Cuvîntul Nou, martie 1973 (Anul 6, nr. 885-911)

1973-03-22 / nr. 903

Pag. 2 S Rînduri de la­­ corespondenţii noştri !O faptă demnă de laudă în urmă cu cîteva zile la redacţie a sosit o scrisoare expediată de corespondentul nostru voluntar din Coman­­dău, tovarăşul T. Alexandres­­cu, care ne relata un fapt petrecut în localitate în seara zilei de 26 februarie a.c., fapt ai cărui eroi au fost doi elevi în vîrstă de 14 ani. Iată despre ce este vorba : In seara sus­­amintită, în jurul orei 21:30, Adalbert Kelemen, împreună cu soţia au plecat, la restau­rantul din localitate lăsînd copiii încuiaţi în casă. In lipsa părinţilor, cei doi copii mai mari, s-au jucat cu chi­briturile dînd foc la plapumă. In vreme ce focul a început să se înteţească, iar locuinţa s-a umplut de fum, prin faţa casei au trecut doi elevi ai şcolii din localitate: Iosif Ha­ralyi şi János Veres, care se îndreptau spre casă. Observînd incendiul din locuinţa lui Kelemen Adalbert, cei doi e­levi s-au repezit la uşă, pe ca­re, după ce au constatat că este închisă, au forţat-o şi au pătruns în cameră. De aici au scos din flăcări doi din copiii aflaţi în primejdie. Apoi, au deschis geamul, aruncînd înă­untru zăpadă, reuşind astfel să stingă flăcările. Intre timp, la faţa locului s-au adunat şi cîteva femei care au observat că numai doi din cei trei co­pii fuseseră salvaţi. Ele au atenţionat pe cei doi elevi, de­veniţi ad-hoc pompieri volun­tari, că înăuntru se află şi copilul cel mai mic, în vîrstă de 8 luni, ameninţat să piară prin asfixiere, din cauza fumu­lui ce umplea încăperea. Cu aceeaşi promptitudine de care a dat dovadă tot timpul, Io­sif Haralyi a intrat din nou în locuinţă şi l-a salvat şi pe cel de-al treilea copil. în continuare, coresponden­tul nostru ne roagă să inter­venim pe lingă direcţiunea şcolii din Comandău, pentru ca cei doi elevi, care au do­vedit un curaj deosebit punîn­­du-şi în primejdie propria-i viaţă spre a salva pe cele ale celor trei copii, clădirea şi bunurile aflate în ea, să fie felicitaţi şi stimulaţi în faţa colegilor lor. Sîntem siguri, stimate tova­răşe T. Alexandrescu, că acest lucru s-a și întîmplat. Noi a­­dăugăm la felicitările pe care cei doi eroi ai acestui fapt le-au primit din partea cole­gilor, profesorilor și consăte­nilor lor, pe cele ale noastre. 1 Tineretul — factor activ în îndeplinirea cincinalului înainte de termen [FIUIA ECOIMIU - FIRUL (ÂIĂFiiiiiiR al activităţii UIMII DE LA „SFCUIAM“ In cadrul amplului program de activitate pe care organizaţia de ■tineret şi l-a propus, program adoptat la Conferinţa judeţeană, în mod firesc, atenţia princi­pală a fost îndreptată spre pre­gătirea şi promovarea soluţiilor celor mai eficiente prin aplica­rea cărora se urmăreşte sporirea contribuţiei tinerei generaţii de muncitori, ingineri şi tehnicieni, la realizarea cincinalului cu 185 de zile mai devreme. Sub deviza „Tineretul factor ac­tiv în îndeplinirea cincinalului înainte de termen“, acţiunile în­treprinse de tinerii lucrători din industria judeţului, contribuie, a­­lături de cele ale vîrstnicilor, la realizarea cu succes a angajamen­telor. Este cunoscut faptul că în ac­tualul cincinal, în care trebuie să producem mai mult şi mai bine, se pune un accent deosebit pe efi­cienţă, cu alte cuvinte, pe redu­cerea preţului de cost prin eco­nomisirea de materii prime şi materiale, prin introducerea pro­gresului