Curierul Foaea Intereselor Generale, 1884 (Anul 11, nr. 3-146)

1884-07-22 / nr. 82

Anul al Xll-ljba No. 82. Prețul Alion,­ei Auuneiurilor IN 1ASSI, pe an, 24 fr.—pe semestru 12 fr.— pe trimestru 6 fr. DISTRICTE, pe an, 28­­ fr.—pe semestru 14 fr.— pe trimestru 7 fr. STREINATATE . . ■/...................... 40 fr.— INSERȚIUNI ȘI RECLAME, rândul . . 60 bani. sTIRI LOCALE / „ . . 1 fr.— EPISTOLE NEFILANGATE, nu se primesc.­­mănciuri: Pag. I, 50 b. Pag. IVI, 40 b. Pag. IV, 30 b. An 1890 O ani IASSI Duminică 22 luli. (3 Aug.) 1884. Apare Duminica miercurea și Vinerea CURIERUL (TH. BAL ASS­AN) FOAEA INTERESELOR GENERALE. Oa.lex3.c3.a,r-u.l Septă­ na anei STIL VECHIU I |­­I­U­A | PATRONUL ZILEI TIMPUL DIN SEPTAMANA_______[ STIL NOU | |­­I­U­A | PATRONUL Z­I­L­E­I | Has. Soar. | Apusul Soar. lui Tei ~ I­I Aug. 22 Duminică Sf. mironosiță Maria Magdalena 3 Duminică înv. S. Etienne 4—48 7 27 23 Luni M­artirii Trofim, Teofil și alții ^ Luni S. Dominique 4—49 7 26 24 Marti Martira Christina La 18 iulie, 5 ore sara, Pătrarul in 5 Marți­r S. Ton 4—51 7—25 25 Mercuri t Adorm. Sf. Anne .și Sf. Olimpia tei cu timp frumos și călduros. ® Mercuri Tr. de J.­C. 4-52 7—23 26 Joi Ieromonahul Erloman ^ . S. Gaetan 4—58 7 21 27 Vineri 1 Marele Martir Pantelemon. 8 Vineri S. Justin ^ 4 54 7 20 ______28____________Sâmbăta_________Apostolul Proctor §i Nicanor________ _ Sâmbătă S. Amour, Vigo 4—55 7 19 _ Conrespondeiiți in Strélnatate: Pentru FRANCIA : se primesc anunciuri la D­­Adam négociant-comissionaire 4, rue Clément Paris G. L. Daube & C-ie, 31 bis, Faubourg Montmarte & 31, Passage Verdeau, Paris. Pentru AUSTRIA și GERMANIA la RudolfMosse Seiierstatte No. 3. Wien Vincenz Hrdlicka I., Hauptstrasse No. 36. Wien Rotter & C-o Reimergasse 12 Wien. Pentru ANGLIA la D. Eugen Micoud Londra 81 in Fleet Stree E. C. Manuscriptele nepublicate se vor arde. Un J­r. 90 bani A apărut de sub presă: SIECJEA ELECTORALA j Publicată in Monitorul oficial No. 52 din 9 Iunie 1884.­­ 1 ®­­ Articolele revizuite din Con­­­­stituțiune , (după edițiunea oficială), se află de vân­­s­­tare la Tipografia nóstra cu prețul de 50­­ bani broșura. A apărut de sub presă. REGINA BARICADELOR Volumul I prețul 2 lei, se află de vân­zare la Tipografa nóstra. Ao închiriat pe acuma si de ven­­i­ti­ll IOU IN­cl Zare Casele cu 2 etaje, ale subsemnatului din strada Golia vis-a-vis de porta bisericei cu acest nume, și care sunt reparate din nou, având atenanse bune două grajdiuri, curte spațiosă și fântână in ograda. A se adresa la subsemnatul str. Română No. 15. George Krupenski avocat. JDe arendat Moșia Cucuteni din dist. Iași se dă in arendă de la 23 april 1886, având la aproximativ 2000 fălci pământ, și 600 lo­­­cuitori, de a lua acestă moșie să bine­voiască a se adresa la D-nu Gh. Cozadini strada­­ Română, in Iași, sau pe­­ lisa moșie. ^ Moșia liiteaili sau C'm­.mozia nouă, din jud. Iași, se dă in arendă de la 23 april 1886, având o întindere de 1100 fălci, din care 600 fălci arătură, 400 fălci fânaț și 100 fălci imaș. Dori­torii de a lua acastă moșie se bine-voiască a se adresa la D-nu Gh. Coza dini strada Română, in Iași. Moșia Cazanești ptVĂUfc»­­mu­na Negrești in întindere de 435 fălci, a­­prope, tote arabile, se vinde de veci Doritori bine-voească a se adresa in Iași la subsemnatul­ Nicolai Suțu. INSTITUTUL LICEAL de Domnișoare subt direcțiunea D-nei E. Slumpel, s’a strămutat Strada Carp, casele A. Ghica. Pentru ori­ ce informațiuni a se adresa in noul local. MSI. 21 iulie 1884. CLUBUL COMERCIAL DIN IAȘI IN POLITICA Am­ ajuns la sapă de lemn—strigă totă lumea, și la fie­care pas, în ca­lea nostră nu întâlnim decât miseria pretutindene. Și