Curierul Foaea Intereselor Generale, 1881 (Anul 8, nr. 3-145)

1881-11-25 / nr. 133

* Anul al 9-lea No. 133. IASSI, M­ercuri 25 Noembre (7 Dec.) 1881. Apare Duminica, Mercurea și­ Vinerea. Prețul abonamentelor fj. IASSI, pe­ an. 24 fr.— pe semestru 12 fr.— pe trimestru 6 fr. I­STRICTE, pe an. 28 fr.—pe semestru 14 fr.— pe trimestru 7 fr. TRFINATATA.........................................40 fr.— NSERȚIUNI Și RECLAME, răndul 60 b. CIRI LOCALE » 1 fr. Spistole ne francate nu se primesc. 'AGINA I. 50 b. Pag. III. 40 b. Pag. IV. 30 b. f/ti j\i'» 20 bani CURIERUL (TH. BALASSAN) FOAEA INTERESELOR GENERALE. O a. 1 Xí a r -o. p t a ra a n. STIL VECHI ],­SUA ____ P­A­T­R­O­N­U­L ț>­I­L­E­I TIMPUL DIN SEPTAMANA * | STILITOO 4­­I­U­A_______ PA­TU­­O­N­U­L DI b­E_i___________ Râs. Soar. Apusul Soar. ‘—Sfoembre. " " [ Decembre. 22 " Duminică Sf. Apostol Philimon. 4 Duminică Barbe. 7—17 4-22 23 Luni Sf. Păr. Grigorie Episc. Abrag. și Alm. 5 Luni Sabas. ‘ *“ 4 " 24 Mărfi Sf. Păr. Climent al Romei și Petru al OI. La 25 Noembre la 10 ore sara. l­u­ 6 Marti Nicolas. 7—21 4— ot + S-ta­n Mart Ecaterina. . . .. . . .. 7 Mercuri Ambroise. 7—21 &—&­ 26 fof c­.v Părinte An­ piu stîlpni cirl. mma plina cu mpada §i apm motm. g Joi Concep. N. D. 7-23 4-2 27 Tineri Sfntul Mart. Iacob Persul. 9 Vineri _ Leocadie. 7—24 4—21 28 Sâmbătă Sf. M. Martir Stefan cel nou. 10 Sâmbătă Hubert, * 25 4 Al Pentru FRANCIA : se primesc anunciuri la D-l. Adam négociant-commissionaire 4, rue Clément Paris, G. L. Daube & C-ie. 31 bis, Taubourg Mont­­marte & 31, Passage Verdeau, Paris. Pentru AUS­TRIA și GERMANIA la Rudolf Mosse Seiierstatte No. 2. Wien. Vincenz Hrdlicka Teinfaltstrasse No. 31 Wien, Fillip Löb Escbbachgasse 6 Wien și a Rotter & C-o Reimergusse 17 Wien. Pentru ANGLIA la D. Eu­gen Micoud Londra 81 in Fleet Stree E. C. Prețul Aminet­urilor Manuscriptele nepublicate se vor arde. Un­iTip. 20 bani A apărut de sub presă Calendarul R pe anul MSH2 Cuprinz­înd pe lângă materiele ne­cesare unui calendar, și următorele egi: . Regulament Poștal. LEGEA asupra timbrului și inre­­gistrărei. REGULAMENTUL de aplicațiune 4 legei pentru înființare de spitalu­­ri rurale-LISTA generală de tote seriele emite­­ sorți de la început și până la 1 Ia­­uarie 1882, a împrumutului orașului București de 10,000,000 lei. Vsemmne cuprinde și o bogată parte a­­ausanta, novele și poesii. Anunciuri etc. Se află de venire la Tipografia astră cu prețul de 2 lei noi. A NUNCIURI 60,000 lei noi prima ipotecă. A se adresa la în totul Domna vlaria SingurOV, Strada Păcurari asele Goldental. (466 — 10) unt de dat cu an in parte,­­e inchiriet cu sau fără serviciu a Muzelor, casele Corjescu, bucătărie, lemnărie, In stra-6). Ir» wÄin lemn s­ună voe caS­ de mese si­le­nI/IIUalO tuate la Copou, strada Lă­îscu, având șapte camere, două bucătării, o rădină spațiosă pentru legume, două grădini entru flori, șură, grajdiu, beciu, pivniță fe­­edeu, fântână, în fine tote atenansele nece­­h­e. Pentru informațiuni a se adresa la sub­semnata proprietară in aceleași case, Sevastie Stegărescu. ^in ferévasiele mele situate în Iași )DOC strada de Sus vis-a-vis de piața Sft.