Curierul Foaea Intereselor Generale, 1881 (Anul 8, nr. 3-145)

1881-06-10 / nr. 65

Pag. 2. ANUL IX No. 65. i rul a fost veni­t timp, câci aceste două persone au scap­t­in acastă luntre, înda­tă după aflare» »«estei întâmplări, admi­­nistrațiunea 1"«­ la » lu­a măsuri pentru căutarea cadavrelor celor înecați. Sub­ lo­­cot. Ionescu se­­ d­i­buie, iar soldatul e puțin indispus. II «Livrele încă nu s’au gă­sit până in momentul când vă scriu aces­te. Acest accident s’a întâmplat intre 6­ rest­ul și 12 a. m. (V. C.) «Timpul ®­­lice că, guvernul bulgar ne­gociază, se «plice cu ministerul finanțelor pentru baterea a căteva milione de lei pentru Bulgaria. Tot «Tim­pulțlice că circulă zgomotul că d. Dim. Sturza, ministrul finanțelor, ’și va părăsi portofoliul. Nu se vorbește insă de cine’l va înlocui. D. Luther, proprietar de fabrică de bere în București, a fost primit în audi­ență de M. S. Regele. El a oferit Re­gelui, în amintirea cortegiului de la 11 Mai, un buriu de stejar, care a figurat pe carul berarilor. Citim în «Poșta Pruteanul prins, ho­­țiele n’au luat sfârșit în districtul nostru. Din rămășițele bandei lui Pruteanu s’a for­mat o nouă bandă sub conducerea unui oare­care Cojocea care continuă a jefui lumea. S’au trimes poteri pentru prinderea ei dar pănă acum nu s’a putut pune măna pe nici unul din hoți. Joia trecută a fost o furtună în Bu­curești. Fulgerul a trăsnit în mai multe locuri. Așa a isbit colțul unei case din strada Surorilor. Intr’o­ casă nelocuită, de pe strada Au­rorei, un om trecând în acel moment pe lângă casă, a fost puțin atins, dar a scă­pat cu o scurtă amețală. Pe șosaua Filaretul, trăsnetul a despi­cat doi stâlpi de telegraf. (Pop.) Luni dimineață intre 8 și 9 oare un tren cu urrieri care eșua din gara Băr­boși s’au ciocnit­ violent la prima curbă cu un tren plecat înainte, 17 vagoane sunt distruse, 7 oameni răniți și șeful trenului Constantinescu ucis. - - IL - L - ---- . ____—­­ - 0-- ~ UStA grav rănit. Primul procuror s-au trans­portat la fața locului și au procedat la anchetă. CURIERUL TH.­BAL ASS­AN. -------------------------­­­ ­ SERBATO1RIA distribuirei recompensi­lor la exponenții de la exposiția de arte și industrii române. 31 Mai 1881. M.M. TJj. Regele și Regina au dat o nouă dovadă de solicitudine pentru desvoltarea in­­dustrielor la români, împărțind împreună me­­daliile și diplomele. Sala Ateneului era de­corată cu mult gust și în stil național. Pereții decorați jur împrejur cu verdeață de stejar și brad. Cifrele Regale, blasonele societății „Con­cordia Română,“ erau înconjurate de stindarde. In capul sălii era rădicată o estradă largă, îmbrăcată cu postav roș; la mijlocul estradei o altă tribună de-asupra căreia se înălța un cort de o înălțime de 7 metri compus întreg de frunză de s­pior presarat cu o mulțime de trandafiri albi și roși și având aspectul unui covor admirabil. De-asupra cortului era a­­șez­ată, în mărime de 1 și jum. metri, Coroana de oțel a României căptușită cu atlas roș în­chis.