Curierul Foaea Intereselor Generale, 1888 (Anul 15, nr. 2-144)

1888-08-05 / nr. 87

V Anul al XVI-lea No. 87. PREȚUL ABONAMENTULUI ȘI ANUNCIURILOR [N IASSI, pe an, 24 Fr. — pe semestru 12 Fr.— pe trimestru 6 Fr. IN DISTRICTE, pe an. 28 Fr.—pe semestru 14 Fr.— pe trimestru 7 Fr. STRAINATATE................................................40 Fr.­INSERȚIU­NI ȘI RECLAME, rândul ... 60 Bani- ȘTIRI LOCALE , ... 1 Fr.— EPISTOLE NEFRANCATE, nu se primesc. . • • Anunciuri: Pag. T, 50 b. Pag. 111,40 b. Pag. IV, 30 b. IASS­ Vineri 5 (17) August 1888. Apare Duminica, miercurea și Vinerea FOAEA INTERESELOR GENERALE C­a. 1 n d. a, r­­ u. l p­t­ă­m­â­n­e 1 La 4 August, Pătrariu întăiu cu timp frumos, puțină ploae. STIL NOU Aug. 12 13 14 15 16 17 18 M­­artel ț­­I­U­A PATRONUL PILEI Duminică Luni Marți Morcuri Joi Vineri Sâmbătă Clara Ipolit Eusebiu tf) Ador. Rod­u Liberatu Helena i­ ti­g ¥i‘. 90 bani. CURIERUL (TH. BALASSIN) X TX XI­I E La 31. Anul 1784. Racoviță, Domnul Ierei Românești, oprește pe străini de a avea drep­turi politice.­­A. XX o- TX s rr La 1. Anul 1826. Se deschide conferența de la Acherman, prin care Rusia smulde de la Turcia dreptul de a protege România. La 2. Anul 1633, Oltenii se revolteză, detronează pe Domnul Leon Tomșa și pun la loc pe Matei Basarab. La 3. Anul 1875. Nașterea crizei orientale. Herțegovinenii rădică steag de revoltă con­tra Turcilor in satul Stoleți. La 4. Anul 1877. Luptă de artilerie la Corabia. La 5. Anul 1605. Șerban Vodă Basarab, se leagă prin tractat a pune pe tronul Ardea­lului pe Sekeli Stefan. La 6. Anul 1711, Constantin Brancoveanu și D. Candimir, promit Turciei de ai da aju­tor contra Rușilor. CONRESPONDENȚI IN STRÉINATATE: Pentru FRANCIA : se primesc anunciuri la Domnul Adam, négociant-comissionaire 4, rue Clément Paris.— John F. J­ones, 31 bis, Faubourg Montmartre ,81 Pas­sage Verdeau, Paris.— Societate mutuală de publicitate pentru anunciuri și reclame, Paris, D-nul Lorette, 51 bis strada St. Anna.­­ Pentru AUSTRIA și GERMANIA la Rudolf Messe Seilerstatte No. 8, Wien. Rotter & C­ o Biemergasse 12 Wien.—Pentru ANGLIA , D. John F. Jones, 166, Fleet Street, Londra, E. C. Manuscriptele nepublicate te vor arde. Vin f­i­. 90 bani. STIL VECHIU­I Ș­I­D­A____ Iulie 31 Duminică 1 Aug. Luni 2 Marți 3 Mercuri 4 Joi 5 Vineri 6 Sâmbătă PATRONUL ț Z­I­L­E­I TIMPUL DIN SEPTAMANA Sf. §si dreptul Evdochim (Las. see, Inc. sf. Cruci și sf. 7 Macov. fpostu sf. Marii) Aduc. relig. sf. Archidiacon Stfiian Cuv. Păr. Isachie Dalmat, și Faust Sfinții G cononi din Efes Martirul Eusigen [f] Sei»­m8». 1» față a Domn._______ K. M. K. Oesterr. Dnpr. Consulat Das k. u. k. Consulat hat die Ehre die p. t. Mitglieder der Oesterr. mg. Colonie zu dem Samstag den 1816. August l. J. um 11 Uhr V. M. aus Anlass des Allerhöchsten Ge­­liurtsfestes Seiner Majestät, des Kaisers und Königs in der römisch-katholischen Kirche statt-, findenden feierlichen Gottesdienste und* Te-Deum hößiehst einzuladen. Nach Beendigung des Gottesdienstes ündet Empfang im k. u. k. Consulate statt. Jassy, am 14. August 1888. Anuneiu Domna Anna Grandjean, directori, Pensionat de Domnișore strada Toran-Cozma casele Văsescu, face cunoscut Onor. Public că se va muta de la 24 August in case Clanța strada 40 sfinți.— După dorința a mai mul­tor părinți D-na Grandjean va înființa afară de cele patru clase primare și celor gimna­­siale patru clase Liciale urmând a se adăuga la fie­care an câte un clas până la complec­­tare a șapte clase Liciale, necesare pentru a da bacalauriat, in anunsul viitor se va da lista profesorilor. AIUICIU Sub­semnatul Theodor M­eculau, aduc la cunoștința Onorabilului Public că, de la 8 August 1888, deschid un Magazin de­ Coloniale proaspete și fine, dimpreună cu un stabiliment de băuturi spirtuoase locale și străine și felurite vinațuri albe și negre de o calitate superioară, cu prețuri moderate, având odăi și o grădină bine aranjată, in desp. a