Curierul Foaea Intereselor Generale, 1882 (Anul 9, nr. 2-144)

1882-01-03 / nr. 2

Pag. 2. ANUL al X-Iea No. 2. D. Bălăceanu, representantul țârei la Viena, se află la Genua. Peste câte­va­­ file, d-sa vine în Bucuresci. D. Nanu, licențiat în drept, s’a nu­mit șef de biurou la ministerul de finance, în locul d-lui Durugea, trecut în altă funcțiune. Numiri in­justiție. D. M. Beștelei, licențiat în drept, actual prezident de secțiune la trib. Covurluiu, s’a numit prim-prezident al acelui tribunal în locul d-lui C. Urdureanu numit pre­fect. In locul d-lui Beșteleiu s’a nu­mit prezident d. G. Nicorescu, actual membru de ședință. D. I. Brabețeanu, licențiat în drept, s’a numit prezident la trib. Ialomița, în locul vacant. D. C. Vlădoianu, actual supleant la secția de notariat a trib. Ilfov, ’și-a schimbat locul cu d. St. Cornea, su­pleant la secția IV civilo-corecționala. D. I. G. Ciurea, licenția în drept de la facultatea din Paris, actual mem­bru la curtea de apel din Focșani, s’a numit procuror la aceeași curte în locul d-lui Victor Stoica. D. M. Grigoriu, licențiat în drept, fost membru de curte, s’a numit mem­bru la curtea de apel din Focșani, în locul d-lui I. G. Ciurea. Navigația pe Dunăre.­Căpitănia portului Tulcea comunică telegrafic mi­nisterului afacerilor streine, că două remorchere, Ana și Smirna, proprie­tate a d-lui Foscolo, venind din Su­­lina, la 29 Decemvrie dimineța, au curățit Dunărea de ghiață, de la Tul­cea și pănă la ceatalul Ismail. A doua z Ji, vase cu pânze și șlepuri în re­morcă au plecat din port coborând flu­viul pentru Sulina. Navigațiunea este liberă de la Ga­lați și până la Sulina. Curse poștale.­ Direcțiunea gene­rală a telegrafelor și poștelor aduce la cunoștința publicului, că între Tul­cea și Sulina se vor face două curse poștale pe săptămâna cu vaporul co­­misiunei dunărene, pornind din Tul­cea marț­ și și din puțina luni și joi. Schimbări în justiție.—Aflăm că d. E­­manoil Flondor, prim-procuror pe lângă tribunalul Tulcea, a fost destituit din a­­cest post. In locu’i s’a numit d. C. Nico­­lau, licențiat în drept, actual supleant la curtea de apel din Iași. D. Gr. Ciupescu, licențiat în drept, ac­tual grefier la tribunalul Ilfov, s’a numit judecător la ocolul III din București în locul d-lui P. Simonidi, care va fi trecut in alt post. In locul d-lui Ciupescu, s-a nu­mit grefier d. N. Constandinidi, actual șef al portăreilor trib. Ilfov. (R. W.) CRONICA ESTERN­A Rusia. Șoptile despre ore­cari schim­bări în diplomația rusă, au inceput a cir­cula din nou. Ast­fel, o telegramă din Berlin publicată de «Times», spune că prin cercurile diplomatice circulă știrea că d. de Labaroff va înlocui pe d. Laba­­noff. Acesta va fi numit sub cancelar în locul d-lui de Giers, care va trece ca am­basador la Berlin. “I se pare, nihiliștii­­ și-au venit iar în fire după perderile lor și s’au or­­ganisat din nou. Ei se plenară pentru o nouă lovitură. Simptome sunt pentru așa ceva și guvernul are temeri seriose. Poliția lucreză neobosită, căutând și ares­tând la personaje suspecte, cari se arată în număr mare în capitală. E de remar­cat, că mai toți acești indivizi vin din străinătate și sosirea lor se anunță po­liției de aici prin agenții ei din afară Așa poliția a primit nu de mult scirea, că două cete de nihiliști resoluți, una de 60, alta de 100 persone, vor sosi în Pe­tersburg. Apoi se raportâț­ă despre bandă din Paris, care se exersofla acolo o cu aruncarea bombelor; membrii ei se deprind a arunca tuburi de sticlă pline cu nisip, de pe coperișuri în strade.