Curierul Foaea Intereselor Generale, 1882 (Anul 9, nr. 2-144)

1882-01-03 / nr. 2

Cofetăria Alexandru Fondată la 1847 I. A. SFETCOVIOi succesor Au sosit : Bonboniere fondante, dragele, pas­tile de goma, fructe candite, ciocolata pra­line și tablete, Maroane de Bai is : champaqne (L’oussillion), Bordeaux, Madera, Liqueruri : din cele mai renumite fabrici 10—, Mte arendat Moșia Șofrăceștii din distric­tul Roman, plasa Șiretul” de jos situată lângă orașul Roman și având la vre o două sute șase­z­eci fălci arătură, de pri­ma cualitate, la vre o nouă­zeci fălci fânaț și imașuri, două iazuri, livezli, două mori cu câte trei petre, și fiind înzestra­tă și cu semănături de temna, se dă in arendă cu începere de la 23 April viitor. Aseminea se află de vânzare pe numita moșie, vre-o opt fălci pădure, stejar ve­­chiu. A se adresa la D. avocat Eugeniu Donici, in Iași, strada Română, in casele D lui Gheorghe Cozadin, sau la D. Vâr­­nav, in Roman. —5). open din prévalsele mele situate în Iași proU strada de Sus vis-a vis de piața Sft. Spiridon se dau cu chirie de la 23 Aprilie 1882.­ Concurenții se vor adresa la mine pro­prietarul lor in Iași strada Română No. 30 dispărțirea a IlI-a. Giurcaneanu Anul al X-lea No. 2. Prețul Alion, și Aminciurilor IN IASSI, pe an, 24 fr.—pe semestru 12 fr.— pe trimestru 6 fr. DISTRICTE, pe an. 28 fr.—pe semestru 14 fr.— pe trimestru 7 fr. STREINATATE.............................................40 fr.— INSERȚIUNI ȘI RECLAME, rândul . . fin bani. SCIRI LOCALE „ . . 1 fr.— EPISTOLE NEFRANCATE, nu se primesc. Anunciuri: Pag. I, 50 b. Pag. III, 40 b. Pag. IV, 30 b. Un­iVI­. 20 bani SĂSLI, Duminică 3 (15 ianuarie) 1882. Apare Duminica, Mercurea și Vinerea. CURIERUL (TH. BALASSIN) FOAEA INTERESELOR GENERALE. Pentru FRANCIA: se primesc anunciuri la D-l. Adam négociant-comissionaire 4, rue Clément Paris, G. L. Daube & C-ie, 31 bis, Faubourg Montmarte & 31, Passage Verdeau, Paris. Pentru AUSTRIA și GERMANIA la RudolfMosse Seiierstatte No. 3. Wien. Vincenz Hrdlicka I., Hauptstrasse No. 36. Wien, Rotter & C-o Reimergasse 12 Wien. Pentru ANGLIA la D. Eugen Micoud Londra 81 in Fleet Stree E. C. Manuscriptele nepublicate se vor arde. Un Nr. 20 bani O a. 1 e Xi. d. a, r­­ ta. 1 p­l­ă­m­â­n. STIL VECHIU______PIPA____J PA jULQ­NUL PILEI__________________TIMPUL DIN SEPTA­MANA STIL NOU _ț> r IJ a­ PATRONUL P­­I­L­E­I­I Ros. Soar. Apusul Soar. Ianuarie. ... " ianuarie. 3 Duminică Sf. Prof. Malahia și Mart. Gorde. 15 Duminică Mauru. 7—33 4­—46 4 Luni Adunarea celor 70 Apostoli. 16 Lun- Marcel. 7—32 4—47 5 Mărfi Sf. Mart. Teopelit și Theona (post). La 1 ianuarie pătrarul din urmă, se­ 17 Mărfi Anton Eremit. . 7—31 4—48 6 Mercuri (1) Botezul Domnului Nostru. 18 Mercuri Prispa. 7—31 4—49 7 Joi (f) Sf. Prof. loan­­ Botezătorul. n­­ 9 ) Topada. 19 Joi Canutu. 7-30 4-50 8 Tineri Cuv. Mac. Domenica și cuv. păr. Gg. 20 Vineri Fabian și Sevastian. 7—30 4—51 9 Sâmbătă Sf. Martir Polieuct. 21 Sâmbătă Agnes. _____7—29­4—53 Correspon­denți in Streinatate COMITETE UT-UNITE Conform celor dispuse în ședința din 12 Decembrie 1581 relativ la re­­presentația ce urmea­e a se da în Ta­tra de mai mulți Onorabili Domni și Domne din Societatea Iașana în folo­sul acestor Comitete, Societatea fiind dispusă pentru îndeplinirea operei de bine­ facere, a fixat Ziua de represen­­tație la 19 Ianuari 1882. Detailurile se vor da la timp. Pentru representația ce urmare a se da in Teatru la 19 Ianuar curent de mai mulți onorabili Domni și Domne a înaltei societăți Iașeni in folosul acestor Comitete. Se anunța prin presență, că biletile pentru loje și staluri se găsesc la Domnița Aglae (Hotel de Paris, de la orele 11—12 a. m. iar in