Cuvântul Liber, septembrie 2016 (Anul 28, nr. 172-193)

2016-09-15 / nr. 182

ROMÂNIA, DIN NOU, LA MEZAT? A­m sperat că vom sărbătorii centenarul Marii Uniri în linişte şi pace, dar nu va fi deloc aşa. Pe măsură ce ne apropiem de azimutul acestuia observăm o precipitare a lucrurilor, pentru că nici perdanţii de după Primul Război Mondial, sau reprezentanţii acestora, nu stau cu mâinile în sân. După ce Vladimir Putin a deschis Cutia Pandorei, prin ocuparea Crimeei şi sprijinirea separatismului în Ucraina, iată că, din somnul cel de moarte, s-au trezit şi sateliţii acestuia, reprezentanţii celorlalte două imperii: otoman şi austro-ungar, a căror „bărbăţie" a început dintr-o dată să dea pe dinafară. Este cunoscută atitudinea de sultan a preşedintelui Turciei, Edrogan, care, iată, după ce a beneficiat de atâta sprijin din partea NATO, făurindu-şi o armată de elită, acum se răsteşte dur la cei care l-au sprijinit. Aceeaşi figură pare a o face şi Victor Orbán, premierul Ungariei, care, văzând că este rost de ceva teritorii s-a înscris şi el la coadă. Dacă nu în fapte, cel puţin în mintea multora „jihadul" împotriva României a început din nou, astfel încât nici să nu ne treacă prin cap că evenimentul de la 1918 va putea fi sărbătorit în linişte, Iată, războiul informaţional este în plină derulare. Se fac scenarii se lansează zvonuri, se fac declaraţii belicoase, se pune sub semnul întrebării veridicitatea principiului naţionalităţilor, a celorlalte principii care au stat la baza constituirii statelor naţionale, şi de aici până la zăngănitul armelor nu e decât un pas. Nimic nu ne face să ignorăm aceste semnale din moment ce, este bine ştiut, o singură scânteie, fie ea şi întâmplătoare, este suficientă pentru producerea unei vâlvătăi. Aşadar, România, ca cea mai mare beneficiară a aplicării principiilor naţionalităţii, teritorialităţii şi etnicităţii la Conferinţa de Pace de la Paris din 1919, când Regatului, adică Moldovei şi Munteniei, i-au fost ataşate: Transilvania şi Banatul, de la unguri, Basarabia, de la ruşi, Bucovina, de la austrieci, Cadrilaterul din Dobrogea, de la bulgari, constituie şi principala ţintă a acestor atacuri. Pe aceştia nu-i interesează adevărul istoric, în general, şi cel românesc, în special, oricât de strigător la cer ar fi el, ci faptul că, cu ani şi ani în urmă, în decursul veacurilor, aceste teritorii au fost sub stăpânirea lor, prin cotropire şi anexare, după legile celui mai puternic şi mai hrăpăreţ. Evident, legi pe care ar încerca să le readucă în actualitate, deşi locul lor este la lada de gunoi a istoriei. Amintesc că prin adunarea la un loc a acestor teritorii suprafaţa României Mari a crescut de la 137.903 kmp cât avea Vechiul Regat, la 295.049 kmp, ceea ce înseamnă un adaos de 157.046 kmp, adică mai mult decât dublu. De asemenea, şi populaţia ţării s-a dublat, ajungând la 17.393.149 de locuitori. Iar faptul că şi în această nouă formulă românii şi-au păstrat o etnicitate de peste 80 la sută, mai mult ca oricare dintre celelalte state, dovedeşte justeţea şi realismul acestor decizii istorice. Oricât de adevărate sunt toate acestea, o astfel de realitate este greu de pătruns în­­ capul celor care cândva au fost mari, iar acum sunt obligaţi să se întindă atât cât le este plapuma. Ceea ce ne miră este că două ţări foste imperiale, care au stăpânit centrul şi sud-estul Europei: Austria­­ şi Ungaria, prima mult mai motivată la revendicări, au reacţii total diferite rite I IOAN CISMAȘ "­ (Continuare în pag. a 3-a) STIMAT! CITITORI! -------------------------------------------­Nu uitaţi să vă reînnoiţi abonamentul la cotidianul „CUVÂNTUL LIBER”! Preţul pe o lună este de 16 lei pentru persoane fizice şi 23 de lei pentru persoane juridice, plus 2,56 lei taxe poştale. FOLOSIŢI CU ÎNCREDERE SERVICIILE DE PUBLICITATE ALE COTIDIANULUI „CUVÂNTUL LIBER”! Secvenţa „ Spune-mi cu cine te însoţeşti, ca să-ţi spun cine eşti!" Să vezi şi să nu crezi! Cine-i în fotografia aflată în faţa dum­neavoastră, dragi cititori ai „Cuvântului liber", publicată, marţea trecută, pe Facebook, de către deputatul UDMR, Marko Attila, infractorul-fugar pe la Budapesta, „acuzat de fapte grave de corupţie în România, privind fraude de milioane de euro", luat la sân de premierul ungar Viktor Orbán, pentru a nu da socoteală, în urma unei con­damnări în România? Se află tocmai ambasadorul american la Bucureşti, Hans Klemm, ţinând zdreanţă numită steagul se­cuiesc. Cine sunt cei din stânga şi din dreapta lui? La dreapta ambasadorului, zâmbind ironic, ca de obicei, este Antal Arpad, primarul şovin, extremist din Sfântu Gheorghe, sfidător înfocat al legilor româneşti, iar cel din stânga imaginii este un alt adept al autonomiei teritoriale, pe criterii etnice, a așa-zisului Ținut Secuiesc, Tamas Sándor. LAZĂR LADARIU (Continuare în pag. a 3-a) Foto IOSIF TRIF Reparațiile la podul peste pârâul Potroş, "'Ș?­­de pe strada Secerei, sunt amitete Când vom simţi şi noi, alegătorii, că, dacă ai ajuns parlamentar, nu doar... „om te-ai făcut", ci slujeşti, în primul rând, interesul naţional?! ...Grea întrebare, dar, să recunoaştem - vorba românului - „întrebarea moarte n-are". Am pus-o, totuşi, pentru că, nu o dată, citim prin presa scrisă „văzută" şi „auzită" cum politicienii - fără culoare (politică), dar şi fără onoare! - ne spun nouă, celor care i-am votat, că au propus sau votat o lege „în interes naţional." Măi, să fie... mari „patrioţi" politicienii noştri! însă, cât de mult valorează „interesul naţional" în comportamentul majorităţii politicienilor noştri - la care ne-am referit de nenumărate ori! - s-a văzut şi la (şi după) alegerile locale, când partide (autodeclarate) româneşti s-au aliat, în procesul de alegere a unor demnitari judeţeni, cu „partide" sau organizaţii „antiromâneşti", numai şi numai de dragul „ciolanului" sau a unor interese (în niciun caz naţionale!) de gaşcă şi de grup! Dar, într-un viitor comentariu, vom analiza mai detaliat (cu subiect şi predicat!) aceste aspecte! ...Până atunci, în rândurile de faţă, vom viza doar una din instituţiile - zice-se - fundamentale ale democraţiei: Parlamentul. GHEORGHE GIURGIU Comentariu (Continuare în pag. a 3-a) oteca

Next