­ E nudul cortului era căptușit cu alb și în mijlocul fundului inițialele Regale în rose roșii, iar sub tronurile de catifea roșie erau așternute, peste alta albă, scorțe. De-a drepta și de-a stânga cortului pereții erau îmbrăcați cu scorțe și cu vălnicie culori vii și al­se, pe un câmp de alta albă pănă la o înălțime de 2 metri. Jur împrejurul es­tradei erau așezate flori de grădină îngrădite cu piatră de stâncă , din acestă grădină în­chipuită să ridica la drepta și la stânga cor­tului busturile M.M. L.U Regele și Regina ear la drepta și la stânga estradei erau așezate busturile Domnilor Ștefan cel mare și Mihai Viteazul. La orele 1 p. m. sala era înțesată; publicul venit in urmă a fost silit a remâne prin coridare. In sală am remarcat pe d-nii miniștri Stătescu și Urechiă pe d. Dim. Ghica președintele Senatului, pe d. N G. Bibescu și alții. La orele 2 sosiră M.M L.L. Regele și Re­gina cu casa Lor civilă și militară și fură pri­miți la intrare de președintele societății,„Con­cordia Română” cu membrii comitetului, de președintele juriului cu mai mulți membrii ai juriului. Musica militară cântă imnul național După ce M.M. L­L. ocupară locurile desti­nate Lor, corul societății „Corcordia Română“ exercită imnul Regelui, de Humpel (testul Pompiliu), cu precisiune. Președintele societății, d. C. Porumbaru­ a­­dresă M.M. L.L. discursul pe care­ l-am dat în numărul trecut. M. S. regele a răspuns esprimându’Și sa­­tisfacțiunea pentru silințele stâruitore puse de societatea Concordia în urmărirea folositoru­lui său scop și urându’i prosperitate. Se începe apoi distribuirea recompenselor M. S. Regele împarte diplomele iar M. S. Regina medaliile adresând fie­căruia cuvinte de bună-voință și afabilitate încuragetore. Bucuria întipărită pe fețele celor ce primeau recompensele, veniți la acestă sărbătore a mun­­cei române din districtele depărtate de la T. Măgurele, Craiova, Curtea de Argeș, Rucăr, Pitești, Giurgiu, mai multe comuni rurale din Vlașca și Dâmbovița, din Ploești, Buzău, Brăia, Galați, Focșeani și altele. La 4 oare serbarea se termină cu un imn triumfal esecutat de corul societăței, Concor­dia Română“ și M.M. L.L. exprimară m­ulțu­­mirele Lor intregei „Societăți Concordia.“ Iată și numele celor recompensați. Diplome de onoare. 1. Școla teh­nică din Iași pentru locomo­­bilă, treerătore și plug. 2 Azilul Elena Domna, București-Cotrocen, pentru ansamblul lucrărilor. 3. Monetăria Statului, București, p. monede. 4. Regia tutunurilor, București, adm­inistra­­țiunea și fabricațiunea de tutunuri, tabacuri si in. u. bibescu, București-Chi­tila, p. fabrica de zahar și derivate. 6. Principele Alexandru-Știrbei, Buftea, dis­trictul Ilfov, făinuri. 7. D-na A. G. Asan, București, făinuri și uleiuri. 8 Societatea anonimă pentru fabricarea de chibrituri, București-Filaret, chibrituri. 9. Socec et C­o. librărie, București, editu­ra de opere naționale 10. Socec, Sander Teclu, București, lucrări grafice de artă. II. Gr Capșa, București, cofetărie fină. 12. Grigorie Capșa, București, producte de artă culinară de lux 13. Vasile Georgescu, București, paste și făinuri, M. Gr. C. Monteor, Buzeu, păcură și de­rivate. 15. Dumitru C. Butculescu, București, obi­ecte arh­eologice provenite din săpăturile sa­le în diferite localități ale României. 16. Nacu Mincovici, București, Ceaprăzărie. 