Curierul Foaea Intereselor Generale, 1883 (Anul 12, nr. 1-143)
1883-05-04 / nr. 49
Anul al XI-lea No. 49. •rețul Alion. și Anunclurilor ^ IASSI, pe an, 21 fr.— pe semestru 12 fr.— pe trimestru 6 fr. STRICTE, pe an, 28 fr.—pe semestru 14 fV.pe trimestru 7 fr. REVIATATE.............................................40 fr — 3ERȚIUNI ȘI RECLAME, rândul . : 60 bani. IRI LOCALE „ . . 1 fr.— ISTORIE NEFRANCATE, nu se primesc, niciuri: Pag. 1,501). Pag. III, 40b. Pag. IV, 30 b. Un ilii*. 20 bani IASS Mercuri 4 (16 iui.) 1883. Apare Duminica, Mercurea și Vinerea. (TH. BAL ASSAN) FOAEA INTERESELOR GENERALE. OalemcLebruLl Septamânei ==ri ~ ~~ ~1 li Mau I 1 Duminicii I St. Pr. Ieremia (780 ani main, de Chr.) 1ö Duminica 0T ‘*—»3 7—1i 2 Luni Aducerea reliqvelor Sf. Păr. Atanasie 14 Luni "ft Kmwill 4—32 7—20 3 Marți Sfinții Mart. Thimotheia și Maura La 2 main, la 4 oare dimineața, Pă 15 Marți Sofia 4—31 7—21 * i ST"* iil'SwS"* IntSto on t>loa>, vtat !- rMÎ--- “ Ș”"' ST** tS fcS fi gineri Sf. Iov cel drept vn 18 V]nR.1) Vigand 4—28 7 25 7 Sămbătă Sf. Martir Acaciu __________________________________________— ...(1__________ Sansluitu Sava 4 — 27 7 2.) OTELUL M HOLDOVIE pronumit Ilie Armanund acum sub o altă administrațiune de cum fostului antreprinor, Onorabilul Public este »un pe deplin asigurat despre perfecta curănie, serviciul prompt și prețurile comverbile. împreună se află și un restaurant cam mai ales corespunde cerințelor bunului iot, fără a lașa nimic de dorit. Administrațiunea. Băile Slănic Subsemnatul antreprizor băilor Slănic aduc cunoștința onoralo. public vizitator băilor am luat in antrepriză băile Slănicului și am așezat acolo pe lângă restaurație, o fene și o cofilărie precum și un tir, joc de pici, biliard și un pianino. Asemenea se gâște o sală de lectură și alte distracțiunintru onor public. Sezonul băilor să deschide la 20 Mai când sosi și orchestra. Pentru comoditatea pitică am făcut table des hotes dejun și prând pension pentru persona 5 franci pe ti ;pii pănâ la 10 ani plătesc jum. de preț. A. Volk. Conrespontenți in Străinatate Pentru FRANCIA : se primesc anunciuri la DAdam négociant-comissionaire 4, rue Clément Paris G. L. Daube Se C-ie, 31 bis, Faubourg Montmarte Sí 31, Passage Verdeau, Paris. Pentru AUSTRIA și GERMANIA la RudolfMosse Seiierstatte No. 3. Wien Vinceuz Hrdlicka L, Hauptstrasse No. 36. Wien Rotter & C-o Reimergasse 12 Wien. Pentru ANGLIA la D. Eugen Micoud Londra 81 in Fleet Stree E. C. Manuscriptele nepublicate se vor arde. fTn iii’. 20 bani 5 STIL VECHIOI ț> TUA | PATRONUL ȘI LEI TIMPUL DIN SEPTAMANA | STIL NOU | JßIU A PATRON 01, ț> I, EN__Una. Soar. [ Aptimil Soar. M*unnut Subsemnatul am perdut in ziua de 23 Anul curent un portofoliu «le blizu« lar de marochin subțire cafeniu conținând n carnet cu note de compturi, două chei, ste-va scrisori și adeverinți de primire de ani, carte de visită pe numele meu și un .Rezipotec in valore de 20 lei Portofoliul s’a perdut fie în antretul Primăriei, fie in strada Lăpușnănu sau în straa Băncei pană la Primărie. Persona care’l a fi găsit este rugat a’l aduce la locuința mea casele Tancu Cațichi sau a’l depune la oliție spre a mi se restitui făgăduindu-i » recompensă, «le 40 lei noi. Constantin Suțu GRĂDINA SOCOLA Sub-semnatul are plăcerea de a face unoscut onor, public, că, în grădina sa de la Socola, vor găsi un restaurant tare bun cu mâncări calde și reci, vinate treme și vinatele cele fine pronumite Bordeaux de Roumanie. Tot odată,pentru personele delicate s’au aranjat nose aeriene. Serviciul prompt și cu cea mai mare agrijire posibilă. P. Bivalet. IAȘI, 3 mai 1883. ALEGERILE. In sfârșit, după multe lupte, după mari greutăți, după multe neliniști și bătăi de inima încercate atât de o parte, cât și de cealaltă, alegerile pentru viitorele Cameri de revizuire s’au terminat in totă țara. Lupta a fost