Curierul Foaea Intereselor Generale, 1884 (Anul 11, nr. 3-146)

1884-11-25 / nr. 134

V Anul al Xll-lea No. 134. IASSI Duminică 25 Noem. (7 dc.) 1884. Apare Duminica, Mercurea și Vinerea PREȚUL ABONAMENTULUI ȘI ANUNCIURILOR ÎN IASSI, pe an, 24 Fr. — pe semestru 12 Fr.— pe trimestru 6 Fr. IN DISTRICTE, pe an, 2S Fr.— pe semestru 14 Fr.— pe trimestru 7 Fr. STREINATATE...............................................40 Fr.— INSERȚIUNI ȘI RECLAME, rândul . . 60 Bani. ȘTIRI LOCALE „ . . . . 1 Fr.— EPISTOLE NEFRANCATE, nu Be primesc.......................... Anunciuri : Pag. I, 50 b. Pag. TU, 40 b. Pag. IV, 30 bain iii*. 20 bani. CURIERUL (TH. BALASEAN) FOAEA INTERESELOR GENERALE O a. 1eii d. a, ■u. 1 PATRONUL PILEI Septă, xxi a, xxe i S-ta Mart. Ecaterina și M. Mercurie Cuv. Părinte Alipiu stîlpnicul Martirul Iacob Persul Cuviosul Stefan cel nou Martirii Paramon și Filomen 1 Apostolul Andrei inteiul chemat Prof. Naum 558 inainte de Christos La 28 Noemvrie 5 ore sara, Patrariuí din urmă cu zăpadă și ger. "Deci Pentru FRANCIA : se primesc anunciuri la Domnul Adam, négociant comissionaire 4, rue Clément Paris.— John F. Jones, 31 bis, Faubourg Montmartre £ 31, Passage Verdean, Paris.— Tentru AUSTRrA și GERMANIA h Rudolf Mosse Seilerstatte No. 3, Wien. Vincenz Hrdlicka I , Hauptstrasse No. 36. Wien.— Rotter & C-o Riemergasse 12 Wien.— Pentru ANGLIA la D. John F. Jones, 166, Fleet Street, Londra, E. C. Manuscripte!e nepublicate se vor arde. Un Nr.9 bani. 7 Duminică S. Bare 8 Luni Concep, N.D. 9 Marți S. Gorgonne 10 Mercuri S. Valere 11 Joi S. Damel 12 Vineri S. Valery 13 Sâmbătă S. Luce ______________ STIL VECHIU ____pI OA 25 Duminică 26 Luni 27 Marți 28 Mercuri 29 .Joi 30 Vineri 1 Dec. Sâmbătă A eșit de sub pressă și se află de ven,dare la redacțiunea nostra : CONRESPONDEN] I ÎNTREINATATE : ~^Nov. KPUL DIN SEPTAMANA _S TIP NOD _J _ ț) I Ü A___________________patronul O jJlJLL Hă*. Soar. Apusul Soare 7 — 24 4 22 7 25 4 -22 7—26 4—22 7—27 4 -22 7-28 4-22 7 — 2 8 4-22 7-28 1 4 - 21 r / Calendarul Curierului pe 1885. Acest calendar cunoscut deja de ani îndelungați, pe lângă că conține o materie bogată necesară unui almanah, îl putem recomanda onor noștri lectori și abonați și in privința pieselor pentru distracțiune. Facem car cunoscut aparițiunea acestuia tuturor abonaților, amicilor și cunoscuților noștri. Prețur * lici nd. A apărut de sub presă: LEGEA ELECTORALA Publicată in Monitorul oficial No. 52 din 9 Iunie 1884. ?* Articolele revizuite din Constituțiune (după edițiunea oficială), se află de vânzare la Tipografia nóstra cu prețul de 50 bani broșura. A. VM 8 A eșit de sub presă și se află de vânzare la redacțiunea :Curierul« nuvela istorică: Spada lui Carol XII Prețul 1 leu nou. SOCIETATEA de BINEFACERE DIN IAȘI. Face cunoscut onor, public, că va organisa în salonele D lui Galino casele Drosso la 12 Ianuarie 1885 un bal pentru sporirea fondului Societăței, păstrând deplina convingere că și astă dată ca totdeauna tote inimele generose se vor grăbi de a oferi obolul lor pentru alinarea suferințelor germanilor din orașul nostru. Comitetul. IAȘI, 24 Noerfibre 1884. Curățenia orașelor. Este pe deplin constatat că un Stat este cu atât mai puternic, cu atât mai stimat în întru și’o afară cu căt populațiunea este mai mare, cu cât armata este mai numerasa și mai bine organisată și cu căt agricultura, comerciul și industria sunt mai înflorite și mai desvoltate. Pentru a se îndeplini însă aceste condițiuni, trebuie mai înainte de tote, ca populațiunea unei țeri să se bucure de cea mai deplină sânătate. Fiecare stat are trebuință de ómeni întregi, nu de schilodi. Cum s’ar putea însă satisface într’un mod