cum voiți să fie alt­fel când nu ne ocupăm și nu facem decât po­litică ? Istoria ne spune că în imperiul bi­­zantin, ajunsese o vreme în care lu­mea nu se ocupa și nu făcea altă de­cât perm­ându-și timpul discutând a­­supra divinităței lui Christ, asupra ce­lor două naturi etc, în timp ce Perșii, Bulgarii și Hunii predau și devas­tau provinciile imperiului. Dispute ideologice despre diferitele dogme ale credinței poporelor desorganisă statul cu desăvârșire, iar sub Anastasie (491 —518) se și aprinse cel ânteia res­­boi religios care costă viața a mai bine de 60,000 cetățeni! Aceea ce făceau bizantinii pe atun­cea, facem și noi astă­zi, deosebire numai că noi ne perdem timpul cu questiunele de partid și prin urmare cu atât mai rău. Bătălia ce se întâmplă mai dău­­nă și în București cu ocasiunea unei întruniri politice, în care mai multe persone au fost stâlcite, nu ne amin­tește d­e resbóiele ce avură loc în im­periul bizantin pentru discuțiuni des­pre dogme și altele ? Puțin ne lipsește ca se ajungem timpurile acele, și ne e frică că le vom ajunge. Repetăm dar cele­­ zise de noi în­ No. de la 18 a. c. adică că totä lu­mea la noi nu face decât politică și iar politică. Dacă ușa comerciantului nu se des­chide totă viua, vina este a Ini căci nu face decât politică etc. Sunt câți­va ani de când s’a format in Iași un club al comercianților, me­nit pentru încurajarea și susținerea comerciului și industriei naționale, și începuse chiar, mai mult sau mai puțin a se pune pe treabă.... dar din nefericire, acel club n’a durat de­cât forte puțin și se transformă în club politic. Acesta este un adevăr necontestat și probă este demisiunea ce își au dat prin publicitate unii membri ai acelui club. N’avem dreptate ore când­­ zicem că la noi totă lumea se ocupă numai de politică ? S’au luat angajamente ca se depăr­tăm ori­ce afaceri cu jidanii și se nu cumpărăm de la ei decât numai ce nu se va găsi la creștini, și precum ei luptă pentru binele lor, așa se lup­tăm și noi pentru al nostru. Se ține cine­va <1a r­affl­îi, angajament ? Și n’avem dreptate se­­ zicem că nici o dată la noi vorbele nu s’au prefăcut în fapte ? Când ore ne vom pune pe treabă și ne vom ocupa și de chestiunele care fac avuția unui popor ? Când vom părăsi calea ce am a­­pucat, și când ne vom scutura de a­­morțirea de care suntem cuprinși ? Ce nepăsare! Noi nu vom înceta a striga sus și tare: lăsați politica și vă puneți pe treabă căci miseria a ajuns la ușă și-n curând va pătrunde până în călaț •• • Intruniți-vă cu Recile, cu sutele... și luați măsuri de salvare.... Este de datoria vostră comercianți și meseriași de a vă uni și de a lua inițiativa pentru desvoltarea comerciu­lui și industriei naționale, căci voi sunteți amenințați mai mult decât ori­cine alții a vă perde munca și capi­talul adunat ani întregi cu atâta greutate. Uniți­ va mai curând până mai este încă timp și nu vă luați după acei cari nu trăesc decât prin ajutorul in­trigilor de partid și pentru politică. N’așteptați numai dela Congresul economic salvarea vostră căci atâta nu este de-ajuns. Congresul economic își va face da­toria, dar trebue ca și voi să faceți pe a vostră. Dar fericit cel ce va pute înființa o muzica pentru surzi. Și să ne fie permis a întreba pe comercianții și industriașii din Iași: de ce nu se mai întrunesc, ca altă dată, la clubul comercial ? Li se pare are că deja au făcut prea mult pentru comerciu ? Și pentru ce s’au retras membrii acelui club unul câte unul? Suntem siguri un hiúio­tiú ne va respunde la acestă întrebare. Insă totă lumea știe causa pentru care n’au rămas decât umbra din acel club. Drept vorbind, acel club n’au