Curierul Foaea Intereselor Generale, 1890 (Anul 17, nr. 1-138)

1890-11-25 / nr. 125

Anul al XVIII-lea No. 125. IASSI Duminică 25 Noenbre (7 Dec.) 1890 Apare Duminica, Mercurea și Vinerea. PREȚUL ABONAMENTULUI ȘI MANUNCIURILOR (N IASSI, pe an, 24 Fr. — pe semestru 12 Fr.— pe trimestru 6 Fr. IN DISTRICTI , pe an, 28 Fr.—pe semestru 14 Fr. pe trimestru 7 Fr. STREINATATE.........................................................40 Fr.­­INSERTIUNI ȘI RECLAME, rândul ... 60 Bani. ȘTIRI LOCALE . ... 1 Fr.­EPISTOLE NE­­BANCATE, nu se primesc. Ad­unciuri: Pag. 1,50 b. Pag. III, 40 b. Pag. IV, 80 b. Redacția și Administrația­­ ă.S. — Strada S­olia= — CURIERUL FOAEA INTERESELOR GENERALE La 22 Noembre. Pătrariu din urmă, cu timp senin, apoi zăpadă și ger. Decembre 78 . 109 11 12 13 Ambrosiu Concepția Măriei Le­­cadia Melchiade Damaschin Epimachu Lucia CONRESPONDENȚI IN STREINATATE: Pentru FRANCIA, se primesc anunciuri la D­. Adam, négociant-comissionaire 81, rue des Saints-Peres Paris — John F. Jones, 31 bis, Faubourg Montmartre , 31, Pas­sage Verdeau, Paris.— Societate mutuală de publicitate pentru anunciuri și reclame, Paris, D-nul Lorette, 51 bis strada St. Anna.­­ Pentru AUSTRO-UNGARIA prin d. A. Oppelik, primul Biurou de Anunciuri austriac, Wien, I. Stubenbaster No. 2.— Pentru GERMANIA­­ a Rudolf Mosse Seilerstatte No. 8, Wien, L­ (TH. BALASSAN) NfcT­O E MC B TZ­E La 25. Anul 1660. Resbel între Români, Moldoveni și Poloni aprope de Argeș. La 26. Anul 1582. Petre Vodă șchiopul, bate și gonește pe Cazacii cari veniau a prăda țara și îi omorâ pe toți. La 27. Anul 1439. Tătarii ocupă partea din Moldova prădând-o. La 28. Anul 1877. Plevna e ocupată Intâiü de Români, armata lui Osman capituleză după o crâncenă luptă. La 20. Anul 1659. Ștefan, fiul lui Vasile Lupul, ocupă tronul Moldovei. La 30. Anul 1877. Țarul, Marele duce Nicolae și M. Sa Domnitorul, fac intrarea trium­fală în Plevna. 1 decei mii brize. La 1. Anul 1877. Românii bat pe Turci la Tolovița. Rotter & C­ o Biemergasse 12 Wien.—Pentru ANGLIA la D. John F. Jones, 166. Fleet Street, London Jí. C. Manuscriptele nepublicate se vor^ Un Xr. 90 et STIL VECHIU­L P­I Ü­A Naembre 25 Duminica 26 Luni 27 Marți 28 Mercuri 29 Joi 80 Vineri _______1 Dec.__________Sâmbătă XX a. r ■u. 1 p­t a. zn et PA TR­O­N­U­L S>­I­L­EI 1_ TIMPUL DIN SFiPTĂMÂNA­­ S­TIL NOU I­N 1 DA 81. M Ecaterina gi Mercurie Cut. Par. Alipiu stîlpnicul Martirul lacob Persul Cut. Ștefan cel nou Martirii Paramon și Piromon­t Ap. Andrei, întâiul chemat. Prof. Naum 658 înainte de Christ. Duminică Luni Marți ilercuri Joi Vineri Sâmbătă P­A­T­R­O­N­U­L­U­­I LEI Răs. Sdrelui ^.VII D-nii abonați sunt rugați cu stăruință să bine-voiască, de a achita costul abo­namentului ce d-lor au a da, căci In caz contrar vom fi puși In neplăcuta po­­sițiune de a se suspenda trimiterea Zi­arului nostru, și a’i reclama la locul competent pet­­ru dreptul ce ni se cu­vine, precum Yo­cuința și suma a le publica numele, Io­­cu cât ne datoresc. Administrația De reli­zar­e via D lui Leon Bogdan cita­tA la Copua via via da Rondul I in întindere de 3 falci aproximativ, având casft mare de locuința, atenanse, pivnița, grajdiuri, hambar, două fântâni, cramă etc. tote In cea mai perfecta stare. Doritorii se vor adresa la Îngrijitorul acestei vii, cu locuința la vie. LOTERIA Reuniunei Femeilor Române Biletele acești loterii, cu câștigul prin­cipal de 30.000 lei, a cărei tragere va fi la 24 Decemvrie anul curent, se a­­flă de vânzare la Iași la depositul de zi­are al d-lui E I. Brummer, str. Golia, lânga tipografii Th. Balassa­, (fostele du­­gheni ale Băniei), și la tote chioșcurile de ziare.