Curierul Foaea Intereselor Generale, 1888 (Anul 15, nr. 2-144)

1888-11-25 / nr. 131

Anul al XVI-lea No. 131. IASSI Vineri 25 Noembre (7 Dec.) 1888. Apare Duminica, Iiercurea și Vinerea PREȚUL ABONAMENTULUI ȘI ANUNCIURILOR­­ N IASSI, pe an. 24 Fr. — pe semestru 12 Fr.­­pe trimestru 6 Fr. [N DISTRICTE, pe an, 28 Fr. — pe semestru 14 Fr.— pe trimestru 7 Fr. CURIERUL (TH. BALASSAN) FOREA INTERESELOR GENERALI] Ca­lend.a.rta.lp tăznâ.nei í.| STIL VECHIU­I p­I­C­A | PATRONUL PILEI | TIMPUL DIN SĂPTÄMÂNA ^STI. NOU pI­U­A !_________PATRON Ulfsi­­g __gt..........Rad. Screim Apus. Sereiul Nov. T “ TTpo. ' " fy/J 20 Duminică I Sf. păr. Grigoriu Decapolitul 2 Duminică Bibiana V­IV, .—<. 7—^ 21 Luni (f) Intr. un Bis.­a Ü Hab­et Domn. 3 Luni Franc. Nav. 20 fov 22 Marți Sf Apostol Philimon La 23 Noembre. Lună nouă cu plac. 4 Marți Barbara­­ T— 21 tit 28 Mercuri Sf. păr. Amfiloh­ie Episcop Iconiei e • • 5 Mercuri Sabba ' 7—, If. 24 Jói Sf. p. Clim. al Romei și Petru al Olt fng și zăpada. 6 fos­t Nicolau 7-23 4-22 25 Vineri S­ta­m. Ecaterina ai m Mercurie 7 Vineri Ambrosiu *—24 * && 26 Sâmbătă, Cuv. părinte Alipiu atlipnicul____________________________ 8 Sâmbătă ț Conc. M. _ _ * 4 tUTRPINATATE................................................40 Fr.— INSERȚIUNI ȘI E­PICE A­NE, rândul . . . 60 Bani-ȘTIRI LOCALE » . . . 1 Fr.— EPISTOLE NEFRANCATE, nu se primesc. . . . Anunciuri: Pag. I, 50 b. Pag. 111,40 b. Pag. IV, 30 b. Un Nr. 90 bani. CONRESPONDENȚI ÎN STRAINATATE: Pentru FRANCIA , se primesc anunciuri la Domnul Adam, negociant-comissionaire 4, rue Clément Paris.— John F. Jones, 31 bis, Faubourg Montmartre , St. Pas­sage Verdeau, Paris.—iSocietate mutuală de publicitate pentru anunciuri și reclame, Paris, D-nul Loretta, 51 bis strada St. Anna.­­ Pentru AUSTRIA și GERMANIA la Rudolf Moș­ie Seilerstatte No. 3, Wien. Rotter & C­ o Biemergasse 12 Wien.—Pentru ANGLIA , D. John F. Jones, 166. Fleet Street, Londra, E. C. Manuscriptele nepublicate se vor arde. Un Nr. 90 bani. IT O E 2s&. 0­ JR E Sultanul înneacă in Bosfor ne unul din tineri care a venit cu pîză contra lui Mircea III. Domnul țerei Române. Se despăiește statuia lui I. Heliade Rădulescu (București). Bătălia de la Brebia defavorabilă lui Alexandru Lăpușneanu, Dom­nul Moldovei. Petru Vodă Șchiopul, e gonit de pe tronul Moldovei de Cazacul lon Potcoavă. Ștefan cel Mare, Domnul Moldovei, ca de soție pe fiica lui Radu cel mare, Domnul țarei Românești. Resbel între Români, Moldoveni și Lechi a­pro­pe de Argeș. Petru Vodă Șchiopul, bate pe cazacii care veneau din nou să ia tronul și să-i omore pe toți. La 20. Anul 1538. La 12. Anul 1880. La 22. Anul 1561. La 23. Anul 1577. La 24. Anul 1473. La 25. Anul 1600. La 26. Anul 1582. . - - - - -- -- - - - - - - - ...... - - - - - - - - ----------------------------------------- ----—■ [UNK] [UNK] [UNK] [UNK] [UNK]­­ fi. rrr. .—<n..t ■ [UNK] [UNK]­ [UNK]* •' ■ [UNK] — ■ ■ [UNK] [UNK] [UNK] [UNK] [UNK] — ...........—■­­rr UN PIANO nou din renumita fabrică Apollo din Dres­­da se află de vânzare in condițiuni forte favorabile. Doritorii a se adresa la redac­­țiunea acestui ziar. IASSI 24 Noembre, 1888. TEMPERAMENTUL FLAUTELOR Cu drept sau pe nedrept, în știința silviculturei este forte întrebuințat cu­vântul de temperament, pentru a ca­­racterisa aptitudinea speciilor lemnose de a putea suferi mai mult sau mai puțin un acoperiș, fără a-și periclita viața. La animale, temperamentul ner­vos, bilon, sanguin sau limfatic, este rezultanta predominarei unuia din sis­temele organismului asupra celorl alte. La plante temperamentul se determină numai după un singur factor, numai după aptitudinea lor de a putea trăi la adăpost de lumina directă a sorelui sau nu. Speciile care nu pot trăi timp de mai mulți ani la adăpostul altor plante, ferite de lumina directă a sorelui, cum este stejarul, pinul silvestru, moliftul, etc., se numesc specii cu temperament robust, iar acelea