fă­cut nimic pentru comerciu și nu pute face de­ore-ce copii... nu s’au ocu­pat de cât de politică prin ajutorul cărei mulți au reușit a’și face pro­­priele lor interese crescându-și fru­­mose capitale.... Acesta se chiamă d­e a lucra pen­tru comerciul și industria națională ? Ne oprim aici pentru astăzi și pro­mitem că vom mai reveni. A­PA. Dacă în adevăr orașul nostru are pentru moment vre­o trebuință mai vitală pentru el, apoi acesta de­sigur nu pare să fie decât trebuința unei alimentări cu apă în cantitate mai îndestulătorre, decât aceea de care dis­pune astăzi. Condițiunea higienică se leagă în prima linie de acesta trebuință atât de viu simțită, și nici unul din con­­siliurile comunale câte s’au succedat la cârma afacerilor nóstre orășenești, nu au contestat, că trebuința care pri­mează ori­ce înbunătățire ce s’ar pu­tea aduce Iașului, este acea a alimen­tarei lui cu apă îndestulătore pentru tote cerințele populațiunei. Mai mult încă, însuși representanții țârei cari au votat legea prin care să regulamentează modul întrebuințărei celor zece milione acordate Iașului de camera constituantă din 1866, au im­pus comunei nóstre îndestularea ora­șului cu apă suficientă, ca o chestie de primă necesitate pentru el. Cu tote aceste ce vedem că se face ? Nimic sau aprópe nimic. Ba s’au fa­­cut ceva nu ee pare, dar cum s’a dres cum s’a sucit, lucrul au ajuns în statu-quo-ante. Adică, s’a făcut pu­­blicațiuni, anunțuri prin străinătate sî’n țară, caete de sarcină chiar, studii preliminare, în fine tot felul de în­cercări provizorii, și pănă’n cele din urmă, lucrul au ajuns ca de la înce­put, sau mai bine <Jis, a se reîncepe. Precum am anunțat în numărul de alaltăieri al ziarului nostru, o nouă propunere s’a făcut de curând consi­liului comunal în chestiunea apei. Propultorii se oferă a procura orașu­lui atâtea mii de metri cubi, căte va avea nevoie lașul­—ei se obligă a face pe comptul lor tóte instalațiu­­nile necesare care se știe că costă forte scump, și—după expirarea du­ FOILITCH. PONSON DU TERRAIL. 65 REGINA BARICADELOR __ (Urmare). XXIV. In Paris însă ce se petrecuse? Dacă cine­va ar fi intra­ae pe la­­ zece ore sara în capitala regatului Franciei, fie pe porta Bourdeille, fie pe cea de la Chaillot sau pe cea de la Charen­­ton, ar fi avut sub ochi un spectacol forte straniu. Tóte stradele erau încărcate de baricade și par­dosite cu morți. Geamurile de pe la ferestre erau sfărâmate pe pământ, și sângele curgea în rinri. Sgomot însă nu se au­zea pe nicăeri fiind­că bă­tălia încetase, dar Louvril strălucea de lumini, în­tocmai ca cum locuința regală ar fi voit să serbeze teatrul măcelului. Insă Burghesii, cari nu putuse să ia Louvrul, se întorsese pe la locuințele lor, și pe fie­care baricadă erau câte doi Lursi ai regelui ca sentinelă cu ar­­quebusa pe umeri sau cu spada în mână. In fine, tote stradele erau tăcute, dar în aceia ce se numea Prêtres-Saint-Germain-l’Axerrois, era o casă pe stânga încărcată de omeni înarmați ca la o biclută, cari păreau hotărâți a o apăra până la cea din urmă picătură de sânge. Aceștia erau Gasconii regelui de Navara cari pro­tejau casa lui Jodelle, în care stăpânul lor își sta­bilise statul-major al său. Cu tote­­ acestea Enric nu se găsea acolo, el lă­sase pe Noe și Lahire, și se duse la Louvru să gă­­sască pe d. de Crillon. D. de Crillon ținea consiliu în cabinetul regelui. La drepta sa era regile de Navara, la stânga d. d’Epernon, și’n fața lui o masă mare. La capătul acestei mese, era un scaun gol, de­sigur acel scaun era destinat unei persone ce lipsea, și pe care’l aștepta pentru consiliu. — Scumpul meu Sire, și d-ta d-le duce,­­lise