­piridon se dau cu chirie de la 23 Aprilie 882. Concurenții se vor adresa la mine pro­letarul lor in Iași strada Română No. 30 ispărțirea a IlI-a. Giurcaneanu. Io inchiriot de acuma, 4 odăi o bucă­­/C­li 1011N­ ICL (£rje pivniță vis-a-vis de la­urtea de Apel No. 129 strada Păcurari. (455-12) M. Kutschan. inchiript ol1»* mobilate pentru /C IN­OIIN­ Iul un ^omn țn strada Cismă­iei No. 66 lângă Hală. (477—3). T­E­L­E­GRAME­ ­ y Londra 2 decembre. „Daili Tele­­raph“ inregistreză zgomotele că prin­­ipele Ignatieff a fost destituit și că accesorul său ca ministru de inter­­e va fi d. Kochansky. Ragum 2 decembre. Agitațiunea suitorilor din districtul Crivoscia spo­­ește din ce in ca mai mult. Austria încentrează trupe la Cattaro, J ' Ruis 4 decembre. „Journal des­­ebats“ constată moderațiunea discur­­ului tronului de deschiderea parla­mentului român, și ințelege că instruc­­iinele date contelui Hoyos ministrul -lenipotențiar al Austro-Ungariei se produs oare­care alarme la Bucu­­ești unde crude experienți au arătat rea adese­ori pericolul ce este pen­­"u cei slabi de a resista. Fota fran­­eză în chestiune crede totuși că țe­­lorile sunt exagerate și spereză că c curând totul se va esplica, nu pote pre­satisfacerea tuturora, dar nu tot­­­alul onorabilmente pentru toți. Roma 4 decembre. Cianul „Diritto“ (zice că principele Bismark, nu a pu­tut pronunța cu seriositate cuvintele ce a spus in privința Italiei, căci este prea bine informat despre împreju­rările diferitelor state europene. El a vroit prin mijlocul unui artificiu o­­ratoric se justifice mișcarea sa, spre conservatori și ultramontani. Totuși aceste cuvinte vor înveseli forte mult pe clericali și pe adversarii alianței austro-italo-germani din Italia și din străinătate, dar nu trebue ca cine­va să se pronunțe cu precipitare, față cu situația cancelarului. ^ ț­arul „Opinione“ (lice tot in a­­cestă privință că prințul Bismark, se înșală, căci monarhia are forte pu­ternice rădăcini, in inima marei ma­jorități a Italienilor. Nu avem,­­lice faea italiană, nici socialiști nici sepa­ratiști, și nici clericali ținuți sub pe­­depsă sau in respect prin un milita­rism riguros. Paris 5 decembre, ziarul „Le Parlament“ face să reasca că Austria, fără se uzeze de violență, ar putea se silesca pe România a se supune, inchizăndu’i debușeurile comerciale. Apoi­­ ziarul in chestiune zice: „Ro­mânia ar putea să resiste numai spri­jinită de o putere mare, dar nici una din puteri cu totă simpatia ea ar a­­vea pentru România nu ar vroi se angajeze o luptă contra alianței aus­­tro-germane, pentru o chestiune unde interesele lor naționale nu ar fi an­gajate. Pare într’adevăr că Austria este asigurată de neutralitatea Rusiei, in discuția ei cu România. ^ Londra 5 decembre. Z­iarul „Stan­dard“ zice că este posibil ca tendin­țele de incalcare a­le Austriei, se fi îngrijit serios pe România. Dar și România nu a ales un mijloc mai judicios ca se-și apere privilegiile a­­menințate decât imputând într-un mod formal Austriei procederi neconciliabi­­le cu tratatele și de lipsă de echitate, ar fi a acusa și pe celelalte puteri ce sunt de conivență. Dacă România probed­ă tendințile de incalcare a­le Austriei, atunci pote compta pe spri­jinul diplomatic al Angliei. Austria însă nu va renunța la rolul său de putere protectrice in orient. Totuși nu este probabil că guvernul din Vie­­na să se grabesca a formula preten­­țiuni nefondate care ar deștepta a­­tențiunea puterilor. Z­iarul „Standard“ spereză că după reintorcerea d-lui Kalnoky, de la Petersburg, România și