Cuvîntul Nou, iunie 1971 (Anul 4, nr. 342-367)

1971-06-10 / nr. 350

Pag. 2 Sensul mutaţiilor Pentru judeţul Covasna, cuvin­tul de ordine, plăcut de obsesiv pentru că ne dă mereu senzaţia înălţimilor, este in­dustrializarea. Plăcut de obsesiv, pentru că multiplică va­lenţele vieţii noastre de fiecare zi, pentru că le îmbărbătea­ză, pentru că modernizarea, mai binele, nu sunt altceva de­cit radiaţii de sănătate ale industrializării. In acest sens, citeva cifre­­şi fapte sunt mărturii mai mult decit semnifi­cative. Investiţiile alocate sporirii capacităţii economice a judeţului, urbanizării şi desigur, creşterii nivelului de trai, în cincinalul recent încheiat, au fost de 2,6 ori mai mari decit în perioada 1961—1965. Acest lucru a permis ca fru­museţilor naturale pe care le avem din belşug, să li se adau­ge altele, sădite de mina meşteră a omului, sau altele, ca platforma industrială de la Tîrgu Secuiesc, perlă a indus­triei judeţului, extinderea şi modernizarea multor fabrici şi capacităţi de producţie, construirea a peste 2.500 apartamen­te, multe săli de clasă şi alte lăcaşuri de cultură. Toate aces­tea au fost posibile datorită grijii pe care partidul şi statul nostru o poartă dezvoltării tuturor judeţelor ţării, dezvoltării lor armonioase, înscrierii plenare în ritmul intens de dez­voltare al ţării noastre, România socialistă. Acest cadru, acest suflu nou, care a cuprins, cum e şi firesc şi agricultura, a creat largi posibilităţi tuturor locui­torilor judeţului, de a participa activ, cu dăruire la înnobi­larea cu fapte a fiecărei zile, la îndeplinirea exemplară a fiecărei sarcini pe care partidul o pune în faţa noastră. Acest cadru deosebit de roditor a creat mutaţii semnifica­tive în viaţa oamenilor, în preocupările lor, nu numai coti­diene ci şi de perspectivă, a desţelenit noi potente materiale şi spirituale care, valorificate la o cit mai înaltă tensiune, se preschimbă în fapte care mai apoi iau chip de noi fa­brici, noi cartiere, noi frumuseţi cărora numai omul este în stare să le dea viaţă, omul societăţii noastre noi, socialiste. Acest cadru a determinat apariţia unor noi profesiuni, ne­cesitatea perfecţionării celor statornicite deja pe aceste me­leaguri, a determinat şi obligă o mai distinsă apropiere a omului de maşină, o mai înaltă înţelegere că maşina diri­jată cu pricepere şi simţ de răspundere, poate participa ală­turi de om la obţinerea unor sporuri de producţie, cantita­tive şi, se înţelege, calitative, contribuind astfel la realiza­rea unor indicatori economici superiori, pe măsura cerinţe­lor şi, bineînţeles, a posibilităţilor reale, existente. Ca urmare, a fost extinsă, ca o necesitate vitală şi re­ţeaua şcolilor profesionale, menite să pregătească meseriaşi pricepuţi, de înaltă calificare, în stare să preia „mersul“ prezenţelor şi viitoarelor capacităţi de producţie. Pentru că, în actualul cincinal, investiţiile menite să întregească pei­sajul industrial al judeţului în continuă dezvoltare, sunt spo­rite faţă de perioada precedentă. La acest lucru ne-am gîndit pregătind pagina de faţă, menită să jaloneze drumul către mîine al absolvenţilor şco­lilor generale din judeţul nostru, absolvenţi cărora, porţile specializării prin şcolile profesionale le sunt larg deschise, deprinderea unei meserii fiind, un imperativ nu numai al necesităţii reclamate