sala de represaitație la casa Teatrului. Asemine Biletele pentru parter și galerie se găsesc spre vânzare la Dl. Victor Delmary. Se face un apel călduros la simți­­mentele generosei calități a publicu­lui, rugându-l spre a ne da bine­voi­torul său concurs­ In urma votului emis de Domnii și Domnele Membre a Comitetelor- U­nite în ședința din 12 a curentei pentru a se scote în vânzare ca la pro­prietate acestor Comitete, situată în a­­cest oraș dispărțirea III strada 40 Sfinți, compusă din 4 odăi, bucătărie, șură, fântână și loc îngrădit cu zaplas de jur înprejur. Se deșteptă prin acestă, ca amatorii ce vor bine­voi de a cumpără sus menționata casă, să bine­voescă a se presinta pentru informațiuni și prețu la ori­care din comisiunea însărcinată compusă din Domnii Nicolai R. Roz­­novanu, Nicu Ceur Aslan, Nicolai Drosu, și Nicolai Gheuca, carii sunt rugați a primi acestă însărcinare de bine­fa­cere și de a contracta vânzarea. T­ELEGRAME Paris 11 ianuar­ Le„Temps“, repro­duceau nota colectivă a Engletezei și a Franciei către kedir, constată că Germania in acestă afacere, ca in tote acelea privitóre la interesele franceze în Egipt, se arată reservate și bine­­voitóre. Convențiunea pentru instruirea unui port la Tunis s’a semnat de gu­vernul tunisian și compania franceză des Batignolles-Berlin, 12 ianuari Reichstagul a începu discuțiunea suprimării legilor din Main propusă de d. Windhorst, deputat, șef al partidului ultramontan. Desvoltând motivele propunerei sale, d. Windhorst constată că situațiunea s-a inbunatățit; crede totuși că ese­­cutarea mai dulce a acestor legi nu este încă suficientă p­­tin a face să înceteze plângerile catolicilor. In cursul discuțiunei d. de Boetticher, secretar de Stat, declară că consiliul federal nu pate să iasă din rezerva sa obicinuită în discuțiunile în cari se tratază de legile guvernamentale, și că guvernul nu pute aborda cestiunea constituțio­nală de­cât numai când propunerea va fi fost adoptată de Reichstag. „Dacă împăratul, adăugă el, era acum pentru măsuri la cari nimeni nu se gândea anul trecut, trebue primită acesta cu recunoștință și respect.“ Constantinopoli 12 ianuari Ali Ni­zami pașa și Reșid-bey, după intor­­cerea lor de la Viena, au convorbit mult cu Sultanul. Nimic n’a transpirat din aceste convorbiri, dar se observă că, de câte­va zile palatul a mai po­tolit manifestațiunile sgomotase ce se făceau in privința Germaniei. Credința generală e că misiunea lui Ali Nizami-pașa nu ș’a ajuns scopul propus. Se vorbește acum de o ten­dință de a se apropia de Italia, și nu ar fi neprobabil ca viitorea misiune care va avea să ducă decorațiunea or­dinului Nizam Imt *z, împăratului Austriei, să o ducă aseminea și re­gelui Italiei. Numirea lui Arabi-bey ca sub-se­­cretar de Stat la ministerul de resbel din Egipt a fost bine primită de turcii ce o prevedea. Z­iarul „Eldjewa­lb“ anunță că Ma­homed Elacraf, apărătorul Sfatului, a sosit ori aici și a fost primit de o deputațiune arabă, tr’o Petersburg 12 ianuar. Tiarul prin­­scrisore autografă adresată ge­­neralului Ignatief îi asigura că el po­sedă tot­deauna o plină și intregă încredere întrensul. Constantinopoli 12 ianuar. Se asi­gură că Porta a primit ori­textul notei identice a Franciei și Angiei trimisă Kedivului relativ la măsurile decretate de cele două puteri Ín cazul în care nouă tulburări s’ar produce in Egipt. Rusia cerând direct guvernului Ru­­melioi rambursarea celor 4 milione ru­ble pentru spesele de ocupațiune ale armatei rusești, Aleko-pașa a cerut in­strucțiuni Porței. Șerif-pașa și Ghalil­­pașa au fost numiți, primul guvernator Andrianopolei și al doilea al Salonicului. M. S. Regele a bine-voit a