Curierul Foaea Intereselor Generale, 1884 (Anul 11, nr. 3-146)

1884-10-24 / nr. 121

CRONICA INTERNA ______ * M. S. Regele a trimis d-lui I. C. Bratianu urmatorea scrisore: Scumpului Meu președinte al consiliului, „Cu ocasiunea serbarei a cinci­zeci „a aniversarei de la căsătoria iubiți­­­lor Mei părinți, am primit din tóte „unghiurile Țerei cele mai căldurose „felicitări. „Același sentimente vii, cari pu­­­rurea­le au încuragiat, manifestân­­­du-se în tote momentele solemne a­­­le vieței Mele, de când destinul ei „s’a contopit cu menirea frumósei „nóstre Românii, au sosit și de asta­­„dată credincióse­le’mi dovedescă încă „o dată dragostea scumpului Meu po­­­ por pentru Mine și întreaga Mea „familie. „Iți poți dar închipui cât de mult „au trebuit ele se bucure inima pă­rinților Mei și a Mea. „La acesta nouă dovadă de iubire, „ce cu recunoscință am primit, te rog „se aveți din parte-Ne, tuturor, înal­telor Nóstre mulțumiri, și să’i asi­gurați că noi privim dragostea na­­­țiunei române ca cea mai străluci­­­tore podobă a domniei Nóstre; iar „devotamentul ei pentru Coronă și „Dinastie, ca cel mai prețios dintre „bunuri.“ Sigmaringen 12 (24) Octomvrie 1884. CAROL. I. P. S. S. Mitropolitul Primat, cu ocasiunea serbarei de la Sigmarigen, a felicitat pe Majestatea Sa Regele prin următoarea telegramă: „de mare preț punem pe sentimentul „și devotamentul ce în tote seasiu­­­nile ca și la acesta, clerul nu a lip­­osit de a Ne da. „Mulțumindu-ne atât Eu cât și „scumpii Mei părinți, pentru rugăciu­nile ce ați adresat A­ Tot­puternicu­­­ lui în acesta fii de serbare, Ye ru­­ngăm, înalt Prea Sfinte, să fiți inter­­„­prețul recunoscinței Nóstre către toți „slujbașii Bisericei române.“ CAROL. Majestăței Sale Regelui României, Sigmaringen. „Biserica Română, profund atașată „Tronului și Dinastiei, înalță către „Dumnezeu rugăciunele sale, in a­­­cestă <fi memorabilă care serbeză as­­„tâ<ji familia Regelui, și prin mine, „umilitul organ, prestata respectuasele „sale felicitări și caldurosele sale u­­n rori pentru Majestațile Vostre și Au­­­guștii Lor Părinți.“ (SS) I Calinic, Arhiepiscop Mitro­polit Primat al României. La acesta telegramă Majestatea Sa a bine-voit sa răspundă prin urma­tórea scrisorei înalt Prea Sfinte, „Caldurosele urări ce Ne-aț­ trimes „pentru cea de a cinci­zecerea ani­versară a căsătoriei scumpilor Mei „părinți, ’Mi au umplut inima de bu­­­­curie. „Înalt Prea Sânția Voissră sciți cât M. S. Regele plecă la 4 Noemvr, s. n. de la Sigmaringen la Nurem­berg unde se întâlnesce cu M. Sa Regina, care soseșce de la Rhin, de la castelul de Neu-Wied. M. S. Regele și Augusta Sa Soție pornesc de aci la Viena, la castelul de Luxemburg unde vor petrece că­­te­va z­ile. M.M. I­. Regele și Regina sunt așteptați în capitală la 12 (24) No­­emvrie. D. D. Sturdza, ministrul afacerilor străine, a sosit in capitala, întorcân­­du-se de la Sigmaringen. Juriul special pentru exposițiunile și concursurile agricole și industriale ce vor avea loc in anul curent, in județul Botoșani se va compune din d-nii: T. Timuș, Lascar Iamandi și C. Savinescu, aleși de consiliul jude­­țian, și din d-nii Ilie Ciolac, Gh. Rusu, Vasile C., Teodor Boianu, C. Ghe­­leme, Gh. Ciolac, Gheorghița Goilav, Cristea Manea și Neculai Ionescu, nu­miți de guvern. De asemenea, juriul special pentru exposițiunile și concursurile agricole