Cuvîntul Nou, martie 1973 (Anul 6, nr. 885-911)
1973-03-22 / nr. 903
Pag. 2 S Rînduri de la corespondenţii noştri !O faptă demnă de laudă în urmă cu cîteva zile la redacţie a sosit o scrisoare expediată de corespondentul nostru voluntar din Comandău, tovarăşul T. Alexandrescu, care ne relata un fapt petrecut în localitate în seara zilei de 26 februarie a.c., fapt ai cărui eroi au fost doi elevi în vîrstă de 14 ani. Iată despre ce este vorba : In seara susamintită, în jurul orei 21:30, Adalbert Kelemen, împreună cu soţia au plecat, la restaurantul din localitate lăsînd copiii încuiaţi în casă. In lipsa părinţilor, cei doi copii mai mari, s-au jucat cu chibriturile dînd foc la plapumă. In vreme ce focul a început să se înteţească, iar locuinţa s-a umplut de fum, prin faţa casei au trecut doi elevi ai şcolii din localitate: Iosif Haralyi şi János Veres, care se îndreptau spre casă. Observînd incendiul din locuinţa lui Kelemen Adalbert, cei doi elevi s-au repezit la uşă, pe care, după ce au constatat că este închisă, au forţat-o şi au pătruns în cameră. De aici au scos din flăcări doi din copiii aflaţi în primejdie. Apoi, au deschis geamul, aruncînd înăuntru zăpadă, reuşind astfel să stingă flăcările. Intre timp, la faţa locului s-au adunat şi cîteva femei care au observat că numai doi din cei trei copii fuseseră salvaţi. Ele au atenţionat pe cei doi elevi, deveniţi ad-hoc pompieri voluntari, că înăuntru se află şi copilul cel mai mic, în vîrstă de 8 luni, ameninţat să piară prin asfixiere, din cauza fumului ce umplea încăperea. Cu aceeaşi promptitudine de care a dat dovadă tot timpul, Iosif Haralyi a intrat din nou în locuinţă şi l-a salvat şi pe cel de-al treilea copil. în continuare, corespondentul nostru ne roagă să intervenim pe lingă direcţiunea şcolii din Comandău, pentru ca cei doi elevi, care au dovedit un curaj deosebit punîndu-şi în primejdie propria-i viaţă spre a salva pe cele ale celor trei copii, clădirea şi bunurile aflate în ea, să fie felicitaţi şi stimulaţi în faţa colegilor lor. Sîntem siguri, stimate tovarăşe T. Alexandrescu, că acest lucru s-a și întîmplat. Noi adăugăm la felicitările pe care cei doi eroi ai acestui fapt le-au primit din partea colegilor, profesorilor și consătenilor lor, pe cele ale noastre. 1 Tineretul — factor activ în îndeplinirea cincinalului înainte de termen [FIUIA ECOIMIU - FIRUL (ÂIĂFiiiiiiR al activităţii UIMII DE LA „SFCUIAM“ In cadrul amplului program de activitate pe care organizaţia de ■tineret şi l-a propus, program adoptat la Conferinţa judeţeană, în mod firesc, atenţia principală a fost îndreptată spre pregătirea şi promovarea soluţiilor celor mai eficiente prin aplicarea cărora se urmăreşte sporirea contribuţiei tinerei generaţii de muncitori, ingineri şi tehnicieni, la realizarea cincinalului cu 185 de zile mai devreme. Sub deviza „Tineretul factor activ în îndeplinirea cincinalului înainte de termen“, acţiunile întreprinse de tinerii lucrători din industria judeţului, contribuie, alături de cele ale vîrstnicilor, la realizarea cu succes a angajamentelor. Este cunoscut faptul că în actualul cincinal, în care trebuie să producem mai mult şi mai bine, se pune un accent deosebit pe eficienţă, cu alte cuvinte, pe reducerea preţului de cost prin economisirea de materii prime şi materiale, prin introducerea progresului tehnic, cale sigură de creştere a productivităţii muncii şi a calităţii produselor, ca şi de sporirea disponibilităţilor pentru export, cîştigarea de noi parteneri pe piaţa internaţională. Cum contribuie tinerii din două unităţi de pe platforma industrială a oraşului Tîrgu Secuiesc — Fabrica de confecţii „Secuiana“ şi Fabrica de şuruburi — la traducerea în viaţă a acestor sarcini ? Primul interlocutor, o cunoştinţă veche, tînărul comunist Constantin Stoenescu, şeful serviciului tehnic de la „Secuiana“ . „ Preocuparea pentru creşterea eficienţei economice a produselor noastre, pentru introducerea unor tehnologii moderne de fabricaţie, este o notă definitorie a tînărului nostru colectiv. în prezent, ne ocupăm cu perfecţionarea unui sistem de executare a sacourilor prin termocolare, adică prin lipirea pe bază de adezivi chimici la temperatură înaltă, procedeu pe care-1 folosim şi în aplicarea beteliei pe întărituri, la pantaloni. In ambele cazuri obţinem o reducere a consumului de manoperă a materialului auxiliar şi, în acelaşi timp, o calitate net superioară celei obţinute prin