Curierul Foaea Intereselor Generale, 1882 (Anul 9, nr. 2-144)
1882-01-03 / nr. 2
Pag. 2. ANUL al X-Iea No. 2. D. Bălăceanu, representantul țârei la Viena, se află la Genua. Peste câteva file, d-sa vine în Bucuresci. D. Nanu, licențiat în drept, s’a numit șef de biurou la ministerul de finance, în locul d-lui Durugea, trecut în altă funcțiune. Numiri injustiție. D. M. Beștelei, licențiat în drept, actual prezident de secțiune la trib. Covurluiu, s’a numit prim-prezident al acelui tribunal în locul d-lui C. Urdureanu numit prefect. In locul d-lui Beșteleiu s’a numit prezident d. G. Nicorescu, actual membru de ședință. D. I. Brabețeanu, licențiat în drept, s’a numit prezident la trib. Ialomița, în locul vacant. D. C. Vlădoianu, actual supleant la secția de notariat a trib. Ilfov, ’și-a schimbat locul cu d. St. Cornea, supleant la secția IV civilo-corecționala. D. I. G. Ciurea, licenția în drept de la facultatea din Paris, actual membru la curtea de apel din Focșani, s’a numit procuror la aceeași curte în locul d-lui Victor Stoica. D. M. Grigoriu, licențiat în drept, fost membru de curte, s’a numit membru la curtea de apel din Focșani, în locul d-lui I. G. Ciurea. Navigația pe Dunăre.Căpitănia portului Tulcea comunică telegrafic ministerului afacerilor streine, că două remorchere, Ana și Smirna, proprietate a d-lui Foscolo, venind din Sulina, la 29 Decemvrie dimineța, au curățit Dunărea de ghiață, de la Tulcea și pănă la ceatalul Ismail. A doua z Ji, vase cu pânze și șlepuri în remorcă au plecat din port coborând fluviul pentru Sulina. Navigațiunea este liberă de la Galați și până la Sulina. Curse poștale. Direcțiunea generală a telegrafelor și poștelor aduce la cunoștința publicului, că între Tulcea și Sulina se vor face două curse poștale pe săptămâna cu vaporul comisiunei dunărene, pornind din Tulcea marț și și din puțina luni și joi. Schimbări în justiție.—Aflăm că d. Emanoil Flondor, prim-procuror pe lângă tribunalul Tulcea, a fost destituit din acest post. In locu’i s’a numit d. C. Nicolau, licențiat în drept, actual supleant la curtea de apel din Iași. D. Gr. Ciupescu, licențiat în drept, actual grefier la tribunalul Ilfov, s’a numit judecător la ocolul III din București în locul d-lui P. Simonidi, care va fi trecut in alt post. In locul d-lui Ciupescu, s-a numit grefier d. N. Constandinidi, actual șef al portăreilor trib. Ilfov. (R. W.) CRONICA ESTERNA Rusia. Șoptile despre orecari schimbări în diplomația rusă, au inceput a circula din nou. Astfel, o telegramă din Berlin publicată de «Times», spune că prin cercurile diplomatice circulă știrea că d. de Labaroff va înlocui pe d. Labanoff. Acesta va fi numit sub cancelar în locul d-lui de Giers, care va trece ca ambasador la Berlin. “I se pare, nihiliștii și-au venit iar în fire după perderile lor și s’au organisat din nou. Ei se plenară pentru o nouă lovitură. Simptome sunt pentru așa ceva și guvernul are temeri seriose. Poliția lucreză neobosită, căutând și arestând la personaje suspecte, cari se arată în număr mare în capitală. E de remarcat, că mai toți acești indivizi vin din străinătate și sosirea lor se anunță poliției de aici prin agenții ei din afară Așa poliția a primit nu de mult scirea, că două cete de nihiliști resoluți, una de 60, alta de 100 persone, vor sosi în Petersburg. Apoi se raportâță despre bandă din Paris, care se exersofla acolo o cu aruncarea bombelor; membrii ei se deprind a arunca tuburi de sticlă pline cu nisip, de pe coperișuri în strade.Arestările din urmă stau desigur în legătură cu aceste avizuri. Unele persone arestate se zice că au o deosebită importanță. Astfel în Semiskaia s’au prins doi bărbați și o femee, ce se cred a fi capii partidei. Nu se știe încă cine sunt, căci ei urmeai vechea tactică, de a nu răspunde nimic. Se pare că există o înțelegere