Cuvîntul Nou, iulie 1968 (Anul 1, nr. 22-25)

1968-07-06 / nr. 22

Pap 2 So sie cunoaştem judeţul, târîm de frumuseţi şi hărnicie ift­ontinuindu-şi mai departe, neîntrerupt cursul. Oltul, amplificat de izvoarele noilor afluenţi, pătrunde deli­n­.­iiV în zona marilor spaţii c­u cele, într-o uriaşă întinde­re de holde date în pîrgă, ape­le raie înseamnă un asfinţ­it, cu o dum­ă albastră, auriul gr'.ne­lOT / _, ambeie maluri,~de o par­te sl rle alta a pornit zvonul main'ior aliate la seceriş. In bonă!'a rodului care se strîn­­gr, în aceste zile, contribuţia Oltului este substanţială. Pen­tru că, de la începutul călăto­riei noastre de~a lungul cursu­lui său, n-am găsit nicăieri pină acum anele Oltului mai eficient utilitate, în scopul producţiei, ca aici. la Ghidfalău, în călătoria prin această zo­nă însoţitorii noştri sint ION RETR­fi, secretarul Comitetului comunal de partid şi ALEXAN­DRU RADLILY, preşedintele consiliului popular comunal provizoriu, împreună cu ei şi cu VASS BOiLA in vîrstă de 70 ani, care şi-a dedicat cea mai mare parte din viaţă şcolii, am răsfoit însemnări de demult, am vizitat monumentele istorice, am urmărit procesul de trans­­formare a satelor în anii con­strucţiei socialiste, de vnn­­urire şi rdicarea lor pe treptele ci­vilizaţiei, ale culturii moderne, la o margine a comunei, pe malul Oltului, se află cea mai înaltă clădire din Ghidfalău. Es­te moara, al cărei angrenaj este acţionat de apele învolbu­rate ale Oltului, la turbină. Moara datează de pe la înce­putul veacului nostru, în anii trecuţi ea a fost dotată cu un motor de 110 CP (pentru ano­timpurile rare cind apele Oltu­lui nu sunt propice pentru ac­ţionare), cu valţuri şi site noi. Tot aici, în moară, o instala­ţie de pompare, trimite apa pe conducte, spre ferma coo­perativei agricole de produc­­ţie. Iar pe ogoarele din preaj­mă, şase agregate de pompare deschid drumuri noi pentru apele Oltului. Bătrînul ION PETRE este mo­rar aici de 28 de ani. in opt ore se macină 80.000—90.000 kilograme de cereale. Şi tot aici, pe malul Oltului, in ime­diata vecinătate a morii, a luat fiinţă o nouă unitate căreia Ijgtripul unu ii form­ează in­­cea mai mare parte ,,materia pri­mă“. Este vorba despre un a­slier de prefabricate. Din balastul, nisipul şi apele - Ol Oltul generează holde aurii :•»»»»»O­ tului, cărora li se mai adaugă doar cimentul, se confecţionea­ză tuburi pentru conducte de beton şi diferite piese prefabri­cate­, pentru drumuri cu tro­tuare. In planurile de viitor ale gospodarilor de la Ghidfalău, Oltului i se atribuie un rol si mai mare in valorificarea re­surselor locale. Se prevede amenajarea unui complex de lucrări pentru alimentarea cu apă a comunei, după procedee din cele mai moderne, ca la oraşe. in satul Fotoş se va ame­naja o crescătorie de peşte. Ideea s-a născut în urma iden­tificării unei vechi crescătorii de peşte a vinătorilor şi pescarilor sportivi, care a funcţionat aici in urmă cu mai bine de trei decenii. Oltul îşi va trimite, de asemenea, apele­­ sale pentru viitoarea fabrică de cărămizi care va lua fiinţă aci, Vr­ fi extinse, de asemenea, zonele legumicole ale cooperativei agricole de producţie şi irigate tot cu apele Oltului. Aşadar, la Ghidfalău poten­ţialul rîului coborît din Car­paţi, este utilizat din plin spre folosul omului, iar în viitor, contribuţia lui la făurirea bu­­nurilor materiale va fi şi mai mare. Un popas in această inimoa­să aşeza.­3 de pe Olt, satisface in mare măsură pasiunea de cunoaştere a celui mai exigent turist. Pe lingă pitorescul îm­prejurimilor, scăldate de ape­­­le­­ Oltului, vizitatorul intilneş­­te aici un valoros monument istoric : biserica din localitate care a depăşit de mult respec­tabila vîrstă de 700 de ani. O casă veche şi o placă comemo­rativă aşezată pe zidul clădi­rii care este azi sediul Consi­liului popular provizoriu, aduce pină la noi şi păstrează pentru mai departe, amintirea unui luptător de frunte al revolu­ţiei de la 1848—1849. Este vor­ba despre locotenentul Czetz János (1822—1904),devenit apoi