crâncenă. Oposițiuneaunita’și-a desfășurat tóte puterile sale: meetinguri, întruniri politice, intime sau publice, discursuri, programe, profesiuni de credința, articole princiare, până chiar și sacrificii materiale, nimic nu s’a cruțat. Cu tote acestea astăzi, față cu realitatea lucrurilor, față cu resultatul alegerilor, opozițiaunita trebue să mărturisască că’i învinsă. Guvernul a obținut în aceste alegeri un resultat strălucit, la care el singur pare că nu se aștepta, cu tote sacrificiile făcute și precauțiunile luate de el. Mărturisim că, în cât privește mai cu samă Moldova, unde partidul ruș nu se pate lăuda că există de mult timp, și unde nu’și are așa de bine prinse rădăcinile sale, victoria guvernului a surprins pe totă lumea. Ca organ independent, representând interesul general, neținându-ne de nici o culore politică, ne aparținând nici unei partide din țară, avem de devisă francheța. Deci, și'n împrejurarea de față trebue să ne pronunțăm franș. Vom avea in viitorele Cameri de revizuire barbați capabili, omeni de onore, cari știu cum să conduce interfile țerei, și cari merită a le fi încredințate aceste interese ; dar, cu părere de râu ne vedem siliți a mărturisi că, pe lângă acești barbați capabili și meritoși, s’au strecurat în viitorele Cameri și un mare număr de omeni cari nu merită acastă distinsă onore, cari nu vor răspunde de loc la așteptările acelora cari le-au dat încrederea lor, mai cu samă în împrejurările de față, când mandatarii națiunei vor fi chemați a îndeplini un act de o importanță capitală: revizuirea pactului fundamental al țarei. Nu în tote filele se poote face revizuirea constituțiunii unei țâri, și acest adevăr ar fi trebuit să facă pe comitetile electorale ale partidei guvernamentale să nu lese la o parte mulțime de omeni capabili, membri ai partidei. Nu docilitatea ar fi trebuit să fie calitatea cerută candidaților partidei, ci inteligința, activitatea și onestitatea. A avea Corpuri legiuitore cu o majoritate docila, care să primescă cu supunere și ascultare, în cele mai multe cozuri aprope fără nici o discuțiune, proiectile ce vin din partea guvernului este un reu pentru țară, căci, legile făcute de atari Corpuri legiuitore, nefiind discutate, în cele mai multe cazuri sunt imperfecte și necesariamente ele reclamă a fi modificate. Exemplele nu ne lipsesc, mai cu sumă nouă, deorece vedem mai în fiecare sesiune modificându-se legile din sesiunea precedent. Dar, alegerile erau deja terminate. Față cu resultatul lor, ne vedem siliți a apela la bărbații capabili cari vor face parte din viitorele Cameri de revizuire, fără privire la culorea politică căreia aparțin, să lupte din răsputeri pentru a împedica ca tristul exemplu din sesiunile trecute să fie urmat și de Camerile alese acum. Din contra, orice proiect trebue să fie discutat cu dez mănuntul, pentru a se putea da trei legi pe cât se vor putea mai perfecte, și cari să-i potă servi un timp mai îndelungat, fără ca să reclame modificări și transformări după o practicare de unul sau doi ani. Terminând pentru astă ji, avem de cerut de la noiî representanți ai țarei în viitorele Cameri două lucruri: ■ Absențele prea multe râpesc Corpurilor legiuitare un timp prețios. Câte ședinți nu s’au amânat chiar în sesiunea cea din urmă, pentru a nu mai vorbi de altele, Senatul sau Camera nefiind în numărul cerut de lege pentru a putea ținea ședință ? Câte legi, cari trebuiau să fie discutate în aceste ședinți suspendate, nu s’au votat în urmă cu repegiunea fulgerului, fără cea mai mică discuțiune ! Deci, cerem mandatarilor națiunei, în numile celor cari le-au dat încrederea lor, să fie cât se pate mai exacți, să facă cât se va putea mai puține absențe, sau dacă va fi cu putință să nu absenteze nici o dată, căci, numai astfel vor putea fi folositori națiunei, numai astfel își vor putea îndeplini