Cuvîntul Nou, iunie 1971 (Anul 4, nr. 342-367)
1971-06-10 / nr. 350
Pag. 2 Sensul mutaţiilor Pentru judeţul Covasna, cuvintul de ordine, plăcut de obsesiv pentru că ne dă mereu senzaţia înălţimilor, este industrializarea. Plăcut de obsesiv, pentru că multiplică valenţele vieţii noastre de fiecare zi, pentru că le îmbărbătează, pentru că modernizarea, mai binele, nu sunt altceva decit radiaţii de sănătate ale industrializării. In acest sens, citeva cifreşi fapte sunt mărturii mai mult decit semnificative. Investiţiile alocate sporirii capacităţii economice a judeţului, urbanizării şi desigur, creşterii nivelului de trai, în cincinalul recent încheiat, au fost de 2,6 ori mai mari decit în perioada 1961—1965. Acest lucru a permis ca frumuseţilor naturale pe care le avem din belşug, să li se adauge altele, sădite de mina meşteră a omului, sau altele, ca platforma industrială de la Tîrgu Secuiesc, perlă a industriei judeţului, extinderea şi modernizarea multor fabrici şi capacităţi de producţie, construirea a peste 2.500 apartamente, multe săli de clasă şi alte lăcaşuri de cultură. Toate acestea au fost posibile datorită grijii pe care partidul şi statul nostru o poartă dezvoltării tuturor judeţelor ţării, dezvoltării lor armonioase, înscrierii plenare în ritmul intens de dezvoltare al ţării noastre, România socialistă. Acest cadru, acest suflu nou, care a cuprins, cum e şi firesc şi agricultura, a creat largi posibilităţi tuturor locuitorilor judeţului, de a participa activ, cu dăruire la înnobilarea cu fapte a fiecărei zile, la îndeplinirea exemplară a fiecărei sarcini pe care partidul o pune în faţa noastră. Acest cadru deosebit de roditor a creat mutaţii semnificative în viaţa oamenilor, în preocupările lor, nu numai cotidiene ci şi de perspectivă, a desţelenit noi potente materiale şi spirituale care, valorificate la o cit mai înaltă tensiune, se preschimbă în fapte care mai apoi iau chip de noi fabrici, noi cartiere, noi frumuseţi cărora numai omul este în stare să le dea viaţă, omul societăţii noastre noi, socialiste. Acest cadru a determinat apariţia unor noi profesiuni, necesitatea perfecţionării celor statornicite deja pe aceste meleaguri, a determinat şi obligă o mai distinsă apropiere a omului de maşină, o mai înaltă înţelegere că maşina dirijată cu pricepere şi simţ de răspundere, poate participa alături de om la obţinerea unor sporuri de producţie, cantitative şi, se înţelege, calitative, contribuind astfel la realizarea unor indicatori economici superiori, pe măsura cerinţelor şi, bineînţeles, a posibilităţilor reale, existente. Ca urmare, a fost extinsă, ca o necesitate vitală şi reţeaua şcolilor profesionale, menite să pregătească meseriaşi pricepuţi, de înaltă calificare, în stare să preia „mersul“ prezenţelor şi viitoarelor capacităţi de producţie. Pentru că, în actualul cincinal, investiţiile menite să întregească peisajul industrial al judeţului în continuă dezvoltare, sunt sporite faţă de perioada precedentă. La acest lucru ne-am gîndit pregătind pagina de faţă, menită să jaloneze drumul către mîine al absolvenţilor şcolilor generale din judeţul nostru, absolvenţi cărora, porţile specializării prin şcolile profesionale le sunt larg deschise, deprinderea unei meserii fiind, un imperativ nu numai al necesităţii reclamate de economia judeţului nostru, ci şi al posibilităţilor pe care le oferă tînărului absolvent, aflat desigur în faţa unui prag al vieţii, de a ajunge om între oameni. Multiple posibilităţi de la Sfîntu Gheorghe, în Piaţa Libertăţii nr. 18, în imediata apropiere a „frumuseţii verzi" — cum mai e numit parcul din centrul Localităţii, o clădire impozantă domină strada. Este Şcoala profesională textilă, care an de an dă promoţii din ce în ce mai bine pregătite de ţesători, filatori, finisori pentru diferitele fabrici textile din ţară ; dintre aceştia în medie, în fiecare an 60 la sută intră în colectivul de harnici muncitori ai fabricii