satisfăcător tuturor acestor condițiuni indispensabile, dacă Statul sau s’ar îngriji în primul loc de sănătatea populațiunei. Sănătatea populațiunei este deci prima condițiune prin care un Stat este în stare de a-și realisa aspirațiunile de independență, de glorie și de mărire. Dacă o populațiune este paralizată în interesele ei din cauza suferinților morale, ai materiale, ea nu țroțo na și pe calea progresului cerut de spiritul secolului. Ea lănceresce, și în loc de a progresa, ea retrogradeză și perde prestigiul ei. Nimic însă nu pate descuragia mai mult pe o națiune, nimic nu pate s-o împedice mai mult în desvoltarea ei morală și materială, decăt dacă este atinsă de flagelul unei epidemie. Desastrele causate prin epidemia holerei în Italia și Francia sunt incalculabile și ne pot servi de exemplu, ca să fim atenți și să luăm măsurile cele mai nemerite, pentru ca în caz eventual, dușmanul să nu ne găsească nepregătiți. De când holera, acesta epidemie regrozitare, care a fost transplantată din Asia în Europa și care a secerat cu nemilostivire sute de mi de omeni, solința s’a ocupat cu totă seriositatea de a găsi mijlocele reremediare. Mulți au susținut că năstâ bola nu este contagiosă, mulți însă au probat contrariul, până c And în fine solința a constatat cu precisiune că ea este contagiosâ. Acest fapt o dată constatat, bărbații solinței au început să se se ocupe de a găsi mijlocele nemerite pentru combaterea acestui flagel. Unii au propus cutare și cutare măsuri hygienice, alții altele, până când în fine toți s’au convins, că nici un mijloc nu pate fi mai eficace pentru combaterea răului decât numai curățenia cea mai mare. Multe state au crezut că prin înființare de carantine și printr’o interdicere severă ca să nu intre în țară călători sau mărfuri din țeri bântuite de acest flagel, vor parveni la un resultat mulțumitor. Experiențele făcute însă au dovedit, că aceste măsuri nu sunt suficientei pentru a pune o barieră solidă în contra lățirei acestor epidemii ci mai mult o împedicare și sab națiune în comerciu și industrie. Din norocire, cunoșcința exactă asupra ființei acestei maladii, a condus și la nisce metode mai bune pentru combaterea ei. In primul loc s’a constatat, că numai atunci ea se pute împedea sau micșora, când isolarea hoinarilor se executa în modul cel mai riguros. Acestă isolare a bolnavilor preciră asemenea medicilor posibilitatea de a putea executa cu succes nevătânarea defecțiunilor. Pe cât de vatamatore este o frică exagerată de holeră, cu atât mai nesculabilă ar fi o nepăsare prea mare. O panică zadarnică și neîntemeiată pute trage după sine consecințile cele mai vătâmâtore, precum Italia și Francia ne dau exemplele cele mai eloquente în privința acesta. In luna Iunie 1884 se răspândise scirea îngrozitore despre ivirea holerei asiatice in Toulon, de unde epidemia s’a întins curând și până în Marsilia și în alte orașe a Franciei de Sud. Guvernul italian a închis tote frontierele spre a împedica răul, ceia ce a produs o stagnațiune in comerciu și î n industrie. Astfel de exemplu calea ferată Gothard a avut în luna iulie 1884 un venit numai de 800,000 franci, pe cănd în anul trecut avea un venit de 608,582 franci. Din cele expuse, și din experiențele făcute, se constată pe deplin că curățenia este preservativul cel mai bun în contra tuturor epidemiilor. Atragem clar atențiunea consilielor comunale, cu deosebire ale acelor urbane, ca să aibă privighiarea cea mai neadormită ca să existe curățenia ceai mai mare în orașe. Sunt multe strade, unde respirațiunea trecătorilor este împedicată prin aerul infect produs de diferitele murdării aruncate pe e au în jurul caselor. Ordine