Curierul Foaea Intereselor Generale, 1884 (Anul 11, nr. 3-146)

1884-07-22 / nr. 82

ratei concesiunei, tote acele instalațiuni să rămâie comunei fără nici un ban despăgubire. In schimb, propultorii cer numai ca primăria să le garan­teze un debit de cel puțin două mii metri cubi de apă pe zi socotiți câte un franc metrul cub pentru particu­lari, și pentru comună numai câte 60 bani. Trebuie să nu se uite că numărul de două mii metri cubi pe­­ zi, este o pretențiune destul de modestă din partea propultorilor, căci se știe că o­­rașul ar avea pute nevoie și de patru mii metri cubi pe zi. Față cu acesta propunere care ni se pare din tote punctele de vedere favorabilă intereselor comunale, sun­tem convinși că părinții orașului vor lua in seriosă atenție chestiunea și, discutând neaparat asupra detailruri­­lor cari pot fi modificate în parte, se vor grăbi a da o soluțiune afacerei, căci probat este până la evidență că orașul suferă de lipsa apei necesară alimentarei sale și că e prea de ajuns de când el indura acesta suferință. TELEGRAME Park 20 iulie. China a cerut un nou termen ca să facă cunoscut răs­punsul iei la ultimatul Franciei in ce privește indemnitatea reclamată de a­­cesta pentru violarea tratatului de la Tien-Tsin ; guvernul francez a refuzat. Termenul acordat la început espiră mâne,­ul iuliu. Camera deputaților a retrimis la comisiune proiectul de revizuire mo­dificat de Senat. Se speră că discuți­­unea se va începe. Gastein 80 iulie. Arh­iducele Al­bert, sosit aici de dimineță, s-a dus să facă o visită împăratului Germa­­niei; arh­iducele se îmbrăcase, pentru acesta circumstanță, cu uniforma re­gimentului al 3-lea de infanterie pru­sian, al cărui șef este­ împăratul, in costum de general austriac, ia îna­poiat îndată visita. Constantinopoli 29 iule. „Cale in­directă.“—Eri ambasadorii Franciei, Englitezei, Germaniei și Austro-Unga­­riei au remis Porței o Notă verbală identică a cărei analisti cat-o: „Puterile au aflat că guvernul o­­toman a manifestat intențiunea de a închide bi­rourile poștale străine; ele își reservă dreptul de a răspunde printr’o comunicare ulteriora la acesta pretențiune a Porții. Dar, fiind­ că a­­cesta suprimare nu pate să se facă de­cât după o înțelegere între Turcia și puteri, acestea adresază presenta co­municare guvernului Sultanului pen­tru a nu-i lăsa nici o îndoială asu­pra chipului de a vedea in privința intențiunei ce Porta a arătat de a su­prima biurourile poștale străine sau de a opri funcționarea lor pe terito­riul otoman. Acesta Notă echivalează cu o re­spingere Italia și Rusia neavând biu­­rouri poștale in Turcia, representanții acestor două puteri s’au mărginit a remite Porței copie după instrucțiunile guvernelor lor care­­ fsc să sprijine Nota de mai sus. Porta stărie a voi să impună tu­tor provenințelor maritime europene o carantină de 10 zile, pe când consi­liul sanitar internațional menține ter­menul de cinci zile. In fața acestei diverging de opiniuni, Porta, pentru a-și asigura majoritatea in sînul con­siliului, a decis a adăuga la membrii actuali ai consiliului sanitar 7 medici militari otomani. Consiliul va discuta aiii asupra acestei chestiuni; refuzul delegaților internaționali e­ra sigur. CRONICA INTERNA M. S. Regele a primit din partea ma­relui Duce Ludovic de Hessa o scrisore, prin care’i face cunoscut căsătoria fiicei sale Principesa Elisabeta-Alexandra-Luisa- Alice de Hessa cu marele Duce Sergiu Alexandro­vici de Rusia. Ni se spune că AA LL. Imperiale și Regale Arhiducele Rudolf și principesa Stefania, cu ocasiunea venatórei ce s’a or­­ganisat de com­itele Teleky în Transilva­nia, vor face pe la 25 septembre, stil nou o visită la castelul Peleș, MM. II. Re­gele și Regina. D. Ion Staub, consul general al Con­­federațiunei