V-a str. Tatarași No. 15, vis-a-vis de Comisie in poarta Bisericei Necorița, promițând un serviciu promt tuturor D­lor, cari vor bine­­vroi a visita acest stabiliment. Cu stimă Th­. I­eculau. MMe vănzare Moșia Tăntăceni, 211 fălci, din județul Roman, plasa Fanda. — Doritorii se pot adresa la proprietar, strada Buzdu­gan No­i, sau la Redacția «Curierului». VIN DE VÂNZARE D-na Ileana Stati născuta Iancovici din Băi­­ceni districtul Iași, are de vânzare 10 vase de vin vechiu de o calitate bună din Cotnar recolta anului 1882. Amatorii sunt rugați a se adresa la domiciliul D-sale sau la mine in T.­Frumos pentru a lua informațiuni. II. Traven, vânzare­a batoză de bătut păpn­ L/v Validai C ș­i systemul Clayton, se vinde cu un preț forte moderat. A se adresa la d-nui L. Trancu in Târgul Frumos. IASSI 4 August, 1888. PRESA STREINĂ ÎN CESTIUNEA M­­IȘCAREI ȚĂRANILOR. O revistă franceză intitulată „Rwue frangaise de l’Étranger et des Colonies“, sub direcțiunea d-lui Edouard Marbeau, publică într’una din fasciculele sale un articol privitor la țara nostrâ. Un alt ziar strein din Pesta, „La Revue de l’Orient“, reproducând lu­crarea d-lui Marbeau, o declară de interesantă mai cu sema în urma res­­cularei țăranilor în câte­va sate Române. Cine este d. Marbeau ? După cât îmi aduc aminte un fost auditor la consiliul de Stat pe timpul impera­­torului Napoleon. Eșit din serviciu, pu­blicistul Frances a călătorit în Ori­entul European și s-a abătut și prin România. Mi-a fost personal recoman­dat de învățatul nostru confrate d. Hâjdâu. Pe cât am putut i-am dat deslușiri privitore la mai multe ces­ti­uni economice și agricole. Cât­va timp după aceea, d. Marbeau a scos la lumină o carte despre poparele prin ale căror țări trecuse. Mi-a făcut onore a-mi trimite acea lucrare, și de atunci nu am mai auzit vorbindu-se de d-sa de­cât atunci, când a scos Revista sa și se făcea apel la concursul publi­cului român. Mărturisesc că nu pri­mesc revista d-lui Marbeau, însă cre­deam că un bărbat serios care trecuse prin țara nostra și făcuse cunoscințâ cu persone cunoscute în publicistica româna, va fi cât se póte de circum­spect în cestiunile privitore la Orient. Am rămas adânc mâhnit citind în revista de la Pesta acel articol despre noi și pe care ziarul Pestan îl repro­duce cu atâta complesență și grăbire, fără alte comentarii, declarândul in­teresant. Și pentru ca cititorii noștrii să-și facă o idee despre interesul ce a insuflat celor din Pesta lucrarea din „Revue frangaise de Pétranger et des Colonies“, dăm aci în traducere fidela zisele d-lui Marbeau: „Cu tote că România este țara din Orient cea mai civilisată, poporul este, afară de orașele mari, cu deosebire înapoiat. După o lege, țăranul mol­dovean care se însura primeșce șapte ectave (14 pogone) de pământ arabil, și loc de o casă pe care trebue să o clădească. S’a căutat pentru acesta să se încuragieze poporul la căsătorit. Insă odată așezat, cultivatorul este îm­povărat de atâtea impozite, în­cât nu scie cum să mai trăiască. Nu-i­ prinde bine să protesteze. Cei mai îndărătnici sunt prinși și aduși pe piața satului unde, legați de mâni și de picioire de un stâlp, primesc o sută de mese la spate. Apoi, cel bătut, plin de sânge, este dus la spital unde, adesea, trece de la viață la morte. La Joița, sat la 20 kilometri de Bucuresci, am văzut una din acele esecuturi. Cu mâinele legate la spate, victima a primit o sută de inese. Călăul era notarul co­­munei. In momentul de față, acest funcționar și-a schimbat poetul. „Nu trebue cine­va să se mire că țăranul, neprosperând, sfârșeșce prin a’și revinde pământul său și cade în ticăloșie. Astă­zi, țăranul mai cu dare de mână are o pereche de boi, însă trebue ca boii sâ-i pască pe fânețele proprietarului, și pluteșce 20 lei pen­tru prețul păscutului. Cu chipul acesta valorea pășunilor și a locurilor nearate cresce, pe când prețul muncei stă pe loc, căci țăranul este