­A­­restările din urmă stau de­sigur în legă­tură cu aceste avizuri. Unele persone a­­restate se zice că au o deosebită impor­tanță. Astfel în Semiskaia s’au prins doi bărbați și o femee, ce se cred a fi capii partidei. Nu se știe încă cine sunt, căci ei urmeai vechea tactică, de a nu răs­punde nimic. Se pare că există o înțe­legere de a nu spune nimic dovă zile la început, cel puțin așa fac toți cei ares­tați mai în urmă. Se ivesc și multe pro­clamații. Tote acestea samănă cu simp­­tomele din lunile din urmă înainte de a­­tentatul de la 1 Martie 1881. Nu e deci mirare, că cercurile guvernului sunt prea neliniștite. () Austro-Ungaria. Depășite a­genței Reuter, privitore la nota trimisă de Francia și Engliter a consulilor lor din Cairo, au fost primite la Viena sub tote reservile, din cauza lipsei de știri directe. Cu tote acestea se crede în general că dacă afacerile Egiptului ar lua prin ore­­care împrejurare, ori­care ar fi ea, o tur­nură neliniștitore, Europa întragă ar cău­ta soluțiunea acestei chestiuni. (1T­pTWn»Tv TH BALASSAN. IAȘI Duminica 3 (15 Ianuarie) 1882. Cr­zilianâa. Luău. din (aliarul «le Temps ’ urmatorele: Reichstagul și-a reînceput erijil( iatmar s. n.) ședințele sale. D. de Hertling a resvoltat o interpelare întrebând pe gu­vernul imperiului dacă avea intențiunea a supune legislațiunea asupra fabricelor unei revisiuni tinzând «a suprima atât pe cât va fi prin putință munca de duminică, a restrînge munca femeilor, a împedica ca muncitorii adulți să fie striviți prin zile prea lungi și a crește măsurile de pro­­tecțiune pentru muncitori în fabrici.» D. de Hertling și-a desvoltat interpe­larea d­icend că Statul nu trebuia să se abstragă de la chesti anile economice, dar a interveni in măsura in care interesele superiore ale Statului o pretind. Trebue ca Biserica să’l secondeze in însărcinarea sa exercitând asupra clasei muncitore o influență moralitatore. Oratorul deplo­ j­reză, in ti 3’a ridicat Bisericei unul din­t­le de acțiune expul­sând aprof.­gregațiunile religiose. El a intrs in amănunțimea ce­lor patru clase asupra cărora e i făcută intr i. Principe; Mark a luat cuvântul. El a dlis­­ gur 1 imperiului are in­­tențiunea proiecte de ansamblu asupra cht­incitorilor. Pete le va present­afară. Punctile de­ detail­asur i. se bazază interpec­­țiunea nu așate de chestiunea­­ generală. de Bismark crede că scopul rmărește oratorul nu va putea fi­­ cât prin corporațiuni muncitore .Pentru a ajunge la constituire orporațiuni, trebue a începe pri­­­­­n statistica meserii­lor și prin : a­ adopta proiectul pe care guver­nul pe biuroul Reid­stagului. Principe . K­k recunoște așa de bine că tr­­e­­ a­m­bunătăți sorta clase­­i lor muncii sentimentul acestei datorii de e singur capabil a’l reținea in­icerilor : «împăratul impărtășeșt­­ iment. Intențiunile sale sunt u­n mesagiu, și nu mai e vorbă de ’t­a ..e­ști prin ce mijloce se vor put­­e?