procedeul clasic de coasere. In sporirea eficienţei muncii noastre un factor important este fără îndoială asigurarea desfacerii produselor pe care le fabricăm. In acest sens, studiul pieţei are o importanţă deosebită. începînd de la X aprilie, introducem un nou sistem de etichetare a confecţiilor, sistem codificat, care permite, atît pentru industrie, cit şi pentru comerţ, o urmărire în cadrul sistemului informaţional, a structurii sortimentelor pe piaţa internă în raport cu cerinţele consumatorilor. Un fapt pe care aş vrea să-l evidenţiez este acela că la introducerea modernului procedeu tehnologic de termocolare, amintit mai sus, s-au remarcat membrii comisiei inginerilor şi tehnicienilor, comisie din care fac parte tineri ca inginerul Alfred Solomon, tehnologul Árpád Pénzes. (Şi — adăugăm noi — Constantin Stoenescu). în ceea ce priveşte preocuparea noastră pentru reducerea consumurilor specifice, trebuie subliniat faptul că în acest sens ne-am propus să obţinem o eficienţă economică în valoare de 1.800.000 lei. Acest angajament va fi realizat prin raţionalizarea în continuare a sistemului de încadrare a tiparelor pe ţesătură, adică folosirea de încadrări combinate, pe mărimi şi talii. Despre preocupările tinerilor de la ,,Secuiana“ în vederea îndeplinirii şi depăşirii sarcinilor de export, a cîştigării de noi parteneri externi, ne-a vorbit tînăra ingineră stagiară Isbăşescu Florina, din cadrul serviciului tehnic. „ Aici trebuie evidenţiaţi, în primul rînd, tinerii de la creaţie ca : András Baboş, Carol Biró şi László Kerekes, care au adus o contribuţie însemnată la crearea unor modele mult apreciate pe piaţa externă. Trebuie relevat, de asemenea, faptul că în afară de partenerii din anii precedenţi deveniţi de-acum tradiţionali, cum ar fi Italia, Franţă, U.R.S.S. şi alţii, anul acesta li s-au mai adăugat încă doi : R.F. a Germaniei şi Suedia, încă o dovadă a aprecierii crescînde de care se bucură produsele realizate de tînărul nostru colectiv. Aş vrea să remarc aici tineri confecţioneri ca Gizella Veres, Magda Fazakas, Erzsébet Demeter, Éva Fejér, Judith Tamás, care dau întotdeauna produse de bună calitate. Fără îndoială, în formarea personalităţii multilateral dezvoltate a omului societăţii socialiste, educaţia estetică ocupă, alături de celelalte forme ce contribuie la dezvoltarea conştiinţei socialiste, un loc bine definit. Necesitatea acestui act educaţional este fundamentat în societatea noastră pe adevărul că arta este un bun al întregului popor, iar pe de altă parte, că epoca contemporană este cea a unui amplu proces de dezvoltare şi structurare a creaţiei artistice într-o diversitate de curente şi moduri de reflectare specifice acestui gen al creaţiei umane, a căror înţelegere presupune o pregătire continuă a prezentului şi viitorului public consumator de artă. Pornind de la aceste premise am încercat, cu cîteva zile în urmă, într-o anchetă întreprinsă în două din liceele de cultură generală ale judeţului — Covasna şi Tîrgu Secuiesc — să aflăm opinia cîtorva cadre didactice şi elevi raportată la ceea ce numim educaţie estetică şi modul de realizare a ei. Gazda Olasz Ella — profesoară de desen : „Părerea mea este că programa actuală la desen nu permite rezolvarea cu succes a educaţiei estetice a elevilor. Tocmai cînd aceștia ajung spre maturizare, adică în anii III, IV, orele de desen nu mai există. O altă chestiune este cea a pregătirii la acest obiect în școala generală. Mă refer le clasele I-IV, în care, cred că această disciplină ar trebui să fie predată, așa cum se face mai nou cu sportul, de către un cadru de specialitate. In ceea ce priveşte viaţa culturală a oraşului, la capitolul expoziţii de artă plastică, stăm foarte slab. Foarte, foarte puţine expoziţii de pictură, ca să nu mai vorbim de sculptură, care lipsesc cu desăvârşire. Se spunea că în holul noului hotel din Covasna va fi organizat un salon de expoziţii pentru plastică. Ar fi foarte bine. Aşteptăm !