tehnic, cale sigură de creştere a productivităţii muncii şi a calităţii produselor, ca şi de sporirea disponibilităţilor pentru export, cîştigarea de noi parte­neri pe piaţa internaţională. Cum contribuie tinerii din două unităţi de pe platforma indus­trială a oraşului Tîrgu Secuiesc — Fabrica de confecţii „Secuia­­na“ şi Fabrica de şuruburi — la traducerea în viaţă a acestor sar­cini ? Primul interlocutor, o cunoş­tinţă veche, tînărul comunist Constantin Stoenescu, şeful servi­ciului tehnic de la „Secuiana“ . „ Preocuparea pentru creşte­rea eficienţei economice a produ­selor noastre, pentru introducerea unor tehnologii moderne de fa­bricaţie, este o notă definitorie a tînărului nostru colectiv. în pre­zent, ne ocupăm cu perfecţiona­rea unui sistem de executare a sacourilor prin termocolare, a­­dică prin lipirea pe bază de ade­zivi chimici la temperatură înal­tă, procedeu pe care-1 folosim şi în aplicarea beteliei pe întărituri, la pantaloni. In ambele cazuri obţinem o reducere a consumului de manoperă a materialului auxi­liar şi, în acelaşi timp, o calitate net superioară celei obţinute prin procedeul clasic de coasere. In sporirea eficienţei muncii noastre un factor important este fără îndoială asigurarea desface­rii produselor pe care le fabri­căm. In acest sens, studiul pieţei are o importanţă deosebită. în­­cepînd de la X aprilie, introdu­cem un nou sistem de etichetare a confecţiilor, sistem codificat, care permite, atît pentru industrie, cit şi pentru comerţ, o urmărire în cadrul sistemului informaţio­nal, a structurii sortimentelor pe piaţa internă în raport cu cerin­ţele consumatorilor. Un fapt pe care aş vrea să-l evidenţiez este acela că la introducerea moder­nului procedeu tehnologic de ter­mocolare, amintit mai sus, s-au remarcat membrii comisiei ingi­nerilor şi tehnicienilor, comisie din care fac parte tineri ca ingi­nerul Alfred Solomon, tehnologul Árpád Pénzes. (Şi — adăugăm noi — Constantin Stoenescu). în ceea ce priveşte preocuparea noastră pentru reducerea consumurilor specifice, trebuie subliniat faptul că în acest sens ne-am propus să obţinem o eficienţă economică în valoare de 1.800.000 lei. Acest an­gajament va fi realizat prin ra­ţionalizarea în continuare a sis­temului de încadrare a tiparelor pe ţesătură, adică folosirea de în­cadrări combinate, pe mărimi şi talii. Despre preocupările tinerilor de la ,,Secuiana“ în vederea înde­plinirii şi depăşirii sarcinilor de export, a cîştigării de noi parte­neri externi, ne-a vorbit tînăra ingineră stagiară Isbăşescu Flo­rina, din cadrul serviciului tehnic. „ Aici trebuie evidenţiaţi, în primul rînd, tinerii de la creaţie ca : András Baboş, Carol Biró şi László Kerekes, care au adus o contribuţie însemnată la crearea unor modele mult apreciate pe piaţa externă. Trebuie relevat, de asemenea, faptul că în afară de partenerii din anii precedenţi deveniţi de-acum tradiţionali, cum ar fi Italia, Franţă, U.R.S.S. şi alţii, anul acesta li s-au mai adăugat încă doi : R.F. a Germaniei şi Suedia, încă o do­vadă a aprecierii crescînde de care se bucură produsele reali­zate de tînărul nostru colectiv. Aş vrea să remarc aici tineri con­­fecţioneri ca Gizella Veres, Magda Fazakas, Erzsébet Demeter, Éva Fejér, Judith Tamás, care dau în­totdeauna produse de bună ca­litate. Fără îndoială, în formarea per­sonalităţii multilateral dezvoltate a omului