Curierul Foaea Intereselor Generale, 1881 (Anul 8, nr. 3-145)

1881-08-05 / nr. 89

Pag. 2 ANUL IX No. 89. Comunicat.— Unele ziare din Iași se ocupă de cestiunea strămutărei seminaru­lui „Veniamin” de la Socola, dându-o ca un ce definitiv și hotărîtor de a se stră­muta la monastirea Nemțului. Ministerul se grăbește a aduce la cu­noștința publicului, că nu este exact că seminariul are a fi strămutat, ba din con­tra, s’au luat măsuri pentru repararea lo­calului de la Socola. Unii dintre d-nii profesori înclinau spre dorința de a se face strămutarea; însă, după înțelegerea avută cu I. P. S. S. Mi­tropolitul, strămutarea s’a găsit imposibilă. Ministru aduce la cunoștința publicu­lui, pentru a liniști pe deplin spiritele, ce, in mod legitim, ar fi putut fi îngri­jite pentru strămutarea precipită a unei instituți­i de așa însemnătate. Raportul d-lui Pantazi Ghica, privitor la interesul istoric și la necesitățile de repara­­țiuni ce prezintă monastirile Socola, Cetățuia, Frumusa, Galata, bisericele Trei­ Erarhi, S-tul Nicolae Domnesc și Barnovschi din jud. Iași, Monastirea Banu, Episcopia, monastirile Câr­­nu, Berea, Vintilă vodă, Cetatea Nega, Ceta­tea Negru vodă, Cetatea Comidava, Palatul Brâncoveanu din județul Buzeu, spre punerea in aplicare a creditului acordat de Camera le­­giutare pentru restaurarea monumentelor is­torice. CURIERUL TH. BALASSAN. IAȘI Mercuri­e (17 August) 1881. D. C. A. Rosetti, ministrul secretar de Stat la departamentul de interne, este însărcinat cu interimul președinte consi­liului. D. Colonel N. Dabija, ministru secre­tar de Stat la departamentul agriculturei, comerciului și lucrărilor publice este însăr­cinat cu interimul ministerului de resbe). D. M. Pherekyde, ministrul secretar de Stat la departamentul justiției, este însărcinat cu interimul ministerului finan­­celor, pănă la întorcerea la post a titu­larului. „Românul” află că M. S. Regele ar fi sub­semnat la Sinaia, decretele prin care d. Jooris, ministrul plenipotențiar al Bel­giei, este decorat cu marea cruce a Co­ronei României, car d. Tornielli, minis­trul Italiei, cu marea cruce a Stelei Ro­mâniei. Valurile Mărei Negre au luat, cu oca­­zia unei furtuni din filele acestea, de pe vaporul „Fraissinet” doi pasageri. In luna lui August, divisia a III, cu reședința in Galați se va concentra pe platoul dintre Bărboși și Țiglina. Pilele acestea se așteptă deja în Ga­lați, cum spune „Poșta,” batalionul de vânători din Focșani. D. prefect de Mehedinți, înștiințeză, că între pichetele 9 și 10 s’a găsit a­­runcat la mal, de apele Dunării, cada­vrul unui om necunoscut, având măncat nasul, un deget de la mâna draptă și talpa piciorului drept. Ca ofițeri recrutori, membri ai consi­liilor de reviste pentru formarea conti­­gentului 1881, s’au numit oficiării a căror nume urmază: La județul Bacău, pe d. colonel Pe­­ritz Alexandru, din regimentul 8 călărași, în locul d-lui locot.-colonel Dănescu Tu­dor, din regimentul 28 dorobanți. La județul Olt, pe d. major Dona Pompiliu, din regimentul 30 dorobanți, în locul d-lui major Papadopulo Ion, din regimentul 3 călărași. La județul Roman, pe d. locot.-colonel Iarca Leonida, din regimentul 27 doro­banți, în locul d-lui colonel Peretz, din regimentul 8 călărași, și In ramura administrativă sunt numiți transferați în funcțiune următorele persone: D. Manole Săulescu actual judecător de ocol, sub-prefect la plaiul Dâmbovița, județul Muscel. D. N. Iorgulescu actual sub-prefect de la plaiul Nucșara județul Muscel, în a­­semenea calitate la plasa Riurile, acelaș județ. Domnule Ministru. Următor însărcinării ce ați bine­voit a’mi da, de a examina o parte din monastiri, biserici și alte monumente istorice cari sunt de reparat, și a vă relata despre a­­celea cari