Cuvântul Liber, iulie 2009 (Anul 21, nr. 126-148)

2009-07-22 / nr. 141

Ce se află dincolo de uimire? Imi amintesc bine de o discuţie care a avut loc în Comisia pentru Cultură, Culte, Mass-Media a Camerei Deputaţilor, lăsându-l oarecum perplex pe preşedintele Gabriel Ţepelea, care a exclamat stupefiat „Păi, ce facultate mai poate fi asta?" Era vorba despre un orăşel de provincie, de prin Bărăgan, situat undeva spre Dunăre, în care funcţiona o secţie a unei facultăţi de medicină, dar care nu avea nici măcar banalele bisturie! Domnul Ţepelea, preşedintele de atunci al Comisiei, om cu simţul umorului, se întreba: „M-aş putea da pe mâna unui absolvent de acolo, să mă opereze de apendicită?" Suna ca o glumă, iar, dacă nu aveam în faţă o scrisoare, luam totul ca o glumă de prost gust. Vremea a trecut şi, de la an la an, tot mai multe informaţii despre învăţământul la distanţă, despre diplome ilegale şi chiar false, se întretăiau sub umbra unui semnal de alarmă al îngrijorării. Nu peste mult timp, buba asta infectată a afacerilor cu diplome de învăţământ superior s-a spart, dacă vă mai amintiţi, în urma afacerilor date în vileag de pe la Herculane, de pe la Universitatea din Iaşi, cineva pornind să descâlcească iţele machiaverlâcurilor. Şi nu poţi să nu te întrebi, oricum ai încerca să priveşti lucrurile, tocmai ca domnul Ţepelea: „Te-ai putea da pe mâna unui astfel de medic?" în niciun caz, nu! întâmplările vieţii mă duc, în urmă cu ceva ani, spre un exemplu de pe meleagurile noastre, într-o zi, trecând prin centrul Târgu-Mureşului, îl întâlnesc pe un prosper, pe atunci şi azi, om de afaceri, reuşind în viaţă prin mişmaşuri şi inginerii personale de tot felul, şi, neavând ce face, întrebându-l ba de una, ba de alta, dracul mă pune să-l îndemn, ştiind că el nu are nici liceul terminat, deoarece cu şcoala, până la genunchiul broaştei, s-a împăcat precum câinele cu sarea: „De ce nu-ţi faci şi tu, acolo, o facultate? Sunt azi atâtea posibilităţi!". Am văzut cum îi licăresc în ochi două luminiţe. Are ambiţiei, bineînţeles. Bani avea, tânăr încă mai era... Şi vremea a trecut. Peste vreo doi ani, prin acelaşi centru al municipiului fiind, mă trezesc strigat, bineînţeles, cam inelegant, încălcându-se elementarul cod al bunelor maniere. (Banii aduc, uneori, şi un comportament de mogâldani). Era insul sfătuit de mine cu doi ani în urmă. „Domnule Lădariu...!" întorc privirea. îmi arată două degete ridicate în sus. N-am prea înţeles acel „limbaj" aparte al degetelor, cu o anume semnificaţie, mai ales în anumite împrejurări. LAZAR LĂDARIU (Continuare in pag. a 3-a) Lăpuşna, din nou, în circuitul turistic Centrul de Agrement Lăpuşna a fost redeschis turiştilor, după şase ani de inactivitate. Mai precis,într-o primă fază, a fost inclusă în circuitul turistic o parte a taberei tradiţionale, cu locuri de cazare amenajate corespunzător, iar numărul de locuri de campare va creşte în scurt timp, în paralel cu reabilitarea grupurilor sanitare pentru asigurarea condiţiilor de igienă la care ţin turiştii. De investiţie se ocupă Direcţia Judeţeană de Tineret Mureş, care preconizează şi alte lucrări în complexul turistic: căsuţe din beton dotate cu mobilier modern (cu grup sanitar propriu, inclusiv cabină cu duş), astfel încât capacitatea de campare va creşte de la 9 locuri în prezent, la 27 de locuri. Turiştii care cunosc zona se vor bucura astfel din nou de pitorescul specific locului, au ocazia de a efectua drumeţii într-o arie cu floră deosebită. Turiştii care vor veni pentru prima dată aici au prilejul să cunoască frumuseţea Munţilor Gurghiului, să efectueze drumeţii pe traseele montane, să viziteze Castelul de Vânătoare de la Lăpuşna şi Mănăstirea Lăpuşna. LIAVINŢELER în 30 de zile. Măsuri de modificare a programului de lucru in penitenciare Reprezentanţii Ministerului Justiţiei si Libertăţilor Cetăţeneşti (MJLC) şi liderii organizaţiilor sindicale din cadrul Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor (ANP), respectiv Federaţia Sindicatelor din ANP, Sindicatul Naţional al Lucrătorilor de Penitenciare şi Federaţia Naţională a Sindicatelor din Administraţie au participat, luni, la o noua întâlnire, în cadrul căreia s-a convenit ca, în cursul acestei săptămâni, să fie finalizată compararea evaluărilor pentru necesarul de fonduri suplimentare pentru bunuri şi servicii, precum şi pentru orețe suplimentare. Ulterior, va fi înaintată o propunere către