general. In satele comunei, racordata în anii construcţiei socialiste, la sistemul energetic naţional, se desfăşoară o vastă operă creatoare de dezvoltare şi în­noire. Se cită in construcţie o nouă şcoala, in satul Zoltán se re­novează o clădire care va de­veni­ sediul căminului cultural. Se fac pregătiri pentru deschi­derea unei f­izerii, a unei co­­letării. Liniile de autobuze vor fi prelungite pină în satele ap­arţinătoare comunei. vn norii sosiţi de pe cul­mile munţilor Bodoc, pes­te aşezările de pe Olt, se revarsă o ploaie torenţială. Se bucură de sosirea ei ţăra­nii cooperatori, morarul, toţi locuitorii satelor. Apele albas­tre ale Oltului se tulbură şi devin mai mari. Iar cinci după ploaie, cerul se înseninează şi peste Olt se înalţă curcubeul multicolor, por­nim mai departe în călătoria noastră pe firul Oltului, în za­re se profilează clădirea sta­ției de pompare a marelui com­plex de irigație. ȘT. PETRARU în aceste zile, cînd muncile agricole sint in toi, am po­posit printre harnicii coopera­tori din Arad­. Aici am intilnit aceeaşi atmosferă a unei ade­vărate campanii. întinsele ha­turi ale cooperativei par un imens furnicar, iar drumurile tăiate printre ele sînt învălui­te în colbul lăsat de goana că­ruţelor. Pentru un moment tor­­lota încetează. Liniştea se la­să peste sat. E ora prinzului. Cerul senin cu soare arzător completează tabloul parcă des­cins dintr-un pastel coşbucian. Profi­tind de acest răgaz or­ganizăm ad-hoc o ,,masă ro­tundă". „Invitaţii" sunt oameni volubili, dornici să spună fie­cărui nou venit cu­ mai multe despre cooperativa lor, să-l pună la curent cu ultimele rea­lizări. Răsfoind parcă Uleie unui calendar, inginerul agronom Alexandru Nema relatează as­pecte din „viața" tinerei uni­tăţi agricole din Arad­. —­ . .. Era prin anul 1962, cînd ogoarele sătenilor din Arad­ şi Ariuşd s-au contopit pe o suprafaţă de aproximativ 2090 ha. Primii paşi au fost foarte grei. Aveam nevoie de specialişti, de baza tehnică corespunzătoare unei unităţi agricole moderne. O primă etapă a fost destinată realizării acestor obiective. S-au trimis pe specializare 5 tineri, dintre care 3 pentru munca de bri­­gardieri. Unul a urmat cursurile Şcolii tehnice veterinare, doi cursurile de zootehnie şi legu­micultura, ceilalţi au fost pre­­prătiţi la şcoala de contabili­­zaid­ cu­ o durată de 6 luni. Concomitent cu acţiunea de formare a cadrelor specializa­te s-a desfăşurat activitatea de înzestrare cu mijloace tehni­ce moderne a cooperativei. In momentul de faţă ogoarele C.A.P. sunt brăzdate de 7 tractoare, iar maşinile de semănat şi grăpar au luat lo­cul uneltelor agricole rudimen­tare. Salul nostru este aşezat pe un teren deluros, cu rentabi­litate mai mică in comparaţie cu ceie din cimpie. Ţinind sea­ma de acest factor am căutat să echilibrăm decalajul printr-o chimizare intensă a solului. Acest „colocviu’ sui-generis este continuat de secretarul de partid al C.A.P. tovarăşul Ştefan Râcz : — ... Pe lingă cele enume­rate mai sus, folosirea ra­ţională a terenului arabil, a determinat ridicarea potenţia­lului economic şi financiar al cooperativei. Firul discuţiei e întrerupt din nou de inginerul agronom: — Cooperativa noastră dis­pune de 900 ha teren arabil, în majoritatea lui cultivat cu sfeclă de zahăr, cartofi, griu ş. a. Avem un lot de 22 ha folosit pentru cultura semince­­ră a sfeclei de zahăr, aducîn­­du-ne venituri importante. Sun­tem­ printre puţinele C.A.P. din ţară care posedăm un ase­menea lot. Folosind cu multă pricepere '1 'rotaţia culturilor, ajungem la rezultate fructuoa­se, prin aceasta răspunzind unei cerinţe a agriculturii moderne: utilizarea la maxi­mum a pămintului agricol. Nu sunt uitate nici culturile desti­nate sectorului zootehnic. Po­rumbul insilozat, secara de nu­treţ, plantele furajere asigură în cantităţi suficiente hrana Reportajul nostru animalelor pe timpul iernii. Interlocutorul se schimbă iar : — An de an cooperativa s-a dezvoltat neîncetat, ne spune mai departe tovarăşul Ştefan Râcz. Sectorul zootehnic d­es­­cind, a