* «Mărturisesc că eu însu’mi nu că bine socotelă de căile și nu cari le vom putea propune Rt — pate că în luna lui april. Ilam­ și mișcare­. N’am primit cons­igerei, și prin ur­mare nu’s­­e­da o hotărâre ne­strămutată asupra turor lucrurilor po­sibile. A­­­supra lucrurilor, și forte adesa a reforma propriele mele opinii «Legea asigurărei obligatore pentru unuți , va putea fi făcută să aibă existe;­ nu i se va da de basă o lege asuj opo­­țiunilor. Și acesta, fiind­că nu s­e crea o administra­țiune centr asigurări destul des­tul de mare indeplini tóte lu­crările cu­­ însărcinată. In al doilea loc, intrarea in corpo­rațiuni să,­­­tere. Nu’i alt mij­loc a ajung­­­at. Dar dificultatea provine din ieri cercurile industriale in particular vies pe adversarii gu­vernului.­­ muncitorii nu aprobă intențiunile­­, că ei așteptă mai mult de la imb al secesioniști­ilor și Drogi­lor. «Ceis ce bură e tocmai consta­p alâgă de preferință f­­­ri­nțe care lasă pe cel s­av­in ..­­. ire, la puterea ca­pitalului și tul la inițiativa privată și rarea privată. «Noi vo­i apiedicăm ca’n vii­tor să poti --va : «N’am a su­porta de­­ cei mari n’au milă pentru min­­a pe care-o servesc manifestez timp acesta tendin­ță. Frideri se laudă deja că este «regi» ’. Stăpănulimea ac­tual are a­le a începe în ma­rea sa eta­pa acestei chestiuni sociale, a sorta muncitorilor­­ și a spori­lor în Stat ,Părint( mancipat pe țărani, h El dorește o formă analog). El­­ voi susține cale, chiar dacă mă­­ voi găsi în oposiții fără escep­țiune. Pros vor fi respinse, dar­­ doresc ca acest eșec să’mi fie înfrigiat in public, pentru ca să am cel puțin senti­mentul că­­ mi-am făcut datoria pănă’n capăt. «Cât despre punctile de detail, țintite de interpelațiune, tendința lor îmi place. E creștinism practic. Unii nu voesc a­­acesta expresiune, dar trebue s’o spun chiar acelora cari n’o voesc: tóte ideile­­ nóstre de morală, de onore și de datorie ;sunt resturile fosile ale creștinismului pă­rinților cari determină ast­fel acțiu­nile nóstre fără ca noi s’avem cunoștin­ță. (Protestări la stânga.) „Eu, eu am conștiință, recunos că cre­dința mea creștină inspiră acțiunea mea pe terenul moral; și acesta -i și senti­mentul împăratului. Eu, ministrul acestui Stat,sunt creștin și sunt hotărât a lucra ca atare. Proiectele mele nu’s de­cât expresiunea sentimentului carităței creștine. «Dac’am spus că’n general aprob ce­rerea făcută de interpolator, totuși tre­bue să spun câ’n detail nu se va putea procede așa de răpide. Pentru tote ches­tiunile relative la fabrici, la industrie, ar­­ fi fost bine să avem avisul consiliului e­­­­conomic, și tocmai pentru asta țin atâta­­ la acesta institutiune. De exemplu, avi­­­­sul seu ar fi fost precios în chestiunea­­ duratei z­ilei de muncă. Principele de Bismark intră in câte­va amănunte pentru a arata că acesta ches­tiune nu’i așa de ușoră de resolvit dintr’o trăsătură de condeiu: «Trebue să se eie n­asuri cari să ’mpedice ca salarile să scadă și ca ore­cari industrii să nu fie prea încărcate. împuținarea orelor de lu­cru nu va putea avea loc fără de lungi studii, și, pentru munca femeilor va tre­bui să se fie socotelă de practică. Munca prelungită a muncitorilor barbați dă loc la cele mai mari plângeri: împuținarea claselor muncitore va contribui a ușura rolile de cari sufer elc și acestă împuți­nare nu-i posibilă de­cât dacă se voteza monopolul tutunului.