Ministerul Finanţelor Publice. Cu privire la îmbunătăţirea comunicării şi transparenţa decizională, MJLC şi administraţia ANP vor semna un acord cu reprezentanții sindicatelor prin care vor fi stabilite măsuri concrete în acest sens, inclusiv reactivarea comisiei paritare. Părțile au decis sa analizeze măsurile de reprofilare și reorganizare a penitenciarelor, precum și de modificare a programului de lucru, urmând ca discuţiile pe aceste teme să fie reluate în termen de 30 de zile. In acelaşi termen, vor fi analizate propunerile sindicatelor cu privire la Direcţia de Prevenire a Criminalităţii şi Terorismului. In ceea ce priveşte resursele umane, s-a stabilit că vor fi căutate soluţii pentru agenţii care au promovat examenul şi urmează să fie avansaţi.(LP) ( secventa) O pagină neagră din istoria existentei noastre! ! A trecut neobservată o dată tristă din pagina cernită a istoriei României. La 15 iulie 1940, Adolf Hitler, cancelarul Germaniei, a trimis o scrisoare regelui Carol al II-lea, în care, pe un ton ultimativ, agresiv și nepoliticos, pretindea şi impunea satisfacerea cererilor teritoriale ale Ungariei şi ale Bulgariei. Astfel, „dacă România nu se supune «noii ordini», sfârşitul va fi, mai devreme sau mai târziu, posibil, chiar distrugerea României!". La 30 august 1940, României îi era impus Dictatul de la Viena, fapt ruşinos şi abuziv, în urma căruia pierdeam nordul Ardealului dat Ungariei horthyste. Era vremea în care România era hărtănită şi jefuită teritorial la dispoziţia marilor, hulpavelor puteri europene, şi în Est, şi în Vest, şi în Nord, şi în Sud! Mulţi „prieteni" am mai avut şi noi în această zbuciumată istorie! LÁZÁR LĂDARIU ----------------- Județeană JCCC I I MII© In municipiul Topliţa. „Zilele Miron Cristea" Mărturisesc că am aşteptat cu nerăbdare să mă număr printre participanţii la manifestarea generică „Zilele Miron Cristea" de la Topliţa. Ediţia a Xll-a am onorat-o cu ajutorul domnului Nicolae Băciuţ, directorul Direcţiei pentru Cultură, Culte şi Patrimoniul Cultural Naţional Mureş, care mi-a asigurat mijlocul de transport, prin bunăvoinţa jurnalistului, scriitorului, omului de cultură topliţean, Ilie Şandru, mureşean de-al nostru, însufleţitorul manifestării de care pomeneam. Ajungem la Topliţa şi mai apoi la Mănăstirea Doamnei din Moglăneşti, în după-amiaza zilei de vineri, 17 iulie, împreună cu doamna Codruţa Băciuţ şi dl Marie Gh. Opriş. La mănăstire - iconari mureşeni,în prezenţa cărora ne vom afla preţ de mai multe minute. DORIN BORDA Foto: ILARIE GH. OPRIŞ (Continuare în pag. a 3-a) Acţiuni ale spionajului maghiar în spaţiul românesc (VII) După Al Doilea Război Mondial, intrată şi ea în sfera de dominaţie comunistă, Ungaria s-a văzut confruntată cu o nouă realitate ce impunea o nouă politică şi în domeniul informaţiilor. Sub directa îndrumare a NKVD, nou-createle organe de informaţii maghiare şi-au moderat pentru un timp acţiunile de spionaj împotriva României, însă nu s-a renunţat definitiv la acestea. Acţiunile ce au fost desfăşurate ulterior acestui moment au fost însă mult mai atent concepute, desfăşurate şi disimulate, mai ales că tot ceea ce se întâmpla în această sferă a informaţiilor era foarte atent monitorizat de consilierii sovietici prezenţi în Ungaria până în deceniul şapte al secolului XX. De altfel, în foarte multe situaţii, NKVD a cunoscut aceste acţiuni, însă nu a intervenit pentru că era direct interesat de menţinerea unei situaţii de „conflict îngheţat" între România şi Ungaria. Binenţeles că în propriul beneficiu, fapt mai mult decât evident în timpul regimului Mihail Gorbaciov. Patru variante pentru Transilvania Tratatul ce urma să se încheie în cadrul Conferinţei de la Paris (1946) avea în vedere principiile cuprinse în documentele încheiate cu România, în septembrie 1944, respectiv cu Ungaria, în ianuarie 1945. Invocând diverse pretexte, partea maghiară a încercat să deplaseze cât mai spre est graniţa comună cu România. Gyöngyösi Janos, ministrul maghiar de Externe, avea, de altfel, pregătite patru variante pentru Conferinţa de la Paris. O primă variantă avea în vedere crearea unei Transilvanii independente. O alta, propunea legarea la Ungaria, printr-un coridor, a zonei secuieşti din interiorul arcului carpatic. O a treia variantă a fost cea de anexare la Ungaria a unui teritoriu din vestul României - circa 22.055 km2 - ce cuprindea NICOLAE BÁLINT (Continuare In pag. a 3-a)