— 1 leu Ililetu, IASSI, 24 Noembre 1890 Mele DomeniiM Coronei Dumineca 11 Noembrie a avut loc loc in comuna Prodai in fața unui numeros public compus din cler, în­vățaturi, silvicultori, proprietari și lo­­cuitori veniți unii din Sinaia și din Bușteni, alții de peste munți a unui nou și frumos local școlar clădit din piatra pe o mică înălțime și aprope de drumul de fier ast­fel că prima clădire ce o vede cine­va intrând prin Predel in țară este acest model de școlla pe care fâlfia mândru drapel național, d. Ion Kalinderu. Adminis­tratorul domeniului Coronei, care în­deplinește cu cea mai mare tragere de inimă fru­ nasețe ordine și inițiative prin care Majestatea Sa Regele arata solicitudinea sa parintescfi țărani, a pro­nunțat un discurs asupra datorielor sociale și morale ale învățătorului, pe care ’l reproducem aci cu plăcere: Cucernici, părinți, d-lor, d-lor, fata a treia școlă care se inființază in acesta comună frumósa și plină de viitor (Predel.) Cred ca e de prisos a ve mai spune ce mulțumire sufle­­tesc și simț când am a executa ordine auguste așa de bine-facetare pentru fiii poporului. Mă cunoșteți de mai bine de șase ani, așa că știți sinceri­tatea acestui sentiment, care mă aduce aci pentru a me sote bine cu d-vostra și in special cu d-nii învățători de la diferite școli din comunele învecinate, care au venit la acesta serbare, ară­tând ast­fel interesul ce trebue cu toții sa ’i avem pentru tot ce pute contri­bui la luminarea poporului român. Acesta convorbire ’mi este și mai plă­cuta, prin faptul ca văd printre noi și mai multe persone, tot din nemul nostru, care au venit la serbarea nostra. Intr’a a fi consacrata inaugurărei u­­nei școli, nu pote fi cred, nimic mai nemerit de­cât de a cerceta obliga­țiunile pe care in­luența ce o au in­­vâțâtorul și invăță­rea asupra minței și caracterul tinerilor, le impune aces­tora in domeniul moral și social. Domnilor invetatori, omul are infis­­ente doua porniri, din care una ’1 in­­demna la lucru, alta la repaus, el in­­cerca așa­dar doua atracțiuni contrarie, una care 51 duce la mișcare, și alta care l’ar ține pe loc. Amandouö aceste porniri pot fi nevetamatore, așa e ca­zul când cea de a doua nu implica părăsirea datoriei, disprețul obliga­­țiunei, de exemplu când omul pate fara să vatăme onorea, fara să lase in suferință vre­unul din interesele sale, să se dea plăcerei, plimbărei sau să frem de liniștit acasă. Cazul acesta este foarte rar și n'avem sa ne ocupăm aci ,de el; e forte rar că omul in versta sa fragedă adică copilul, căci de a­­­cesta avem să tratam aci, se pot fi in­diferent și fără inconvenient moral, fara mustrare de cuget, se asculte de luna sau de ce-i­ alta din aceste voci s­i interiore. Daca este un adevăr demonstrat și semnalat de vechimea cea mai depăr­tată până in filele nóstre de cele doua clase de omeni cele mai competente in acesta materie, de preoții și filosofii, apoi este acea ca omul e dubla, că are in sine doua genii care se impo­­trivesc ca lumina și întunericul; aceste doua genii sunt unul acel al binelui, cel alt acel al zeului. Aceste odată stabilite și stabilitatea omenilor le-au admis tot­dea­una ro­mâne să tragem consecința lor stricte. Ce altă consecință putem insă trage de aci de­cat datoria impusă de Dum­nezeu și de Societatea educatorilor copiilor, adică părinților mai intăiți și apoi învățăturilor, să deprindă pe a­a­ceste fragede ființe iacă din etatea ajunge până la ei, adica­să cea mai plăpânda, ci­nd și firea e mai mladiosa, sa combată pornirile rele, pentru a desvolta numai pe cele bune care reprezintă vocea virtute, a ade­vărului, pe când cele dintâi o duc nu­mai la deșertăciune și la perie. Omul trebue prin urmare să resiste răului, din momentul in care se deș­­tepta intr’visul intelegență. Se vorbește mult in vremea nostru de lupta pen­tru s­­istanță. Lupta in contra viciului și a pârâvirilor este adevărata luptă pentru existența, trebue să fie grija de căpetenie. Sa formăm, d-lor învă­țători, cugetări drepte, inimi tari și bune și cele­l­ alte vor veni pe urmă. Antichitatea, căreia’i plăcea să prezinte învățămintele sale sub haina alegoriei, ne-a lăsat frumosa poveste despre E­­racvie, care infățișându-i-se, pe de o parte Voluptatea, adică