severe din partea autorităților competente, ca toți proprietarii de case sau chiriașii să observe cea mai mare curățenie, va fi mijlocul cel mai eficace pentru întâmpinarea oricărei epidemii. Cu o bună chibzuință din partea autorităței comunale se vor putea obține resultatele cele mai favorabile și populațiunea nu va fi paralizată printr’o îngrijire neîntemeiată in interesele ei. Mulțumită Providenței, România este scutită astăzi de ori ce calamitate de natura acesta. Trebuie însă ca prin măsuri prudente să ne ferim și pe viitor de nisce întâmplări cari ne-ar putea împedica în desvoltarea nostru națională. TELEGRAME Berlin 8 Decembre. In urma discursului d-lui Windhorst și a răspunsului d-lui Bimarck, afirmând că legea exilului nu lovea întru nimic libertatea bisericei, dar era îndreptată numai contra tulburărilor religiose din ducatul de Posen, reichstagul a adoptat propunerea d lui Windhorst cu 217 voturi contra 93. Londra 3 Decembre. In camera lorzilor d. Northbrook constată ca plata engleză este cu mult mai superiora celei franceze, dar că Anglia cu tote acestea va face noue construcțiuni navale, și că cheltuelele se vor ridica la 5,000,000* si VA o Sterlinge. Cairo 3 Decembre. Carantinele s’au suprimat dinaintea Alexandriei. Roma 3 Decembre. „Osservatore Romano“ publică nota adresată de ministrul afacerilor străine a Spaniei cătră vatican, relativă la incidentul Pidtal Tn accptat nota de opună fi guvernul Spaniol departe de a tăgădui drepturile vaticanului dorește din contra se strânge legaturele de adesiune filială care unesc pe regele cu Papa, și că independența Sf. Scaun este necesară întregei lumi catholice. Londra 4 Decembre. Ziarul „Times“ sfatuește pe cabinetul englez de a refuzi Franciei, orice concesiune relativa la chestiunea egipteană. Washington 4 Decembre. Bilul tinzând la suspendarea monedariei de argint a fost presintat in senatul american ln Constantinopole . Dec. D. Wyndham, însărcinatul afacerilor Angliei, a remis FOILETON A. BELLOT. 19 MEDICUL DE ALIENAȚI Roman tradus de d. AT. C. (Urmare). După acesta se suită imediat iarăși în trăsură spre a se duce la Saint Mandé. Era de abia șase ore, când Fabrice puse în mișcare clopotul pensionatului; portarul deschise ușa și d. Delariviere întrebă de superiorá. «Domna superiorä se află cu junele dame în salonul de mâncare, «însă prânzul se va fini în curând. Dv. domnilor, puteți intra deocamdată aici, până ce voia în cunoșciința pe domna superiora.« «Te rog da acest bilet domnei,” Ilise bancherul, după ce intrase cu Fabrice în salonul de primire, un spațiu, în care se aflau o masă rotunda, șase scaune și un piano, pe când păreții erau acoperiți cu o mulțime de desemne, aquarele și tablouri mici lucrate in clciu — tóte fabricate indigene. Directricea institutului veni in curând și promise de a trimite imediat pe Edmonda, pe când ea însăși se duse spre a regula comptul, pentru care o rugase d. Delarmvere. Edmonda, încunoștiințată că tatăl ei o așteptă un salon, veni cu grăbire și se aruncă la peptul său cu o exclamațiune de bucurie. «Tată, scumpul meu tată," exclamă ea, «cât de veselă, cât de fericită sunt eu, că te văd iarăși. Tătuță, te iubesc atât de mult, atât de ferbcinte și din tot sufletul. Sărută-mă, tătuță, încă o dată, ah încă o dată. Și cu tote acestea totuși nu’i lașa timp ca să’i pota da sărutările cerute, căci ea însăși apasa buzele ei rumene fără încetare pe gura, pe fața și chiar pe ochii lui. «Favorita mea, tesaurul meu, dulcea mea copiliță, cât de mare și frumdsâ te-ai făcut !* flise bancherul, după ce se introdusese în fine o pausă în desmerdările reciproce. Edmonda profitase de acesta pausă spre a se uita prin salon. «Iasă tătură, pentru ce ai venit singur? Unde este mama ? M’ai adus-o cu tine.