Curierul Foaea Intereselor Generale, 1884 (Anul 11, nr. 3-146)

1884-10-24 / nr. 121

Anul al Xll-lea No. 121. IASSI 1ilercuri 24 Oct. (5 Nov.) I984 PREȚUL ABONAMENTULUI ȘI ANUNOIURILOR ÎN IASSI, pe an, 24 Fr — pe semestru 12 pe trimestru 6 Fr. ÎN DISTRICTE, pe an, 2S Fr.— pe semestru 14 Fr.— pe trimestru 7 Fr. STREINATATE...................................................40 Fr — INSERȚIUNI ȘI RECLAME, rândul . . fie Bani. ȘTIRI LOCALE „ . . . . 1 Fr.— EPISTOLE NEFRANCATE, nu se primesc............................ Anunciuri : Pag. I, 50 b. Pag. III, 40 b. Pag. IV, 30 b­WJH IVI*. 20 CURIERUL (TH. BALA­SS AN) F­APTA INTERESELOR GENERAM Apare Duminica, Mercurea și Vinerea CONRESPONDENȚI ÎN STRĂINATATE : Pentru FRANCIA : se primesc anunciuri la Doznnu Adam, négociant-comissionaire 4, rue Clément Paris.— John F. Jones, 31 bis, Faubourg Montmartre & 31, Pas­sage Verdeau, Paris.— Pentru AUSTRIA și GP’RMANTA la Rudolf Mosse Seilerstatte No. 3, Wieu. Vincenz Hrdlicka I., Hauptstrasse No. 36. Wien.— Rotter & C-o Riemergasse 12 Wien.— Pentru ANGLIA la D. John F. Jones, 166, Fleet Street. Londra, F. C. Manuscriptele nepublicate se vor arde. Win JWr. 20 bani* • Oct. ~ ' 7 1 — === J Nov: 4q 21 Duminică Cuviosul italian cel mare 2 Duminică Trepassos 6- 41 4 4a 22 Luni Părintele Averkie 3 Luni S. Marcel 6-43 4 4 23 Marți Apostolul Iacob fratele Domnului La 21 Octombre 10 ore din nopte, La­ 4 Marți S. Carlos B. 6-44 4 24 Mercuri Marele Martir Areta „ .. . . . . . . . 5 Mercuri S. Zacharie 6- 45 4 25 Joi Sfinții Marinan­ți Martirie­na plină, cu nor, vânt și apoi bine,. 6 joi S. Leonard 6- 46 4-44 26 Vineri ( j ) ST. Marele STrai­t. Dh­ult­s» 7 Vineri S. Florent 6-48 " 27 Sunbatu f Sf. Dem. Basarabov sf. m. Nestor ^ Samfar* Savitois Relig. _______________• • | • ----------------------------------- ------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------ --—............................................................■­­ "« A apăRut de aub presă: LEGEA ELEITOKAN­A Publicată in Monitorul oficial No. 52 din 9 Iunie 1884. Și Articolele revizuite din C­oni­­­stitu­țiune (după edițiunea oficială), se află de vân­­z­are la Tipografia nóstra cu prețul de 50 bani broșura. ______________________________________________________________O­a. 1 e­an. cL­a­r­ul 1 »­e­p­t­ă­­ m. anei________________________________________________ _____________ STIL VECHIO_______y ] u A. | PATRONUL 1­ 1­L­E­I TIMPUL DIN SEPTA­MANA j­­ r­L NOU | D­I Ü­A________|__ P­A­T­R­O­N­U­L U 1 L­E­I______________RĂ». Son.r. 1 Apnnt­l Soare A CANDIDAȚII P­artidului Liberal-Na­țional la viitoarele ale­geri parlamentare. LA CAMERĂ Colegiuvil I Vasile Pogor Const. C. Cerchez Ștefan Șendrea Iacob Negruzzi Colegi­ul a.1 21ea Dimitrie Tăcu C. D. Dimitrescu I. Ianov C. Lepadatu I. Melic Gh. Crupenschi Coleg­ii­l a.1 3-lea Petru Verussi LA SENAT Coleg­ î­ULI I Prin­cipele Gr. M. Sturaz Leon Negruzzi Coleg­iuil al 2-lea loan Manu Gheorghe Tăcu C. Climescu IAȘI, 23 Octombre 1884 Proiect pentru înființarea unui mare in­stitut financiar special în România. Cine a avut ocasiune a călători în străinătate și a visita acele țări unde agricultura se află pe trepta cea mai înaltă de perfecțiune, se va fi convins de­sigur de avantajele necalculate ce se pot obține dintr’o cultură îngrijită și rațională a pământului. Belgia, Francia, Germania, Austria sunt exemple vorbitore că un pämânt bine cultivat produce o robă înzecită, dacă nu chiar însoțită. Aruncăndu-ne înse privirile asupra stărei în care se află agricultura la noi, trebuie să ne întristăm și să ne îngrozim chiar gândindu-ne la desas­­trele ce ne pot surprinde în timpul­ cel mai scurt, dacă nu ne vom sili de a găsi cât mai curând mijlocele pen­tru înlăturarea unui pericol care ne amenință. Se scie că România este o țară e­­roinamente