viciul sub o forma ademenitare, și pe de alta Vir­tutea cu fruntea severa, se trase in partea acesteia și o luă de călăuză. lnvățătorul trebue să lucreze ast­fel in­cât, când acesta dilemă se va pune mai târziu școlarilor săi, ei să facă a­­ceiași alegere. Omenii insă nu se influențaza, ca­racterele nu se formăzu tocmai prin precepte și sfaturi, ori oe ae bune. Preceptul cel mai ascultat toate acel al exemplului, acest precept are viața, se impune prin imitație, stăpânește vederea fără a osteni auriul. Un gene­ral nu imbarbateza pe soldații săi prin ordine de a fi frumóse, prin proclamații răsboinice, trebue inainte de töte să ’și espite viața la tóte primejdiele câm­pului de bârne, ast­fel făcu și Napo­leon, când strigă soldaților, care se temeu să nu more, că ghiulean care trebue sa ’i curme viața nu era incă turnata, ast­fel făcu in câmpiele Bul­gariei regele nostru Carol I, deștep­tând ast­fel vitejia soldaților noștri și venind ia ajutorul poporului bulgar, cu care ne lega atâtea amintiri istorice. Părinții ar trebui mai curât ca ori­ce cine sa dea aceste exemple­, din neno­rocire știm ca in genere nu putem aștepta acesta de la satepii noștri, in starea lor in apoita de­ cultura, învăță­torul și invățătărea ,trebue dar să-i suplinesca și să duca acesta sarcina, prea grea până acum pentru familii. Cugetul învățătorului si fie dar cu­rat, pentru copilul sa nu invețe nimic rău de la ei. Un mare p­oet al Irmei antice, Juvenal care biciuia tóte viciu­­rile vremei sale striga: „­depărtați de „zidurile in care locuește tinerimea, „tot ce ar putea sa vateme urechea „sau ochii ei. Nu se pute îndestul „respecta nevinovăția copilului, părinte, „dacă umbli cu gândul st faci o fapta „da care trebue sa roșești, cugeta la „fiul tău in logan, și acestă imagine „sâ ta opresca de a faca răul.“ Un popor care a avut și el zile de mărire, cel Chinez, s’a înconjurat cu un zid imens pentru a feri Imperial seu de invaziuni, învățătorul care are respunderea atâtor suflete, trebue să tragă pe cât se pate in jurul spațiu­lui unde se strâng copii încredințați zelului seu, îngrădire de igienă mo­rala cara sa opresca ori­ce rău de a nu lase nici odată copii fără supraveghere și fara control. Mai trebue să explicăm de ce? N’ați venut ce se face când balele epidemice și contagiose se întind intr’o țara. Se inființază un cordon sanitar imprejurul locurilor bântuite de molima, se lasă partea flagelului, precum la incendiuri se lasă partea focului, se izoleza sate sau orașe pen­tru a scăpa județe. Ei bine, învăță­torul trebue și el să tragă pe cât póte, un cordon sanitar moral in contra la­­tirei viciului, in contra propagațiunei virtijelor sociale, care s’ar comunica de­sigur tinerei și interesantei lor turme. Vedeți clar că grele pot fi conse­cințele neingrijirei sau slabiciunei în­vățătorilor, care din contra printr’o bună îndeplinire a menirei lor pot contribui puternic a face ómeni buni, folositori, cu adevăr sprijinitori ai Statului. D-lor invațători, să nu uităm deci că omul e născut imitator și propa­gator, bun sau rău exemplul lucreza asupra lui cu o putere pe care na­tura sa o explică, și-­l face conștiin­cios sau lipsit de principii și demo­ralizat. De la învățători trebue dar sa vie sfaturi și exemple bune pentru ca să obție o bună recoltă morală și ast­fel lucrând, ei vor fi, după Dumnezeu, cei mai mari bine-facători ai copiilor și vor dobândi drepturi la recunoș­tința Statului și a societaței. Am convingerea că învățătorii și in­­vățătorele vor ține semn de bună-voința ce acesta administrațiune o arată, și de saoriQd­ele pe care le face din înalta inițiativă a M. Sale, pentru a respândi invațamântul in satele Domeniului Co­­ronei și pentru ca moralitatea, care trebue să fie regula de purtare pentru fie­ cine, să sa implânte in populațiu­­nile rurale. Arătând aceste dorințe și dând a­­ceste îndemnuri, învățătorii și invăță­­turele, care vor face sa triumfe aceste, principii