17. Frații Rădulescu, București, confecțio­nări fine de dame. 18. Ștefan Dumitrescu, București, „aux vil­­les de France“ Confecțiuni fine de dame. 19. C. Simulescu, Drăgășani, vinuri și ex­porturi de vinuri. 20. D. Marinescu Brigadir, București, des­­tilărie 21. P. Pili­tis, Ploești, destilărie. 22. Anton Brănescu, București, Esență vo­latilă de mentă introdusă și cultivată in Ro­­­mânia. 23. Dr. Cantemir, Piatra, săruri extrase de la Bălțătești și introducerea acestei industrii in România. 24. C. Botea, Inginer, București, minerale, minereuri și studii mineralogice. 25. Z. Herescu, P. Constantinescu și C. Po­­rumbaru, București-Ghencea, fabricațiune de negru animal. 26. Porumbaru, București, băuturi gazose. Medalia de aur. 1. Em. P. Bardasare, Iași, tablou buchet de flori. 2. Sava Henția, București, tablou trecerea Dunării. 3. D-na Emilia Popovici, București, tablou cap de fetiță. 4. C. D. Stah­i, Iași, tablou sfirșitul unui dejun. 5. P. Verussy, Iași, tablou, portret d-nei E. R. O. 6. D. Marinescu București, tablou farfurie de fructe. 7. Lucreția Rad­ivan, Paris, pict­ de pol­­i­celan. 8. Orfelinatul Pantelimon, București-Pante­­limon, sculptură de lemn. 9. Școla de meserii, Ploești, sculptură în lemn și mobile. 10. loan Sălceanu, Buc., Sculptură de lemn. 11. loan Georgescu, Paris, bust in teracotă. 12. Alexandru Săvulescu, București, planuri de arhitectură. 13. N. Cucu, arhitect, București, planuri de construcțiuni esecutate. 14. Paul Petricu, București, planuri de ar­hitectură. 15. Capit. C. Br. Săgărceni, București, re­lieful Plevnei. 16. G. Ionescu, București, cias, și piese de ceasornic. 17. I. Bușcariu, Inginer la calea ferată re­gală, stereometru. 18. îs. Carpați, București, bijutărie și ar­gintărie. 19. George Dumitrescu, București alămărie. 20. Lazăr Ștefănescu, Buc., trăsuri de lux. 21. Frații Aburel, Galați, Cărămidă. 22. C. Demetriad București, port-galerii (invenție). 23. Căpit, Vasile Buescu, București, armă inventată. 24. Spit, militar București, fotografie in campanie. 25. Mihai Spirescu, Galați, fotografii. 26. Constantin Gebauer, București, editura de opuri de muzică. națională. 27. Colonel Neamțu, postavuri. WU ív. 29. M. Leon et M. Mandrea, București, cis­­mărie și efecte militare. 30. Mihail Poliz Micșunești, Antofilóia, dis­trictul Prahova fringhii și sfori. 31. Școla profesională de fete, București, broderii, costume naționale, flori artificiale și confecțiuni. 32. Azilul „Elena Damna“ ca școlă profe­sională, București-Cotroceni, flori artificiale, broderii, costume naționale. 33. Paraschiva Stanilescu, Huși, Maramă fină de mătase cu flori­ 34. D-ra Lipa Ioanid, București, confecțiuni, costume na'ionale. 35. D-ra Ana Panaitescu, absolventă a șco­­lei Elisabeta Domna, broderii și costume na­ționale. 36. D-ra Ana Nicolescu, absolventă a șco­­lii Elisabeta Domna, broderii și costume na­ționale. 37. D-ra Maria Ștefănescu, absolventă a școlii Elisabeta Domna, broderii și costume naționale. 38. D-ra Zamfira Teodorescu, Iași, mătasă trasă cu mare fineță și planul mașinei. 39. Comuna Golești, districtul Argeș, cos­tume naționale țesute și brodate. 40. D-na Elena Stamatescu, T.­Ocna, scor­­ță mare, desemn național și maramă. 