angajammentile luate față cu alegătorii d-lor, cu acei a căror interese le represintă. Al doilea lucru ce-l cerem de la noii aleși e ca să nu facă din mandatul de deputat sau senator un mijloc pentru obținerea unei funcțiuni, după cum am avut deja prea multe exemple, pe cari alegătorii n’ar mai dori să le vadă că sunt urmate de noii lor aleși. Pentru a încheia aceste câteva rânduri, rugăm pe noii aleși să se gândescă bine la importanța mandatului d-lor și lăsând la o parte chestiunile de partid, în comun acord să discute cu seriositate și maturitate proiectile ce vor presenta, far’a se uita de unde vin aceste proiecte, căci, numai din discuție esă lumina; numai printr’o seriosa și matură disbatere se pot da trei legi potrivite cu interesele și trebuințele ei. Nu ne îndoim că viitorele Cameri de revizuire vor înțelege înalta lor chemare, și vor căuta a fi la înălțimea ei, îndeplinindu’și misiunea în conștiință. TELEGRAMA M. S. Regina a binevoit a trimite din Neuwied domnului președinte al consiliului de miniștrii telegrama urmatore: Domnului Brătianu președinte al consiliului. Ye mulțumesc din totu inima pentru bunele urări și rog a mulțumi colegilor domniei-vostre. Sunt adine mișcata pentru probele de afectuosa aducere-aminte ce’Mi au venit din totă țara, Elisaveta. Primim din partea concetățanului nostru d. Iorgu Cigara următorea epistolă deschisă adresată principelui Gr. M. Sturda, pe care cu plăcere o dăm publicităței. Iată acestă scrisare: Prințule! Alegându-vă senator al Iașului intr’un timp când România urmât să a face un pas gigantic de progres, colegiul al II-Iea a dat sumei o nouă probă că in circonstanțe grave știe a aprecia și a destinge pe adevaratul barbat de Stat și iubitor de patrie. Zelul și servarea universală a alegătorilor fără ingerința nimănui, fără stăruința domniei vostre, trebuie negreșit sa va fi făcut o vie impresiune. Mergeți, Prințule, la București cu mândria unui mandat oferit și nu solicitat, și arătați lumei, ca totdeuna, că știți a proteja progresul, societatea și omul, gândiți-vă la Iași, Orașul vostru natal, precum și la gloriasele sale tradițiuni. Un număr de colegi m’a însărcinat a vă adresa acestă epistolă. Dumnezeul Românilor să vă ajute a îndeplini dorințele ce aveți pentru scumpa nostră țară. 1. Cigara telegrame Londra 12 mai. Se telegrafiază din Viena farului The Times, că tote puterile, afară de Rusia, sunt favorabile notei Porței care reclamă esecutarea disposițiunilor financiare din tratatul de la Berlin. Ambasadorii se vor ocupa in curând de acestă cestiune. FOILETON. Xavier de Montepin. MEDICUL SĂRACILOR. PARTEA A DOUA . CASTELUL DE L’AIGLE. (Urmare). — Atunci, du-te degrabă, Bretanul făcu un pas, pe urmă se opri. — Cum asta, sunt multe dlisă el cu un aer d es gândit. ^ — Ei, da!... — Atunci, va trebui să mi să deie nu o piesă... .i douö!... — Bine... bine... le vei avea,—du-te degrabă... Nicolai se coborâ răpide de-a lungul scărei, și, pe când se cobora, murmura vorbindu’și lui însuși. —• Asta’mi va aduce patru sute pahare de rachiu. El trecu îndată șanțul, și se putu vedea, de acealtă parte a povârnișului, lucirea palidă a lanterei luminând mersul său în direcțiunea indicată de plugăr. Acest din urmă rămasă singur lângă mama Fint, CI se așătlasa pe scara cea mai de jos, și mâna a stingă se răclăma pe unul din drugii scărei. Bătrâna se pleca în afară de poternă pentru a rma mai bine cu privirea pașii răpeși ai fiului său. Nicolai era deja forte departe. De o dată, în mijlocul marilor plângeri ale vântului și a murmurului monoton și continuu al plpei, ăsună, la spatele mamei Fint, o șuerătură formidabilă și care nu samana de loc că esă din gâtlejul unui om. Bătrâna se întorsă tremurând. — Bune părinte,—strigă ea,—D țleule, ce faci ?... — Fac, demnă femeie, ceia ce faci și d-ta.