cari pot trăi ani în­delungați sub acoperișul altor arbori cum este fagul, bradul, etc., se numesc specii cu temperament delicat. Aceste numiri, cunoscute numai de silvicultori, tind a­u înlocuite astă­zi prin altele cari par a corespunde mai exact aptitudinelor plantelor. Speciile cu temperament robust se mai nu­mesc și specii de lumină,­ fiind­câ din frageda lor tinerețe pot trăi și prinse mai bine, când primesc de a dreptul lumina solară. In loc de specii cu temperament delicat se mai întrebuințază și denu­mirea de specii de umbră. Acestea se disting cu desăvârșire de speciile de lumină, prin însușirea ce au de a ve­geta, de­și slab, sub acoperișul altor arbori și de a prospera îndată ce le facem să participe treptat la acțiunea directă a agenților meteorici și în spe­cial să primesca de a dreptul lumina solară. Așa, în silvicultură se citără bra­dul ca un exemplu clasic în acesta privința. Un brad a vegetat sub a­­coperișul unui masiv în timp de 70 de ani, și de abia a ajuns la 7 cen­timetri diametru și 2.50 înalțime, a­­dică a avut o vegetațiune cât se pote de slaba. După ce s-au tăiat arborii d’imprejur, care ’i copleșeau, același brad a început să vegeteze cu vigore fără să mai rămână vre-o urmă exte­rioră de slăbiciunea lui de mai înainte. Nu se întâmplă același lucru cu speciile de lumină, cum este stejarul sau pinul silvestru. Acestea dacă se descoperă după ce au fost mai mult timp copleșite, nu’și mai revin în fire, nu mai dobândesc vigore și mor după­­ câți­va ani. N’am ales acest subiect pentru a defini temperamentul plantelor, ci cu deosebire a atrage atențiunea asupra consecințelor practice, forte importante, ce rezultă din cunoștința exactă a ce­­­­rințelor plantelor în raport cu lumina. Deși deosebirea acesta se face nu­mai în silvicultură, cu tote acestea, dacă vom observa lucrurile mai de aprope, lesne ne putem convinge cum că și plantele erbóse de ori-ce cate­­­gorie ’și­ au temperamentul lor. In fânețele naturale găsim o mul­țime de specii erbose din diferite fa­milii crescând în amestec și contribu­ind astfel a spori producțiunea pe u­­nitatea de suprafață. Unele din ele cresc mai înalte și copleșesc pe alte specii mai mici, fără ca acestea să sufere. Se vede că unele au trebuință de mai multă lumină de­cât altele.­­Speciile erbește, ce se găsesc sub ma­sivele pătdurose de diferite grade de­­ desime, sunt cu totul altele, de­cât­­ cele din câmpiile deschise învecinate. Dacă tăiem pădurea și defrișăm lo­­­cul, încetul cu încetul speciile ce se găseau sub masiv sunt înlocuite cu ierburi analoge cu cele din fânețe. Acest fapt, ce se pote observa cu multa înlesnire, mi se pare că con­­stitue exemplul cel mai demonstrativ jcum­p că plantele erbose, ca și cele lemoase, au un temperament propriu­­ speciei. Regula este generală pentru tote plantele, fie superiore, fie infe­­riare. Cunoștințele actuale de fisiologie vegetală ne permit să ne dăm samă mai exact despre semnificațiunea cu­vântului temperament aplicat la plante. In adevăr, se știe astăzi că o plantă, ori­care ar fi ea, nu pote trăi, ehio­­rofila organelor sale nu pote descom­pune acidul carbonic al atmosferei, spre a reținea carbonul pentru tre­buințele nutrițiunei organismului ve­getal, de­cât între niște limite de lu­mină. Cantitatea cea mai scăzută de lu­mină necesară îndeplinirei funcțiuni­lor de nutrițiune prin foi și alte or­gane vertei, constitue limita minimă sau inferiorä de intensitate luminosa. Există și o limită superiora sau ma­ximum de intensitate luminosă, care până acum nu s’a determinat. In a­­propiere de aceste două limite, maxi­mum și minimum, funcțiunile de nu­­trițiune se îndeplinesc cu greutate și plantele sufer, sub limita minimă sau deasupra limitei maxime, fenomenele vitale sunt imposibile, plantele sunt condamnate la marte. Limitele acestea variază de la o specie la alta. Intre ele se găsesc tot­deauna un grad de intensitate lumi­nosa, care