îndatorit să lu­creze pentru proprietar un număr fre­­care de zile. Hrana sa obicinuită este porumbul; carnea este un lueș forte rar. Rău îmbrăcat, rău locuit; mai adese­ori patul său este o scândură. Câștigul zilnic, cu ajutorul boilor săi, nu trece peste un leu, femeea și copii ajung să câștige împreună 70 bani­ iată starea a patru milione de locui­tori din aprope cinci milione cât există în România“. După aceste cuvinte, Revista d-lui Marbeau dă câte­va cifre privitore la numărul improprietariților și al celor ce mai au nevoe de pământ. Dintr’una într’alta scriitorul frances spune celor ce’l citesc că jurnalele oficiase din Bu­curesci propun pentru cei cari n’au pământ zece pogone, și ca sa scre ci­titorii ce vrea să zică pogon, pune în parantesă că 10 pogone fac ceva mai mult de 10 ectare! D. Marbeau încheie articolul său prin cuvintele ce urmără: „Cu voie, fără voie se ajunge la esproprierea silită pentru causa de u­­tilitate publică, căci lotul de 7 ectare reclamat de țărani pentru fie­care fa­milie nu cuprinde de­cât pământ arabil afară de islaz. Acesta e apropiere ar fi necesară mai cu semn în Moldova, unde țăranii sunt presărați, și se dă o sporire notabilă venitului moșiilor. Este învederat pentru tota lumea că cestiunea agrară, ajunSa în starea a­­cesta, ascepta o soluțiune grabnică“ . Vă place, stimabili cetățeni, cum ne încoodeie publiciștii străini, cari pre­tind că au călătorit în România ? Ve­deți cum se scrie despre noi în două Reviste francese cari cine scie în câte exemplare se trag. Ce vor fi crezând cititorii acelor reviste despre noi, când li se spune atâtea și atâtea grozăvii. Nu sciu dacă d. Marbeau va fi a­­vând abonați în România; nu sciu daca va fi schimbând cu niscai­va ziare de la noi; în cazul afirmativ ar trebui să i se facă cunoscut că nu se putea să spună cine­va mai mari e­­normități. Ce fel? d. Marbeau debitează citi­torilor săi că în țara noatra țăranii cari se plâng contra greutatei dărilor sunt legați de mâini și de piei­re de stâlp și bătuți cu 100 vergele la spate ; că cu sângele și­ de pe spate sunt duși la spitale unde-și dau sfârșitul. Ce interes pate avea publicistul frances să insereze în Revista sa fapte atât de revoltatore și atât de neadevărate ? Cine’l îndeamnă să ne arăte Europei civilisate în așa stare de înapoi­are în­cât astă­zi se bat cu sute de m­ele țăranii în piețele satelor. Uită pre aceste domn că aici la noi mai trăesc atâți miniștri străini, atâta sumă de străini și că aceștia nu au nici un interes să ascundă guvernelor lor asemenea atro­cități. Cum se face și cum se explică că s’a aflat acum directorele Revistei pentru colonii și pentru străinătate care să știe asemenea fapte ? Ne­mfilcesce asemenea procedări din partea acelora mai cu sema cari s’au bucurat de ospitalitatea română, ne mâhnesce că se află oracol cari abusază în atât de a pune negru pe alb în­cât nu se sfiesc a debita așa colosale neadevăruri, care’și bat joc în atât de cititorii lor în­cât le spun fapte cari nu există de­cât în amă­gită lor închipuire. D. Marbeau citează un fapt: spune că însuși a văzut lovindu-se cu 100 anele un țăran de la Joița, de catre un notar care astăzi și a schimbat ser­viciul, dar că tot este în serviciu. Sunt ani de când publicistul francez a tre­cut prin România, cum se face că a tăcut până acum și astăzi găsește de cuviință să spună ceea­ ce suntem si­guri că n’a văzut. Trăim aci în țară și n’am auzit că la Joița notarul ar fi tras 100 de inele unui țăran legat de mâni și de piciore. Știm că în vre­­mile vechi se băteau unii vinovați și înșine am văzut asemenea esecutări acum patru­zeci de ani. Apoi dacă este pe­trecut câte n’am avea de în­șirat cu privire la cele petrecute în țara d-lui Marbeau . Noi cerem să se cerceteze cu de amănuntul cașul de la Joița, să se afle cine este acel notar despre care vorbesce d. Marbeau și despre care spune că se află și acum în serviciul