41. Monastirea Pasărea, județul Ilfov, țe­sături de lână in mai multe colori pentru ro­chii și haine de bărbați. 42 Comuna Rucăru, districtul Muscel, țe­­­­sături fine, marame și ștergare. 43. Marin Teodorescu, București, piei tă­băcite. 44. Ilie M. Const. București, piei tăbăcite. 45. Gr. Stănescu, Craiova, blănării subțire de lux. 46. Nae Ionescu, București, blănării sub­țire de lux. 47. I. Petrescu, București, pălării de băr­bați. 48. Tache Ionescu, București, pălării de bărbați. 49. R. V. Porumboiu, Ploești pălării de băr­bați. 50. Gh. Andreescu, Galați, pălării de băr­bați. 51. Napoleon P., Buzeu, pălării de bărbați. 52. îvnculae S., București, cismărie subțire. 53. S. Voinescu, București, pantofărie fină de dame. 54. Nae I. Nicolau, Curtea de Argeș, bo­­iangerie. 55. I. Pantelemonescu, București, boiange­­rie de lux. 56. Mihai Leoveanu, Craiova, croitorie băr­bătească. 57. R. I. Locusteanu, Buc, croitorie bărb. 58. Nae Nicolescu, București, mobile de sto­fe naționale și un stil național. 59. P. Ispirescu, București, lucrări tipogra­fice și edițiuni populare. 60. Ștefan Mihailescu, București, lucrări ti­pografice de artă. 61. Fabrica de timbre, ministerul finance­­lor, lucrări tip­ografice de timbre. 62. Șcala normală de la azilul Elena Dom­na, București-Cotroceni, caligrafii, desen și litere ornamentate. 63. Orfelinatul Pantelimon ca școlă profe­­fesională, București-Pantelimon, desemne ar­hitectonice și de fructe. 64. Ion Arsene, București, muzeul națio­nal, preparate de anatomie. 65. Iorgu Constantinescu, Buc., cofetărie. 66. Toma Constantinescu, București, raha­turi și cofetărie. 67. Evanghelie Atanasiu, Galați, rahaturi și cofetărie. 68. I. Marghiloman, Ghiojdeni, țuică. 69. Demetru Mazak, București, vinuri, va­lea Mantei, districtul Prahovei. 70. P. S. Aurelian, București, vinuri. 71. M. C. Athanasiu, București, vinuri. 72. I. N. Ionescu, București, vinuri. 73. C. Simulescu, Drăgășani, cognacuri. 74. Demetrie Staicovici, București, legume­­conserve. 75. Frații Solacoglu, București, paste și făinuri. 76. Vasile Georgescu, București, uleiuri. 77. A. Brăn­, București, spirturi neutrale și inodore. 78. I. Ciura, Buc, cosmeticuri și parf. 79. Maior A. Vlădescu, T.­Măgurele, apa de Colonia. 80. Răducanu Ion, București, păr de porc, preparat pentru export. 81. C. Zamfrescu și fin, București, săpu­nuri ordinare și fine. 82. Niță Ștefănescu, Buc., luminări de cera. 83. Alecu Dumitrescu, București, lumînări de cera. 84. Alex. Ionescu, Focșani, luminări de cera. 85. N. Cuțarida București, Reliefuri. 86. Scala Elisabeta Domna, București, bro­derii și cusături naționale. (Va urma). IAȘI Mercuri 10 (22 luni) 1881. Cetim în „Indépendance Romaine” de du­minică : M. S. Regele a primit ori, în audiență pri­vată pe d. Mavros, general de brigadă al ar­matei rusești. Săptămâna financiara. De astă dată avem de împărtășit cititori­lor noștri știri ceva mai bune de­cât săptă­mâna trecută. Știrea că secțiunile Camerei ar fi prmit proiectul de lege pentru schimbul obligațiu­nilor 6% ale Societății drumului de fer ro­mân contra 6% de Stat Român, a produs o impresiune atât de buna in piețele streine și mai cu samă in Frankfort și la Berlin, in­cât Băncile din