de a nu spune nimic dovă zile la început, cel puțin așa fac toți cei arestați mai în urmă. Se ivesc și multe proclamații. Tote acestea samănă cu simptomele din lunile din urmă înainte de atentatul de la 1 Martie 1881. Nu e deci mirare, că cercurile guvernului sunt prea neliniștite. () Austro-Ungaria. Depășite agenței Reuter, privitore la nota trimisă de Francia și Engliter a consulilor lor din Cairo, au fost primite la Viena sub tote reservile, din cauza lipsei de știri directe. Cu tote acestea se crede în general că dacă afacerile Egiptului ar lua prin orecare împrejurare, oricare ar fi ea, o turnură neliniștitore, Europa întragă ar căuta soluțiunea acestei chestiuni. (1TpTWn»Tv TH BALASSAN. IAȘI Duminica 3 (15 Ianuarie) 1882. Crzilianâa. Luău. din (aliarul «le Temps ’ urmatorele: Reichstagul și-a reînceput erijil( iatmar s. n.) ședințele sale. D. de Hertling a resvoltat o interpelare întrebând pe guvernul imperiului dacă avea intențiunea a supune legislațiunea asupra fabricelor unei revisiuni tinzând «a suprima atât pe cât va fi prin putință munca de duminică, a restrînge munca femeilor, a împedica ca muncitorii adulți să fie striviți prin zile prea lungi și a crește măsurile de protecțiune pentru muncitori în fabrici.» D. de Hertling și-a desvoltat interpelarea dicend că Statul nu trebuia să se abstragă de la chesti anile economice, dar a interveni in măsura in care interesele superiore ale Statului o pretind. Trebue ca Biserica să’l secondeze in însărcinarea sa exercitând asupra clasei muncitore o influență moralitatore. Oratorul deplo jreză, in ti 3’a ridicat Bisericei unul dintle de acțiune expulsând aprof.gregațiunile religiose. El a intrs in amănunțimea celor patru clase asupra cărora e i făcută intr i. Principe; Mark a luat cuvântul. El a dlis gur 1 imperiului are intențiunea proiecte de ansamblu asupra chtincitorilor. Pete le va presentafară. Punctile de detailasur i. se bazază interpecțiunea nu așate de chestiunea generală. de Bismark crede că scopul rmărește oratorul nu va putea fi cât prin corporațiuni muncitore .Pentru a ajunge la constituire orporațiuni, trebue a începe prin statistica meseriilor și prin : a adopta proiectul pe care guvernul pe biuroul Reidstagului. Principe . Kk recunoște așa de bine că tre ambunătăți sorta clasei lor muncii sentimentul acestei datorii de e singur capabil a’l reținea inicerilor : «împăratul impărtășeșt iment. Intențiunile sale sunt un mesagiu, și nu mai e vorbă de ’ta ..ești prin ce mijloce se vor pute?* «Mărturisesc că eu însu’mi nu că bine socotelă de căile și nu cari le vom putea propune Rt — pate că în luna lui april. Ilam și mișcare. N’am primit consigerei, și prin urmare nu’seda o hotărâre nestrămutată asupra turor lucrurilor posibile. Asupra lucrurilor, și forte adesa a reforma propriele mele opinii «Legea asigurărei obligatore pentru unuți , va putea fi făcută să aibă existe; nu i se va da de basă o lege asuj opoțiunilor. Și acesta, fiindcă nu se crea o administrațiune centr asigurări destul destul de mare indeplini tóte lucrările cu însărcinată. In al doilea loc, intrarea in corporațiuni să,tere. Nu’i alt mijloc a ajungat. Dar dificultatea provine din ieri cercurile industriale in particular vies pe adversarii guvernului. muncitorii nu aprobă intențiunile, că ei așteptă mai mult de la imb al secesioniștiilor și Drogilor. «Ceis ce bură e tocmai constap alâgă de preferință frințe care lasă pe cel savin ... ire, la puterea capitalului și tul la inițiativa privată și rarea privată. «Noi voi apiedicăm ca’n viitor să poti --va : «N’am a suporta de cei mari n’au milă pentru mina pe care-o servesc manifestez timp acesta tendință. Frideri se laudă deja că este «regi» ’. Stăpănulimea actual are ale a începe în marea sa etapa acestei chestiuni sociale, a sorta muncitorilor și a