textile din localitate, colectiv ce-şi onorează şi depăşeşte cu consecvenţă sarciinile de plan. I-am văzut adesea pe aceşti elevi cu ocazia vizitelor noastre la respectiva uzină, împărţiţi în diferite secţii, daţi în grija celor mai buni muncitori de aici, ascultînd cu atenţie explicaţiile acestora, de obicei ,,pe muţeşte" prin gestică şi mimică, căci vocile războaielor de ţesut, automate sau mecanice acopereau totul, lăsînd doar văzului monumentale suluri ce creşteau cu repeziciunea Făt-frumosului din poveste; pe unii î-am recunoscut după carneţelele şi creioanele mereu în funcţiune, după privirea avidă, concentrată, uşor nesigură, pe alţii nu i-am recunoscut, căci deserveau războaie dintre cele mai moderne, strunindu-le cu maturitatea şi siguranţa iniţiaţilor de ani. Am aflat mai apoi, că sunt elevi în ultimul trimestru al ultimului an, perioadă în care li se asigură zonă independentă, cu sarcinile şi răspunderile tuturor muncitorilor de aici. „Durata de şcolarizare a elevilor de la şcoala noastră — ne informează tovarăşul Pavel Kraft, director adjunct, este de 2 ani , şcolarizăm elevi pentru mai multe judeţe : Harghita, Vrancea, Buzău şi desigur, pentru noi, în prezent la cursul de zi avem 360 de elevi: 5 clase de ţesători, 5 de filatori şi 2 de finisori. Anul acesta sunt prevăzute pentru elevii din judeţ, la concursul de admitere 65 de locuri, dintre care, 40 pentru ţesători, 20 pentru filatori, şi 5 locuri pentru finisori. Obiectele de examen sunt: matematica şi fizica, scris şi oral pentru meseriile de ţesător şi filator şi matematică şi chimie, scris şi oral pentru meseria de finisor. De obicei la matematică se dă o problemă de geometrie plană sau în spaţiu ce presupune rezolvarea unor ecuaţii cu una sau două necunoscute şi un exerciţiu cu fracţii aritmetice. Cei care reuşesc la examen încheie imediat contract cu întreprinderea care i-a recomandat; pentru candidaţii din judeţul nostru înscrierile pentru examen se fac la serviciul personal de la uzina „Oltul". Şcolarizarea este gratuită, incluzînd masa (4 mese pe zi), cazarea, rechizite, echipament de protecţie, îmbrăcăminte în valoare de 1000 lei anual pentru băieţi şi 800 pentru fete. Căminul şi cantina sunt chiar în incinta şcolii şi împreună cu locurile pe care ni le acordă uzina „Oltul" la căminul fabricii,, în general sunt acoperite cererile de cazare. De altfel, de la anul viitor se va construi un nou internat. Procesul instructiv-educativ este relativ echilibrat, o zi teorie, o zi practică. Ţesătorii, mai precis ţesătoarele, fac practică in atelierul şcolii, dotat cu 24 de războaie mecanice şi o zi pe săptămână,6 ore, în fabrică; în anul al doilea practica se face în uzină şi are o durată de 8 ore, elevii perindîndu-se prin cele 3 schimburi pentru a se obişnui cu viitorul lor orar. Avem 7 maiştri instructori care îi iniţiază, controlează, le formează deprinderile practice, iar în uzină sunt distribuiţi pe lingă maiştri şi muncitori care, majoritatea sunt absolvenţii noştri. Progresiv, trecînd prin perioada de acomodare cu utilajul industrial, prin diferitele faze ale proceselor tehnologice, asigurîndu-li-se o instruire ritmică, elevii ajung la nivelul profesional al muncitorilor, îi depăşesc chiar pe unii care încă se „tem" de inovaţiile tehnologice. De pildă, cu absolvenţii noştri a fost experimentat şi apoi intrat la parametrii proiectaţi, sistemul de deservire a 6 războaie automate extralate. închipuiţi-vă, un singur război de acest fel are 9000 fire, în total 54.000 de fire pe care realizare să le supravegheze, 54.000 de posibilităţi de a se rupe , o adevărată performanţă pe care foştii noştri elevi, acum muncitori fruntaşi au realizat-o cu brio". Cit despre faptul că majoritatea absolvenţilor şcolii profesionale textile au devenit muncitori fruntaşi, cum aprecia tovarăşul Kraft, m-am convins cînd am aflat de la tovarăşul Szöcs Francisc, şeful serviciului personal din fabrică, că anual 60 la sută dintre absolvenţii care intră în producţie au absolvit sau frecventează cursurile serale sau fără frecvenţă la Liceul nr. 2 din oraş; cursurile se ţin în două „re-prize", cum s-ar spune, pentru abeneficia toate cele trei schimburi de muncitori de învăţămîntul liceal. De altfel, bazîndu-se pe buna pregătire din şcoală, dublată de perfecţionarea şi lărgirea orizontului de cultură obţinut în liceu, mulţi absolvenţi au ocupat posturi importante: C.T.C.