agricolă. Productele pă­mântului formeză avuția ei principală. Dacă înse nu’i vom acorda o îngri­jire deosebită și’l vom lasa în starea de cultură primitivă de pănă acum, consecinți funeste nu vor întârzia de a ne deștepta din apatia de care sun­tem cuprinși, într’un mod forte sim­țitor. Pentru ca acestă deșteptare să nu fie prea tardivă, ar fi bine ca să ne gândim cu o oră mai înainte la mijlo­­lacele de îndreptare. Pressa este datore a da semnalul de alarmă și guvernul în unire cu barbați capabili să chibzuiasca modul cel mai nemerit cum s’ar putea evita un pericol iminent. Noi din parte-ne ne-am îndeplinit datoria în privința acesta, semnalând răul și facând apel la toți acei cari se interesază de prosperitatea țetei, ca se bine-voiasca a veni in ajutorul nostru prin răspăndirea unor opiniuni cari ar avea de țintă principală de a arata chipurile cele mai nemerite cum s'ar putea introduce cutare sau cu­tare îmbunătățire, cum s’ar putea îm­­pedica și înlătura cutare sau cutare inconvenient. Domnul Ci­ H. Kepler, eco­nomistul nostru național din Iași a respuns la apelul nostru t­rimițendu­­ne sub titlul de mai sus un articol, căruia ne grăbim a da locul în pa­gina întâia a ziarului nostru. Iată cum se esprimă autorul: „Pănă în zilele nostre, prosperita­tea și avuția publică a României sunt strîns legate de exportațiunea recolte­lor nostre. Față cu perspectiva în­­grozitore care se deschide pentru a­­gricultura română, ar trebui a se pune pe agricultorii noștri, atât proprietarii cât și posesori, în stare de a-și pro­cura mijlocele necesare spre a putea introduce în cultivarea pământurilor lor perfecționările agricole introduse, admise și recunoscute de utile de a­­gronomii din lumea întregă. Cultiva­torii noștri trebuie se pnfite de in­­vențiunile și experiențele altora, și trebuie se studieze maniera de a pro­duce, întrebuințată de alții, pentru a putea lupta în contra concurenței ță­­rilor de peste Ocean. România pănă acum trăiește nu­mai din agricultură. Dacă piețele eu­ropene vor fi închise productelor ei din causa concurenței americane, ce­­ se devină ea ? Cultivatorii noștri tre­buie să se îngrijească a perfecționa productele lor și să caute a desvolta cât se pate industria agricolă. Serviciile ce ar putea aduce în a­­cestă privință înființarea unui ins­titut financiar special agri­col ar fi incalculabile, atât pentru a­­gricultura nostră întregă cât și pen­tru viitorul țarei nostre. Acestă instituțiune specială financiară agricolă ar trebui fondată cu concur­sul capacităților financiare și agricole, indigene și străine, de omeni versați în maniarea și tratarea chestiunelor financiare și agricole celor mai naste și spinase. Operațiunile ar trebui să consiste în : 1. A procura capitaluri agricultu­­rei și industrielor ce depind de dânsa; 2. A face tot felul de operațiuni menite a provoca defrișarea, irrigațiu­­nea, dram­agiul, și ori-ce alte moauri spre ameliorarea pământului; B. A comandita industrieli ce de­curg din agricultură. 4. A face avansuri: a) pe arenei, b) pe cumpărături de vite, c) pe cumpărături de material agricol, d) pe recolte în magazie, c) pe tote cele­l­alte producte ale solului întru­căt­rț sunt supuse de­­teriorării. 5. A deschide credite pe gajuri. 6. A deschide compturi de șocuri și compturi curente.“ T­E­L­E­G­R­A­M­E . Berlin, 1 Noem­v. Deschiderea con­ferenței pentru chestia Congolui va avea probabil loc pe la 15 curent. Bom­a, 1 Noemv. Ieri a fost în totă Italia 14 morți de holeră din care 4 in provinția Neapole. Berlin, 2 Noemv. Unul din cei mai mari bancheri din Berlin War­schauer, a murit astă­zi. Berlin, 2 Noemv. Alegerile tote sunt cunoscute afară din 9 circums­cripții care par să deie 100 de ba­lotaje, 63 conservatori in loc de 5B ca în Reichstagul precedent, 22 mem­bri ai partidului imperiului in loc de 24, 42 naționali liberali in loc de 45, 27 liberali in loc de 100, 89 mem­bri ai centrului in loc de 106, 2 ai partidului poporului in loc de 9, 9 socialiști in loc de 1B, 16 polonezi in loc de 18, 14 Alzacieni și 4 membri ai partidului guelf in loc de 6. Paris, 2 Noemy. Știrea despre o mijlocire engleză intre Franța și China este contestată. Paris. 