societăţii socialiste, educaţia estetică ocupă, alături de celelalte forme ce contribuie la dezvoltarea conştiinţei socia­liste, un loc bine definit. Nece­sitatea acestui act educaţional este fundamentat în societatea noastră pe adevărul că arta este un bun al întregului popor, iar pe de altă parte, că epoca con­temporană este cea a unui am­plu proces de dezvoltare şi struc­turare a creaţiei artistice într-o diversitate de curente şi moduri de reflectare specifice acestui gen al creaţiei umane, a căror înţele­gere presupune o pregătire conti­nuă a prezentului şi viitorului public consumator de artă. Pornind de la aceste premise am încercat, cu cîteva zile în ur­mă, într-o anchetă întreprinsă în două din liceele de cultură ge­nerală ale judeţului — Covasna şi Tîrgu Secuiesc — să aflăm opinia cîtorva cadre didactice şi elevi raportată la ceea ce numim edu­caţie estetică şi modul de reali­zare a ei. Gazda Olasz Ella — profesoa­ră de desen : „Părerea mea este că programa actuală la desen nu permite rezolvarea cu succes a educaţiei estetice a elevilor. Toc­mai cînd aceștia ajung spre ma­turizare, adică în anii III, IV, orele de desen nu mai există. O altă chestiune este cea a pregă­tirii la acest obiect în școala ge­nerală. Mă refer le clasele I-IV, în care, cred că această disci­plină ar trebui să fie predată, așa cum se face mai nou cu sportul, de către un cadru de specialitate. In ceea ce priveşte viaţa cul­turală a oraşului, la capitolul ex­poziţii de artă plastică, stăm foarte slab. Foarte, foarte puţine expoziţii de pictură, ca să nu mai vorbim de sculptură, care lipsesc cu desăvârşire. Se spunea că în holul noului hotel din Co­vasna va fi organizat un salon de expoziţii pentru plastică. Ar fi foarte bine. Aşteptăm !“ Balázs Zoltán, profesor de mu­zică : „Nici cu muzica nu stăm mai bine. Orele sunt, cred eu, insuficiente pentru ceea ce se numeşte formarea gustului pen­tru muzica simfonică, de cameră, de operă, iar faptul că din anul II elevul pierde contactul cu acest obiect, ne creează greutăţi în atragerea lui la corul şcolii şi în alte activităţi legate de edu­caţia muzicală“. Dudescu Rázvan, anul IV/A, Liceul de cultură generală Co­vasna : „Cele două obiecte — mu­zica, desenul — prin care ar trebui să ni se formeze gustul artistic, sunt considerate încă de mulţi colegi, obiecte pe post de „cenu­şăreasă“. Asta este cu atît mai grav cu cit ne întîlnim cu ele doar în primii doi ani de liceu. Ce­i de la umanistică au fost a­­vantajaţi anul trecut prin faptul că au avut ore de istoria artelor, în ceea ce priveşte muzica sim­fonică sau de operă, în clasa a X-a s-au făcut cîteva audiţii mu­zicale şi... cam atît. Oricum, da­că atunci cînd e vorba de arta clasică ne mai descurcăm, în ceea ce priveşte arta secolelor XIX şi XX, arta modernă, cu alte cu­vinte e foarte greu de pătruns dacă n-ai cit de cit cunoştinţe in materia respectivă...“ Ildikó Bagoly, anul III/B Co­vasna secretara comitetului U.T.C.