trebuit să-i asigurăm un cadru adecvat desfăşurării întregii activităţi. Locul grajdu­rilor din lemn şi lut, întune­coase igrasioase, l-au luat „căsuţele" lungi şi spaţioase, alimentate cu electricitate de la transformatorul propriu al C.A.P. în toamnă la mar­ginea satului, se vor profila noi construcţii destinate aces­tui sector. — Noul ansamblu va fi în­tregit de clădirile care vor adăposti atelierele ‘• C.A.P. (fierărie, dulgherie, rotunie), continuă discuţia tovarăşul Ioan Erje, şeful atelierului me­canic. Ele vor fi utilate cu apa­rate noi (forje, nicovale etc.), capabile să execute lucrări mai complexe (repararea mașinilor de semănat, a tractoarelor ș. a.). ... Mina reporterului înre­gistrează tot mai repede fru­moasele rezultate ale coope­rativei din Arad­, el reușind doar printre picături să mai strecoare cite o întrebare: — Dificultăţi n-aţi întimpi­­nat? . — Am întîmpinat, ne răs­punde tovarăşul Ştefan Râcz. De multe ori cind comandăm cite un utilaj sau maşină pen­tru unele munci agricole nu primim integral aparatura de la unitatea furnizoare. Am făcut demersurile necesare, dar nici până acum nu s-au rezolvat. O problemă mai difi­­cilă se pune în cazul tineretu­lui din satul nostru. Avem ne­voie de tineri care să se spe­cializeze în diferite meserii complexe ce se desfăşoară în cadrul C.A.P. Puţini sunt aceia care după ce absolv o şcoală se mai întorc la noi. Doar unii dintre ei după ter­minarea şcolii generale de 8 ani, sau după satisfacerea sta­giului militar s-au alăturat ce­lorlalţi cooperatori (Samoila Toth, fierar, Ion Axente şi Mi­ron Brînduş, cărău­ţaşi). în­ afară de aceştia ei pot fi acele „păsări călătoare" pe care C.A.P. i-a ţinut din „buzunarul ei", la diferite şcoli de specialitate şi care nu se mai în fire la locul de muncă de unde au plecat. Ar trebui să se încheie contracte între C.A.P. şi tinerii meseriaşi plecaţi la şcoală, prin care să fie obligaţi să lucreze mai de­parte şi după terminarea aces­teia la cooperativa care i-a trimis la specializare. De asemenea conducerea C.A.P. ar trebui să cola­boreze mai strins cu școala în sensul depistării unor tinere elemen­te înclinate spre o anu­mită meserie, adecvată profilu­lui cooperativei din satul sau comuna respectivă. — Ţelul nostru, ne spune tovarăşul Ştefan Râcz, este să asigurăm cooperatorilor un trai cît mai îmbelşugat. Gos­podărind cit mai judicios aju­torul acordat de stat, cit şi fondul C.A.P. în vederea asigurării unei baze tehnico-ma­­teriale solide şi a formării de noi specialişti, antrenînd ti­neretul la diferite munci com­plexe din cadrul C.A.P., dru­mul în realizarea scopului propus ne este larg deschis. Forfota începuse din nou în jurul nostru, semn că ora prin­­zului trecuse. „Masa rotundă­ se sfîrşise şi fiecare în sulie­tul nostru simţeam un senti­ment de regret. Ne-am despăr­ţit de aceşti oameni primitori şi amabili cu promisiunea de a reveni cit mai curînd pe fru­moasele meleaguri ale Aradu­lui şi de a afla noile realizări ale C.A.P. de aici l. I.KÁGI­LY CUVlNTUL NOU ANUL I. NR. 22 I,a Vilcele, vilele cochete îşi aşteaptă oaspeţii Microfoileton FUMAT! CU i — Pe asta am fu­­­mat-o ! ţ — Cu sîrmă ? I — Metalul face bine­­ la glas. * — Aha, sînteţi cîntă­^ r­eţ ? ! i — Nu, fumător ! ' — Şi atunci ? De ce ţ cu sîrmă ? ţ — Din cauză de mag­net.­ ­ — ? ! ţ — Magnetul n-a atras­­ sîrmă. ‘ t — Fumaţi cu magnet ?­­ Asta n-am mai auzit! i — Nu, frate ! Fumez cu tutun ! ţ — Rîdeţi de mine !­­ Fumaţi cu tutun, mag­­­net şi sîrmă ? Ce rost­­ are metalul ? ţ — Ţi-am spus doar! — Face bine la tenori. Te­norii cu glas metalic sînt foarte apreciaţi. — Tenorii, pe cit ştiu eu, nu fumează ! — Dar eu fumez. — Adineauri spuneaţi că nu sînteţi cîntăreţ. Cum vă explicaţi contra­dicţia ? — Nu explic nimic ! Aş vrea să ştiu însă cum explică Fabrica de ţiga­rete din oraşul Sfîntu Gheorghe, prezenţa în ultima vreme a unor bu­căţi de sîrmă în ţigări. — Or fi pentru cîntă­­reţi... — Oare ? Atunci să le cîntăm şi noi ceva. — Ce? — „De ce nu eşti ca-n prima zi ?“ V. A.

Next