presintă un interes istoric mai important și mai veridic, și dintre ele pe cele mai deteriorate, cari cer o repara­­țiune mai urgentă, spre a nu fi lăsate să cadă cu desevârșire’n ruine. Având onore a vâ’nsoți in revizuirea lor, și’mplinind a­­castă misiune, ce am primit cu o vie plă­cere și recunoștință vin a supune cu res­pect la cunoștința d-vostră, resultatul cer­cetărilor ce-am făcut. Voi începe, d-le Ministru, raportul meu asupra monastirilor din județul Iași și din jud. Buzeu, in a căror visitare am avut onore a vâ’nsați. Cât pentru părțile pri­­vitore la interesul istoric cel mai impor­tant și mai veridic, și la mai argintele e­­figinți de reparațiuni, am crezut, domnule Ministru, că este mai nimerit a face a­­cest raport in părți separate a­nume pen­tru fie­care monastire, insistând mai in detaliu asupra tot ce este particular la fie­care. Și pentru acest sfirșit voi lua treptat una câte una aceste biserici, monastiri și monumente, in ordinea in care s’a urmat visitarea lor. 1. Monastirea Socola cu samă d’asupra catapetesmei la drepta, și lasă ploia de pătrunde înăuntru, așa că însăși acea parte a catapetesmei, burdu­șită, amenință a patre­i; pe ici pe colea se vede în zid câte­va scheliri care-l cam slăbesc in unile părți in care este anta­­mat, și două cornișe sunt căzute. Casele însă, sunt in starea cea mai de­plorabilă și est­e o reparațiune generală de la învălitore pănă la dușumele. Sunt locuri in care chiar păreții cosiți cad in bucăți, ferestrele au mai tote cercevelile ciuntite, frânte, scândurile de la dușumele sunt crăpate, se clatină sub piciore, și­ a­­menință a se cufunda, scările, chiar și a­­cele de patră, sunt usate și rupte, și prin coridare scândurile de la păreți sparte, lasă vântul a­suera in tóte părțile. Nu mai fac mențiune de gramurile sparte, so­bele dărâmate, și ușile stricate, tóte in starea cea mai rea. Din cauza lipsei de mijloce pecuniare pentru cheltueli de transport, estimațiune, și altele tóte indispensabile, și din aceia a lipsei de timp material, nu am putut ca un arhitect să fac tote studiile necesare pentru un plan și un devis cu sume pre­cise de reparațiuni, material, lucru, etc.; dar după idea ce­ mi-am format, și din in­­formațiunile ce am luat, sunt autorizat a crede, că cu o sumă de la 10—12 mii lei, s’ar putea acoperi spesele pentru drege­rea părților deteriorate, însă numai la bi­serică. Reparațiunea cea mai indispensabilă și mai urgentă ce se efige, este dregerea în­­văliturei la locurile pe unde pătrunde pla­­ia, spre a se opri burdușirea și căderea părților deteriorate. Nu vé voi ascunde, domnule ministru, că aceia ce’mi a causat o impresiune cu totul penibilă și m’a isbit pănă a ridica in mine o mare indignațiune, este necu­rățenia și vncuria celor însărcinați cu în­grijirea seminarului , starea de murdărie in care este ținut acel local, ce și ca mo­nument istoric, și ca scală, merită respect omenesc, este funestă chiar sub punctul de privire sanitar al elevilor. In curte, ciulini, seaeți pe cari nimic nu este mai facil de­cât de a’i stărpi, crescuți peste mărimea staturei unui om nalt, se’ntind chiar pe poteci, și împedică circulațiunea, sunt o probă evidentă că de ani întregi acea curte nu a fost curățită, când de­si­gur un director, un îngrijitor cu simți­­mentul datorii ar fi făcut aer la­­­­­­­grădină, și nu ar fi lasat o revoltătore pa­ragină plina de inundiții și de bălării. Aspectul salelor de clase, și al refectoru­­lui, este desgustător; gunoe, praful, stau grămezi in camere, afară din sala de mân­care a directorului, unde se vede că dacă lipsește ori­ce altă îngrijire de întreținere, tot se mătură câte o dată. In resumat de­teriorările la local se ved a fi provenit numai din complecta nepăsare, și