­­• „Pînă în prezent acţiuni­le organizate în cadrul U.T.C. în acest domeniu al formaţiei este­tice, în special cele ce au vizat muzica şi arta plastică, au fost puţine. Am scris recent un arti­col în revista noastră şcolară, legat de educaţia estetică şi ne gîndim ca, în cadrul reuniunilor pe care le vom organiza de acum încolo, să iniţiem un ciclu de audiţii muzicale pe compozitori“. Marinescu Cornelia, anul II/A —Liceul Tîrgu Secuiesc : „Sunt membră a cercului de pictură şi, desigur, acest fapt a contribuit mult la formarea pasiunii mele pentru artă plastică ; pentru a­­cest fapt trebuie să mulţumesc pictorului Jeno Konstandi, condu­cătorul cercului, care se ocupă cu multă dăruire de formarea noastră, îmi place, de asemenea, să citesc o serie de lucrări care prezintă viaţa unor pictori, lu­crări care, în ultimul timp, au apă­rut în număr mare. împreună cu ceilalţi colegi, însoţiţi de pictorul Konstandi, am putea spune că am fost prezenţi la toate expoziţiile organizate în oraşul nostru. Cit despre muzică, cred că în cadrul clubului nostru din şcoală, comi­tetul U.T.C. ar putea să se pre­ocupe de organizarea mai des a unor audiţii muzicale“. Günther Schunn, anul II, Li­ceul de cultură generală din Tîrgu Secuiesc : „O altă cale de îmbogăţire a cunoştinţelor noas­tre în domeniul artelor plastice poate fi şi activitatea turistică. Excursiile pe care le organizăm în diferite oraşe au ca obiectiv şi vizitarea unor muzee, expo­ziţii“, încheiem aici şirul opiniilor exprimate de interlocutorii noş­tri, nu înainte de a încerca să schiţăm cîteva concluzii ce se desprind. Fără a ne referi la locul pe care îl ocupă cele două obiecte în structura actuală a programei şcolare, apreciere pe care o lă­săm la latitudinea factorilor chemaţi să o facă, trebuie să sub­liniem că educaţia estetică nu înseamnă, aşa cum am şi văzut dealtfel, numai ore de muzică şi desen. Există, aşa cum fap­tele o demonstrează, o serie de mijloace şi cadre în care ea se poate realiza cu tot atîta efici­enţă şi care aşteaptă să fie folo­sită integral şi continuu pentru realizarea dezideratului de ca­re vorbeam la începutul acestor rînduri. Educaţia estetică în şcoală wmm&imstamM Tinerii la panoul de onoare al Fabricii de lăzi întorsura Buzăului IOAN BULARCAl MUNTEANU ELISABETA m CUVÎNTUL NOU Au trecut trei luni de la data cînd consemnam desfăşurarea ul­timelor adunări de dare de sea­mă şi alegeri. Aceste adevărate forumuri ale uteciştilor din uni­tăţile industriale, sectorul agricol, şcoli, instituţii, au fost chemate atunci să stabilească programul lor de acţiune, să-şi desemneze reprezentanţii în birourile sau comitetele U.T.C., învestindu-i pe fiecare în parte cu mandatul de­plinei încrederi în capacitatea lor de a organiza şi desfăşura acţiu­nile propuse. Cum s-au achitat cei cărora le-au fost încredinţate aceste mandate, de sarcinile ce le-au re­venit în primul trimestru al a­­cestui an, în cadrul vieţii de or­ganizaţie ? Am încercat să aflăm răspunsul oprindu-ne în aceste zile, în mijlocul uteciştilor din organizaţia nr. 1 secţia filatură a Fabricii de textile ,,Ortul“. Am cerut, pentru început tovarăşei Csiszér Berta, secretara organiza­ţiei, să ne prezinte programul de activitate al acestui tripaestru. Dîn­sa ne-a înfăţişat o coală de hîrtie care cuprindea, nici mai mult nici mai puţin, cinci puncte. Primul din ele se re­feră la activitatea profesio­nală şi subliniază ca sarcină principală urmărirea modului în care fiecare tînăr îşi realizează sarcinile de plan, responsabilă cu activitatea profesională fiind tovarăşea Rétyi Magdolna. Al doi­lea şi al treilea obiectiv vizează ţinerea cu regularitate a şedin­ţelor de birou şi a lecţiilor din cadrul cercurilor învăţămîntului politic. Şi, în sfîrşit, punctele pa­tru şi cinci, prevăd două acţiuni concrete : o întîlnire cu juris­consultul uzinei şi o expunere despre importanţa problemei cali­tăţii în filatură, expunere ţinută de tovarăşa ing. Clara Ciobotaru. Aşadar, în trei luni de zile, doar două acţiuni concrete care pot fi urmărite pe date, nemaivorbind de învăţămîntul politic, care fi­resc trebuie să se desfăşoare în orice organizaţie. N-am înţeles a­­poi de ce la punctul care se re­ferea la expunerea pe teme pro­fesionale, în speţă la calitatea produselor, urmărirea modului cum este dus la îndeplinire nu era aşa cum ar fi trebuit să fie, încredinţată lui Rétyi Magdolna, ci casierei organizaţiei, tovarăşei Clara Madolăzs. Ulterior am aflat de la secretara organi­zaţiei U.T.C. că, de fapt, Rétyi Magdolna nu prea are timp să se ocupe de îndeplinirea acelei sar­cini care i-a fost încredinţată — cu munca profesională — pentru că e ...navetistă. Despre activitatea cultural-dis­­tractivă din cadrul organizaţiei n-am putut afla prea multe pen­tru că tovarăşa Andrási Mária, cea care a primit sarcina de a răspunde de această muncă, era în concediu. Dar şi aşa mai multe nu aveam ce afla. Dar, să nu ,,e­­xagerăm“, totuşi. In programul trimestrului II este prevăzută o recenzie a romanului ,,Diamantele negre“, a lui Jókai Mór, recenzie care însă va fi ţinută nu de to­varăşa Andrási, aşa cum ar fi fost firesc, ci de locţiitoarea se­cretarei, tovarăşa Imreh Olga. Tînăra Eva Vancea e responsa­bilă cu activitatea sportivă şi tu­ristică. Ea pare foarte surprinsă de întrebarea pe care i-o punem referitor la ce a făcut în acest domeniu al vieţii de organizaţie în cele cîteva luni scurse de la primirea mandatului. într-un fel, surprinderea sa este explicabilă prin faptul că în programul de activitate amintit nu era trecut nimic în acest sens. „Şi­ apoi, se­­ntreabă dânsa , ce se putea orga­niza în timpul iernii“. — Aşteptăm să vină primăva­ra, să ia seraliştii vacanţă. Atunci o să organizăm excursii la... dar, ne gîndim noi pînă atunci. — Bine, dar sâmbătă şi dumi­nică nu se pot face excursii ? Şi apoi poate că nu toate utecistele sunt seraliste ... — Am făcut una intr-o după amiază, la Poiana Braşov ... — A fost iniţiativa dumnea­voastră ? — Nu ! A fost organizată la ni­vel de întreprindere. — Cu activitatea sportivă cum staţi ? — Avem o colegă care face handbal. — Şi altceva ? ... Am aflat că echipa feminină de fotbal a fa­bricii e formată din colegele dum­neavoastră, membre ale organi­zaţiilor U.T.C. nr. 2 şi 5. De la dumneavoastră din organizaţie de ce nu participă nimeni ? _ ... ! ? O activitate care pare că se a­propie de nivelul cerinţelor, este acea desfăşurată de Maria Teucan, responsabilă cu problemele fetelor. Am consemnat o întîlnire cu dr. István Melle, întîlnire care se va repeta şi în trimestrul viitor, or­ganizarea unui concurs de pro­ducţie, la ring (fapt cu atît mai lăudabil cu cit acesta nu intra în atribuţiile ei) ca şi preocupa­rea pentru organizarea cit mai plăcută a timpului liber a fetelor care locuiesc în cămin, prin ac­tivităţi de club. Dincolo de acţiu­nile organizate, Maria Teucan ne-a mărturisit că încearcă să ţi­nă o legătură strînsă cu colegele de muncă, să le împărtăşească din experienţa ei. Astfel ea a reuşit să-şi îndrume colegele de cameră să-şi folosească banii cîş­­tigaţi, cu chibzuinţă, să se îm­brace cu gust, să-şi cumpere pie­se de mobilier. Din păcate însă, un vechi pro­verb spune ,,Cu o floare nu se face primăvară“. Şi pe acest ar­gument se fundamentează afir­maţia noastră că, deocamdată, în organizaţia U.T.C. nr. 1 a secţiei filatură membri biroului cunosc dar nu-şi îndeplinesc în totalitate sarcinile încredinţate. Aşa stînd­­lucrurile, activitatea lor nu se ri­dică la nivelul responsabilităţii pe care o implică mandatul acordat în adunarea generală de către co­legii lor de muncă. Această afir­maţie este un punct de plecare pentru un necesar proces autocri­tic, constructiv, care trebuie să ducă la o schimbare radicală a opticii prin care sunt privite sar­cinile obligaţiile, ce-i revin unui membru în biroul organizaţiei U.T.C. pentru onorarea­­ încrede­rii acordate de tineri prin man­datul încredinţat în adunarea ge­nerală. Cum îţi onorezi mandatul­­ încredințat de adunarea gene­rală, tinere membru în birou? IAGAR ELENA TOHANEANU EUGENIA I­I­I I aiv­laf;' f' '■ ■í f&r&i iCind legea se aplică pe jumătate...! I 8 I De la angajare i se spusese că postul său implică o mare răs- H pundere, că o mică abatere de la disciplina muncii poate pertur- g­­a bunul mers al secţiei. Promisese, chiar din prima zi, că în ceea­­ ce-1 priveşte, conducerea unităţii nu va avea necazuri, că, dimpo-1 a trivă va face orice numai ca activitatea secţiei să decurgă în cele­­ mai bune condiţii. I Trecuseră mai mult de trei luni şi nimeni nu avea ce să-i I reproşeze. Treburile secţiei erau rezolvate cu promptitudine, con- g I ştiinciozitate, cu responsabilitate şi probitate. De multe ori, cînd i I nevoile secţiei solicitau un efort în plus, el rămînea peste pro-I gram şi nu se mişca de lingă maşină pînă cînd nu îi simţea ade­văratul ei „puls“. „Dacă se întîmplă ceva, chemaţi-mă imediat de-acasă“, spunea I el adesea celor care erau în schimburile următoare. NI ... într-o zi, mare fierbere în secţie. O maşină se încăpăţîna­­ să pornească. „Căutaţi-l pe mecanicul de întreţinere“ — zise­­ maistrul, întrebară în stingă, în dreapta, omul nicăieri. „Nu-l­­ I găsim nicăieri, lipseşte“. S-au dus după el, dar acasă li se spuse-­­ se că plecase la serviciu. Unde să fie oare ? ! A doua zi cînd veni, maistrul îl luă cu binişorul, îi vorbi ca­­ de la om la om : „Uite am avut un necaz cu o maşină şi cu greu a I am ieşit din impas. Am avut mare nevoie de dumneata. De ce nu t­u ne-ai anunţat măcar că lipseşti !“ ■» Omul n-a zis nimic, şi-a recunoscut greşeala şi a promis că­­ ■ o asemenea situaţie nu se va mai repeta. După cîteva zile însă, mecanicul de întreţinere lipsi din nou.­­ Nimeni nu ştia de ce n-a venit. ... Toţi se întrebau ce s-a intim-­­ plat cu el, de unde pînă unde o atare schimbare de atitudine. ... în ziua următoare cînd se prezentă la serviciu, i se co- 1 Imunică că este chemat la directorul unităţii. Simţea el că nu-i g a bine. „Noi ţi-am acordat încredere — îi spuse directorul, te a-1 I preciem pentru tot ceea ce faci, dar nu putem fi de acord cu ati- g­itudinea dumitale. Te-am avertizat pentru prima greşeală. Acum 1 S însă, pentru abateri repetate te-am sancţionat cu mustrare. Credi I că vei trage concluziile de cuviinţă“. Plecase de acolo din birou fără_____a 8 au vrut să mă sperie. Au nevoie de mine, doar le-am făcut treabă 1 I bună“. Şi cu gîndul acesta porni spre secţie. __In săptămînile ce au urmat, atitudinea lui nu se schimbă i I cu nimic. Venea, lipsea, venea şi iar lipsea. Nimeni nu mai ştia l­a