acorda d-lui căpitan Gherghe Dimitrie comisar regal de la consiliul de resbel al di­­visiei II teritorială militară, înalta au­torisațiu­ne pentru a putea primi și jjurtst însemnele ordinului „Takova,“ în gradul de ofițer, ce i s’a conferit de A. S. Principele Serbiei. CRONICA INTERNA înalt ordin de zi Cu ocasiunea anului nou, M. S. Re­gele a dat următorul un alt ordin de­­ j.i. Ostași. Fie-oare an ce trece ’Mi dovidește că silințele vóstre pentru întărirea ins­tituției și a disciplinei dă rode noi. Simt dar o adîncă bucurie a vă arăta înalta Mea mulțumire și a vă ura un an fericit, în care, urmând pe aceeași cale de devotament și abne­­gațiune, să fiți scutul cel mai puter­nic al Patriei și al Tronului. Ofițeri, sub­ofițeri și soldați, vă u­­rez ani mulți! Dar în București, la 1 Ianuarie 1882. CAROL. M. S. Regele a asistat vineri la ser­viciul divin la Mitropolie, înconjurat de casa sa civilă și militară. După terminarea slujbe religiose, Maiesta­tea Sa a trecut în revistă trupele în­șirate în curtea Mitropoliei, apoi a mers în apartamentele P. S. S. Mi­tropolitului Primat, unde a primit fe­licitările clerului. M. S. Regele a bine-voit a numi pe d. Gheorghe Scorțescu, atașat la ministerul afacerilor străine, in postul de cancelar la consulatul general ro­mân la Constantinopole. Comuna urbană Roman, din jude­țul Roman, este autorizată a percepe o taxă de bani 10 de perechea boi sau cai la trăsurile încărcate cu ori­ce povară, ce vor intra în comună, iar deșerte nici­de­cum. Ministerul Italiei, contele Tornielli, s’a reîntors la postul său în capitală. Alegeri suplimentare. Colegiul al II din Romanați a ales senator pe d. Amza Jianu cu 51 voturi din 52. Colegiul al II din Dorohoi a ales deputat pe d. Calcantraur cu 13 voturi. Colegiul al II din Buzău a ales deputat pe d. Bălăcenu cu 11 voturi, contra d-lui Dimitriadi care a avut 49 voturi. Ministrul României la Paris, d. Ferekide, după cum anunță fiarele parisiane, a plecat din Paris pentru a se întorce în țară, în virtutea unui concediu. D. Ferekide se va înturna în curând la postul său, împreună cu domna Ferekide și cu familia. D. J. Conduma e numit consul al Greciei la Galați. FOILE TON_____________ PONSON DU TERRAIL 29 DIAMANTUL COMANDORULUI. (Urmare). — Au spus acesta ? — Da. Și dintre ei, doi sunt încă destul de ener­gici pentru a ne ajuta. — Cari ? — Fran^uepeii. — Dar cei­l­alți ? — Li se va porunci să dorma și să crâdă c’au visat dacă din întâmplare vor aud­i zgomot. Hector vorbea cu sângele rece a unui general en chef care face un plan de luptă. — Acum,­­lisă el, esențialul e să avem diamantul. — Iată cheia subteranei,­­lisă Raoul. Comtele se uită la ciaș . — Mețiul nopței,­­lisă, el; tóta lumea trebue să’n­­cepă a dormi­ numai cât netrebnicul de Pandrillo nu s’a suit la el, căci el aud tot­de­una pe scară când se stie. In momentul în care pronunța aceste din urmă cuvinte, se aud­i răsunând pe scara cea mare pasul greu și cadențat al intendentului care se ducea să se culce. Probabil că el recondusese pe Jean, puțin mai liniștit, la căsuța din parc, și’ncerca trebuința a se repausa de-atâtea emoțiuni neprevăzute și succesive. Pandrillo era de-o natură liniștită, îi era groza de dramă și de agitațiune, ca onest pescuitor cu un­dița ce era.