2 Noeme. Prin cercurile po­litice și financiare ale Parisului, se comentează intr’un mod forte viu, un articol din „Neue Freie Presse“ re­lativ la sechestrarea liniilor otomane și in care procedările forței să con­sideră ca putând face să se ivească dificultăți intre guvernul Austriac și guvernul Turcesc, Berlin, 2 Noeme. Rezultatul ofi­cial al alegerilor este acum pe de­plin cunoscut. Sunt: 69 conservatori, 95 ai par­tidului centru, 24 ai partidului im­periului, 35 naționali-liberali, B1 li­berali, 9 socialiști, 16 polonezi, 2 par­tidul poporului, 14 alsacieni, 5 par­tidul guelf și 97 balotaje. Turnu­l Noemv. Regele și regina Italiei au sosit astă țară aice. Majes­­tațile Lor vin să asiste la serbarea inchiderei exposițiunei. Poporul a fă­cut o primire entusiastă suveranilor. Londra, 3 Noemy. Ziarul „Times“ anunță că Redivul a adresat Sâmbătă Reginei Victoria o telegramă anunțând că Kartumul a câzut in puterea mah­­diului și că Gordon se află prizonier. El adauge că faptul este confirmat prin o nouă depeșă cu data de er­. Cele­lalte ziare publică asupra a­­facerilor din Sudan informațiuni con­tradictorii. Paris, 3 Noemy. Er­ a fost la 0­­ran trei morți de holeră și unul la Ypport. F­OILETON A. BELLOT. MEDICUL DE ALIENAȚI Roman tradus de Cl. IV. Mt. • (Urmare). „Damna mea, n’am făcut alta de­cât mi-am­ înde­plinit datoria într’un mod modest, respinse el cu o voce puțin tremurândă—consecința alterațiunei sale interne. „Și când mă voiu putea considera ca restabilită, d-le doctor ?* întrebă Jeanna în urma unui examen medical îndelungat, făcut de Georges Vernier cu pa­­pacienta sa. la vre­o trei z­ile aproximativ”. «încă trei­­ zile se mai aștept pănă ce voiu putea revedea pe fiica mea ?* «Bine, pentru ce n’ar putea veni însă fiica pănă aici ?“ întrebă soțul. Auzind Georges acesta propunere a bancherului, simți el că i se bate cumplit inima.—Venind juna tată la Melun, de­sigur că erau să se risipiască tóte dubiile sale, fără ca să fi contribuit câtuși de puțin pentru acesta. O singură privire trebuia să fie su­ficientă, gândi el, ca să’l convingă în fine daca ado­rata lui este în adevăr fiica acestei străine cu fața simpatică, pe care nu cuteza s’o întrebe de numele ei. «Dacă doctorul nostru nu se teme ca bucuria să’ți strice, draga mea, voiu pleca mâne la Paris cu cel d’ântăiu tren și voiu aduce cu mine pe copila nostră”. »Eu din parte’mi cred că bucuria este unul din medicamentele cele mai puternice pentru reconvales­­cenți», se grăbi a respunde Georges «De­o­cam­dată însă vă părăsesc spre a vă trimite o ceșcă de bulion, pe care trebuie s’o sorbi, de sona mea, și so­țului d-v0stră ași recomanda asemenea un repaos de câte­va ore. M’am convins că are trebuință de li­­niște.* „El va urma sfatului d-tale d-le doctor, îți ga­rantez în privința acesta.” Georges se afundă în gândiri profunde după ce părăsi otelul. Dacă luna fată ar fi în adevăr fiica pacientei sa­le—așa gândia el—nu exista în cazul acesta un fel de legătură între dânsul și dân­sa, și n’ar fi ea—n’ar trebui ea să’i fie recunoscătóre pentru scaparea de la morte a mamei ei, și acesta recunoscință n’ar tre­bui ea să se prefacă în------­Cu asemenea speculațiuni de natură plăcută, cu­­trierase Georges Vernier stradele orașului fără scop și fără țel. Sonul unui orologiu apropiat îl deșteptă însă din visurile sale; el se uită acum în jurul său, cunoscu unde se afla, și nu merse acasă, precum a­­vuse intențiunea de la