dese­­vârșită inculsă a celor însărcinați cu î ngri­­jirea localului, căci in coridare, scândurile rupte de la păreți, și stâlpii căzuți de la pălimare, se văd solici fără semne de pu­trezire, și dau încredințarea că, nu este vetustatea care caută acea derăpănare hi­­dosa, și acea necurățenie oribilă, care dau caselor aspectul unor ruine mucenite. In cât privește interesul istoric, eu cred, d-le ministru, că nu este monastirea So­cola care prezintă partea de prim ordin ca importanță sub acest punct de vedere, între monumentele cari sunt amintirile trecutului falnic și glorios al țerei nóstre. Epoca lui Lăpușnanu, nici nu ântăia, nici in a doua venire a sa pe scaunul Dom­nesc al Moldovei, nu este nici din cele mai frumóse ca acte mari naționale, nici din cele mai strălucite ca succese resboi­­nice. Asprimea cu care istoria îl denunță că s’a purtat către popor, cruzimile ce a sfiverșit, spăimântând pe ânsăși soția sa, pănă a o’ngrija pentru chiar viața pro­priului său fiu, neprevederea, slăbiciunea cu care se lasă a perde bătălia lângă Ji­­jia, și fuge rușinos abandonând tronul, faptele neumane și sângerose din a doua Domnie a sa, pus inanimitatea cu care s’a călugărit, și chiar mortea lui, care a fost considerată ca o salvare pentru națiune, sunt amintiri care nu’nălță nici gloria u­­nei Domnii, nici fata unui Stat. Cât pen­tru Sultana Domnița, ea nu este in isto­ria țarei o imagină măruță, și nu se men­ționază de­cât pentru faptul pios de a fi fundat un monument frumos ca monasti­rea Socola. Pentru aceste motive, cred că este le­gitim de a clasa monastirea Socola, intre monumentele istorice d’un interes d’al trei­lea ordin, și supun la aprobarea d-vóstră, d-le ministru, următorea conclusiune: 1. Biserica să se repare parțial, înce­pându-se cu refacerea învelitórei pe unde străbate ploia, dregându-se catapetesma la locul unde este burdușită, și’mplinin­du-se părțile sdrelite ale zidului. Dar in campania anului viitor să se res­taureze picturile ce se găsesc șterse, sau pătate, înăuntrul bisericei. 2. Casa,—in care se află seminarul,— și care nu mai oferă nici un interes isto­ric, de­ore­ce a fost refăcută fără a i se păstra stilul original al architecturei de la fundațiune, să se repare, însă ca local de școli, numai cu reparațiuni locative, și acesta nu din fondurile destinate pen­tru restaurarea monumentelor istorice ci din fondurile alocate pentru reparațiunea și întreținerea localurilor de școli, și pu­­nându-se curățirea in sarcina celor însăr­cinați cu îngrijirea seminarului, cari este just și legitim, să plătască vicuria d-lor. Spre a sfîrși cu acesta monastire, voi complecta raportul meu, arătând că, din tote cercetările ce am făcut, nu se gă­sește acolo, nici h­risovele, sau isvodul de fundațiune al ei, nici pomelnicul primitiv de la fundarea ei, nici odare bogate cu cari ea trebuește să fi fost dotată de fun­datori și pioși donatori, nici cărți biseri­cești vechi din epoca fundațiunei, și că nimeni din toți acei la cari m’am­ adresat, nu’mi au putut da informațiuni unde sunt, și ce s’au făcut cu ele. Să presupune că acei cari au fost însărcinați după timpi cu ridicarea arhhivelor monastirilor, și inven­­tariarea lor, ar fi depus acele h­risove, isvod și pomelnic, la archiva generală a Statului, fără însă să esiste la monastire vr’o probă despre acésta , cât pentru o dare se presupune asemenea—considerând deprinderile acelor călugări,— că Domnlii veniți din Fanar, orânduind la tote mo­nastirile năstavnici și egumeni greci vr’o unul din acei îngrijitori după timp, ar fi ridicat acele odare, spre a le dărui la vr’o monastire sau biserică, din locurile sânte, fără ca și acesta suposițiune să fie fun­dată pe vr’o probă. Nu am putut vedea inventarul monas­ticei,—din