sporilor în Stat ,Părint( mancipat pe țărani, h El dorește o formă analog). El voi susține cale, chiar dacă mă voi găsi în oposiții fără escepțiune. Pros vor fi respinse, dar doresc ca acest eșec să’mi fie înfrigiat in public, pentru ca să am cel puțin sentimentul că mi-am făcut datoria pănă’n capăt. «Cât despre punctile de detail, țintite de interpelațiune, tendința lor îmi place. E creștinism practic. Unii nu voesc aacesta expresiune, dar trebue s’o spun chiar acelora cari n’o voesc: tóte ideile nóstre de morală, de onore și de datorie ;sunt resturile fosile ale creștinismului părinților cari determină astfel acțiunile nóstre fără ca noi s’avem cunoștință. (Protestări la stânga.) „Eu, eu am conștiință, recunos că credința mea creștină inspiră acțiunea mea pe terenul moral; și acesta -i și sentimentul împăratului. Eu, ministrul acestui Stat,sunt creștin și sunt hotărât a lucra ca atare. Proiectele mele nu’s decât expresiunea sentimentului carităței creștine. «Dac’am spus că’n general aprob cererea făcută de interpolator, totuși trebue să spun câ’n detail nu se va putea procede așa de răpide. Pentru tote chestiunile relative la fabrici, la industrie, ar fi fost bine să avem avisul consiliului economic, și tocmai pentru asta țin atâta la acesta institutiune. De exemplu, avisul seu ar fi fost precios în chestiunea duratei zilei de muncă. Principele de Bismark intră in câteva amănunte pentru a arata că acesta chestiune nu’i așa de ușoră de resolvit dintr’o trăsătură de condeiu: «Trebue să se eie nasuri cari să ’mpedice ca salarile să scadă și ca orecari industrii să nu fie prea încărcate. împuținarea orelor de lucru nu va putea avea loc fără de lungi studii, și, pentru munca femeilor va trebui să se fie socotelă de practică. Munca prelungită a muncitorilor barbați dă loc la cele mai mari plângeri: împuținarea claselor muncitore va contribui a ușura rolile de cari sufer elc și acestă împuținare nu-i posibilă decât dacă se voteza monopolul tutunului.“ D. de Bismark speră că’n acestă privință’i vor veni in ajutor prin mijlocul propunerilor practice. Discursul d-lui Hertling i-a părut animat de disposițiuni simpatice. D. de Bismark speră că d. Hertling și ambii săi politici se vor preocupa atât cât și guvernul de protegtarea claselor muncitore. Trebue ca muncitorii să simtă că Statul se gândește la ei nu numai cât când are trebuință de bani sau când e vorba a lua armele, ci asemenea și când e vorba a impedica ca ei să fie striviți pe drumul mare al vieței. (Aprobațiuni in drepta). După răspunsul cancelarului, a luat cuvântul deputatul progresist Richter. D. Richter a criticat cu rîociune tactica politică și erorile economice ale socialismului guvernamental și clerical care, după el, nu vor isbuti decât a înrăutăți situațiunea muncitorilor și patronilor. El sa ridicat mai cu samă contra mâniei cancelarului de a identifica cu voința împăratului proiectile a căror succes e indoelnic : «îndată ce un proiect riscă a eșua, pentru a impedica eșecul, vin de ne spun că proiectul și voința împăratului nu fac decât un singur lucru. Noi, din contra, evităm acesta, și credem a face prin asta serviciu împăratului.* D. Richter termină picând că muncitorul nu voește proiectile cancelarului fiind că simte că aceste proiecte ar avea de efect nu de a’l protege ci de a’l strivi. Cancelarul a mărturisit puțin mai înainte că i se întâmplă adesa să se’nșăle; dar de unde vine că el a adăugat imediat. Voi menținea proiectile mele, chiar in fața oposițiunei Reichstagului vntreg, pentru ce, după ce a mărturisit că’i failibil, să arăte că are pretențiunea a fi infailibil ? Aici cancelarul se scula cu viociune și părăsește sala. Urmarea discuțiunei, după câteva cuvinte adăogate de d. Richter, a fost remisă pentru a doua zi. Italia. Citim în «Fanfaro”: Aflăm din isvor sigu