de economia judeţului nostru, ci şi al posibilităţilor pe care le oferă tînărului absolvent, aflat de­sigur în faţa unui prag al vieţii, de a ajunge om între oa­meni. Multiple posibilităţi de l­a Sfîntu Gheorghe, în Piaţa Libertăţii nr. 18, în imediata apro­piere a „frumuseţii verzi" — cum mai e numit parcul din centrul Localităţii, o clădire impozantă domină strada. Este Şcoala profe­sională textilă, care an de an dă promoţii din ce în ce mai bine pregătite de ţesători, filatori, finisori pentru diferitele fabrici textile din ţară ; dintre aceştia în medie, în fiecare an 60 la sută intră în colectivul de harnici mun­citori ai fabricii textile din loca­litate, colectiv ce-şi onorează şi depăşeşte cu consecvenţă sarci­­­inile de plan. I-am văzut adesea pe aceşti elevi cu ocazia vizite­lor noastre la respectiva uzină, îm­părţiţi în diferite secţii, daţi în grija celor mai buni muncitori de aici, ascultînd cu atenţie explica­ţiile acestora, de obicei ,,pe mu­ţeşte" prin gestică şi mimică, căci vocile războaielor de ţesut, automate sau mecanice acopereau totul, lăsînd doar văzului monu­mentale suluri ce creşteau cu re­peziciunea Făt-frumosului din po­veste; pe unii î-am recunoscut du­pă carneţelele şi creioanele mereu în funcţiune, după privirea avidă, concentrată, uşor nesigură, pe alţii nu i-am recunoscut, căci deser­­veau războaie dintre cele mai mo­derne, strunindu-le cu maturita­tea şi siguranţa iniţiaţilor de ani. Am aflat mai apoi, că sunt elevi în ultimul trimestru al ultimului an, perioadă în care li se asigură zonă independentă, cu sarcinile şi răspunderile tuturor muncitorilor de aici. „Durata de şcolarizare a elevilor de la şcoala noastră — ne infor­mează tovarăşul Pavel Kraft, di­rector adjunct, este de 2 ani , şco­larizăm elevi pentru mai multe judeţe : Harghita, Vrancea, Bu­zău şi desigur, pentru noi, în pre­zent la cursul de zi avem 360 de elevi: 5 clase de ţesători, 5 de fi­latori şi 2 de finisori. Anul­ acesta sunt prevăzute pentru elevii din judeţ, la concursul de ad­mitere 65 de locuri, dintre care, 40 pentru ţesători, 20 pentru fila­tori, şi 5 locuri pentru finisori. Obiectele de examen sunt: mate­matica şi fizica, scris şi oral pen­tru meseriile de ţesător şi filator şi matematică şi chimie, scris şi oral pentru meseria de finisor. De obicei la matematică se dă o problemă de geometrie plană sau în spaţiu ce presupune rezolvarea unor ecuaţii cu una sau două necunoscute şi un exer­ciţiu cu fracţii aritmetice. Cei care reuşesc la examen încheie imediat contract cu întreprinderea care i-a recomandat; pentru can­didaţii din judeţul nostru înscrie­rile pentru examen se fac la ser­viciul personal de la uzina „Oltul". Şcolarizarea este gratuită, inclu­­zînd masa (4 mese pe zi), cazarea, rechizite, echipament de protecţie, îmbrăcăminte în valoare de 1000 lei anual pentru băieţi şi 800 pen­tru fete. Căminul şi cantina sunt chiar în incinta şcolii şi împreună cu locurile pe care ni le acordă uzina „Oltul" la căminul fabricii,, în general sunt acoperite cererile de cazare. De altfel, de la anul viitor se va construi un nou in­ternat. Procesul instructiv-educativ este relativ echilibrat, o zi teorie, o zi practică. Ţesătorii, mai pre­cis ţesătoarele, fac practică in a­­telierul şcolii, dotat cu 24 de răz­boaie mecanice şi o zi pe săptă­mână,­­6 ore, în fabrică; în