care pute aș fi putut lua o i­­dee de aceia ce se posedă acum acolo,— din causa că Sânția sa directore al semi­­nariului lipsea in vacanțe, și îngrijitorul care se afla acolo, mi-a spus că nici nu are acel inventar, nici nu știe dacă există un asemenea inventar, și la cine se află. Cred însă, d-le ministru, că dacă s’ar căta și s’ar descoperi inventările de la pro­mulgarea regulamentului organic pănă a­­cum, fie la archiva generală a statului, fie in arh­ivele remase la ministerul de culte, cercetându-le cu de amănuntul, s’ar ră utßsi faliui ce s’au făcut documentuli «i adorele, sau cel puțin parte din ele, cari au putut să mai fi remas, și ast­fel s’ar putea urmări restituirea lor, ce ar forma negreșit o bogată și frumósa colecțiune, fórte interesantă și fórte instructivă, pen­tru Museu și pentru Academia nóstra de litere și științi, care ar afla in acele do­cumente și in acele cărți bisericești vechi date certe și fapte positive pentru recti­ficarea unor părți a istoriei României. 11. Monastirea Cetățuia, Posițiune pitorescă ce încântă privirile, interes istoric de cea mai capitală impor­tanță, frumuseța măruță de stil de arhhi­­tectură, e ca efectul ce produce vederea acelui monument în adevăr demn de tóta admirațiunea. Monastirea Cetățuia este o adevărată operă de artă, cu un caracter de arh­i­­tectură cu totul originală. Ea este fundată de Ion Duca V.V. In sala întăia, la intrare în întru, să văd portretele lui Ion Duca V.V., Elena Domna, Constantin V.V. Anastasia Domna, și trei Domnițe: Ecaterina, Rucsandra și Elena. In partea drepta a bisericei, în o des­părțire care are forma unei cămăruțe, se găsesce un mormânt cu o piatră din cărei inscripțiune resultă că acolo este îngropată, Maria, fiica lui Ion Duca VV, la anul 1672, și în partea cea­l­altă, iar în o despărțire in forma unei camere, mormântul lui Ion Duca VV. purtând pe inscripțiunea de pe piatră, data 1679. Pe o copie de pomelnic,­nici aci ori­ginalul de la fundațiune nu se mai află, sunt scrise numele: «Ion Duca VV., A­nastasia Domna, Constantin VV. Maria Domna, Miron VV., Sofronia Domna Neculae VV., Pulcheria Domna, Grigore VV., Smaranda Domna, Constantin VV Zoie Domna, Ion VV., Ecaterina Domna Theodor VV., Maria Domna, Alecsandru VV., Ralița Domna, Scarlat VV., Maria Domna, Rocsandra, Ralu. Confruntând aceste nume cu istoria, nu ne putem da sema ce urmare are acastă nomenclatură de domni cu care nu se po­trivesc datele istorice, după ordinea cum sunt puși in acel pomelnic. Acesta ne face a bănui că acel pomelnic care nu avea dată, și nu se știe nici când, nici de cine a fost scris, nu este o copie fidelă a ori­ginalului și este o invențiune din epoca Domnilor veniți din Fanar cari au căutat să falsifice la noi datele istorice și să șt0rgă mărirea amintirilor faptelor ro­­mâneșci. Tot­o­d­ată cu biserica, Ion Duca VV s, a zidit acolo și palatul Domnesc, unde î și făcuse reședința, și din care nu mai există astă­zi de­cât ruine cu zidurile înegrite de timpi, și acoperite cu mușchi. Acele ruine conservă însă un aspect admirabil și măreț, și chiar ca ruine, rămășițele sculpturelor, lucrarea maestră ce se vede in tóte, frumuseța cornișelor intorsacte de piatră ce se mai află pe alocurea, arată că acea zidire a fost un adevărat cap de operă de artă, și grosimea temeliilor dau încredințare de o soliditate de construc­­țiune din cele mai minunate. Biserica de­și nu este cu desâvârșire deteriorată, are ânsă necesitate de o res­­taurațiune radicală spre a fi pusă in stare bună de durată; acoperișul este atât de reu stricat, in­cât este ciuruit in tote părțile, cade in bucăți putrede, și plaia care străbate în întru pretutindeni, co­­șesce păreții, strică încheieturile muce­­zindu-le și șterge picturile; pereții