“ D. de Bismark speră că’n acestă privin­­ță’i vor veni in ajutor prin mijlocul propune­rilor practice. Discursul d-lui Hertling i-a părut ani­mat de disposițiuni simpatice. D. de Bis­­mark speră că d. Hertling și amb­ii săi politici se vor preocupa atât cât și gu­vernul de protegtarea claselor muncitore. Trebue ca muncitorii să simtă că Sta­tul se gândește la ei nu numai cât când are trebuință de bani sau când e vorba a lua armele, ci asemenea și când e vorba a impedica ca ei să fie striviți pe drumul mare al vieței. (Aprobațiuni in drepta). După răspunsul cancelarului, a luat cu­vântul deputatul progresist Richter. D. Richter a criticat cu rîociune tac­­­tica politică și erorile economice ale so­cialismului guvernamental și clerical care, după el, nu vor isbuti de­cât a înrăutăți situațiunea muncitorilor și patronilor. El s­a ridicat mai cu samă contra mâ­niei cancelarului de a identifica cu voința împăratului proiectile a căror succes e indoelnic : «îndată ce un proiect riscă a eșua, pentru a impedica eșecul, vin de ne spun că proiectul și voința împăratu­lui nu fac de­cât un singur lucru. Noi, din contra, evităm acesta, și credem a face prin asta serviciu împăratului.* D. Richter termină picând că muncito­rul nu voește proiectile cancelarului fiin­d că simte că aceste proiecte ar avea de efect nu de a’l protege ci de a’l strivi. Cancelarul a mărturisit puțin mai înainte că i se întâmplă adesa să se’nșăle; dar de unde vine că el a adăugat imediat. Voi menținea proiectile mele, chiar in fața oposițiunei Reichstagului vntreg, pen­tru ce, după ce a mărturisit că’i failibil, să­ arăte că are pretențiunea a fi infai­libil ? Aici cancelarul se scula cu viociune și părăsește sala. Urmarea discuțiunei, după câte­va cuvinte adăogate de d. Richter, a fost remisă pentru a doua­­ zi. Italia. Citim în «Fanfaro”: Aflăm din isvor sigu că divergințele de opiniuni cari s’au iit între ministrul de resboiu și colegul seu de la finance, în privința spo­­rirei cheltuelilor militare, nu’s încă apla­nate. Din cauza stărei sănătăței d-lui Ma­­gliari, chestiunea n’a fost desbătută încă în consiliul de miniștri. D. Mancini se pa­re hotărât a sprjini cu viociune ideile colegului seu de la resboiu. — Voce dela Verita», organul Vati­canului, pretinde că: «în sferile politice și guvernamentale se preocupă de necesita­tea, de a se găsi imediat mijlocul de a pune armata de prima linie pe picior de răsboiu, ca și cum­ ar fi târnă de o lovi­tură de surprindere. «E sigur, adauge numitul­­ h­ar, că se va face Camerei pro­punerea de-a grăbi prin tote mijlocele noua organisare a forțelor italiene. Francia. Aniversarea morței lui Blanqui, care­ a avut loc la 8 ianuar,­­li­ce „le Globe” a dat loc la o manifesta­­țiune în cursul căreia a intervenit poliția Comitetele revoluționare a arondismen­telor din Paris și a celor din împreju­rimi trimisese delegați cu torane. La o oră după ame­ lă, un cortegiu nu­meros se formase pe bulevardul Italie în fața casei în care­ a murit Blanqni. In momentul in care el s’a pus in marț niște agenți au intervenit și ar încerca a imprăștiea pe manifestanți. Ei s’au im­prăștiat