Austria vor isbuti se aplaneze di­rect intre ele, acesta desbinare tre­­cătore, mai bun. Nu fase tot d’a una. Sunt momente in care cel slab, adus la desperare, nu mai cugetă la conse­­cinți și întărit de dreptatea cauzei sa­le, se împotrivește in cerbicie atacu­rilor nedrepte ce se îndreptazu înpo­­triva lui. Sau că piere în luptă sau că ese învingător, gloria este a lui și generațiunile următore slăvesc și cin­stesc memoria lui. El este tot­dea­u­­nă exemplul virtuții și încarnațiunea datoriei împlinite. De ce­tre trecătorile Carpaților n’ar fi niște Thermopile­­ moderne ? I­eo­­nizii n’au lipsit acestei țări crud în­cercate, și de nenumărate ori puterea Perșilor năvălitori sau sdrobit iubin­­du-se de stânca pepturilor vânjose a coloniilor romane de la Dunăre. Nu credem însă ca lucrările sa­­jungă așa departe. Dreptatea este cu noi. Tractatele sunt sei pentru a ne-o recunoște. Și protivejeii noștrii nu pot invoca un singur articol în favorea lor. Puterile semnatare ale tractatului de Berlin consimți­­tor ele ca cu o singură trăsătură de condăiu să se ni­­micescâ stipulațiunile lor relative la libertatea navigație­i Dunărei ? Nu putem admite că aceste puteri sa fie lipsite și de simțul dreptăței și de cel al onorei. Dacă ele vor lăsa a li se călca în piciore semnăturile, noi nu vom pute permite a ni se călca drepturile. Datoria, onorea și suvera­nitatea nostră ne comandă acesta. Și este de o mie de ori mai preferabil a perde totul cu cinste de­cât a ce­da ceva cu rușine. Corona martirului șede mult mai bine pe capul unui popor de­cât mantia umilinței pe u­­merile sale. Dacă vom ceda astă­­zi în chestiu­nea Dunărei, mâne va trebui să de­venim pe terîmul economic sclavii Aus­triei. De la cucerirea economică până la cea politică nu este de­cât un sin­gur pas. Și acest pas bine-voitorii noș­tri vecini nu se vor gena de a-l face. Măsura diplomatică luată de gu­vernul austro-unguresc contra nostră nu ne îngrijesc de loc. Avem la câr­ma țărei un guvern care au dat do­vedi nenumărate că știe să apere drepturile țărei și să nu deie înapoi în fața primejdiei ori­cât de mare ar fi. Declarațiunile france, netede și ca­tegorice ale mesajului tronului—de­clarațiuni cari au suparat atât de mult pe puternicii noștri vecini de la apus —, sunt pentru noi cea mai puter­nică garanție că drepturile țărei vor fi apărate cu demnitate și cu tărie. Rege și guvern au fost interpreții fi­deli ai conștiinței naționale. Și la rîn­dul ei națiunea va sprijini din totă puterea ei politica lor românească. Iată cum se rostește organul par­tidei de la putere, „Românul“, asu­pra ruperei de relațiuni între Austria și România. Ca urmare a strigării generale a pre­sei austro-ungurești, ieri sară se respân­di in București vaetul că guvernul aus­tro-unguresc ar fi trimis represintantelui seu în România, cornitele Hoyos, avisul de a suspenda relațiunile sale personale cu guvernul român. Acesta știre cu totă gravitatea ei, nu este neîntemeiată. Aflăm in adevăr că co­mitele Hoyos a primit de la guvernul său avisul ca, până la intorcerea d-lui de Kalnoky, noul ministru din afară, de la St. Petersburg, să aibă a suspenda rela­țiunile sale personale cu guvernul român și să se mărginescă numai la espectarea afacerilor legațiunii, pe calea corespon­denței scrise. Motivul dat acestei măsuri ar fi anume discursul tronului: ministrul de externe, la întorcerea sa, ar avea să comunice noui instrucțiuni trimisului său din România. Câtă impresiune n’ar fi produs în țară acesta știre, dacă neînțălegerea pendintă între România și Austro-Ungaria, ar avea de origine o cestiune din nou ivită în domeniul politicei europeane, o cestiune controversibilă, asupra căreia nimeni încă nu s’ar fi rostit cu autoritate. Când case măsura luată de guvernul austro-unguresc să producă asupra unei cestiuni, în care lumea ’ntrăgă vede drep­tul în partea României, și când acest tâ­năr Stat nu face de­cât să se apere și să caute a garanta principiul liberii plu­tiri, principiu „care constituie un interes european,” este lucru firesc ca acestă mă­sură să nu facă de­cât o impresiune mi­nimă, în raport cu însemnătatea ei. Pentru ce are discursul tronului ar fi motivat o suspendare a relațiunilor per­sonale ale minsstrului Austro-Ungariei cu guvernul românesc ? Pentru că el arată adânca recunoștin­ță a Românilor către tote puterile ce au contribuit la asigurarea libertății plutirei pe Dunărea ! Pentru că declară că «România pri­mește regulamentele cele mai severe pen­tru a garanta libertatea tuturor pavi­­lionelor . Că «primește o supravegh­iare cât de ageră, în ceea ce privește aplicarea lor ? Acesta este óre vina acestui discurs, în ochii guvernulului austro-unguresc? Dar atunci ceea ce nu voește guver­nul austro unguresc este tocmai ceea ce voește România ; nu voește prin urmare libertatea plutirii pe Dunărea, pentru to­te pavilionele. După strigarea generală a presei aus­­tro-unguresci, și după amintirile făcute de dânsa, a venit forte rău măsura di­plomatică luată de guvernul imperiului vecin, spre a reaminti Românilor temeri și bănueli, cari din fericire se mai ui­taseră. In fața acestei măsuri, și când se vor­bește de Piemonte și de interesele econo­mice ale Austro-Ungariei, Românii nu pot să nu-și reamintască ceea ce se dl­cea în 1855, că Austria nu va primi a se pune intre două Piemonturi, și ceea ce se­­ zi cea în 1856, că Austria va redobândi în România pe tărâmul economic, mai mult de­cât a perdut pe tărâmul politic. Sau pare că cea mai mare vină a dis­cursului tronului, este de a fi declarat lămurit și categoric voința țărei, ca «Re­gulamentele de poliție fluvială să fie apli­cate, în apele române, de autoritățile române. ” Dacă aici este vina discursului, putem asigura pe toți aceia cărora le-a desplă­­cut acestă declarare, că nu se va găsi nici un singur Român care să renunțe la principiul pe care ea se întemeiază. Nu e vorba aici de nimic mai puțin de­cât de suveranitatea teritorială a Sta­tului român, suveranitate consfințită de mai multe tratate europeane, și, în cele din urmă, de tratatul de la Berlin. A lăsa să se atingă principiul suvera­nității nostre teritoriale, ar fi a repune din nou în cestiune ânsă­și existența nos­tră ca Stat suveran. Tari de dreptul nostru, recunoscut so­lemn de Europa, tari de principiul a că­rui apărare am luat’o, principiul libertă­ții plutirii pe Dunărea, vom rămânea dar nestrămutați pe calea pe care ne am pus, convinși că legitimitatea împotrivirii nós­tre și dreptatea Europei, vor readuce în cele din urmă pe însu­și guvernul aus­tro-unguresc la simțiminte mai echitabile și mai amicale pentru noi. 1881. IAȘI, 24 Noembre Austria și România. Știrea despre suspendarea relațiu­­nilor