elvețiane, plecând in concediu cu începere de la 18 (29) Iuliu, D. Fre­deric Staeger junior rămâne însărcinat a gira prin interim afacerile­r curente ale consulatului general elvețian, pănă la în­­torcerea d-lui Staub. «Voința națională» (zice că guvernul a primit răspuns că comunicarea despre nu­mirea d-lor Carp și Lahovary a fost forte bine primită la Paris și Berlin, și că dacă pănă acum d-lor se află tot in țară, causa este că d. Carp este însărcinat cu remonta de cai, car d. Lahovary presidâd­ă comi­­siunea examinatore a candidaților pentru sculele­­iilor de militari din Iași și Craiova, îndată ce-și vor fi terminat însărcină­rile d-lor, d-nii Carp și Lahovary vor pleca la Paris și Berlin. Comisiunea austro-română de delimitare a fruntariilor a sosit in Petroșani, de unde se va îndrepta spre Hațeg și Caransebeș, unde se vor termina lucrările, întâlnirea membrilor comisiunei de de­limitare a fruntariilor româno-bulgară a fost amânată. CURIERUL TH. BALASSAN.­ te, astăzi n’am avea de regretat perde­­rea unui tablou atât de prețios" «Tribuna* primește din Mehadia urmă­torea telegramă cu data de 27 iulie : — vr-o cinci­ fzeci de Români din Temișora, Lugoj, Caransebeș, Mehadia și Orșova au fost primiți de Vasile Alexandri Cei pre­zenți și poetul au variat lacrimi de bu­curie. Intusiasmul e mare. Prând­ comun. Tóte insufletitare. ® La 14 curent, d-un prefect de Mehe­dinți a fost la Vârciorova spre a întâm­pina comisiunea pentru verificarea fron­­turielor dintre România și Austro-Ungaria. Comisiunea din partea României era com­pusă de d-nii general Pencovici, d. maior Budiștenu și d. Negruț primarul urbei Iașului, care s-a întrunit, cu comisiunea din partea Austro-Ungariei, și cu mai mulți locuitori români au plecat spre fronturii pentru cercetarea și descoperirea adevă­ratelor limite între aceste două țări. «Telegraful român» primește din Borgo Prund, in nordul Transilvaniei, o lungă corespondență privitore la mersul sculelor române din acea regiune. Esamenul de vară la scala normală din Borgo-Prund s-a ținut la 2 iulie; esamenele de la scala de fete au isbutit de asemenea pe deplin. Corespondența încheia­­ ficând că necesi­tatea de a se întemeia scoli de fete in fostul district al Năsăudului e forte simțită. Clădirea seminarului din Blaș, care a­­ fost întemeiat pentru tinerimea română , gr. catolică de la gimnasiul din acel oraș de cătră mitropolitul I. Vancea, este a­­­­prope gata. Seminarul se va deschide la­­ 1 Septembre viitor. «Gazeta Transilvaniei» primește o co­respondență din Deva in care i se spune că starea semănăturilor in comitetul U­e­­dierei e din cele mai imbucuratóre, sece­­­­rișul însă e cam fără spor; grânele mai târziu semănate au fost tăciunite și pă­lite ; cele de timpuriu semănate au fost frumóse , așa și cucuruzele. D. Frantz Scholmayr, fost director al șco­­lii practice de agricultură din Carniolia (A­­ustria), oferind școlii practice de agricultură de la Strihareț obiectele mai jos notate, mi­nisterial prin „Monitorul oficial" exprimă viile sale mulțumiri d-lui Scholmayr pentru intere­sul ce portă învățământului real. Obiectele oferite sunt: 5 kilograme semințe de in originar de Riga, 5 kilograme semințe cânepă, 5 kilograme se­mințe trifoi roș de Ungaria, 5 kilograme se­mințe trifoi incarnat, 5 kilograme semințe napi (heliantus tuberosus) 300 grame semințe sfecle foragiere lungăreță cu coletul afară, 3 sute grame semințe sfecle rotunde idem cole­tul afară, un tablou sinoptic indicând ravage­­le ce produce insecta Fioxera-Vastatrix, un ta­blou cu diversele moduri de altoit și instru­mentele ușitate, un aparat pentru creșterea gândacilor de mătase (consistând în stelagiu cu 5 lavițe), semințe de gândaci de mătase varietățile italiană și gama-may (pentru