este cel mai priincios, pen­tru îndeplinirea funcțiunilor de nu­trițiune; acesta se numește lumina optică. Actinometrele sau instrumentele ce servesc pentru măsurarea intensitatei luminei solare sunt de dată prea re­centă și exactitatea lor lasă forte mult de dorit, și de aceia până acum nu s’au făcut experiențe spre a determina minimum, optimum și maximum de intensitate luminosă pentru diferitele specii de plante. Un fapt însă reese din observațiunile zilvice, cum că, a­­tât limitele cât și optimum, nu sunt aceleși pentru tote plantele, ci variază de la o specie la alta și tocmai a­­cesta variațiune constituie tempera­mentul. Positiv că minimum și optimum de intensitate luminosá pentru înde­­plinirea funcțiunilor de nutrițiune sunt mai scăzute la fag, “al cărui tempe­rament este delicat, de­cât la stejar, al cărui temperament este robust. A­­cesta este și ca­sa care face ca sub acoperișul unui masiv, sub care steja­rul pere, fagul vegetăzâ în bune con­­dițiuni, fiind-că se află mai aprape de optimum. Tot în felul acesta ne putem ex­plica și în agricultură pentru ce u­­nele culturi dese, cum sunt nutrețu­rile artificiale, măzărichea sorghe, etc. păbușesc buruienele și lasă în urmă pământul forte curat. Buruenilor ce răsar sub ele nu le lipsește nici căldura, nici aerul, nici umiditatea, dar le lipsește lumina și perii. Observațiunile de tote filele par a proba că pănă la un punct pre­care temperamentul variază la aceiași ape d­e cu etatea. Chiar plantele reputate ca cele mai robuste au trebuință de adăpost în primul an al existenței lor, și de aci s’a și adoptat practica de a le procura ore­care acoperiș în pepi­nieră ; din contra în stare adultă pu­tem zice că tóte plantele lemnose sunt robuste, fiind­că tate prosperă mai bine fără acoperiș. Acesta cel puțin pentru speciile principale. Fie­care organ al plantei, ramuri, soi, muguri, are același temperament ca și planta întregă. Dacă lumina nu este suficientă pentru a permite des­­voltarea unui organ, acolo nici planta nu se desvoltă. Chlorofilei stejarului îi trebue mai multă lumină de­cât la a fagului spre a putea lucra, și de aceia foile la stejar sunt mai rari, concentrate mai mult la periferia co­­ronei, pentru ca tote să fie direct lo­vite de lumina solară. La fag ele sunt numerose și dese, și se află nu nu­­mai pe ramurile de la periferia coro­nei ci și la interior. Aci nu vorbim de arborii isolați, ci de arborii din masive. La nici o specie lemnosa nu se ve­rifica cele dise mai sus, mai bine ca la planta cunoscută sub numele de oțetar (Rhus typhina). Aci foile în adevăr nu se găsesc de­cât numai și numai la periferie, în­cât corona are aspectul unei umbrele. Sub acestă um­brelă nu se găsește nici o ramură cu foi; foile n’ar putea trăi din causa că sub ea lumina este mai jos de minimum. O consecință naturală a acestui fe­­nomen este că plantele cu tempera­ment robust, având tot­deauna mai puține foi de­cât cele cu tempera­ment delicat, au tot­deauna un aco­periș mai slab. Stejarul dă mai pu­țină umbră ca fagul; sub un masiv de stejar pamântul se sperbeza mai mult ca sub fag. Dacă foile nu se pot desvoltă și nu pot trăi de­cât sub influența unui grad determinat de intensitate lem­­nosă este natural că nici ramurile să nu potă trai. In adevăr foile sunt or­ganele care chiamă viața în ramuri, care chiamă curentul circulator și nu­tritiv în ele. Ramurile fără foi mor de înainție, se descompun încetul cu încetul și așa ne putem explica elagagiu natu­ral în masive. Speciile cu tempera­ment robust se elagoza mai mult și mai curând de­cât speciile delicate. Pe același spațiu un stejar are mai puține ramuri vii de­cât fagul. După cum se elagoza ramurile așa se elagoza indivizii întregi într’un masiv. In lupta pentru existență in­divizii mai piperniciți, copleșiți de cei viguroși mor din cauza lipsei de lumină, din cauză că sub limita mi­­nimă de lumină chlorofila ar fi inac­tivă. Un