ce să creadă. Mustrarea nu se dovedise eficientă, iar conducerea i 1 unităţii se pripise aici, poate din greşita idee că nu se poate dis- | ° pensa de el. Ce articol de lege nu a fost aplicat cu consecvență de condu- i­­­cerea întreprinderii ? * cerea întreprinderii Bibliografie : Codul Muncii. Cupon de ticipare par . Numele Profesia Adresa ......... E5Î SE3IT3.1 BSÍ2® SESTiTSI SSBStf'JÎ 32383 BS3EBE Consfătuirea tinerilor mecanizatori La sfârşitul săptămînii trecute, la Casa agronomului din Arcuş, s-a desfăşurat consfătuirea tine­rilor mecanizatori din judeţul nostru, organizată din­­iniţiativa Comitetului judeţean U.T.C., în colaborare cu Consiliul judeţean al sindicatelor. Prin expunerile şi dezbaterile sale Consfătuirea a constituit, cadrul propice al unei ample­­analize a sarcinilor ce re­vin acestei importante catego­rii de salariaţi din sectorul agri­col al judeţului nostru. Ceea ce se impune a fi subli­niat este faptul că în cadrul con­sfătuirii au fost ridicate şi pro­bleme legate de condiţiile de muncă şi viaţă ale tinerilor me­canizatori, cu referiri la unele as­pecte necorespunzătoare. Astfel, o serie de participanţi s-au refe­rit la condiţiile în care se efec­tuează întreţinerea parcului de tractoare şi maşini, respectiv la lipsa unor ateliere de întreţinere şi reparaţii în S.U.A., (Chilieni, Moacşa), sau la dotarea necores­punzătoare a altora, (Chichiş, Ghelinţa). Problema pieselor de schimb s-a aflat şi ea pe ordinea de zi a acestor dezbateri. Desigur că aspectele relevate în această dezbatere vor fi aduse la cunoştinţa tuturor factorilor res­ponsabili, în a căror sarcini cade asigurarea unor condiţii de mun­că şi viaţă corespunzătoare, ti­nerilor mecanizatori. Măsurile ce se vor lua vor fi menite să ducă la înlăturarea deficienţelor sem­nalate, în a doua parte a consfătuirii s-a desfăşurat un concurs pe te­mă profesională „Cel mai bun mecanizator“, la care au parti­cipat zece concurenţi, cîştigători ai fazelor pe S.M.A. Se poate spune că acest concurs a eviden­ţiat nivelul bun de pregătire profesională al­­ participanţilor, preocuparea lor pentru continua lui creştere. Iată-i şi pe cîştigă­tori : locul I — cu 199 de puncte realizate din 200 posibile, s-a si­tuat György Csintos, de la S.M.A. Belin, locul II — Antal Bodi, de la I.A.S. Cîmpul Frumos, cu 196 puncte, iar III, Elemir Konya, cu 191 de puncte, S.M.A. Boroşneul Mare. Cîştigătorilor le-au fost înmînate diplome de onoare şi premii din partea Comitetului ju­deţean al U.T.C., Consiliului ju­deţean al sindicatelor şi Casei a­­gronomului. In cea de-a doua zi a consfătuirii, tinerii participanţi la consfătuire au întreprins o vizită la Uzinele de tractoare Braşov şi au beneficiat de o bine­meritată excursie în Poiana Bra­şov. RUBRICA - CONCURS ANUL VI. Nr. 903 2­5xsi13 mxsj r TRICOLOR Am strîns cu ochi-mi trei culori Pe falnicul drapel lin fluturat. Curate ca mlădiţele de flori, Crescute în pământul afinat. Un roşu cu amprente milenare A înflorit sub cerul fără nori, S-a contopit cu galbenul de soare Şi-apoi cu-albastrul mării-n zori. Un picior uriaş şi-a luat paleta Şi pe mătasea libertăţii a pictat Din Maramureş pînă la Drobeta, Din Bărăgan şi pînă la Arad. E pretutindeni o lumină vie, O alternanţă de albastru irizat Cu galbenul de lună timpurie Şi roşul de garoafe, înfocat. MIROSLAVA DERMISEK, anul IV E. Liceul nr. 1 Sf. Gheorghe

Next