ste­­­jar), 5 broșuri de scrieri originale, prospec­­­­tuni și un regulament pentru organisațiunea­ instrucțiunei agricole în Austria și Germania., Ministerul exprimă tot prin organul oficial, viile sale mulțumiri personelor notate mai jos cari prin darurile ce au făcut școlei practice de agricultură de la­ Strihareț, au dat dova­dă că se interesează de progresul învățămân­tului agricol. D. C. Fontăneanu, deputat și mare propri­etar a oferit gratuit 3 pluguri, cari au arat în 4­­ file 9 pogone; D. Atanasiu proprietar, 2 pluguri, cari au arat în 3­­ file 4 pogone; ] D. Platone, mare arendaș, 3 plugurij cari au arat 3 pogone in 2­­ file; D. I. Iónidi arendaș 2 pluguri, cari au arat 2 pogone in 2­­ file. D. C. Milcoveanu a oferit gratuit 3 banița de orz și 3 de ovăz pentru semințe; D. Vasila­­che George, idem 200 pueți de diverși pomi, pentru pepiniera școlei 200 marcate de popu­­lus­ piramidales, 200 rădăcini de diverse vari­etăți de fragi și căpșune, 150 bulbi de diver­se plante de ornament și 200 oca cartofe pen­tru semințe; D. Alois Pfitner, idem mai mul­te plante de ornament, precum și 300 grame semințe de muștar. La legațiunea română din Petersburg n’a mai remes de­cât un secretar de cl. II, atât ministru plenipotențiar dl. N. Cre­­țulescu, cât și primul secretar d. Al. Em. Lahovari, se află in București. Cu părere de rău citim in «Voința na­țională" că d. general Dăvila se află greu bolnav la Sinaia. Urăm din suflet neobositului general o grabnică însănătoșare. Cetim în „Românul ® Din pinacotica din Iași s’au furat acum cât­va timp un tablou de mare valore, u­­nul din rarele tablouri originale ale ma­eștrilor mari cari se găsesc la noi în țară. Tabloul dispărut era un originar lucrat ii« man«tmi .David Triers. având drept subiect «Trei țărani olandezi în jiurul unei mese, și în fund cinci alți țărani o­­cupați cu jocul cărților. Tabloul remăse­­se moștenire penacoticei din Iași din fru­­musa și prețiosa colecțiune de 15 tablo­uri ale răposatului Sofronie Vârnav. Furtul­­ a comis Sâmbătă în 18 Fe­­vruarie; a doua zi, Duminică, toți elevii au fost chemați dinaintea directorului ; din spusele lor s’au ivit pre­care bănueli în sarcina elevului G. Popovici, care avea să plece peste două­­ zile la Roma. Tóte perchisițiunile fiind zadarnice, d. Popovici a fost lasat să plece. Tabloul nici până astăzi nu s’a găsit. Directorul își încheie ast­fel raportul câ­­tră minister, din 4 Iuliu. «Dacă propunerea supt-scrisului ar fi fost ascultată, când am semnalat că s’ar putea înlătura asemenea nenorociri prin întărirea de pereți a tablourilor cu șuru­­iburi și chei de siguranță ca în străinăta­scădere de 115il35,117 lei pentru anul 1883 față cu 8S. Din tabela țăriilor de provenințâ a obi­ectelor importante, reiese că importul Aus­tro-Ungariei in fiară la noi a crescut de­­ la un la altul cu suma de 19,457,977 ; I afară de acesta teifră, mai găsim urcate in mod destul de­ însemnat cifrele impor­tului german și finances. Mai mult de­cât tote însă, a crescut importul englez, care , de la 45,430,204 lei cât era in 1882, s’a­­ ridicat la cifra de 78,743,251. Nevoind să atingem pentru moment ces­­tiunea balanței comerciale, am dori să știm dacă oficiul statistic al ministerului de fi­­­­nance a ținut samă de observările ce s’au făcut in Cameră asupra modului cum se face statistica esportului nostru ; între al­tele s’a fost­­ lis mat cu samă că multe ci­fre lipsesc, din cauză că nu se ține samă de articolele cari sunt scutite de taxa de esport. Gestiunea e destul de delicată pen­tru ca să avem dreptul de a cere să ni se dea cifrele cât mai exact și in întregime, alt­fel conclusiunile nu pot avea valore. (Teleg.) Economia nalionala si internaționala Societatea comercială De anul trecut, tinerimea