cari sunt de o soliditate admirabilă, crapă, se aplâcă, și amenință a se deteriora. Palaturile Domnesci, sunt precum am avut onore a relata mai sus, atât de de­­răpănate în­cât nu mai rămân de­cât niște ruine; Invelitarea cu desăvârșire râ­­­dicată ne mai esistând, pereții cad in bu­căți ast­fel că nici zidurile despărțitore în unele locuri nu mai esistă , și partea de sus a construcțiunei este stricată in tóte părțile. Din acele cornișe lucrate cu măestrie, in torsade de piatră frumuseța, nu mai rămân de­cât de totá niște mici bucățele, care și acele cad pe rând. Aceia ânsă ce să află in ființă, solide, de o tărie de lucrare de tóta siguranța, sunt partea de jos a zidurilor, și temeliile, pe cari să pute râdica ori­ce mărime și ori­ce greutate. Palaturile cer o complectă refacere in total. Ca interes istoric acastă moastire póte fi pusă in rândul I, de cea mai mare importanță. Se știe că Ion Duca VV, pe lângă aceea că era un general distins, era tot­o­dată, istoria afirmă acesta, și un geometru și un arh­itect renumit, și nu incape îndoială că biserica și palaturile Domnesci, au fost zidite după planul său, sub propriile lui indicațiuni și sub supra­­veghierea și direcțiunea lui. Afară de a­­cestă considerațiune de artă, dacă Duca VV. a comis ca Domn, cruzimi și esecu­pe iotoria i le impută, s’a di­s­­tins ca general, și a repurtat în resbóie succese strălucite, atât în contra Polonilor de cari a curățit Moldova, cât și la im­­presurarea Vienei, unde a participat in upte eroice dând împreună cu Șerban Basarab ajutore eficace Turcilor in contra Nemților. Ast­fel pe lângă pagini fiorose de crunte răsbunări, Duca VV­ are pagini gloriase de victorii asupra inamicilor țărei, cari fac a i se erta faptele cele rele. In sfârșit încă o considerațiune istorică ce dă cetățuiei o însemnată importanță, este că de acolo, sub domia lui Racoviță VV., când Nemții cotropiseră Moldova în mai multe părți, vitejiile oștirei Mol­dovene întărite în Cetățuia, resistară cu eroism, înfrânseră pe inamic punându’l pe fugă, alugându-l și uciseră pe generalul șef al ostei ungare, Ferentz, la locul, că­rui a rămas pănă astăzi, numele de „Ciur­­dacul lui Ferentz” unde este și crucea rădicată în memoria acelei strălucite bă­tălii. Cruce cărei on. primărie a făcut o împrejmuire așa de ’naltă, in cât de afară nu se póte citi inscripțiunea de pe piatră, și în intru nu se póte intra fără a fi strivit între piatră și uluci. Ca construcțiune, și biserica și palatul, sunt operi de artă rari, de un caracter de arh­itectură cu totul aparte, și de o frumuseță extra­ordinară , o adevarată mi­nune ca lucrare în genul acesta de zidiri. Ar fi în adevăr un păcat mare de a nu se restaura, acea biserică și acel palat, cari sunt ca arh­itectură, partea cea mai falnică a trecutului, și o probă patentă de înălțare a măestriei Românilor din acea epocă în artă, și care amintește sub pun­tul de vedere istoric, fapte eroice și gloriase. Pentru restaurarea însă a acestei mo­nastiri atât a bisericei cât și a palatului, ar trebui un arh­itect care să fie nu nu­mai cu totul mare maestru în artă, dar care să studieze cu o scrupulosă minu­­țiositate în tote detaliurile, caracterul, stilul, forma, originalitatea lucrărilor a­­celor, așa cum au fost concepute și ese­­cutate, la fundațiunea lor. A schimba forma stilul, originalitatea acelui edificiu ar fi, cred eu, un sacrilegiu neertat, o profa­­națiune revoltătorre, care după ideia mea, nu ar găsi scuză nici chiar în o minune de artă contimpurană, și care de­sigur nu ar putea să inspire nici o dată admi­rațiunea, ce inspiră mărirea și frumuseța lucrărei marelui maestru architect, Ion Duca VV. Sunt de părere domnule ministru,^ Fundată de Domnița Sultana, fiica lui Alexandru