anul al doilea practica se face în uzină şi are o durată de 8 ore, elevii perin­­dîndu-se prin cele 3 schimburi pen­tru a se obişnui cu viitorul lor orar. Avem 7 maiştri instructori care îi iniţiază, controlează, le formează deprinderile practice, iar în uzină sunt distribuiţi pe lingă maiştri şi muncitori care, majori­tatea sunt absolvenţii noştri. Pro­gresiv, trecînd prin perioada de acomodare cu utilajul industrial, prin diferitele faze ale proceselor tehnologice, asigurîndu-li-se o in­struire ritmică, elevii ajung la ni­velul profesional al muncitorilor, îi depăşesc chiar pe unii care încă se „tem" de inovaţiile tehnologice. De pildă, cu absolvenţii noştri a fost experimentat şi apoi intrat la parametrii proiectaţi, sistemul de deservire­ a 6 războaie automate extra­late. închipuiţi-vă, un sin­gur război de acest fel are 9000 fire, în total 54.000 de fire pe care realizare să le supravegheze, 54.000 de po­sibilităţi de a se rupe , o adevă­rată performanţă pe care foştii noştri elevi, acum muncitori frun­taşi au realizat-o cu brio". Cit despre faptul că majoritatea absolvenţilor şcolii profesionale textile au devenit muncitori frun­taşi, cum aprecia tovarăşul Kraft, m-am convins cînd am aflat de la tovarăşul Szöcs Francisc, şeful serviciulu­i personal din fabri­că, că anual 60 la sută dintre absolvenţii care intră în produc­ţie au absolvit sau frecventează cursurile serale sau fără frec­venţă la Liceul nr. 2 din oraş; cursurile se ţin în două „re-­­­prize", cum s-ar spune, pentru a­­beneficia toate cele trei schimburi de muncitori de învăţămîntul li­ceal. De altfel, bazîndu-se pe buna pregătire din şcoală, dublată de perfecţionarea şi lărgirea orizon­tului de cultură obţinut în liceu, mulţi absolvenţi au ocupat posturi importante: C.T.C.-işti, laboranţi, muncitori fruntaşi, Elekes Erzsé­bet, filatoare, Kolcza Aranka, Sza­bó Ilona, ambele ţesătoare etc. Majoritatea maiştrilor din uzină sunt foşti absolvenţi, de exemplu : Szilvester Béla, o­rginera-şefă a secţiei de ţesătorie, tovarăşa Sütő Ibolya. Aşadar multiple posibilităţi de realizare. Cu o singură condiţie: dragoste de meserie, de carte, conştiinţa că munca ta e spre bi­nele tău şi al altora, aşa cum a tuturor este pentru tine. Şi şcoala insuflă ucenicilor ei, aceste senti­mente. Unde ? Cînd ? La­­­drele de compoziţie, unde Şcoala profesională textilă din Sfîntu Gheorghe a introdus o nouă metodă de­ însuşire a acestui ca­pitol, care a început să se gene­ralizeze şi în alte şcoli din ţară, li se stimulează capacitatea de invenţie şi manualitate; albumul cu cele mai desăvârşite manopere, un mozaic de colorit şi fineţe, a devenit o mîndrie a elevilor şi speranţa că într-o zi mostrele vor deveni suluri şi apoi pacheţele în sacoşa cumpărătorilor... In atelierul şcolii, care are anual un plan de producţie în valoare de 1,2 milioane lei, în bogata bi­bliotecă a şcolii însumînd 14.000 volume... In cadrul antrenamentelor com­petiţiei cultural-sportive, în şcoa­lă îşi desfăşoară activitatea for­maţii artistice de cor, dansuri populare, teatru; au devenit o tradiţie concursurile intercluse; câştigătoarele beneficiază de o ex­cursie la sfîrşitul anului. Anul a­­cesta la faza finală de atletism de la Timişoara două eleve : Cuprin­­su Florica şi Doghi Maria din anul II s-au clasat pe locul II... In cadrul concursurilor