comercială a Capitalei a fondat o societate cu scop de a capitalisa economiile realizate și a se cultiva. La 1 iulie trecut, tânăra societate împli­nea un an de viață. Sfătuind pe toți ti­nerii funcționari comerciali să intre in So­cietatea «Viitorul tinerimii comerciale“, a­­mintim aici că taxa de înscriere e de 1 leu și 2 lei cotisația lunară. Statistica comercială . In numărul de la 17 Iuliu, „Monitorul oficial” publică o tabelă comparativă de import și export pe anii 1882 și 1883. In raport cu 1882, importul nostru a crescut cu­­ 1 1,055,257, iar exportul a scă­zut cu 24,079,220, ceea ce dă in total o CRONICA ESTERNA ) Austro-Ungaria. Iată in ce­ cuvinte (ziarul «Obzor» exprimă adevăra­­­tele simțăminte ale boemilor față de ma­­­ghiari: j «După experiențele trecutului și ale presentului este greu a afla un motiv pen­tru simpatii între unguri și Cehi. E greu de a susținea relațiuni de simpatie cu o națiune care in sălbătăciea ei a în trecut și pe Mongoli, care a luptat in contra părinților noștri, a distrus imperiul mare morav și a nimicit Belgradul nostru așa că ații nici de urmă nu’i mai putem da. E greu a trăi in amiciție cu un popor, care lucră și năzuiește ca să nimicească pe fra­ții noștri Slovaci, pe care i-au smuls de la peplul mamei slave, spre ai despoia de limba, de conștiința și de cultura lor na­țională, și pentru cari nu cunosc de­cât asuprire fără margini. «De repetite ori au negociat conducă­torii națiunei nóstre pentru o împăcare politică cu conducătorii Maghiarilor, dar­ tot de­auna fără succes. Noi nu putem să fim nepăsători față de sorta fraților noș­tri, a Slovacilor. Voim să le dăm sprijin moral in lupta lor pentru existența nați­onală. Acesta insă nu o putem face, dar o vom simpatia cu inimicii lor cei mai ma­ri. «N’am avea să­­ li cer ,ric ' mizei onorifice a oast­i pacin.Ci ghiari. Dar o asemenea visită nu este ficientă, spre a privi din acești olspeți un fel de deputațiune a ui mag­­i.­re a a’i întâmpina cu simpatii, pe cari nu ie putem simți până atunci, pănă când Ma­­­ghiarii nu vor renunța cu desăvîrșire la maghiarizarea și asuprirea fraților noștri de un sânge, a Slovacilor, precum și a tuturor celor­l­alți Slavi din Ungaria . Turcia, în capitala Turciei se in­­teresază totă lumea acum de persana vii­torului patriarh ecumenic. Demisionatul patriarh Iachim are numeroși partizani între representanții sosiți din provincii, representanții din capitală aparțin de a­­semenea partidei sale. Ambasada rusă se — Pe­ acest călugăr. — Așa! — Dar nu’i el care­ a voit să omore pe regile ? — El n’a fost de­cât brațul care lucrază, dar nu capul care hotărăște. — Cu tote acestea, Ilise Crillon, eu am un pre­sentiment că el ne va causa o mare nenorocire. — Drace,­­lise Maurepin, mă duc să-l prepar cu voe sau fără voie să spună adevărul. Apoi adresându-se către regele de Navara, urmă : — Sire, dacă voești să mă urmezi cred că vei rîde puțin. —■ Eu, Lise Crillon, mă duc să vorbesc cu d. de Harry, consilier­ul Parlamentului, pentru procesul ducesei, căci nu vom avea pace de­cât numai în­­ ziua în care ea va fi închisă la Vincenes. Maurepin și regile de Navara părăsiră cabinetul regelui. Inchisorea în care inchisesă pe călugărul Jacquot era o sală subterană, destul de spațiosâ și in care pătrundea, printr’o gaură ce era spre Sena, puțin aer și lumină. Călugărul după ce fusese rânit de spada lui Mau­repin la Chateau Thierry, fu transportat in litieră ca un prinț, și căutat de doctorul regelui. Dar’l pusese în inchisere in acesta sală, și­­ lina și noptea era păzit de­ o sentinelă ce era pusă la ușă și care-l vedea prin­ o mică ferestruică ce era gri­­lată. Regile de Navara și Maurepin se opriră la ușa închisorei. O rază de lumină a lunei care trecea prin acea gaură, cădea