Lăpușneanu VV, la anul 1572. Pe zidul bisericei la intrarea înăuntru, de Mihail Vlădescu, actual sub-prefect se află zugrăvite urmatorele portrete de fondatori: Alexandru Lăpușneanu VV., Ruxandra Domna, și, separat, la partea cea­l­altă, Sultana Domnița. O inscripțiune însă in josul chiar a a­­cestor portrete, care fa­ce, zugrăvită la 1821, este o probă că acesta nu este pic­tura primitivă originală a portretelor fun­datorilor, ci numai o copie de a cărei fi­delitate nu se póte garanta. In idea ce’mi-am format atât din ordi­nea in cari se găsește portretele funda­torilor,—pe care negreșit pictorul copist a păstrat’o așa cum a găsit’o,—cât și din pomelnicul d­­in care Alexandru VV. este trecut in cap, între vii, remâne presum­­țiunea că Lăpușnenu Vv. a’nceput fun­­dațiunea monastirei, și că Sultana Dom­nița a săvârșit’o după trista morte a ta­tălui seu. De­și se vede că biserica a fost refă­cută la 1827, ea însă a pastrat caracte­rul de arhitectură al epocei in care a fost lucrată la fundațiune, căci nu s’a schim­bat nimic in genul care se cam aduce cu acel al arhitecturei bizantine, in care ve­dem tote monumentele din secolul acela, de­și acestă biserică cum sunt și cele­l­­alte ale acelor epoci la noi, are un stil dă ui un sigil detaliu propriu original ce nu găsim zile arhitecturei Bizantine. Dar casele monastirei,—in care se află seminarul eparhiei de Iași,—nu se pute afirma că au fost respectate in stilul de arhitectură in care au fost zidite la fun­­dațiunea lor , pare din contra că refăcute, li s’a dat un gen de arhitectură și o dis­­tribuțiune, care după necesitatea celor ce le ocupau la 1827, au schimbat cu dese­­vârșire chiar din temelie pe acele de la 1572, fără a păstra in­ele nimic din fun­­dațiunea originară a primilor ctitori. Biserica cere puține reparațiuni spre a se putea pune in stare bună de a dura. Acoperișul este găurit in trei locuri, mai de la plasa Rîurile, județul Muscel, în a­semenea calitate la plasa Podgoria, același județ, D. Ion Părăianu, licențiat în drept, sub-prefect la plaiul Cozia, județul Vâlcea. D. Vasile Budurescu, actual sub-pre­fect de la plasa Oltețu de jos județul Vâlcea, în asemenea calitate la plasa D­­ealul, același județ. D. Ion Cocea, actual sub-prefect de la plasa Șomuzul, județul Sucéva, în ase­menea calitate la plasa Moldova. D. Ion Cernătescu, actual sub-prefect de la plasa Moldova, județul Sucéva, în asemenea calitate la plasa Șomuzul, ace­lași județ. D. Andrei Brighiu, actualmente ajutor de judecător de pace, sub-prefect la pla­sa Podoleni, din județul Fălciu. D. A. Momuianu, actual sub-prefect de la plasa Gălășești, din județul Argeș, po­lițai la orașul Pitești, același județ. In ramura justiției sunt numiți și trans­ferați în funcțiune urmatorele persone : D. Ernest Vârnav, actual procuror la tribunalul Tutova, în aceiași calitate la tribunalul Iași. D. P. Buruiană, actual jude la tribu­ de arhitectură a­parte careg i nalul de ocol Kiustengea, judecător de instrucțiune la tribunalul Fălciu. D. G. Horezanu, fost președinte de tribunal, jude la tribunalul de ocol Kius­tengea. D. M. Iorgulescu, actual ajutor la ju­decătoria ocolului I Iași, substitut la tri­bunalul Suceva, în locul vacant. D. C. N. Tonenu, actual jude ins­tructor la tribunalul Ialomița, jude al tribunalului de ocol Bagdat. D. M. Doicescu Maltezenu, actual mem­bru la tribunalul Teleorman, judecător de instrucțiune la tribunalul Ialomița. D. C. Popescu Ciochina, fost membru de tribunal, membru la tribunalul Te­leorman. D. N. Alexandrescu licențiat în drept, s’a numit substitut la tribunalul Gorj. *) Acest pomelnic, originalul de la fundațiune nu mai există, este numai o copie fără dată ca­re nu se știe nici când, nici de cine a fost scrisă.

Next