republi­cane pe meserii reprezentantele şcolii profesionale textile, an de an au deţinut primele locuri... CUVINTUL NOU ANUL IV. Nr. 350 ABSOLVENŢI AI ŞCOLILOR GENERALE -specializările şi meseriile vă solicită ! Cei care înnoiesc ţara Era într-o zi spre înserat; gră­beam spre casă, căci vîntul ce­ se stirnise era prevestitor de mare­­ furtună. De la distanţă văzusem însă, doi indivizi care discutau ce­va, probabil foarte interesant din moment ce nu simţeau nici palele învolburate de praf ale viaţului, nu vedeau nici norii ameninţători, deşi amîndoi aveau privirile a­­ţin­tite undeva sus. Am privit în­­tr-acol­o. Nimic... doar blocul meu vecin, recent finisat, o adevăra­tă bijuterie — străpungind maies­tuos orizontul. — Vezi tu, băiete — mi-a a­­juns la ureche — e mare bucurie cînd îţi vezi munca împlinită ; rezultatele ei vor sta zeci de ani aici, în cartierul Simeria, ori la Tîrgu Secuiesc, ori la Braşov şi ori pe unde voi trece, voi găsi mărturii ale meseriei­­ şi priceperii mele. întotdeauna cînd mă opresc în faţa unui bloc, încerc să ghicesc care sînt cărămizile puse de mine, şi-mi place să cred că acolo, construc­ţia este mai solidă, călduroasă iarna, răcoroasă vara, după cum au fost palmele mele. Abia cînd ploaia se pornise în ropote, cei doi s-au trezit şi-au pornit-o pe alee, unul continuînd să arate în dreapta sau în stingă, celălalt ascultînd uşor uimit, cum de altfel eram şi eu, ca atunci cînd te găseşti în faţa unei re­velaţii. In faţa revelaţiei că, deşi, meşterilor Manoie ai zilelor noas­tre nu li se cer jertfe pentru ca zidul să se înalţe pe verticala a nouă, zece sau douăzeci de eta­je, zidarii îşi lasă acolo, în con­strucţie, prin căldura mîinilor, un abur din suflet. A revelaţiei că oamenii cei mai solicitaţi în Ro­mânia zilelor noastre, sunt con­structorii, cei care înnoiesc ţara, de la un cap la altul, cu perle in­dustriale sau civile. In detaşamentul celor care, pe unde trec, prin munca lor lasă urme de confort şi civilizaţie se înscriu şi promoţiile Şcolii profe­sionale de construcţii din Sfîntu Gheorghe. Zidar, tîmplat, insta­la­tor-sanitar, electrician-construc­­tor, acestea sunt meseriile în care poţi să te califici aici, după o şcolarizare de 3 ani. — Prin cele 4 meserii specifice şcolii noastre — ne spune tova­răşul Iani Andrei, directorul şcolii, — poţi să trăieşti nu numai ca meseriaş, ca muncitor calificat, ci ele îţi sunt de folos şi ţie, ca gos­podar, care îi poţi zidi singur casa, ori ţi-o poţi mobila, cana­liza ori remedia anumite defecţiuni sanitare sau electrice. Deşi sînt meserii, mai ales cele umede, ca­re necesită şi eforturi fizice, a­­cestea sunt recompensate de ca­drul în care se lucrează, mereu în aer liber, de cîştig material, în ultimă instanţă. Anul acesta concursul de admi­tere se va desfăşura între 6—14 iulie, la matematică şi chimie (scris şi oral), pentru zidari, la matematică şi fizică, pentru cele­lalte meserii. Anul trecut s-au dat două se­siuni de examene, in vară şi în toamnă, iar media minimă de ad­mitere a fost 5. Bineînţeles, în­­văţămîntul este gratuit. Avem, în incinta şcolii, internat în care sunt cazaţi aproape toţi elevii din şcoală, iar la cantină li se asigură mese substanţiale. După trecerea examenului de admitere, părinţii celor admişi încheie în numele copilului contract pe trei ani cu întreprinderea