* * Nu era trebuință de un talent deosebit de observațiune, pentru ca Edmonda să fi putut cunosce, că întrebarea ei atinsese într’un mod foarte penibil pe părintele ei și că’l pusese într’un ambalaj mare ; și acum își adusese aminte și de cuvintele lui Georges Vernier și ea escismă cuprinsă de o presimțire durerosá : «Eu sciu că mama este grav bolnavă, căci altfel de sigur că n’ai fi venit singur, papal? «Ea era numai prea ostenită, draga mea copilă și pentru acesta a rămas în Melun, unde ne am oprit pentru câteva zile în timpul călătoriei nóstre." «Atunci vom pleca direct la Melun?* «Astă sera este deja prea târziu * «Ași dor mâne?* „Fairice cunoscu ambarajul unchiului său și se decise a’i veni în ajutor. «Da, se’nțelege, dragă verișdră că mâne vom pleca la Mean!* flise el și se plecă de]naintea ei surișlând. Edmonda nu observase de loc, în bucuria revederei cu părintele ei, că se mai afla și o a treia persană în odaie. La cuvintele lui se intorse ea cu mirare către dânsul, și se uită apoi la tatăl ei cu o privre, care esprima lămurit întrebarea : «cine este acest domn ?» «Cum, s’a schimbat vărul tău Fabrice în patru ani atât de mult că nu’l mai cunosci?* «Nu te supără pe mine, vere," »Ilise Edmondo înroșindu-se sub privirile lui Fabrice, în care se esprimau curiositate, mefiență și admirațiune de a vedea pe fetișora cea mică și slabă schimbată într’o aparițiune atât de incantatare; «dar este în adevăr un timp atât de îndelungat de când------- «Așa este, era forte nedrept din partea mea, verișoră, că nu ți-am presintat mai adesea persona mea și că n’am evitat astfel de a fi uitat de tine, însă------* «Despre acesta puteți să vă înțelegeți mai târziu, copii mei, acum du-te Edmondă și-ți lâgă bucceluța, și încă cât se póte mai degrabă, căci eu te voiu lua chiar acum cu mine,—domnia superiora este deja încunosciințata despre acesta. Ideea, de a părăsi casa, in care trăise atâția ani și mai cu deosebire pe confidenta inimei sale, pe Martha, ar ß întristat prea mult pe Edmonda sub alte împrejurări, însă ea se gândia acum numai la revederea cu mama ei mult iubită, și despărțirea de amica ei îi fu ușurată prin asigurarea reciprocă că vor întreține o corespondență animată. Deorece bagajele cele mari aveau a se expedia mai în urmă, micul gemantan de voiaj era in curând Împachetat cu garderoba cea mai necesară pentru câteva 40 le» și o jumătate de oră mai târziu ședea ea în trăsuri cu tatăl ei și cu Fabrice și cu puțin înainte de ora 9 intrară frustrei în grand hotel. Ei cinară în camera bancherului și după acesta Fabrice se depărtă cu promisiunea de a visita mâne dimineață vila sciută și de a comunica raportul relativ la dejun. Fabrice era atât de obosit sosind acasă,el locuia într’un pavilion care se ținea de o casă mare de comercia din strada Clichy—încât salută cu bucurie posibilitatea de a se putea întinde și odihni printr’un somn lung de oboselile țiilei. I se păru chiar o poveră de a mai ceti epistola pe care i-o înmână portarul la intrarea lui în casă. El treșt pe servitorul său Lorenzo, pe care’l găsi în anticamera locuinței sale lungit pe un fotoliu rococo și cuprins de un somn profund, îi ordonă să aducă o luminare, și se duse în camera sa de dormit. «Nu m’a întrebat nimeeri sau alaltă ori?* se adresă el către servitorul somnoros, care’i aduse lampa, la a cărca lumină cunoscut că scrisorea era de la René Jancelyn, „Bine, poți să te duci, și în astă sera nu mai am trebuință de tine, adăogă el și se grăbi a deschide epistola lui René. Acesta conținea numai puține rânduri și suna precum umézft. (Va urma).