început, ci la vr’o câți­va pa­cienți cari’l așteptau. Pe când doctorul își îndeplineste datorințile sale, ne vom întorce puțin la cuartetul pe care l’a lasat dejunând sub o grupă de castani. Dejunul se finise. Se acordase pe deplin oaore bucătăriei otelului. Ochii strălucesc, rîsete voie se re­­sună, se aud glume mai fine și mai ordinare, și vo­cile sună deja forte subțiri și acute. Fabrice Leclere este singurul din societate, cares nu se află în stare de veselie, și care și-a pastrat liniștea și prudența cea obicinuită. Câte­odată se silesce el a nu remânea în urma celor­l­alți în privința veseliei și glumelor sălbatece, dar cine-l observă cu atențiune, vede în curând pri­virile lui sinistre și neliniscite, pe cari le aruncă din timp în timp asupra mesei, ce are aprope ase­mănarea unui câmp de bătaie, cu gărăjile resturnate, cu farfuriile deșertate și cu petele de vin roșu care se repetă pe fața de masă. Adela de Civrac își aduse în fine aminte că se promisese ei și amicei sale o preumblare cu luntrea pe rîul Seina: «Cu luntrea !“ esclami­, sau mai bine zbieră Lan­­dilly silindu-se pentru a treia oră în zadar d’a a­­prinde țigara sa. «Eu voiu vâsli.” «Mai ântăiu încerca­ te a te văsli însuși, ceia ce mi se pare că’ți va cădea cam greu, fiind­că ai în­cărcat cam strâmb nava,” îi țlise Matilda. «Te-ași pofti, Pascal, să nu faci nici o prostie în timp ce ne vom afla pe apă, căci precum sciți prea bine, eu nu pot înota de foc.” «Fii linișcită.” $ise Fabrice. «Nici mie nu’mi in­spiră amicul Pascal încrederea necesară,—mai bine vom tocmi un vâslaș de profesiune.” «Atunci înainte ! Să mergem !« «La ce oră voiți să se serviască prânzul?” în­trebă domna Loriol petrecând pe musafirii săi. „La șapte ore!» se grăbi a respunde Adélla. „Dar să nu se cruțe cum­va piperul la maioneza de raci. Ea trebuie să ardă în gură ca o vapaie infernală." «O vapaie care se va stinge de­sigur prin acele opt butulii de vin de Champagne într’un mod forte plăcut, pe cari’mi permit a se oferi la prânz,” gase domna Loriol. «La șapte ore totul va fi gata.” O salvă de bucurie resună la aceste cuvinte și apoi să îndreptară amăndouă perechile spre rîul care curgea în apropiere. De abia trecuseră peste pod, zăriră un placat, lipit pe un arbore, pe care se pu­teau ceti urmatorele cuvinte : «Văduva Gallet dă cu chirie luntre și caice pentru preumblări pe fluviu.” «Aci este limanul dorit!“ esclamă Matilda, care alergă la moment pe un delișor, puse mânile la gu­ră în forma unui tub acustic strigând din totă pute­rea plămânilor ei: „Hei! Hei! Luntraș sau luntrașă ! Văduv sau văduvă ! Curând o luntre !“ «Te rog modereza-te puțin, Matildă !” Ilise Fa­brice, care o ascultase cu mânie. Gândește-te că nu ne aflăm aici la Bougival, și că aici nu’ți poți per­mite tóte. Nu’mi place se atrag atențiunea asupra nostru. Acei din localitate trebuie să credă că sun­tem nisce lucrători de la fabrică, cari vor să pe­­treca în totă libertatea!” «Lasă-mă în pace!“ respunse Matilda, «din pur­tări aristocrate nu folosim nimic. Cu cât mai mare solemnitatea, cu atât mai ariclesc petrecerea! Acesta este principiul meu!” Fabrice îi aruncă acum numai o privire severă și ea schimbă imediat tonul. «Te poftesc, nu mai face o față ca a unui predicator de Duminică, pui­șorul meu ! Du-te dor singur și comandază o luntre, pănă atunci voiu fi linișcită și blândă ca o turtu­rică. Fabrice se duse spre o colibă forte mică și pri­mitivă de’naintea ușei căria ședea o femeie bătrână și împletea. Era văduva Gallei în persona. «Doresc să iau cu chirie o luntre, mamă,” flise el, apropiindu-se cu’n salut politicos, «spre a face o călătorie pe fluviu, cu ajutorul unui văslaș se’n­­țelege, pe care nu’l vei procura asemenea. «De­sigur, prințul meu”, respinse ea, se sculă de pe bănculiță și strigă cu voce tare;

Next