judeţeană de con­­strucţii-montaj. în anul întîi ele­vii au o zi de teorie, o zi practică, efectuată numai în atelierele şco­lii; avem ateliere bine înzestrate, mai ales cel de tîmplărie , la ma­­şinile-ferăstrău, la strungurile de lemn, la maşina de rindelat (abrich­­ter), la polizorul electric etc., ucenicii îşi însuşesc deprinderile de bază pentru prelucrarea lem­nului. Trimestrele I şi III ale a­­nilor II şi III, sunt destinate prac­ticii în producţie : tâmplarii la fa­brica .Mobila" din localitate, zi­darii, electricienii şi instalatorii pe diferitele şantiere ale I.J.C.M. adică la Tîrgu Secuiesc, Covasna, Baraolt, întorsura Buzăului şi de­sigur pe şantierele din oraş. E­­levii sunt împărţiţi pe diferite e­­chipe şi fronturi de lucru, trecînd succesiv prin toate fazele mese­riei, salarizaţi fiind conform legii pentru ucenici. In tot acest răs­timp li se asigură de către I.J.C.M. echipament de protecţie, iar ele­vii sunt controlaţi de maiştrii noş­tri. în trimestrul al II-lea din anii II şi III se face teorie, materii de specialitate şi de cultură generală. Şcoala noastră, oferă însă şi po­sibilităţi de calificare superioară, avem şi în prezent, o clasă de maiştri-constructori, foşti munci­tori care se califică, după cum, tot la şcoala noastră avem cursul pentru ucenicie la locul de muncă. Grupul şcolar de cooperaţie din Sfîntu Gheorghe, cuprinde numeroase profile profesionale, care pot fi abordate atît de ab­solvenţii şcolilor generale de 8 sau 10 clase, de liceeni, cît şi de foştii absolvenţi a patru clase pri­mare. Desigur, în acest context durata şcolarizării va fi diferită. Pentru lămuririle necesare i-am adresat tovarăşului Vass Ioan, di­rectorul şcolii, cîteva întrebări. — Pentru a avea o imagine lim­pede asupra compoziţiei profesio­nale a şcolii, v-am ruga tovarăşe director, să ne spuneţi în ce me­serie se califică actualii elevi din şcoală ? — Vreau să lămuresc cîteva lucruri de la bun început. Să zi­cem că un grup de candidaţi din­­judeţul nostru au luat­ examenul de admitere. Dintre aceştia, unii vor fi şcolarizaţi aici la şcoală, alţii în alte oraşe din ţară, în funcţie de meseria aleasă, de pil­dă , cei care­­vor să se califice ca mecanici­ auto, instalatori T.V., ra­dio, vor fi trimişi spre şcolarizare la Braşov sau Constanţa; prepara­torii de mezeluri, conserve, produ­se lactate vor face şcoala de ali­mentaţie publică de la Sibiu sau Gherla. Deci, locul de şcolarizare se va indica după examenul de admitere. Noi şcolarizăm pentru următoarele meserii: vînzători, (cu specializările respective , în magazine săteşti, în librării, bucă­tari, ospătari, cofetari), cu dura­ta de şcolarizare de doi ani şi croitori confecţii-bărbaţi cu du­rata de şcolarizare de trei ani. Deci noi nu şcolarizăm decit pen­tru aceste două meserii la care se primesc absolvenţi a 8 şi 10 clase. Pe lingă acestea avem şi vom avea o clasă (40 de elevi) postliceală de contabili, cu durata de 7 luni. Vreau, de asemenea, să infor­mez pe absolvenţii şcolilor ge­nerale că începînd cu acest an, în cadrul şcolii de cooperaţie se înfiinţează Liceul economic co­operatist, cu durata de 4 ani, cu limba de predare maghiară. Spe­cializarea este în profesiunea de contabil merceolog şi sunt prevă­zute 40 de locuri. Pentru cursul postliceal de contabilitate, la fel 40 de locuri, iar pentru celelalte