și industriale ce vor avea loc in anul curent in județul Neamț, se va com­­­­pune din d: Vasile Stan, Cristea Ta­­­­toiu, Ion Ioniu, Dimitrie Corbu, Gri­­­gore Sturza, aleși de consiliul jude­cați, și din d-nii: colonel Eugeniu , Alcaz, Enachu Cantemir, loan Ghimi­­cescu, Constantin Jolea, Manolache­­Galino și Iordache Nanu, numiți de I­a guvern. Exposiția agricolă și industrială va­­ avea loc, in orașul Peatra și va dura i de la 16 Octombre până la 1 Noem­­bre 1884, iar concursurile de pluguri pentru arături vor avea loc in Ziua de 20 Octombre 1884. Institutul medico-militar.­S’au nu­­mit sub-director și profesori ai insti­­­­tutului medico-militar, cu diurnă de 1­1150 lei fie­care din d-nii. Medicul de corp de armată docto­­­­rul Petrescu Zaharia, profesor de hi­­gienă militară; 00 tul de BALARSAN, lectoralâ. Medi­lent clasa II doc­torul P­ore, sub-director și profesor ale armatelor, epi­demiolo­gile cari dau loc la scutire reforma, legile, regulan­strucțiunei medico­militare Medi­se doctorul Demos­tene A­sesor de medicină operato: ia topografică ; Medi­sie doctorul Nico­les­ Xi de bandaje, apa­rate de clinică chirurgi­cală. Buc­­la guvernamentală a ținut­­ viitorelor alegeri comuni­ste in colorea de albastra , mai multor dis­curi, s­­i proces-verbal prin care se­­ v 3 recunoște de ne­cesar l­a guvern, se recu­noște conducător d. Ioan Brătian susține guvernul ac­tual cu viitorele alegeri pe toți ce propuși de comite­ Impăr­țirii a alegătorilor. Viner­­ea Curței de casațiune, secțiu­nea făcută de mai mulți alegăto contra modului cum pri­măria alegetori pe secțiuni. Se ș­ti, ascultând cine știe ce șopte i­ul contra incheierei con­siliului­otivele că, ori­cum ar fi împărț­ii tot nu sunt împedicați de a și apoi acestă împărțire fiind­­ idividual, un numar pre­care c­oate cere schimbarea ei in nui ței. Con­ștințe s’a făcut recurs in casații Cur­ită de d. prim-președinte Al. C. de d-nii membrii Giani, Prede , Crețeanu și Schina. Per recursului se presintaseră Mai run,gi­u----------câți din cei mai însemnați ai baroului bucureștean. Prin șalele curiei se vedea și d. primar N. Fleva. După îndeplinirea formalităților obicinuite, luă cuvântul d Ion Pallă. D-sa demonstra că primăria, împărțind pe alegători după secțiu­nile polițienești, iar nu după cele stabilite de comună, a cărat intr’un mod vădit legea. Așa, d. e., ‘ colegiîir III cuprinde 4600 alegători; după lege, acest colegiu trebue neapărat să fie împărțit in 5 secțiuni, și cu tote acestea primăria nu face de­cât 4 secțiuni. Și chiar pe acestea le-a distribuit, ast­fel în­cât un a­­legetor este silit, ca să voteze, să mergă din un cap al Bucureștilor la cel-l-alt. Cât despre motivul invocat de tribunal că dreptul de contestațiune in contra împărțirei pe secțiuni a alegătorilor aparține individual fie­cărui alegător, dar nu colectivității, ci. Palia, cu te­stul nouei legi electorale in mână, demonstreză victorios că interesul ca toți a­­legătorii se mergá la vot fiind al întregului corp electoral, contestațiunea contra ori­cărei piedici ce s’ar pune alegătorilor pote fi făcută de orici­cine, in numele colectivității. Curtea declarându-se luminată, in urma ple­­doariei d-lui Pallă, se retrage in deliberare. Pentru a o ajuta in discuțiunea ei, recuren­­ții formaseră niște liste electorale împărțite conform legii, pe care le-a și supus