fapt nu mai puțin interesant, dar de o mare aplicațiune practică, se observă și la muguri. La subțiăra fie­cărei foi se naște un mugure. Foile fiind mai numerose la speciile cu tem­perament delicat, este natural ca și mugurii să fie în aceiași proporție. La fag se găsesc mai mulți muguri ca la stejar. Cum însă și mugurii au acelea exigențe ca foile, ca și planta considerata în întregul său, ei nu se desvoltă de­cât dacă găsesc o inten­sitate luminosă care să fie superioră limitei minimum. La fag mai toți mugurii se desvoltă primă­vara și dau naștere la numerosele rămurele cu foi ce contribuesc a-i îngroșa acoperișul. In stejar prea puținii mugurii găsesc lumina necesară desvoltărei lor, și de aceia mulți rămân în stare de viață latentă, devin muguri pe care bota­­niștii -i numesc preventivi. Aceștia nu așteptă de­cât ocasiunea de a da peste mai multă lumină spre a se desvoltă. Speciile robuste, ca stejarul, având mulți muguri preventivi sunt cele mai apte pentru a se regenera prin lăs­tari, spre a forma păduri de crân­guri, pe când cele delicate neavând muguri preventivi sau prea puțini, un lustresc și convin pentru codrii. Iată clar că pe simple considerați­­uni de temperament sunt tasate tóte operațiunile dictate de știința silvicul­turei pentru producțiunea cea mai a­vantagiosa a materiei lemnose și pen­tru menținerea stărei padurene. Rege­nerarea, conducerea masivelor tinere prin lucrări de ameliorațiune, și ex­ploatarea pădurilor, fara a compro­mite starea padurosä, sunt tote apli­­cațiuni ale cunoștinței temperamentu­lui , sunt silvicultura însăși. Mai cu samă în masivele ameste­cate trebue să punem fie­care specie în condițiunile de lumină, care con­vin temperamentului său. Ne­făcând acesta se compromite totul și cu de­osebire regenerațiunea. V. Cornu Munteanu. T­ELEGRAME Paris S Dec. — La banchetul dat la Nevers generalul Boulanger a ros­tit un discurs în care a respins acu­­zația de a ținti la dictatură. El a a­­firmat simțimintele sale republicane, dar voiește o republică națională și deputați onești și crede că la alege­rile viitore, opt milione de sufragii vor aclama acesta politică. Londra B Dec.­­ După corespon­dentul Ziarului „Daily­ News“ la Pe­tersburg, consiliul militar a decis ca un cas de resboi cea mai mare parte din populațiunea din Varșovia să fie expulzată, pentru a nu încurca apă­rarea. Viena B Dec. — Spre sață o scri­­e­re autografă a împăratului către co­rnițele Taaffe a fost afișată pe strade, împăratul exprimă mulțumirile sale pentru numerósele acte de umanitate la cări, conform dorinței sale poporele imperiului s’au dedat, spre a serba a 40-a ad­versare a urcărei sale pe tron precum și pentru noile probe de iu­bire și de credință care i-au dat. New-York B Dec. — In Mesagiul său, d. Greveland insistă asupra tre­buinței de a revizui tarifele vămilor și de a face să înceteze escedentul tesaurului, care este nedrept și pri­mejdios. El constată că relațiunile sunt amicale cu tote puterile. Berlin - Dec.—Rechstag. Respun­­gond d-lui Richter, ministrul de res­bel declară că in fața sporirei artile­riei în străinătate, se studiază în de­partamentul său cestiunea relativă la ore­care sporire a aceleiași arme în Germania, dar știrea că guvernul va cere de la 10 până la 50 milione de mărci pentru acesta, e fără temeiu. Paris 4 Dec.—D. Patrimonio, mi­nistru al Francței la Cettigne, e nu­mit în aceiași calitate la Belgrad. D. Ordega e numit președinte al comisiunei de delimitare a Pirineilor. Belgrad . Dec.—Știrile răspândite în străinătate în privința desordinelor prevăzute și a unei mișcări apropiate în Serbia. Sunt cu totul neîntemeiate, ordinea n’a fost tulburată de când cu ultimele escese electorale, voința ex­primată de regele de a asigura liber­tatea electorală, a provocat entusias­­mul în tote partidele. Joi, la ședința plenară a comisiu­nei Constituției, înțelegerea celor trei partide era perfectă.

Next