meserii amintite, sunt date pentru concurs 100 locuri. Pentru liceu se va da admiterea din matemati­că şi limba română, scris şi oral, iar pentru secţiile profesionale (croitori şi vînzători) tot din ma­tematică şi limba română, scris şi oral. Concursul de admitere va în­cepe la 26 iunie pentru liceul e­­conomic şi la 7 iulie pentru şcoa­la profesională. — Cum este organizată practica în cadrul şcolii ? — Fiecare secţie sau profil fa­ce practică la unităţile cooperatis­te respective. De exemplu , pi­­torii, în anul I fac 13 săptămîni cursuri teoretice, apoi sînt re­partizaţi la unităţile de croitorie mai mari; din Sfîntu Gheorghe, Ozun, Covasna ş. a. Anii II şi III fac practica numai în atelie­rele şcolii ; avem trei ateliere de croitorie dintre cele mai moderne în care anual ne îndeplinim un plan de producţie în valoare de 120.000 lei. Vînzătorii, ospătarii, coletarii, anual fac 14 săptămîni teorie, apoi sunt repartizaţi pen­tru practică la diferite centre de deservire. După absolvirea şcolii sunt repartizaţi în general în lo­calităţile din care provin, pentru a-şi onora contractul de 5 ani în­cheiat cu Uniunea judeţeană de cooperaţie. — Ce condiţii de cazare oferă şcoala ? — Avînd în vedere faptul că noi şcolarizăm elevi şi pentru alte judeţe (după cum şi alte judeţe şcolarizează pentru noi) şi, pen­tru că ceilalţi­­ elevi sînt din di­ferite părţi ale judeţului nostru, înţelegeţi, desigur că, toţi elevii noştri sunt internişti. Avem un internat cu o capacitate maximă de 180 locuri, cantină cu meniu complex ; cercetători de la sa­nepid au stabilit că masa zilnică a unui elev conţine în medie 3300—4000 calorii. In afară de în­­văţămîntul gratuit, cazare, masă, îmbrăcăminte, lunar ucenicii pri­mesc 7 lei „de buzunar" şi 40 Iei cursanţii contabili. — In încheiere, vă rugăm să indicaţi absolvenţilor şi alte mese­rii pentru care pot să dea admi­terea aici, la şcoala de cooperaţie, urmînd ca apoi să fie şcolarizaţi in diferite centre din ţară, dar re­partizaţi după absolvire, tot în ju­deţul nostru ... — Planul de şcolarizare al U.J.C.C. Covasna include mai multe forme de învăţămînt, cu durată şi locuri variabile. Să a­­mintim cîteva calificări prin uceni­cie la locul de muncă, cu o durată de trei ani pentru absolvenţii a 8 clase şi 2 ani şi jumătate pentru absolvenţii a 10 clase ; croitor îm­brăcăminte femei, cusături naţio­nale, brutar , simigiu, timplar manual pirogravor, cojocar con­fecţioner haine piele, lăcătuş-su­­dor, bobinator, tapiţer, confecţio­ner tricotaje şi ţesător covoare, bijutier — ceasornicar reparator, tinichigiu, frigotehnist etc. Sau cîteva meserii obţinute prin cursul de calificare de 5 sau 6 luni: mă­­celar-carmangier, confecţioner — obiecte-beton, ceaprazar-reparator pălării, zidar-faiantar, horticultor, sericicultor, apicultor, fotograf, conducător­ auto şi încă multe al­tele, aproape 50 de specializări şi meserii. O şcoală care oferă aproape 50 de variante în alegerea profesiei w­N­PS. V-am prezentat cîteva (dar nu toate) dintre mese­► ◄ riile in care se pot califica absolvenţii şcolilor generale din ► , judeţul nostru. Urmează ca intr-un număr viitor al ziarului ► -4 nostru să prezentăm, prin date şi fapte, fizionomiile celor­lalte şcoli profesionale şi licee de specialitate din judeţ. Pagină realizată de ANNA COTIE Foto : A. BARTH­A

Next