-işti, laboranţi, muncitori fruntaşi, Elekes Erzsébet, filatoare, Kolcza Aranka, Szabó Ilona, ambele ţesătoare etc. Majoritatea maiştrilor din uzină sunt foşti absolvenţi, de exemplu : Szilvester Béla, orginera-şefă a secţiei de ţesătorie, tovarăşa Sütő Ibolya. Aşadar multiple posibilităţi de realizare. Cu o singură condiţie: dragoste de meserie, de carte, conştiinţa că munca ta e spre binele tău şi al altora, aşa cum a tuturor este pentru tine. Şi şcoala insuflă ucenicilor ei, aceste sentimente. Unde ? Cînd ? Ladrele de compoziţie, unde Şcoala profesională textilă din Sfîntu Gheorghe a introdus o nouă metodă de însuşire a acestui capitol, care a început să se generalizeze şi în alte şcoli din ţară, li se stimulează capacitatea de invenţie şi manualitate; albumul cu cele mai desăvârşite manopere, un mozaic de colorit şi fineţe, a devenit o mîndrie a elevilor şi speranţa că într-o zi mostrele vor deveni suluri şi apoi pacheţele în sacoşa cumpărătorilor... In atelierul şcolii, care are anual un plan de producţie în valoare de 1,2 milioane lei, în bogata bibliotecă a şcolii însumînd 14.000 volume... In cadrul antrenamentelor competiţiei cultural-sportive, în şcoală îşi desfăşoară activitatea formaţii artistice de cor, dansuri populare, teatru; au devenit o tradiţie concursurile intercluse; câştigătoarele beneficiază de o excursie la sfîrşitul anului. Anul acesta la faza finală de atletism de la Timişoara două eleve : Cuprinsu Florica şi Doghi Maria din anul II s-au clasat pe locul II... In cadrul concursurilor republicane pe meserii reprezentantele şcolii profesionale textile, an de an au deţinut primele locuri... CUVINTUL NOU ANUL IV. Nr. 350 ABSOLVENŢI AI ŞCOLILOR GENERALE -specializările şi meseriile vă solicită ! Cei care înnoiesc ţara Era într-o zi spre înserat; grăbeam spre casă, căci vîntul ce se stirnise era prevestitor de mare furtună. De la distanţă văzusem însă, doi indivizi care discutau ceva, probabil foarte interesant din moment ce nu simţeau nici palele învolburate de praf ale viaţului, nu vedeau nici norii ameninţători, deşi amîndoi aveau privirile aţintite undeva sus. Am privit într-acolo. Nimic... doar blocul meu vecin, recent finisat, o adevărată bijuterie — străpungind maiestuos orizontul. — Vezi tu, băiete — mi-a ajuns la ureche — e mare bucurie cînd îţi vezi munca împlinită ; rezultatele ei vor sta zeci de ani aici, în cartierul Simeria, ori la Tîrgu Secuiesc, ori la Braşov şi ori pe unde voi trece, voi găsi mărturii ale meseriei şi priceperii mele. întotdeauna cînd mă opresc în faţa unui bloc, încerc să ghicesc care sînt cărămizile puse de mine, şi-mi place să cred că acolo, construcţia este mai solidă, călduroasă iarna, răcoroasă vara, după cum au fost palmele mele. Abia cînd ploaia se pornise în ropote, cei doi s-au trezit şi-au pornit-o pe alee, unul continuînd să arate în dreapta sau în stingă, celălalt ascultînd uşor uimit, cum de altfel eram şi eu, ca atunci cînd te găseşti în faţa unei revelaţii. In faţa revelaţiei că, deşi, meşterilor Manoie ai zilelor noastre nu li se cer jertfe pentru ca zidul să se înalţe pe verticala a nouă, zece sau douăzeci de etaje, zidarii îşi lasă acolo, în construcţie, prin căldura mîinilor, un abur din suflet. A revelaţiei că oamenii cei mai solicitaţi în România zilelor noastre, sunt constructorii, cei care înnoiesc ţara, de la un cap la altul, cu perle industriale sau civile. In detaşamentul celor care, pe unde trec, prin munca lor lasă urme de confort şi civilizaţie