un moment și s’au întrunit­­ piața Italiei, unde agenții au interveni din nou. Pe bulevardul l’Hôpital și la intrare punței Austerlitz, s’au operat mai mult arestări. Blanquiștii făcură o mișcare ’na­poi, și purtătorii coronelor, escaladând tră­surile și tranwagurile putură să trec pintre escuadele de gardieni de pace. Agenții au intervenit iarăși la capătu stradei de la Roquette, pe piața Primă­riei arondismentului al unspre­z­ecilea, un­de­ au avut loc arestări nouă, pintre cari ni se asigură, acele a cetățenilor Gran­ger, Eudes, Cournet. Manifestanții au fost siliți a se duce isolați la Père-Lachaise. La ora ’n caz reporterul lui «le Globe" a părăsit acel cimitir, ei se succedau cu coronele, da nu se pronunțase nici un discurs. S­tatele-I­ uite. Se comunică din Washington, (barului «le Globe” știre despre apropiata căsătorie a generalulu Chester-Arthur, președintele Statelor­ U­nite care-i văduv de mai mulți ani. Per­­sona destinată a fi noua gazdă la Casa mare e miss Frelinghuyson, fiica cea ma a ministrului de Stat, succesoru­l-lui Blaine. Hector care ținea hârlețul, urmă a cerca pământul care ceda cu ușurință, grație umed­elei sale. Un moment, nu se auzi de­cât zgomotul monoton al hârlețului care resuna tot așa de trist ca cel al unui săpător de morminte. De o­dată, Raoul opri brațul fratelui seu. — Tăcere! $isă el. Hector se opri, mut. — Audi tu ?­­lisă vicomtele. Un sgomot de pași ușori s’au­ lea în depărtare. Acest sgomot s’apropia puțin câte puțin... Hârlețul scăpă din mâna comtelui și el își incărcă asemenea pistolele. Pașii se opriră un moment, pe urmă s’apropiară mai mult. — OI o !­­lisă Raoul a căruia ochi se înteiau, dacă DD. moștenitori au gacit ca și noi, vin puțin cam tăr­liu... Pașii se opriră. Cei doi frați erau nemișcați, și fruntea lor era scaldată’n sudare. Tăcerea domnea din nou. — Pre legea mea! strigă Raoul, trebue ca să fim cu inima ușurată.. Să visităm acastă subterană. — Fie,­­lisă Hector, să vedem cu cine­ avem a face. Vicontele înaintă cu bravură și fratele său al urmă. Subterana era vastă ; ea șerpuea mergând când pe-o pantă răpide, când dreptă, dar cu totul uni­formă, și de-o zidărie nereproșabilă. Construcțiunea sa părea că se știe la timpul pri­mei feudalități. După un sfert de ora de mers, cei doi frați ajun­seră la un loc unde bolta se pleca de o dată, și zăriră o scărișură învârtită. Din adîncimele acestei scări se suia un zgomot surd și’ndepărtat, întovărășit de suflările unu­i w înghețat. — Au­ b-tu ? întrebă Hector. S’ar putea­­ zice că’i sgomotul unei trăsuri. — Aud, răspunsă Raoul, dar ce ne pasă, să’na­­intăm. Vom vedea de ce’i vorba. Și Raoul se coborâ cu îndrăznală. Comtele urmă pe fratele seu, și ei coborâră a­­prope patru­ fleci de trepte, după cari găsiră din nou solul unit și înclinat. — Haidem înainte!­­lisă Raoul. Zgomotul surd creștea și părea că se apropie. S’ar fi putut­­ zice că’i murmurul valurilor pe malul mărei. In acelaș timp o slabă ra­să de lumină streliei în depărtare. Vicontele se oprisă din nou și asculta cu luare­­aminte. — Imbecili ce suntem!