revizuirii înalților magistrați. In timpul deliberării, care dureza mai bine de o oră, mai mulți cetățeni incongiură pe d. primar și-i­nxplică arbitraritatea făcută de consiliul comunal. Argumentele ce i s’au adus au fost așa de puternice, in­cât chiar d-sa a fost silit să re­­cunoscă dreptatea contestatarilor. La redeschiderea ședinței, d. prim-preșe­­dinte pronunță­otărîrea . Pentru considerantele ce se vor vedea, cur­tea admite recursul in ceea ce privește cesti­­unea de drept, il respinge %nsă in ceea ce pri­vește faptul, ne putem­ duse substitui consiliului comunal pentru a dresa noi liste electorale Cu alte cuvinte, Zice „Națiunea" după care estragem aceste dare de samă. Aveți drep­tate, dar nu v’o putem da." Membrii Curței de apel din Focșani, trași la sorți pentru a presida bi­rourile electorale din acesta circumscripție, sunt repărțiți ast­fel : Covurluiu, d. prim-președinte Hănțescu ; Putna, d. Prodan; R.­Sarat, d­­. Piteșteanu; Tecuciu, d. I. C. Robescu ; Tutova, d. S. Ho­­ciung , Brăila, d. Jurașcu. Un nou remediu in contra filoxerei. Flagelul filoxerei ne bântuie și face pustiiri. El a distrus deja câte­va vii renumite și a­­menință a se întinde și la altele. Pagube am încercat dar, căci ori­ ce vie dis­trusă e o pagubă nu numai pentru proprieta­rul iei ci și pentru țară, de vreme ce se îm­puținează producerea și deci—trebuință fiind —să înlesnește și mai mult vinului străin pu­tința de a se introduce și a se vinde in țara. Dacă flagelul se va întinde, perderea va fi din ce în ce mai mare. E dar o chestiune de bună gospodărie de a cerceta și a găsi mijloce pentru stîrpirea ră­ului chiar de la inceput, căci—lăsându’l să se întindă—cu mult mai greu, dacă nu peste pu­tință, ne va fi să’l stîrpim, când va deveni ge­neral. Ceea ce n’a putut face Francia, cu imensul său capital material și științific, ar fi o ne­­bunescă ilusiune să ne închipuim că vom pu­tea face noi. Trebue dar ca pe când răul e încă la înce­put, să ne grăbim a întrebuința mijlocele cari au dat bune resultate aiurea. Să ne folosim cu alte cuvinte, de experiența celor­l­alți. In acest scop, cum am făcut și altădată, pu­nem supt ochii cititorilor încă un mijloc, care e recomandat ca fiind in stare de a stîrpi fi­loxera. El e inventat și recomandat de ingeniarul italian Leopold Gigli din Florența, care l-a supus deja Academiei de științe din Paris și ministerului de agricultură, comerciu și indus­trie al Italiei. Acest mijloc se osibește de cele pană acum cunoscute prin aceea că e forte simplu și prac­tic. El constă in a pune la începutul primăve­­rei, supt rădăcinele viței, cărbune de lemn (de preferință castan) care să fi stat mai îna­inte, în timp de câte­va zie. În petroleu Dânsul asigură că o singură întrebuințare le de ajuns pentru a face să dispară acel gros­­nic flagel Multe persone competente din Italia pri­vesc ca infailibile, remediul descoperit de in­geniarul Gigli șî’l susțin cu entusiasm. II recomandăm și noi vinicultorilor din Pra­hova și in special acelora ale căror vii sunt bântuite de filoxeră. Nici o greutate, mai cu osebire in acea lo­calitate nu presintă aplicarea lui. Petroleu e in abundență și destul de eftin la prețurile ce se esploateza in Prahova. Cărbuni, fie și de castan, nu e forte greu să se găsască. Deci, cu o neînsemnată cheltuială, ori­cine își pote procura materialele ce constituiesc remediul de care vorbim. A nu'l întrebuința, a nu’l încerca ar fi a consimți la peirea viilor. (Românul.) CRONICA LOCALA —­­ *** (Întrunire electorală). La 21 Oct. a avut loc o întrunire imposantă electo­rală a partidului liberal-național in sala pri­măriei.