că divergințele de opiniuni cari s’au iit între ministrul de resboiu și colegul seu de la finance, în privința sporirei cheltuelilor militare, nu’s încă aplanate. Din cauza stărei sănătăței d-lui Magliari, chestiunea n’a fost desbătută încă în consiliul de miniștri. D. Mancini se pare hotărât a sprjini cu viociune ideile colegului seu de la resboiu. — Voce dela Verita», organul Vaticanului, pretinde că: «în sferile politice și guvernamentale se preocupă de necesitatea, de a se găsi imediat mijlocul de a pune armata de prima linie pe picior de răsboiu, ca și cum ar fi târnă de o lovitură de surprindere. «E sigur, adauge numitul har, că se va face Camerei propunerea de-a grăbi prin tote mijlocele noua organisare a forțelor italiene. Francia. Aniversarea morței lui Blanqui, care a avut loc la 8 ianuar,lice „le Globe” a dat loc la o manifestațiune în cursul căreia a intervenit poliția Comitetele revoluționare a arondismentelor din Paris și a celor din împrejurimi trimisese delegați cu torane. La o oră după ame lă, un cortegiu numeros se formase pe bulevardul Italie în fața casei în care a murit Blanqni. In momentul in care el s’a pus in marț niște agenți au intervenit și ar încerca a imprăștiea pe manifestanți. Ei s’au imprăștiat un moment și s’au întrunit piața Italiei, unde agenții au interveni din nou. Pe bulevardul l’Hôpital și la intrare punței Austerlitz, s’au operat mai mult arestări. Blanquiștii făcură o mișcare ’napoi, și purtătorii coronelor, escaladând trăsurile și tranwagurile putură să trec pintre escuadele de gardieni de pace. Agenții au intervenit iarăși la capătu stradei de la Roquette, pe piața Primăriei arondismentului al unsprezecilea, unde au avut loc arestări nouă, pintre cari ni se asigură, acele a cetățenilor Granger, Eudes, Cournet. Manifestanții au fost siliți a se duce isolați la Père-Lachaise. La ora ’n caz reporterul lui «le Globe" a părăsit acel cimitir, ei se succedau cu coronele, da nu se pronunțase nici un discurs. Statele-I uite. Se comunică din Washington, (barului «le Globe” știre despre apropiata căsătorie a generalulu Chester-Arthur, președintele Statelor Unite care-i văduv de mai mulți ani. Persona destinată a fi noua gazdă la Casa mare e miss Frelinghuyson, fiica cea ma a ministrului de Stat, succesorul-lui Blaine. Hector care ținea hârlețul, urmă a cerca pământul care ceda cu ușurință, grație umedelei sale. Un moment, nu se auzi decât zgomotul monoton al hârlețului care resuna tot așa de trist ca cel al unui săpător de morminte. De odată, Raoul opri brațul fratelui seu. — Tăcere! $isă el. Hector se opri, mut. — Audi tu ?lisă vicomtele. Un sgomot de pași ușori s’au lea în depărtare. Acest sgomot s’apropia puțin câte puțin... Hârlețul scăpă din mâna comtelui și el își incărcă asemenea pistolele. Pașii se opriră un moment, pe urmă s’apropiară mai mult. — OI o !lisă Raoul a căruia ochi se înteiau, dacă DD. moștenitori au gacit ca și noi, vin puțin cam tărliu... Pașii se opriră. Cei doi frați erau nemișcați, și fruntea lor era scaldată’n sudare. Tăcerea domnea din nou. — Pre legea mea! strigă Raoul, trebue ca să fim cu inima ușurată.. Să visităm acastă subterană. — Fie,lisă Hector, să vedem cu cine avem a face. Vicontele înaintă cu bravură și fratele său al urmă. Subterana era vastă ; ea șerpuea mergând când pe-o pantă răpide, când dreptă, dar cu totul uniformă, și de-o zidărie nereproșabilă. Construcțiunea sa părea că se știe la timpul primei feudalități. După un sfert de ora de mers, cei doi frați ajunseră la un loc unde bolta se pleca de o dată, și zăriră o scărișură învârtită. Din adîncimele acestei scări se suia un zgomot surd și’ndepărtat, întovărășit de suflările unui w înghețat. — Au b-tu ? întrebă Hector. S’ar putea zice că’i sgomotul unei trăsuri. — Aud, răspunsă Raoul, dar ce ne pasă, să’naintăm. Vom