se înscriu şi promoţiile Şcolii profesionale de construcţii din Sfîntu Gheorghe. Zidar, tîmplat, instalator-sanitar, electrician-constructor, acestea sunt meseriile în care poţi să te califici aici, după o şcolarizare de 3 ani. — Prin cele 4 meserii specifice şcolii noastre — ne spune tovarăşul Iani Andrei, directorul şcolii, — poţi să trăieşti nu numai ca meseriaş, ca muncitor calificat, ci ele îţi sunt de folos şi ţie, ca gospodar, care îi poţi zidi singur casa, ori ţi-o poţi mobila, canaliza ori remedia anumite defecţiuni sanitare sau electrice. Deşi sînt meserii, mai ales cele umede, care necesită şi eforturi fizice, acestea sunt recompensate de cadrul în care se lucrează, mereu în aer liber, de cîştig material, în ultimă instanţă. Anul acesta concursul de admitere se va desfăşura între 6—14 iulie, la matematică şi chimie (scris şi oral), pentru zidari, la matematică şi fizică, pentru celelalte meserii. Anul trecut s-au dat două sesiuni de examene, in vară şi în toamnă, iar media minimă de admitere a fost 5. Bineînţeles, învăţămîntul este gratuit. Avem, în incinta şcolii, internat în care sunt cazaţi aproape toţi elevii din şcoală, iar la cantină li se asigură mese substanţiale. După trecerea examenului de admitere, părinţii celor admişi încheie în numele copilului contract pe trei ani cu întreprinderea judeţeană de construcţii-montaj. în anul întîi elevii au o zi de teorie, o zi practică, efectuată numai în atelierele şcolii; avem ateliere bine înzestrate, mai ales cel de tîmplărie , la maşinile-ferăstrău, la strungurile de lemn, la maşina de rindelat (abrichter), la polizorul electric etc., ucenicii îşi însuşesc deprinderile de bază pentru prelucrarea lemnului. Trimestrele I şi III ale anilor II şi III, sunt destinate practicii în producţie : tâmplarii la fabrica .Mobila" din localitate, zidarii, electricienii şi instalatorii pe diferitele şantiere ale I.J.C.M. adică la Tîrgu Secuiesc, Covasna, Baraolt, întorsura Buzăului şi desigur pe şantierele din oraş. Elevii sunt împărţiţi pe diferite echipe şi fronturi de lucru, trecînd succesiv prin toate fazele meseriei, salarizaţi fiind conform legii pentru ucenici. In tot acest răstimp li se asigură de către I.J.C.M. echipament de protecţie, iar elevii sunt controlaţi de maiştrii noştri. în trimestrul al II-lea din anii II şi III se face teorie, materii de specialitate şi de cultură generală. Şcoala noastră, oferă însă şi posibilităţi de calificare superioară, avem şi în prezent, o clasă de maiştri-constructori, foşti muncitori care se califică, după cum, tot la şcoala noastră avem cursul pentru ucenicie la locul de muncă. Grupul şcolar de cooperaţie din Sfîntu Gheorghe, cuprinde numeroase profile profesionale, care pot fi abordate atît de absolvenţii şcolilor generale de 8 sau 10 clase, de liceeni, cît şi de foştii absolvenţi a patru clase primare. Desigur, în acest context durata şcolarizării va fi diferită. Pentru lămuririle necesare i-am adresat tovarăşului Vass Ioan, directorul şcolii, cîteva întrebări. — Pentru a avea o imagine limpede asupra compoziţiei profesionale a şcolii, v-am ruga tovarăşe director, să ne spuneţi în ce meserie se califică actualii elevi din şcoală ? — Vreau să lămuresc cîteva lucruri de la bun început. Să zicem că un grup de candidaţi dinjudeţul nostru au luat examenul de admitere. Dintre aceştia, unii vor fi şcolarizaţi aici la şcoală, alţii în alte oraşe din ţară, în funcţie de meseria aleasă, de pildă , cei carevor să se califice ca mecanici auto, instalatori T.V., radio, vor fi trimişi spre şcolarizare la Braşov sau Constanţa; preparatorii de mezeluri, conserve, produse lactate vor face şcoala de alimentaţie publică de la Sibiu sau Gherla. Deci, locul de şcolarizare se va indica după examenul de admitere. Noi şcolarizăm pentru următoarele meserii: vînzători, (cu specializările respective , în magazine săteşti, în librării, bucătari, ospătari, cofetari), cu durata de şcolarizare de doi