—D­ C- Maghistan a fost aclamat de președinte al Adunărei.—­D. C. Cerchez a ți­nut primul discurs, arătând importanța scopu­lui întrunirei, importanța viitorelor alegeri parlamentare etc.— Pupă d-sa a vorbit d. D. Țăcu, detaliând motivele politice cari au ho­tărât pe fracțiune a părăsi calea de oposi­­țiune contra acestui guvern și a intra cu ho­tărâre nestrămutată in acțiunea și linia cea mare de politică a partidului liberal-național. —A venit la rând d. C. Dimitrescu, d-sa a vorbit asemenea in sensul d-lui D. Țăcu. A­­clamațiuni entusiaste au însoțit tote aceste dis­cursuri.—In fine au mai vorbit d. V. Gheor­­ghian, C. Rojniță și T. Cristodulo, toți acla­mați cu aplauze frenetice. — Pentru astă­zi pu­­blicăm numele personelor propuse de candi­dați de către partidul „liberal-național" —Nu vom întârzia a publica și numele personelor propuse de partidul opus îndată ce vom primi informațiuni relative. *** (Serbarea centenară a lui Hori­a). Conform programului publicat in numărul precedent al ziarului nostru, acesta serbare s’a celebrat in orașul nostru Duminică 21 Octomvrie într’un mod demn de o aseme­nea ocasiune. Suntem siguri, că dacă o plaie torențială n’ar fi survenit, acastă serbare era să fie una din cele mai frumose. O procesiune mărățâ, la care a participat o mulțime con­­­­siderabilă de cetățeni, a parcurs stradele o­­­­rașului cu stindarde, turcii șî in sunetul mu­zicilor.—Acestă procesiune s’a oprit la statua lui Ștefan cel Mare și la monumentul lui Ghica-Voevod.—După acesta un banchet splen­did avu loc in salonele marelui otel Traian. Cu discursuri, toaste și o veselie nespusă să fim­ acestă serbare pe la orele 1 după mezul nopții, după care se împrăștia lumea nume­­rosă. (Exposițiunea cooperatori­lor români din Iași) s’a închis Luni 22 Octomvrie. *** (T­e­a­tr­u național). Mâne Judi £ 5 Oct., se va represinta pentru ântăia dată piesa „Bărbierul de Sevilla", comedie cu cântece iu 4 acte de „Beau­marchais”, tradusă de d. C. Bălănescu.­In studiu sunt mai multe piese interesante. *** (P­â­n­e lipsă la c­a­n­t­a­r.) Suntem positiv informați că pe la măhălăli și chiar în multe locuri din centrul orașului, pănea care se vinde consumatorilor are o lipsă de mai multe grame, așa că la 2 kilograme, cum­părătorul găsește o lipsă de 100 grame. A­­dresându-te sergentului, îți răspunde că acesta chestiune nu e de competența lui; te duci la sub-comisar sau comisar, te­mănă la Dl. Aga și acesta mai departe la Dl. prea marele.— Oare cui se se adreseze bieții nevoieși spre a gasi dreptate? *** (T­i­m­p­u­l) este de câte­va zile foarte aspru, pilele trecute a căd­t­t o zăpadă care nici astăzi nu a dispărut încă din posițiunile mai elevate ale înconjurimei orașului Iași j Y (Paiața, Socola, Repedea etc.) Nu credem ca­ v acesta rigore a timpului ar trebui să fie toc­mai vre­o prezicere de resbel cu Rusia, însă credem ca póte servi de secțiune buna pentru toți acei cari nu s’au pregătit incă in contra intemperiilor timpului *** (M­ă­s­u­r­i c­i­udate la frontiera română de la Ungheni). De mai multe ori s’a întâmplat că diferiți pasageri au fost opriți la frontieră sub diferite pretexte și au trebuit să treca prin risce purgatorii­,care nici se pot descri.