acele piețe au inceput imediat a trimite comandele lor la București, pentru acquisitium de 5% amortisabil. Acestor comande numai se datorește urca­rea ce s’a remarcat in aceste fonduri, care acum opt­­ file se ofereau cu 871/* pe când astă­z­ i se ceru cu 901/*­Animațiuniunea produsă in 5% a însufle­țit tot târgul efectelor, și ar fi de dorit ca legiuitorii noștri să se grăbesca a vota cu o oră mai inainte proiectul privitor la conver­­­siunea lui Schuldererschreibungen, asupra că­­rt­­uia revenim mai la vale printr’un articol 1 special. Ei nu trebue să uite că votul lor are de astă dată o mare importanță: dar in con­tra proiectului, este catastrofa piețelor nós­­tre , dar in favorea proiectului, este acea ce s’a vo­nit mai sus: însuflețirea piețelor și u­­șurarea lor prin strecurarea lui 50­ C amorti­sabil in străinătate, urcarea acestuia in fine, și a tuturor fondurilor nóstre in genere, cu 10*/6 mai sus de cea ce cotez astăzii. Banca Națională și Dacia-România au con­tinuat și săptămâna acesta a fi obiectul cău­tărilor generale, cu niște urcări de cursuri­, care întreceau speranțele chiar ale celor mai cunoscători. Dacia România a câștigat 155 de franci a­­supra cursului de acum opt zile. Sâmbăta trecută aceste valori corau 385 , astă­zi ele au inchis cu 540. Acțiunile Băncii Naționale, care acum opt­­ Zile făceau 1030, au inchis ori au comptant cu 1450. Două legi economice de o mare im­portanță votate­­ filele aceste de Camere, sunt mai cu samă căușele acestei marcante urcări. Aceste legi sunt : Creditul agricol și Dolu­­rile și Antrepozitele generale, două mari in­­stituțiuni menite a spori și a da o impulsiu­­ne puternică operațiunilor Băncei. Sunt multe persone care nu’și pot da incă bine compt de scopul acestor două institu­­țiuni și de rolul ce au a juca in mișcarea co­mercială generală a țărei și de modul cum, activând afacerile lor, vor activa și afacerile Băncei Naționale. Pentru aceste persone ne reservăm a le deslega nedumerirea printr’o serie de arti­cole viitore. Pentru speculațiune insă și pentru omeni de Bancă propriu -zis, n’avem de­cât să le a­­mintim următorele două lucruri pentru a ve­dea de ce mare viitor sunt acțiunile Băncei Naționale și ce mari, folose se pot trage du­pă urma celor două n­oi instituțiuni. Aceste două lucruri sunt: 1. Că. Casele de Credit Agricol, al căror capital de acțiuni se urcă la 6 milione franci, antiermente vărsați, împrumut pe agricultori contra unei polițe cu caracter comercial aco­perită tot­deau­na de productele sau de re­­coltele asigurate ce posed. Acastă poliță o ai­­doseza dacă voiți o girează in ordinul Băn­cei Naționale de la care primește valorea ei pe care o împrumută altui agricultor și așa mai incolo. Prin acest mod, Casele de credit agricol deschid Băncii Naționale o nouă sursă de sculpturi comerciale, al căror număr e imens și la căror beneficii, natural, nu pot fi de­cât considerabile. Tot prin acest mod, Casele de Credit agri­col ajung a efectua afacerile și a realiza be­neficii imense fără a întrebuința capitalul lor pe care il plasez in fonduri de Stat sau ga­rantate de Stat, ci numai interpuindu-se cu semnătura sa intre Agricultori și Banca Na­țional, lucrând