­­lisă el în fine, am luat sgomotul unei căderi de apă drept pași de om , nu pate fi cine­va mai neîndemânatic. Vorbind ast­fel, ei ajunseră la gura subteranii care era de-asupra Cousinului, drept în fața vâr­tejului care murmura surd, și’n care comtesa era să’și găsască mortea. Lumina pe care­ o zărisă­mu era alta de­cât cea a lunei. O grămadă de burueni și o perdea de sălcii as­cundea cu totul gura subteranei pentru ca, de pe celâ­l­alt mal al rîului, să nu se putä presupune existența sa. — Cu tote acestea,­­lisă Hector, acea umbră, acei pași ? Am vă­zut... am au­zit... — Bad! părere. — Creții ? — Imaginațiunea ne era puțin cam turburată. Să ne’ntorcem ’n diamant, și să ne grăbim, căci­­ lina se apropie. Cei doi tineri reluară, în sens invers, drumul pe care’l percursesă deja, și’n curând ajunseră la locul unde Hector sapasi pământul. El își reluă hârlețul și se pasă din nou la lucru cu ardere. îndată hârlețul se pvi de­ un corp tare și dădu un sunet sonor și metalic. Comtele se opri tren­end de bucurie. Ochiul lui Raoul se îneia. — Curaj !­­lasă el, cur j ț Hector se pasă din nou la lucru, și’n curând a­­păru o suprafață negră. Era cofretul. — Iu fine­ murmurară a maidoi. Și ei se plecară cu lăcomie, și, disprețuind hâr­lețul, voiră să smulgă cofretul cutpânâle din alveola sa de pământ. Dar ved­ură atunci că cutia de o r era solid le­gată în­tr’o petră mare adine vârâți în pământ, și reținută de acastă petră cu niște scóle de oțel lipite cu sulfure. Mai mult încă, se vedea o întreită roSca după cum fabricau armurierii milunesi din b­oai Medi­cilor ; și acesta brosca, se putea gâci, nu putea fi forțată. DD de Maltevert n’aveau cheia. Pe lângă acestea, ei n’aveau nici pilă, nie, crește nici vr’un instrument potrivit a disface scobei.. Dacă era imposibil a deschide cofretul, era mai imposibil încă să’l­eie. Și­­ lina s’apropia, și’n mai puțin de­ o oră tot că­țelul era să fie’n piciure. Și trebuea s’aștepte noptea urmatóre, să’și pro­cure instrumente și să’ncerce a smulge cutia de fe din închisorea sa de petro. — Puțin ne pasă !­­lisă atunci Hector, pe când fratele său îl privea discurajat. Mâne ne vom pro­cura instrumentele de cari­ avem trebuință, vom rî­dica în acelaș timp pe comtesa și cofretul. Și cei doi frați se suită iarăși în sufragerie, dup ce acoperisă cu’ngrijire cu pământ prețiosul cofret pe urmă’achiseră ușa subteranei, dulapul, și se’n­torseră’n apartamentul lor. Dar abea acestă ușă misteriosă, pe care genii Malteverților din alte timpuri o ascunsesă după u dulap, se’ntorseră pe uu­inele sale cu un zgomot pă­trund­âtor și surd care fu repetat de tote ecouril subteranei, și o mică lumină streluei de o dată î depărtare, tocmai in direcțiunea gurei care dade pe Cousin. Pe urmă un om, ținând o lanternă’n mâne înaintă cu pași rari spre locul unde DD. de Mai tevert discoperisă cofretul. Și ca și ei, acest om avea un hărleț, probă ev­ientă că știa tot așa de bine ca și ei unde era la moșul diamant! Acest om, care mergea cu pași rari, cu hârlețul pe umăr, cu o lanternă surdă’n mână, cu un suris vielen pe buze, era jupânul Pandrillo. Demnul intendent, pe care­ l-am lăsat așa de miș­cat de nenorocirile amorose ale ténorului său stă­pân, nu mai avea pe față cea mai mică urmă de e­­moțiune, și mersul seu anunța liniștea cea mai de­plină. El era bine îmbrăcat, se’ncălțase cu saboți după moda bourgagnonă, și capu’i era împodobit cu o

Next