fițerilor pe cari Napoleon punea cea mai mare spe­ranță pentru viitor. Chiar cu câte­va­­ zile înainte de lupta de la Wa­terloo, împăratul, care, în această oră decisivă nu mai mult de­cât în ori­care alta, nu renunța a con­tinua sistemul de fusiune pe care-l visase cu atâta imprudență, îi dădu de soție pe o tânără femee din linie aristocratică. Aceasta se numea Matilda de Tillares, care des­cindea dintr’o veche familie istorică din Nivernais. Rar se’ntâmplă ca amintirea unei bine-faceri să nu fie o sarcină grea de purtat. In­­silele nenoro­cite, D. Peyramille uită tóte bine-facerile pe cari le primisă de la omul ce cădea. Departe de a imita cu­­ragiosul exemplu a câtor­va alți copii ai Revoluțiu­­nei, vechi membri ai Convențiunei, spirite de felul lui Carnot, amici incorigibili ai Imperiului, cari, prescriși, rămâneau in mijlocul Europei ca niște sfă­­rămături viețuitoare a două guverne din cele mai energice pe cari le-a cunoscut lumea, el nu’ntâr­ Uă a se lipi de causa Burbonilor și a profita de bune­le grații ale lui Ludovic XVIII. Cea ce’l sedusesă mai cu samă era faptul că se pastrasă titlurile de nobleță. E drept asemenea să spunem că, dacă făcea bu­curos paradă din titlurile sale, generalul nu era mai puțin vanitos de femea ca’i fusese dată. Comte­­­as­ta sună bine la ureche, dar comtesa atrăgea într’un mod plăcut atențiunea. La epoca de care vorbim, domna Peyramille era o mică femee de treizeci și cinci ani, frumoasă de și cu niște forme fragede și foarte delicate. Ea fusese crescută în casa imperială de la Ecou­­en prin îngrijirele domnei Campan, cu tote că nu era nici fiica nici sora vre a unui soldat ilustru că­­­zut pe câmpul de luptă al Imperiului. Era forte tânără când o măritasă cu contele. Am spus că Na­poleon o voise ast­fel. Cel mai mare carmen al domnei comtese Peyra­mille venea din fisionomia sa a cărei liniște trada o înspăimântătore profunditate în inimă. Ochiul acestei femei, plin de strălucire, dar ca­re părea învăluit de o gândire constatată, arata o viață rece și resemnațiunea cea mai întinsă. Ple­­apele sale, mai tot­de­una plecate cu castitate spre pământ, se râdicau foarte rar. Dacă arunca căută­turi împrejurul ei, asta o făcea printr’o mișcare tristă, și s’ar fi putut­­ zice că păstra mișcarea o­­chilor săi pentru contemplațiuni ascunse. Oare era ea prea plecată sub voința generalului, unul din a­­cești omeni-săbii de cari vorbea bătrânul Mercier în­­ lina în care îndrepta asupra unei nouă curți artileria bunelor sale cuvinte ? Asta n’o știa nime­ni, și nimeni nu ’ndrăznea s’o gândească vădind, câte elemente de fericire se găseau împrejurul ei. Deci nimănui nu-i putea trece prin minte că d-na comtesă Peyramille să fie o inimă plângătoare, o Corină apasată de hymen. Ea lua loc pintre cele mai elegante și mai bo*

Next