cu banii acestei Bănci, căria ii cedează tot portofoliul lor comercial bine ga­rantat, după cum s’a văd­ut mai sus. 2. Că, prin instituțiunea Dockurilor și a Antrepositelor generale, se deschid Băncii Na­domnale duce d­e aimon alegeți dar fără întârziere asesorii d-vost­ă și să lucrăm iute. — Domnă, Z­a R­hon, nu trebue să se adune consiliu, nu trebu­ sa fiu judecat. Eu sunt priso­ner pe parola domnului mareșal de La Meillerale, sunt prisonier de bună voe, și proba este că, pu­team să ei din Vayres cu soldații mei, adică pu­team să fug înainte de a eși ei sau in urma lor, și vedeți că nu am făcut’o de loc. — Eu nu cunosc nimic in afaceri, Zisa regina sculându-se pentru a trece într’o sală vecină , dacă aveți rezone bune, le veți spune judecătorilor d­­vestra... Nu veți fi bine aicea pentru a judeca, dom­nule duce ? — Da, Domnă, răspunsă acesta, și chiar la mi­nut, alegând doi­spre­z­ece ofițeri din anti-cameră, el constitui tribunalul. Richon începea să înțălagă : improvisații judecă­tori își luară locurile lor; pe urmă raportorul îl în­trebă despre numele, pronumele și calitatea sa. Richon râspunsă la aceste trei chestiuni. — Sunteți acuzat de înaltă trădare pentru că ați tras cu tunul asupra soldaților regelui. Zisă rapor­torul : mărturisiți că sunteți culpabil de acestă crimă? — A nega, ar fi a nega evidența ; da, domnule, am tras tunuri asupra soldaților regelui. — In virtutea cărui drept ? — In virtutea dreptului răsboiului, in virtutea a­­celuiași drept ce invocau in asemenea împrejurări domnii de Conti, de Baufort, d’Elbeuf și mulți alții. — Acest drept nu există, domnule, căci acest drept nu’i nimic altă de­cât rebeliune. — Cu tote acestea in virtutea acelui drept lo­cotenentul meu a făcut o capitulare. Așa­dar eu in­voc acea capitulare. — Capitulare­­ strigă d­e pernon cu ironie, căci el simțea că regina asculta, și umbra ei âi dicta acastă vorbă batjocoritare, capitulare­­ d-vostră, să tratați cu un mareșal al Franciei! De ce nu ? răspunsă Richon, când acel ma­reșal al Franciei trata cu mine ? Atunci aratați acea capitulare, și vom jude­ca valorea ei. — A fost o convențiune verbală. — Atunci aduceți-vă marturi. — N’am de­cât unul de adus. — Care? — Pe însuși mareșalul, Zisă ducele. — De prisos, Zisă regina deschizând ușa in do­sul cărea asculta; de două ore aprope domnul ma­reșal a plecat; el se duce asupra orașului Bordeaux cu avantgarda nostră. Și ea reînchisă ușa. Acastă aparițiune îngheță tote inimele, căci ea impunea judecătorilor a condemna pe Richon. Prisonierul scrisă cu amărăciune. — A! Z'să el, eată onorea ce domnul de La Meillera se pune pe parola sa ! Aveți dreptate, dom­nule, Zi să el întorcându-să către ducele d’Épernon, am făcut rău că am tratat cu un mareșal al Franciei. Din acel minut, Richon se închisă iu tăcere și dispreț, și la tote întrebările ce-i mai făcură el nu răspunsă de loc Acesta simplifica mult procedura, de aceia restul formalităților nu dură de­cât o oră. Se scrisă pu­țin și se vorbi și mai puțin. Raportorul dădu con­clusiunea pentru morte, și după un semn al dom­nului duce dÉpem­on judecătorii el condamnară in unanimitate la morte. Richon asculta acestă judecată ca cum