personale ale ministrului Aus­tro-Ungariei cu guvernul român au străbătut cu fuțala fulgerului de la la un capăt la altul al Europei și s’a răspândit în lumea întreagă. Nevinovatul mielușel a tulburat și de astă dată apa lupului. Și acest din urmă bazat pe dreptul forței caută a’și face dreptate singur. Dreptul ce­lui mai tare este de multe ori cel * * * In fața actualei situațiuni, „Tele­graful“ află că ministerul se va com­plecta imediat cu unii din bărbații politici bătreni. Se vorbește de veni­rea d-lui Cogălnicanu la esterne și a d-lui Chițu la justiție. I CRONICA INTERNA ADUNAREA DEPUTAȚILOR. Ședința de la 22 nov. 1881 Președinte d. Dim. Brătianu, presenți 83 deputați. După o scurtă discuție asupra regula­mentului relativ la prezența deputaților în cameră, d. R. Opreanu este ales al 21-lea membru în comisiunea bugetară. Se voteză apoi proiectul de lege auto­rizând pe consiliul general de Argeș a face un Împrumut de 100.000 lei. Se deschide discuția asupra cererei de a se acorda o pensiune fiicei repos. Marsillac până la măritare. După propu­nerea d-lui Fleva camera respinge pro­iectul, dar d Poenar Bordea propune ca fiica lui Marsillac se fie crescută pe comp­­lul guvernului într-un institut pănă la terminarea studiilor sale. Propunerea se trimete la secțiuni de urgență spre a fi discutată astăzi. D. N. Catargi cere ca adunarea să dis­cute proiectul de împrumut în sumă de două milione 150 mii lei noi a comunei Galați. D. Mantu cere ca discuția să se amâe pănă ce și alți deputați ai Galațului vor fi față , camera admite amânarea discuției pe mâne. Camera respinge apoi proiectul prin care se supunea comuna și districtul Ro­man de a întreținea pe comptul lor scala profesională din acel județ. Ședința se ridică la 5 ore. Ședința de la 23 nov. 1881. Președinte d. Dim. Brăteanu presenți 79 deputați. D. Pantazi Ghica, rogă pe d. ministru de externe de a comunica Adunărei ceea ce crede să facă pentru ca romănii din Bulgaria, să fie mai bine protejați de vreme ce guvernul bulgar nu mai autoriză în principat, nici școlă, nici biserică ro­mână. D. prim-m­inistru rogă pe d. Ghica să -și retragă interpelarea, d. Ghica consimte. D. Vernescu, desvoltă interpelarea sa în privința celor­­ zece milione ale Iașului. D. I. Brăteanu respunde că acum con­siliul comunal de Iași a revenit la senti­mente mai bune și că d-sa însuși va pre­­senta camerei un proiect de lege care va modifica pe cea dintăi. D. N. Ionescu acuză pe guvern că a disolvat fostul consiliu și-l invită de a grăbi terminarea chestiunei milionelor. La trei ore ședința se suspendă și la redeschide d I. Ionescu desvoltă inter­pelarea sa relativă la abuzurile comise de un suprefect din județ Roman. După respunsul satisfăcător al d-lui ministru Rosetti, camera trece la ordi­nea­­ lilei. Se voteză proiectul de lege autorizând comuna Galați de a efectua imprumutul cerut. Camera decide totuși a se numi o comisiune care să mergă la Galați spre a stabili situațiunea financiară a comunei Galați. Dobânda împrumutului va fi re­dusă de la 6 la 5%. Ședința se ridică la 5 ore juni. SENATUL. Ședința din 23 nov. 1881. Președinte d. Lecca, presenți 35 senatori Senatul vroiește să reincupă discuția asupra cumpărărei colecțiunei reposatului Bolliac, dar nefiind present nici un mi­nistru, discuția se amână pe mână. Șe­dința se ridică la 4 ore.

Next