Statului. Mai cerem ca pe cale oficiosa sa se desminte asemenea insinuări rau­voitore, cari de­și n’au vre-o impor­tanță, totuși ne fac rău căci amăgesc pe cei cari nu ne cunosc țara; face pe francezi să creadă că suntem bar­bari ca cei din Africa. Cine a putut amăgi în atât pe d. Marbeau în­cât se publice că țăranul român de’mpreună cu vitele sale de jug ou câștigă mai mult de un leu pe zi ? Cine­ i-a spus că femeea cu copii cu tot de-abia câștigă 70 bani pe zi ? Și cum de adaugă, fostul auditor la consiliul de Stat, că acesta este sorta a 4 milione de Români ? De unde a scos d. Marbeau că există o cestiune agrară în România, că a­­cestă cestiune este în stare acută; că Statul nu are îndestul pământ ca să dea țăranilor cari nu au, și că va fi silit să recurgă la esproprierea forțată pentru causa de utilitate publică . Rămâne cine­va încremenit când se gândește că sunt omeni cari tratează cu atâta ușurință, ca să nu întrebu­ințoz alt cuvânt, Gestiuni care-i sunt cu desevârșire necunoscute, că sunt scriitori­ cari nu se sfiesc a pune pe h­ârtie ceea­ ce le trece prin minte fără nici o îngrijire de adevăr. Mai acum câți­va ani a călătorit în țara nostra un învățat publicist, cu re­­putațiune universală, D. E. de Lave­­leye. Profesorul belgian a publicat două volume asupra țârilor de la Bal­­cani, și cu acesta ocasiune consacrezá și României câte-va capitole.­­Ju­indule, cunosci pe scriitorul de rasă. Acesta nu vorbesce de­cât despre ceea­ ce a văzut, despre informațiuni certe, după cifre culese din isvare oficiale. Și dacă în scurta sa descriere s’a putut stre­cura câte­va erori, acesta nu denatu­rează întregimea lucrurei. Asemenea publiciști ne răsbuna contra scriitora­șilor de fantasie, ne înfățișază Eu­ropei și lumei întregi ceea­ ce suntem, iar nu fac despre moravurile și insti­­tuțiunile nóstre descrieri cari ne arată ca pe un popor ca desăvârșire săl­batic. Se înduioșazâ d. Marbeau despre starea țăranilor noștri, spune că n’au pamént, că nu mai pot trăi. Cititorii noștri știu cari sunt părerile nóstre cu privire la starea țăranului, știu că ani n’am încetat a cere reforme pen­tru a i se ameliora condițiunea. Acesta însă du ne va împedica de a spune d-lui Marbeau că dacă s’ar cunoște bine țara lui, Francia, ar ști că acolo de­și țăranul este emancipat de un secol din servitutea feudală, totuși sunt atâtea și atâtea localități unde țăranii trăiesc în condițiuni cu mult mai grele de­cât țăranii noștri, că în Republica franceză nu toți țăranii sunt proprie­tari și că mulți și forte mulți de abia au câte unul și două pogone, alții de abia locul de casă, și alții nici atât. Că în privința traiului material cu tote că țiravul frances nu mai este in starea ia care l’a descris La Bruyère, totuși se nutrește și locuiește în condițiuni inferiore celor cari se află mulți dintre țerapii noștrii. Apoi dacă din sate am trece la o­­rașe, am visita acele cetăți industriale, ne-am convinge despre asistența acelui proletariat, acelei miserii cari condamnă lucrătorii ca să dormâ prin pivniți pe câte o mâne de paie, sau să caute adăpost în casele publice. Dacă țăranul român dorme și pe scânduri acoperite cu o rogojină sau cergă, acesta este mai mult p rea de­prindere, iar nu din causa miseriei, căci nu se află țăran atât de lipsit de mijloce în­cât să au putä umple un mindir cu paie, cu foi de porumb și chiar cu lână. Au doară din causa mizeriei țăranii franceși umblă cu pi­­ciorele góle ia pantofi de lemn um­pluți cu paie ? Din cauza miseriei ță­ranul breton mănâncă mămăligă de hrișcă, care este cu mult inferioară celei de porumb ? De ajuns pentru d. Marbeau și Re­vista sa. Noi îi forte mulțumim de interesul ce pretinde că are pentru Români, îl rugăm să ne cruțe cu dra­gostea și să-și consacreze condeiul fa­voriților săi slavi de sud și în special celor din peninsula Balcanică. Nu putem resista de a reaminti despre cele ce am zis într’un articol

Next