ar fi fost un simplu spectator, și, tot nepăsător și mut, fu dat pe mâna călăului armatei. Cât pentru ducele d’Épernon, el trecu la regina pe care­ o găsi de-o umare încântătore, și care’l in­vită a cina. Ducele, care se credea in disgrație, pri­mi și trecu la Nanon pentru a’i împărtăși fericirea ce avea de a fi tot in bunile grații ale suveranei sale. El o găsi stând pe­ un scaun lung, lângă o fe­­rastră ce da in piața publică din Libourne. — Ei bine! Zi Zisă ea, ați descoperit ceva? — Am descoperit totul, scumpa mea, Zisă ducele. — B«h! Zisă Nanon cu neliniște. — A ! D Zeul meu da ! Vă aduceți aminte de a­­cea delațiune în care am avut nerozia a crede, a­­cea delațiune ce se atingea de amorurile d-vóstră cu fratele d-vostră ? — Ei bine ? — Vă aduceți aminte de împuternicirea ce mi se cerea ? — Da, pe urmă ? — Delatorul e in mânile nóstre, scumpa mea, prins prin împuternicirea sa ca o vulpe in cursă. — Adevărat! Z'să Nanon înspăimântată, căci ea știa, că acel dilator era Cauvignac, și de­și ea nu avea o profundă fragezime pentru adevăratul ei fra­te, cu tote acestea ea nu ar fi voit să i se întâm­ple vr’o nenorocire ; și apoi acel frate putea spune o mulțime de lucruri pe cari Nanon voia a le ținea secrete, numai ca să puta scapa. — El ânsuși, scumpa mea, urmă d’Épernon, ce ziceți d-vostră despre aventură? Mișelul, cu ajuto­rul acelei împuterniciri, s’a numit guvernator in Vayres; însă Vayres e luat, și culpabilul in mânile nóstre. Tóte aceste detailuri se potriveau așa de bine cu industriasele combinări ale lui Cauvignac, in­cât Na­non simțea că i se îndoește frica. — Și acel om, Zisă ea cu o voce turburată, a­­cel om, ce-ați făcut cu el ? — Ai pe credința mea. Zisă ducele, aveți să ve­deți ce-am făcut cu el. Da, pe credința mea, adău­gă el sculându-să, acesta vine de minune : rădicați perdeua sau mai degrabă deschideți ferestra, pe credința mea, acesta’i un inimic al regelui și se pate să fie văzut când el vor spunsura. ! — Să’l spunZure ! strigă N­inon. Ce spuneți vostru, domnule duce ? să spunZure omul cu împu­ternicirea ? — Da, frumusa mea. Vedeți sub hală acea grin­dă, acea frînghie ce să leagănă, acea mulțime ce a­­alerga ? Uitați-vă, uitați-vă, zăriți garda care aduce pe condamnat, colo jos la stânga ? Ei! eată și re­gele se pune la ferestru pentru ca sa privescă. Inima Nanonei se rădica in peptul ei și părea că se sue pănă la gât; cu tote acestea ea văzusă din o répede aruncătură de ochi că omul ce se aducea nu era Cauvignac. — Haide, haide, Zic& ducele, domnul Richon are să fie spânzurat sus și scurt; acesta’i va învăță să calomnieze femeile. —• Dar, strigă Nanon apucând mâna ducelui și adunându’și tóte puterile ei, dar acest nenorocit nu’i vinovat; el e pate un brav soldat, póte’i un om o­­nest; d-voistră aveți să omorâți pe­ un nevinovat pote. — Nu de loc, de loc, vă înșălați forte mult, scum­pa mea ; el e mincinos și calomniator. Și apoi, dacă n’ar fi fost de­cât guvernator in Vagres, el tot ar fi fost tratat de înaltă trădare, și mi se pare că, dacă n’ar fi culpabil de cât de­ acestă crimă,­­i-ar fi, cred, de ajuns pentru a fi spânzurat. — Dar nu avea parola domnului de La Meil­leraie ? ». (Va urma).

Next