—Ast­fel Luni sera, cu trenul de 3 jum. p. m. un călător nobil englez, un lord Syches cu familia sa, întorcându-se din Ru­sia, voia să treca pe la Ungheni spre a-și ur­ma călătoria sa in patrie. — Aci autoritățile române îi opriră trecerea sub cuvânt că pa­șaportul său nu era visat de consulul român din Odessa. — Lordul, grav bolnav, voind a scapa mai curând de o întârziere zadarnică , propuse autorităței nostre ci va lasa pe ser* «Hei! Topas! Vino degrabă!* ♦ Văduva Gallei de abia că pronunțase acest ordin, și an barbat, care se părea a fi dormit în una din luntrele de pe malul rîului, sări în sus ca celerita­tea unui palat și se apropia alergând: «Bată-mă’s, stăpână, ce este?* Bărbatul era într’o etate de aprope trei­zeci de ani îmbrăcat cu’n costum de marinar cam teatral. Nu era de o statură naltă, dar îndesată, și din mus­culatura corpului său se putea cunosce că poseda o putere neobicinuită. «Topas», se adresă văduva Gallei către dânsul: «aci sunt patru boeri, cari doresc să facă o preum­blare cu luntrea. Tu vei lua pe frumosa Liza, vei pregăti ce trebuie și vei însoți pe d-lor. * «Prea bine. Dacă voiesc d-lor putem pleca la mo­ment. Frumosa Liza este gata.* După ce se suită călătorii în luntre și se așea»ză cu rîsete și cu zgomot pe diferitele bănci ale luntrei, întrebă Topas unde să-i conducă. „Să ne conduci în jurul foburgului St. Etienne,* Zise Fabrice, „și-------* «Cum? Ce? strigară Matildă și Adela ca dintr’o gură. «Să ne întorcem la oraș ? Acesta s’ar numi să mâncăm pâne g­ură în 7i de serbăttdre — —nici că voim să seim de una ca acesta—voim se mergem colo de vale, sub umbră, între casele și vilele câm­­penesci.* Fabrice își încreți sprincenile: «Vă las numai să gândiți*, Zise el cu o disposi­­țiune rea învederată, «că vor trece două ore până ce vom ajunge acasă.* «Hm! Pentru acesta nu trebuie să vă îngrijiți prea mult! Cunosc prea bine pe Liza mea cea fru­mosa și ea cunosce asemenea brațele mele ! In tim­pul cel mai scurt vă voi reconduce acasă!* «Ce însemnază acesta Fabrice, că nu vrei să mer­gem colo de vale?* Zise Matilda și rîse.* «Pate că creditorii tăi posed acolo visele lor? Lasă’i să vină numai, scumpul meu, și să ai încre­dere în unghiile și dinții noștri ! Aide, aide! iubi­tul meu Fridolin, să călătorim în josul apei!” Cu trei lovituri de vâslă împinse luntrașul pe Frumosa Liza în curentul apei lăsând-o să plutiască în voie. Fabrice, care se părea a fi recâștigat în curând buna sa disposițiune, își aprinse o țigară și cei­l­alți trei imitară exemplul său. Timpul nici că putea fi mai favorabil pentru o a­­semenea preumblare. Malurile fluviului se presintară în decorul lor cel mai frumos, și disposițiunea veselă a călătorilor părea a fi în armonie cu natura abun­dentă și înfiorindă. Se cântau cântece vesele și des­trăbălate. Pascal luă parte activă la aceste cântări, pe când Fabrice se părea a fi afundat în gândiri profunde. In acest timp înaintase luntrea o distanță buni­cică în josul apei și pe ambele maluri, începeau a se ivi primele vile între verdâța malurilor, cari des­fășurau o eleganță și o splendore tot mai mare cu cât luntrea înainta mai departe. Cântecul amuțise, căci cele două frumușețe aveau acum destulă ocupațiune de a admira sau de a cri­tica aceste vile și casteluri. Chiar și micul baron fu încântat de frumuseța peisagiului și fu cuprins de un acces mic de lirică. «Mă jur pe viața mea că este fórte frumos aici, adică pitoresc și idilic și așa mai departe. Pot zice că afară de teatru n’am văzut altă decorațiune mai decentă, alte culise mai minunate de­cât acestea. In adevăr fórte pasabile și decente totul verdața acesta și toți acești arbori—și așa mai departe.