ani şi croitori confecţii-bărbaţi cu durata de şcolarizare de trei ani. Deci noi nu şcolarizăm decit pentru aceste două meserii la care se primesc absolvenţi a 8 şi 10 clase. Pe lingă acestea avem şi vom avea o clasă (40 de elevi) postliceală de contabili, cu durata de 7 luni. Vreau, de asemenea, să informez pe absolvenţii şcolilor generale că începînd cu acest an, în cadrul şcolii de cooperaţie se înfiinţează Liceul economic cooperatist, cu durata de 4 ani, cu limba de predare maghiară. Specializarea este în profesiunea de contabil merceolog şi sunt prevăzute 40 de locuri. Pentru cursul postliceal de contabilitate, la fel 40 de locuri, iar pentru celelalte meserii amintite, sunt date pentru concurs 100 locuri. Pentru liceu se va da admiterea din matematică şi limba română, scris şi oral, iar pentru secţiile profesionale (croitori şi vînzători) tot din matematică şi limba română, scris şi oral. Concursul de admitere va începe la 26 iunie pentru liceul economic şi la 7 iulie pentru şcoala profesională. — Cum este organizată practica în cadrul şcolii ? — Fiecare secţie sau profil face practică la unităţile cooperatiste respective. De exemplu , pitorii, în anul I fac 13 săptămîni cursuri teoretice, apoi sînt repartizaţi la unităţile de croitorie mai mari; din Sfîntu Gheorghe, Ozun, Covasna ş. a. Anii II şi III fac practica numai în atelierele şcolii ; avem trei ateliere de croitorie dintre cele mai moderne în care anual ne îndeplinim un plan de producţie în valoare de 120.000 lei. Vînzătorii, ospătarii, coletarii, anual fac 14 săptămîni teorie, apoi sunt repartizaţi pentru practică la diferite centre de deservire. După absolvirea şcolii sunt repartizaţi în general în localităţile din care provin, pentru a-şi onora contractul de 5 ani încheiat cu Uniunea judeţeană de cooperaţie. — Ce condiţii de cazare oferă şcoala ? — Avînd în vedere faptul că noi şcolarizăm elevi şi pentru alte judeţe (după cum şi alte judeţe şcolarizează pentru noi) şi, pentru că ceilalţi elevi sînt din diferite părţi ale judeţului nostru, înţelegeţi, desigur că, toţi elevii noştri sunt internişti. Avem un internat cu o capacitate maximă de 180 locuri, cantină cu meniu complex ; cercetători de la sanepid au stabilit că masa zilnică a unui elev conţine în medie 3300—4000 calorii. In afară de învăţămîntul gratuit, cazare, masă, îmbrăcăminte, lunar ucenicii primesc 7 lei „de buzunar" şi 40 Iei cursanţii contabili. — In încheiere, vă rugăm să indicaţi absolvenţilor şi alte meserii pentru care pot să dea admiterea aici, la şcoala de cooperaţie, urmînd ca apoi să fie şcolarizaţi in diferite centre din ţară, dar repartizaţi după absolvire, tot în judeţul nostru ... — Planul de şcolarizare al U.J.C.C. Covasna include mai multe forme de învăţămînt, cu durată şi locuri variabile. Să amintim cîteva calificări prin ucenicie la locul de muncă, cu o durată de trei ani pentru absolvenţii a 8 clase şi 2 ani şi jumătate pentru absolvenţii a 10 clase ; croitor îmbrăcăminte femei, cusături naţionale, brutar , simigiu, timplar manual pirogravor, cojocar confecţioner haine piele, lăcătuş-sudor, bobinator, tapiţer, confecţioner tricotaje şi ţesător covoare, bijutier — ceasornicar reparator, tinichigiu, frigotehnist etc. Sau cîteva meserii obţinute prin cursul de calificare de 5 sau 6 luni: măcelar-carmangier, confecţioner — obiecte-beton, ceaprazar-reparator pălării, zidar-faiantar, horticultor, sericicultor, apicultor, fotograf, conducător auto şi încă multe altele, aproape 50 de specializări şi meserii. O şcoală care oferă aproape 50 de variante în alegerea profesiei wNPS. V-am prezentat cîteva (dar nu toate) dintre mese► ◄ riile in care se pot califica absolvenţii şcolilor generale din ► , judeţul nostru. Urmează ca intr-un număr viitor al ziarului ► -4 nostru să prezentăm, prin date şi fapte, fizionomiile celorlalte şcoli profesionale şi licee de specialitate din judeţ. Pagină realizată de ANNA COTIE Foto : A. BARTHA