tocmai pe patul prisonierului. Maurepin depărta sentinela și se uită prin acea ferestruică. — Ce faci ? el întrebă Enric. — Sire, răspunse încet Mauvepin, voesc să te fac să judeci talentul meu de ventrilog. Și dirijându-și vocea de­asupra patului în care dormea călugărul, Mauvepin strigă: — Jacquot! Jacquot! Călugărul se deșteptă. — Jacquot, repetă vocea lui Mauvepin, tu vei a­­pare în curând înaintea lui D -leu. Jacquot se ridică in sus și strigă cu o voce su­grumată. —r- D-­Leul meu­ cine mă chiam­ă și’mi vorbește ast­fel ? — Un trimes al lui D-­leu care vine să te facă ca să te pocăești. Jacquot se înfioră de la cap pănă la piciore, căci luna care’i lumina Inchisorea putu să’i asigure că era singur. XXV. De cinci­spre­­zece­­ Zile, existența sermanului frate cerșetor era atât de aventurosa în­cât nimic nu’l mai putea mira. Jacquot după ce se ridicase in sus și se convinse că era singur, tenase sigur că vocea ce el auzise lângă dânsul era a unui spirit ceresc. De aceia el găsi necesar a se asigura de adevăr. — Ah!­­lise el, D-d­eu’mi trimete un înger. — Da, răspunse vocea care părea că esă din fun­dul pernei. — Ce voești cu mine spirite ? — Să te luminez. — Și eu doresc acesta, căci de mult timp viața-i plină de întuneric pentru mine. — Și ce vrei tu să știi ? — Mai întăi voesc să știu dacă sunt călugăr, sau gentilom. — Tu ești călugăr. — Atunci de ce m’a îmbrăcat un pagiu ? — Mai întăiu pentru a te jystifica, și apoi... Vocea se opri. — Ș’apoi ? întrebă Jacquot. Pentru a te împinge să comiți o crimă. — Ah­­ făcu călugărul. — Nu erai tu să asasinezi pe regile ? — Adică, răspunse Jacquot, era un demon care’i luase figura. — Te’nșăli, căci era regile’n persona. — Ești sigur d-ta ? — Da, pentru că sunt un spirit ceresc, un me­sager al lui D-­leu care vede tot, știe tot și pre­vede tot. Și vocea lui Maurepin pentru a’și da un caracter mai asigurător începu să se joce în cămeșa călugă­rului și făcu să’i vibreze peptul. Călugărul tresări, si­­ lise c’un accent de-o spaimă inocentă. — Dar spiritele cerești au nume ? — Unele. — Și care’i al d-tale? — Vocea poporului, adică vocea lui D-­leu, răs­punse Mauvepin. Așadar D-­leu vede pe Loreni dom­nind la Paris, și bugheși și sărăci mor de fume sub pretext de religie. — Adevărat,­­lise Jacquot, creții d ta acesta ? — Da, căci D-­jeu’i cu regile. — Ah! făcu Jacquot c’un aer de îndoială. — Și probă’i că tu ai primit o bună lovitură de spadă, când după consiliurile perfide tu erai să’l a­­sasinezi. — Acesta’i adevărat, murmură Jacquot. Ei bine, spune’mi ce’mi vei ordona ? — Să spui adevărul. — Dar ce numești d-ta adevărul ? Narațiunea tuturor evenimentelor stranii ce ți s’au întâmplat din­­ ziua în care te-ai dus să cerșești la Saint-Cloud. ^ — Unde recile a pus de m’a bătut,­­lise călugă­rul cu un accent de ură. — Regile credea că are dreptate. — Frumosa dreptate ! murmură Jacquot cu a­­mărăciune, ca să bată un serman călugăr. — Pentru că regile se înșela. — Și cum ? — Nu erai tu calare pe Baltazar ? — Da. — Ei bine! tu ajun, unul dintre frații tăi de re­­ligiune calare ca și tine pe Baltazar, a venit să strige sub ferestrele castelului: Jos Valois! să tră­iască Ligue! Și regele a recunoscut magarul și a crezut că’i tot acel călugăr. •— Ah! acesta’i altceva, Ilise Jacquot, găsind lu­crul forte posibil. Dar dacă va trebui să spun ade­vărul, cui voi spune ? — Parlamentului. — Cum­ Parlamentul mă va interoga ? — Chiar mâne de dimineță, și-ți ordon să afirmi că d-na ducesă de Montpensier te-a împins ca să a­­sasinezi pe regile... — Dar dacă nu voiu voi să spun ? — Atunci te voi tortura. Jacquot se’nfioră. Vocea părăsi cămeșa călugărului și refugindu-se, în bolta închisorei, deveni amenințătăre. — Știi tu,­­lise ea, ce’i tortura ? (Va urma/

Next