Cril­lon, îmi pare c’am făcut, trei părți din afacerea nostră. Succesul încurajase pe d’Epernon, și răspunse cu mândrie. — Hei! îmi pare c’am risipit pe burghesi. — Da, fărâ î ndoială. — Și acum suntem stăpâni pe Paris. — Cel puțin provisor. — Eu cred,­­li se la rândul seu regele de Navara, c’am făcut o bună păscuire, luând in posesiunea nos­­tră pe domna ducesa de Montepensier. Și fii liniștit, scumpul meu cavaler, că Noe și cu Lahire o pă­zește forte bine și nu va putea scăpa. O cred, Sire, dar ași voi să am pe ducele Guise în mânîle mele. — O­e­cât pentru acesta,­­lise d’Epernon, care devenea brav după ce trecuse pericolul a plecat chiar de astă-nopte și acum’i pe drumul de la Nancy. — Știu acesta. — Atunci de ce te mai temi ? — Póte sunt un rău politic, răspunsă Crillon,­dar văd forte clar, și mă tem prea mult de omenii ce’? serv, Un suris alunecă pe buzele lui Enric de Navara. —- Ințăleg cavalere,­­zise el, d-ta te temi că vă­rul meu regile Franciei, pentru care­ am vărsat in acastă napte valuri de sânge, să nu vie să se pună împotriva planurilor nóstre — Acesta’i tema mea, răspunse Crillon. — Ei bine! să așteptăm i­ntorcerea mesagerului nostru. — De două-deci ani de când servesc pe regile Franciei,­­lise Crillon, n’am vă­zut un mai slab și mai nehotărât de­cât el... Și dacă nenorocirea va voi ca să intre in Paris mai nainte de trei­­ zile, vom avea noue baricade. — Din fericire nu va intra­ răspunse o voce pe pragul ușei. Crillon se’ntorse și vă­zu pe Maurepin, care era de carne și de pere, și care intra sub­ blond și­­ b­lond. — Mi-am jucat forte frumos rolul... Regile mă crede mort. — Mort? făcu Crillon mirat. —­ Dar mai ântăiu,­­lise Mauvepin, eată comi­sionul d-tale, d-le cavaler. Și Mauvepin întinse lui Crillon pergamentul prin care-l numea guvernor al Parisului. Apoi el nară între vorbirea sa cu regile. — Hei drace­­­lise cavalerul, eu nu sunt ferme­cător, d-le Mauvepin, și nu pot să înțăleg cum erai d-ta lângă regile fără ca el să te vadă. — Am fost ascuns prin mijlocul unui pagiu ce-i amicul meu într’un cofer al regelui. — Bine! dar el trebuia să’nțălegă că vocea d­­tale eșia din cofer. — Nu, căci vocea mea se scobora când din tavan când din parchet. — Iată ceia ce nu pot să’mi explic. — Dar nu’i nimic de mirare. Acest răspuns făcu pe Crillon, d’Epernon și re­gile de Navara, să scdtă un strigăt de mirare, căci eșise din grinda tavanului, dar nu din gura lui Mau­vepin, care continua a suride. — D-ta ești fermecător ? strigă Crillon. — Nu, răspunse Mauvepin, ci sunt ventrilog. Și el adăogă cu o voce ce părea că e dă din zid: — Acesta va st­­rică că la necesitate vorbesc din pântece. Crillon și cu regile de Navara, începu să rîdă. Apoi Maure din urmă. — Domnilor, ideia mea’i ca să mergem mai iute în lucrare. — Așa’i,­­lise regile de Navara. Dacă vrești să judici pe ducesa trebue să ne grăbim, căci vărul meu Enric, trei­­ zile nu rămâne tot in aceiași hotărâre — Chiar în acea sară vom aduna parlamentul care’i pentru regile. — Da,­­lise Mauvepin, dar Parlamentul nu va cuteza să condamne pe ducesa de Montpensier. — Cine știe ? (lise Crillon, cu mărturia micului călugăr. — Dar călugărul va vorbi ? — Da, dacă’l vom tortura puțin.­­lise Mauvepin. — Și unde’i el ? întrebă Crillon. — In celula sa. — In Louvru ? — Da. Și ași voi să­ văd. — Dacă voești să m’asculți,­­[ise Crillon, nu te vei apropia de el de­cât la o lungime de spadă, căci acest copil are un ochiu forte rău. Apoi vorbind ast­fel Crillon fusese cuprins de un sentiment de tristeță și punăndu’și mâna pe frunte murmură . — N’ar trebui ca să condamnăm pe domna de Montpensier. — Dar pe cine ? întrebă Mauvepin.

Next