vedea de ce’i vorba. Și Raoul se coborâ cu îndrăznală. Comtele urmă pe fratele seu, și ei coborâră aprope patru fleci de trepte, după cari găsiră din nou solul unit și înclinat. — Haidem înainte!lisă Raoul. Zgomotul surd creștea și părea că se apropie. S’ar fi putut zice că’i murmurul valurilor pe malul mărei. In acelaș timp o slabă rasă de lumină streliei în depărtare. Vicontele se oprisă din nou și asculta cu luareaminte. — Imbecili ce suntem!lisă el în fine, am luat sgomotul unei căderi de apă drept pași de om , nu pate fi cineva mai neîndemânatic. Vorbind astfel, ei ajunseră la gura subteranii care era de-asupra Cousinului, drept în fața vârtejului care murmura surd, și’n care comtesa era să’și găsască mortea. Lumina pe care o zărisămu era alta decât cea a lunei. O grămadă de burueni și o perdea de sălcii ascundea cu totul gura subteranei pentru ca, de pe celâlalt mal al rîului, să nu se putä presupune existența sa. — Cu tote acestea,lisă Hector, acea umbră, acei pași ? Am văzut... am auzit... — Bad! părere. — Creții ? — Imaginațiunea ne era puțin cam turburată. Să ne’ntorcem ’n diamant, și să ne grăbim, căci lina se apropie. Cei doi tineri reluară, în sens invers, drumul pe care’l percursesă deja, și’n curând ajunseră la locul unde Hector sapasi pământul. El își reluă hârlețul și se pasă din nou la lucru cu ardere. îndată hârlețul se pvi de un corp tare și dădu un sunet sonor și metalic. Comtele se opri trenend de bucurie. Ochiul lui Raoul se îneia. — Curaj !lasă el, cur j ț Hector se pasă din nou la lucru, și’n curând apăru o suprafață negră. Era cofretul. — Iu fine murmurară a maidoi. Și ei se plecară cu lăcomie, și, disprețuind hârlețul, voiră să smulgă cofretul cutpânâle din alveola sa de pământ. Dar vedură atunci că cutia de o r era solid legată într’o petră mare adine vârâți în pământ, și reținută de acastă petră cu niște scóle de oțel lipite cu sulfure. Mai mult încă, se vedea o întreită roSca după cum fabricau armurierii milunesi din boai Medicilor ; și acesta brosca, se putea gâci, nu putea fi forțată. DD de Maltevert n’aveau cheia. Pe lângă acestea, ei n’aveau nici pilă, nie, crește nici vr’un instrument potrivit a disface scobei.. Dacă era imposibil a deschide cofretul, era mai imposibil încă să’leie. Și lina s’apropia, și’n mai puțin de o oră tot cățelul era să fie’n piciure. Și trebuea s’aștepte noptea urmatóre, să’și procure instrumente și să’ncerce a smulge cutia de fe din închisorea sa de petro. — Puțin ne pasă !lisă atunci Hector, pe când fratele său îl privea discurajat. Mâne ne vom procura instrumentele de cari avem trebuință, vom rîdica în acelaș timp pe comtesa și cofretul. Și cei doi frați se suită iarăși în sufragerie, dup ce acoperisă cu’ngrijire cu pământ prețiosul cofret pe urmă’achiseră ușa subteranei, dulapul, și se’ntorseră’n apartamentul lor. Dar abea acestă ușă misteriosă, pe care genii Malteverților din alte timpuri o ascunsesă după u dulap, se’ntorseră pe uuinele sale cu un zgomot pătrundâtor și surd care fu repetat de tote ecouril subteranei, și o mică lumină streluei de o dată î depărtare, tocmai in direcțiunea gurei care dade pe Cousin. Pe urmă un om, ținând o lanternă’n mâne înaintă cu pași rari spre locul unde DD. de Mai tevert discoperisă cofretul. Și ca și ei, acest om avea un hărleț, probă evientă că știa tot așa de bine ca și ei unde era la moșul diamant! Acest om, care mergea cu pași rari, cu hârlețul pe umăr, cu o lanternă surdă’n mână, cu un suris vielen pe buze, era jupânul Pandrillo. Demnul intendent, pe care l-am lăsat așa de mișcat de nenorocirile amorose ale ténorului său stăpân, nu mai avea pe față cea mai mică urmă de emoțiune, și mersul seu anunța liniștea cea mai deplină. El era bine îmbrăcat, se’ncălțase cu saboți după moda bourgagnonă, și capu’i era împodobit cu o