* «îmi pare bine, domnule baron.» Zise Matilda că aceste maluri se bucură de admirațiunea d-tale! Soii ce­va ? Ar fi bine să cumperi una din vilele a­­cestea și s’o presentezi Adelei. Bata ce ași numi eu decent.» «Hm! Cine scie ce voiu mai face, dacă voi cliro­­nomisi o dată pe unchiul meu !* «Pe unchiul d-tale ? Ce fel de unchiu ? Fericitul are un unchiu, pe care se așteptă a’l clironomisi! Cum se află acest unchiu, vreți să întreb ce vrâs­­tă are ?» Cu ast­fel de întrebări bombardază tinerile fete pe baron, care nu mai putea de bucurie. «Ce vrâstă ? Cinci-zeci de ani!» surise el. «Cinci-zeci de ani! O, ce creatură malițiosă! Să ne încete cu asemenea speranțe !* esclamă Adela lo­­vindu-l ușor cu umbrela ei. «Pănă ce va muri acest unchiu, poți muri și învia tu de trei ori. Unchiul te va clironomisi de zece ori, până ce-l vei clironomisi­ta, ființă păcătosă și debilă. Păcat cu sumanul unchiu a devenit o simplă spumă de sopor, —eată o vilă, barane, pe care mi-ai putea-o cumpăra la moment!» Și Matilda și cei c­oi barbați îndreptară privi­rile lor în direcțiunea ce o indica Matilda cu um­brela ei De abia zărise Fabrice vila indicată, tresări el u­­șor și fața lui deveni atât de palidă, că pentru u n mo­ment se defigurase cu desăvârșire. Din norocire nu observase nime din societate a­­castă schimbare și după câte­va secunde fața lui își câștiga liniștea obicinuită. El se uită și acum cu coda ochiului spre vilă, participând și el la admi­­rațiunea generală, și acesta era de ajuns. «Nu poți să ne informezi,­ bravul meu marinar, cine este proprietarul acestei case?» se adresă Ma­tilda către luntraș. «De­sigur, că vă pot informa. Propriet­arul aces­tei case este, sau mai bine era domnul Frederic Bal­tus, care a fost omorât, sunt acum vr’o șase luni și omorâtorul căruia va fi decapitat mâne în piața orașului Melun.» Pascal și cele două fete scosera un țipet de sur­prindere și de spaimă. In fața lui Fabrice Leclere nu se mișcă nici o trăsătură. Vila, asupra căreia Adela atrăsese atențiunea ge­nerală, era una din edificiele acelea clădite din că­­rămizi pe jumătate arse, pe jumătate din petre bru­te, construit în stilul cel mai cochet de reneșansă, cu o mulțime de turnuri și turnulețe și cu o fațnda de tot neregulată. Razele sorelui, care cădeau oblic în gramurile ferestrelor castelului, produceau un joc armonios și minunat de culori în reflexul mnicelor gramuri. Casa era înconjurată de un parc de o întindere de patru sau șase fălci, al căruia arbori vechi de sute de ani, formau grupe forte incantatore. O scară cu o rampă îndoită, a casta grilaj a trebuit să fie construit de un sculptor forte abil, conducea la por­talul boltit al castelului, pe când intrarea in parc era reservată printr-un grilaj forte minunat, care a­­parținea după tota probabilitatea unui proprietariu vechi, francez și care din întâmplare a fost arun­cată la malurile acestea. (Va urma).

Next