—Aștept... — Dar acestă șuerătură îngrozitore ?... — Eu n’am audit nimic. Cantiniera se clătină de groză. — Peste putință !...—murmură ea,—și cred... Ea nu sfârși. O a doua șuerătură,—ca și cea ântăi,—ai tăiă brusc vorba, dar acestă șuerătură venea din josul murului. — Părinte... părinte...—bolborosi ea,—de astă dată ai audit ?... — Nimic, fiica mea,—răspunsă călugărul din nou — îmi e frică .. — Dar de ce, demnă femeie ?... — Se petrec lucruri stranii... — Nu te Înțeleg... O a treia șuerătură urmă celor două dintăiu. Ea păru că răsună la piciorul scărei. — Ah!—strigă cantiniera,—suntem perduți. . să fugim... Și ea voi să se răpadă pentru a sui treptile răci ale scărei,—dar călugărul, în piciore dinaintea ei, o opri brusc. — Taci, femeie!—îi lasă el cu o voce jâsă și vibrătare,—taci!... Dreptatea lui D-țleu se șue!... Una din mânîle sale apucasă brațul bătrânei și’l ținea ca într’un clește de fer. Piciorele nenorocitei se indoiră sub ea ,—bătrâna cădlu pe una din treptile scărei. Un om apăru atunci în susul scărei și se desemnă în încadrarea formată de poternă,—pe urmă doi, —pe urmă dece,—pe urmă alții încă... Se vedea strălucind în mod vag în întuneric mânerile spadelor și straturile pistolelor. — Treceți!—țlicea călugărul fiecăruia dintre acești omeni,—treceți!... Deodată răsună pe întărituri un strigăt: — La arme!... In acelaș timp se aude detonarea unei muschete. O strigare imensă se ridică îndată din tote părțile, arătând lămurit că castelul era învăluit de inamici. Călugărul lăsă atunci brațul bătrânei, și, îndreptându’și talia sa înaltă, smulsă barba falsă care-i acoperea o parte din față, aruncă departe rasa și încingătorea de frânghie. — Camarazi!—strigă el cu o voce răsunătore, înainte ! Cantiniera perdută murmură . — Milă... în numele ceriului, aveți milă de mine !... Falsul călugăr se întorsă spre dânsa. — Femeie, îi slisă el,—intră la d-ta și nu te teme de nimic , nu ți se va face nici un rău, nici d-tale, nici fiului d-tale...—îți dau cuvântul meu!... — Cuvântul d-tale... dar cine ești d-ta?... — Sunt căpitanul Lacuzon!... Și Jean-Claude Prost se răpeai pe scară, pe când cantiniera, presimțind succesul îndrăznețului atac al muntenilor și credinciosă obiceiurilor sale de schimbare bruscă, striga cât ai lua gura: — Trăiască Lacuzon !... trăiască Cuanassis!... XXVI.—Zalogul. Am lăsat pe cardinalul și pe preot în capela castelului în momentul în care răsunasă a treia șuerătură, și când Marquis, ridicând spre crucifix amândouă mânîie sale împreunate, striga: — Domne D-$eule, mi-ai acordat mai mult decât îți ceream !... Fii binecuvântat!.... — Ce se petrece ?—murmură Richelieu gâfâind,— ce însamnă aceste strigăte stranii ?... — Monseigore,—răspunsă Marquis,— ridică’ți, și d-ta asemenea, sufletul d-tale, și mulțumește atotputernicului D-dleu care ține la mâna sa viața regilor și a miniștrilor ca și a păstorilor și cerșitorilor, și care a scăpat’o pe-a d-tale !.. — Ce vrei să lici?—întrebă cardinalul. — Vrea să <jlic, monse ignore, că dacă nu’ți-ar fi inspirat D-leu voința de a’mi face grație, dac’ai fi ordonat supliciul meu în acestă sară, nu’ți-ar mai rămânea acum de trăit decât câteva minunte... — Ești smintit!—strigă cardinalul. — Nu, monse ignore, căci, în momentul în care-ți vorbesc, nu mai comandă la castelul de Bletterans a tot-puternicul ministru al regelui Franciei... — Dar cine?... — Căpitanul Lacuzon. Sprincenile dese ale lui Richelieu se împreunară, —fruntea i se încreți,—totă fața lui luă o expresiune amenințătore, — Lacuzon aici!...—țrisă el,—O! nenorocire!— nenorocire lui !... Și voi să se îndrepte spre una din ușile castelului. Marquis îl opri. — Mai degrabă nenorocire d-tale, monseignore, căci sunt scutul d-tale... nu mă părăsi, iu le, sau ești perdut !... — Perdut!—replică Richelieu.—Haide dă!...— garnizana castelului e numerasă... — Ce are a face !... — Ea-i viteză!... va resista!...