vor da o cauză de mulțumire Auguștilor Noștri Suverani cari nu lipsesc nici odată de a incuragia și resplati pe cei care merita. După ce m’am întreținut cu voi d-lor învățători, simt o plăcere tot a­­tât de mare a convorbi și cu voi scumpi copii, care locuiți in acesta frumósa comună unde natura­­ și-a văr­sat darurile, unde omenii găsesc sub o climă fericită sănătatea și forța și dau armatei nóstre buni soldați, agri­­culturei și industriei buni și îndemâ­natici muncitori. Am vorbit de indu­­­strii căci in tóta acesta lungă și fru­­mósit vale a Prahovei, mișcarea indus­trială crește din <Ji iu­ți, ast­fel ca străinul chiar este uimit. Aveți dar, dragă copii, un câmp imens deschis, care va va da o recoltă bogată, dacă iubiți lucrul și acest lucru va fi cu atât mai productiv pentru voi, cu cât veți fi mai luminați și mai instruiți. Aveți acum o frumosa școla care este un mic monument, înzestrata cu tot ce se cere pentru studiu. Alături de sălile de clasă este un atelier unde elevii vor putea învăța strungaria. O bună creștere—prin acest cuvînt înțelegem cultura inteligenței și inimei omului, de la cea mai fragedă copi­­lărie până la epoca când ajunge la plina desvoltare a forțelor sale fizice și morale—are de scop să desvolte sănătatea, rațiunea sa și bunele sale tendințe, adică acele care -l duc spre bine, spre virtute. Sănătatea, buna stare a forțelor nos­tre corporale, jocul lor ușor și mlădios, fara care viața nu e complecta, e nu­mai o umbră și cu o mai de nici un folos, sănătatea se întreține prin mân­care bine pregătita și indestulatare, prin viața la aer liber, cum din feri­cire puteți să trăiți voi locuitori ai câmpului, ea se păstreză și se întă­rește mai cu semn prin lucrul zilnic; bine înțeles un lucru proporțional cu vârsta și cu forțele vostre. In condi­­țiuni raționale cum spunem mai sus, tóte poporele știu ca munca este a­­devărata mamă a sânătăței, ca­dete Grecilor și Romanelor, strămoșii noș­­trii, puterea pe care o dovedesc fap­tele și monumentele lor cari ne uimesc. Rațiunea este cel mai frumos dar pe care l-a primit omul de la crea­tor, ea e lumina de care sunt lipsite animalele care sunt numai niște unelte in mâna omului care le indrepteza a lupft voia ea. Ea nu iorată interesele, drepturile și datoriile nóstre , acestor din urma trebue să subordonăm pe cele­l­ alte. Prin lumina ce ne dă de­plina ei valora conștiinței, care o pune pe acesta in stare să recunosca mo­rala, acel scop și coronament al edu­­cațiunei. In puține cuvinte, sănătatea, rațiu­nea, conștiința, iată cele trei condițiuni neapărat trebuinciuse educațiunei și vieței omenești pentru scrav și bogat,­­cran, orășan sau soldat, pentru cel care trebue sö comande și cel care trebue sé asculte și fără care omul ar fi ca peștele fara inotatóre, ca paserea fără aripi. Lucrați dar copii și nu ui­tați că aci in apropriere pe i­ulțimele Peleșului, Suveranii noștrii se bucură de progresele ce la veți face, mărind ast­fel vara și buna stare a satului vostru. Pătrunși dar de adâncă recunoș­tință pentru neincetata părintesca în­grijire a Suveranilor noștrii, se unim vocea cu toții, Domnelor, Domnilor și dragi copii, spre a ura din tota inima . Trăiască Regele nostru Trăiască Regina nostru Trăiască Principele nostru, Moște­nitorul Coronei. După acest discurs, învățătorii d-nii Stan Nițescu, P. Kițiănescu primarul ia numele consiliului comunal, și alții arătară prin diferite alocațiuni însem­nătatea acelei­­ zile pentru populațiunea acelei frumose văi. Extragem din nimerita cuvântare a inventatórei d-ra Dușescu rândurile ur­­matore care infațișază bine însemnă­tatea acestei m­oi gcele : „Prodatul este dator multă recu­­noștința M. Sale. Io timp de trei ani s’au zidit in acest plaiu cu cheltuela proprie a M. S. doua școli din cele mai frumóse și o biserica care face admirațiunea orașelor și a străinilor care trec prin acesta frontieră. Ca și Domnii cei vechi cu care țara sa fa­

Next