­­ Netrebnicul­ murmură contele Hector, e in­solent cu noi, și’i fórte fericit; că«i dac’ași avea timp s’aștept deschiderea­ testamentului, umerii sei ar face cunoștință cu cravașa mea. — Ei! Zisă Raoul cu dispreț, un lacheu, ce ne pasă! Hector și fratele seu așteptară încă câte­va mi­­nunte; pe urmă, când crezură că Pandrillo se cul­easă, se învăliră’n măntălile or, lunecară două pis­­tole’n buzunări și se înarmar ă c’un hârleț mic pe care Raoul și’l pregătisă­­ cu Ziuă ; pe urmă, pă­răsiră fără sgomot apartamentul lor și se coborâră’n marea sufragerie a Montuorinului. Acesta era sin­gura cameră din manu­r Pe care comandorul nu găsise de trebuință s’o restaureze Ea’și păstrasă vechie ei lemnării sculptate, în­cadrând o antică tanțerie în dantele de Beauvais, representând aventi­le lui Antinous. Intre cele două ferestre se afla un mare orologiu cu cutie de stejar negru­. In fața orologiului, un du­lap forte mare în acelaș lemn, suindu-să pănă la plafond și’n cap se strîngea dessertul. Nu trecu să prin gând nici unuia dintre moșteni­tori a căuta diamantul în adîncimele lui. Cum să presupue caeva că cavalerul de Montmorin s’a dus să’și îngrj e camera sa pintre reliefurile de paseri și pintre dărăturile de plăcintă ? Cu tote acestea, DD. de Maltevert se duseră drept­­ acest dulap, înturnară cheia de trei ori; și, sub TM straniu! care justifica aserțiunile D-lui mareei­ de Posthéac, dulapul păru că se disface’n două și o ușă apăru în ochii înmărmuriți ai celor doi frați. Raoul luă atunci cheița care­ avea o etichetă și ioi care­ o găsisă’n cofret, o vârâ în broscă și des­­chisă ușa misteriosă care se’ntorsa pe u­ținele sau fără zgomot, demascând o scară ’n spirală de unde se sui un miros de aer umed pe care’l respiră cine­va în subterane. Ochii lui Raoul străluciră de veselie. — In fine! Zisă el, iată subterana... a nostru’i diamantul! Și el pasă piciorul pe cea întăi treptă a scărei care părea că se’nvârtește brusc. Contele Hector îl urmă. Amândoi se coborâră, câte c’o lumînare’n mână, vicomtele deschizând drumul; ei numărară aprópe o sută cinci­zeci de trepte. După cam­ o pantă unită și răpide succedă scărei. Atunci Raoul se opri și se’ntorsă spre fratele seu. Un foc sumbru strălucea în ochii contelui. El nu se mai ducea să caute acel faimos diamant pe care -și clădise mai dinainte edificiul ambițiunei sale, ci posesiunea femeei care plătise amorul seu cu cea mai sângerosă insultă. Căuta răsbunarea ! Raoul se întorsă. — Trebue să numărăm pașii. Zi3ă el. — Mergi, îi voi număra eu. Hector nu putea să se apere de­ o emoțiune stranie. — Mi se pare, murmură el la urechia fratelui său, mi se pare că sunt în căruța de poștă, lângă ea... lângă ea adormită! — Mie, murmură Raoul punându-și mâna pe inimă, mi se pare că intru, cu diamantul în mână, în sala Tronului, la Viena sau la Schoenbrünn, și că ea scote un strigăt de veselie văzându’l. Ei înaintară’n prăpastie. Panta era răpide mai întăi, pe urmă se îndrepta puțin câte puțin pentru a deveni puțin după aceia mai răpide încă. — O sută șesă-zeci și cinci, șăsă, șăpte... nu­mără Hector. Dar de o dată, el se opri brusc. — Ce’i? întrebă vicontele. — Mi s’a părut... — Ce? Hector întinsă mâna. — N’ai văzut nimic? — Nimic. — N’ai auzit nimic ? — Cu totul nimic. — Am crezut că văd o umbră alergând, colo. — Haide dă! — Am văzut’o... insistă Hector cu accentul con­vingerei. — Ei bine! 7­8^ Raoul, suntem înarmați și să se păzască strigoii! Și el făcu să răsune cocoșul unuia din pistolele sale. Cu tote acestea nici un zgomot nu răsună în sub­terana. Nu se auzea de­cât răsuflarea gâfâindă a celor doi căutători a diamantului. Un moment nemișcați și ca păzindu-se pentru a face față unui pericol neprevăzut, ei sfârșiră prin a-și urma drumul. — Era o părăre! Z­ă Raoul. — O cred... cu tote acestea... — Unde eram ? Mi se pare că număraseți șăsă- Zeci și șapte de pași! — Da. — Să înaintăm atunci. — O sută șesă-Zeci și opt, nouă, Zece> urmă Hector. — Mai departe încă. •— O sută opt-Zeci... Amândoi se opriră. Panta deveni să nesimțită. — Să vedem, 7»8* Hector, la lucru!

Next