“ Balázs Zoltán, profesor de muzică : „Nici cu muzica nu stăm mai bine. Orele sunt, cred eu, insuficiente pentru ceea ce se numeşte formarea gustului pentru muzica simfonică, de cameră, de operă, iar faptul că din anul II elevul pierde contactul cu acest obiect, ne creează greutăţi în atragerea lui la corul şcolii şi în alte activităţi legate de educaţia muzicală“. Dudescu Rázvan, anul IV/A, Liceul de cultură generală Covasna : „Cele două obiecte — muzica, desenul — prin care ar trebui să ni se formeze gustul artistic, sunt considerate încă de mulţi colegi, obiecte pe post de „cenuşăreasă“. Asta este cu atît mai grav cu cit ne întîlnim cu ele doar în primii doi ani de liceu. Cei de la umanistică au fost avantajaţi anul trecut prin faptul că au avut ore de istoria artelor, în ceea ce priveşte muzica simfonică sau de operă, în clasa a X-a s-au făcut cîteva audiţii muzicale şi... cam atît. Oricum, dacă atunci cînd e vorba de arta clasică ne mai descurcăm, în ceea ce priveşte arta secolelor XIX şi XX, arta modernă, cu alte cuvinte e foarte greu de pătruns dacă n-ai cit de cit cunoştinţe in materia respectivă...“ Ildikó Bagoly, anul III/B Covasna secretara comitetului U.T.C.• „Pînă în prezent acţiunile organizate în cadrul U.T.C. în acest domeniu al formaţiei estetice, în special cele ce au vizat muzica şi arta plastică, au fost puţine. Am scris recent un articol în revista noastră şcolară, legat de educaţia estetică şi ne gîndim ca, în cadrul reuniunilor pe care le vom organiza de acum încolo, să iniţiem un ciclu de audiţii muzicale pe compozitori“. Marinescu Cornelia, anul II/A —Liceul Tîrgu Secuiesc : „Sunt membră a cercului de pictură şi, desigur, acest fapt a contribuit mult la formarea pasiunii mele pentru artă plastică ; pentru acest fapt trebuie să mulţumesc pictorului Jeno Konstandi, conducătorul cercului, care se ocupă cu multă dăruire de formarea noastră, îmi place, de asemenea, să citesc o serie de lucrări care prezintă viaţa unor pictori, lucrări care, în ultimul timp, au apărut în număr mare. împreună cu ceilalţi colegi, însoţiţi de pictorul Konstandi, am putea spune că am fost prezenţi la toate expoziţiile organizate în oraşul nostru. Cit despre muzică, cred că în cadrul clubului nostru din şcoală, comitetul U.T.C. ar putea să se preocupe de organizarea mai des a unor audiţii muzicale“. Günther Schunn, anul II, Liceul de cultură generală din Tîrgu Secuiesc : „O altă cale de îmbogăţire a cunoştinţelor noastre în domeniul artelor plastice poate fi şi activitatea turistică. Excursiile pe care le organizăm în diferite oraşe au ca obiectiv şi vizitarea unor muzee, expoziţii“, încheiem aici şirul opiniilor exprimate de interlocutorii noştri, nu înainte de a încerca să schiţăm cîteva concluzii ce se desprind. Fără a ne referi la locul pe care îl ocupă cele două obiecte în structura actuală a programei şcolare, apreciere pe care o lăsăm la latitudinea factorilor chemaţi să o facă, trebuie să subliniem că educaţia estetică nu înseamnă, aşa cum am şi văzut dealtfel, numai ore de muzică şi desen. Există, aşa cum faptele o demonstrează, o serie de mijloace şi cadre în care ea se poate realiza cu tot atîta eficienţă şi care aşteaptă să fie folosită integral şi continuu pentru realizarea dezideratului de care vorbeam la începutul acestor rînduri. Educaţia estetică în şcoală wmm&imstamM Tinerii la panoul de onoare al Fabricii de lăzi întorsura Buzăului IOAN BULARCAl MUNTEANU ELISABETA m CUVÎNTUL NOU Au trecut trei luni de la data cînd consemnam desfăşurarea ultimelor adunări de dare de seamă şi alegeri. Aceste adevărate forumuri ale uteciştilor din unităţile industriale, sectorul agricol, şcoli, instituţii, au fost chemate atunci să stabilească programul lor de acţiune, să-şi desemneze reprezentanţii în birourile sau comitetele U.T.C., învestindu-i pe fiecare în parte cu mandatul deplinei încrederi în capacitatea lor de a organiza şi desfăşura acţiunile propuse. Cum s-au achitat cei cărora le-au fost încredinţate aceste mandate, de sarcinile ce le-au revenit în primul trimestru al acestui an, în cadrul vieţii de organizaţie ? Am încercat să aflăm răspunsul oprindu-ne în aceste zile, în mijlocul uteciştilor din organizaţia nr. 1 secţia filatură a Fabricii de textile ,,Ortul“. Am cerut, pentru început tovarăşei Csiszér Berta, secretara organizaţiei, să ne prezinte programul de activitate al acestui tripaestru. Dînsa ne-a înfăţişat o coală de hîrtie care cuprindea, nici mai mult nici mai puţin, cinci puncte. Primul din ele se referă la activitatea profesională şi subliniază ca sarcină principală urmărirea modului în care fiecare tînăr îşi realizează sarcinile de plan, responsabilă cu activitatea profesională fiind tovarăşea Rétyi Magdolna. Al doilea şi al treilea obiectiv vizează ţinerea cu regularitate a şedinţelor de birou şi a lecţiilor din cadrul cercurilor învăţămîntului politic. Şi, în sfîrşit, punctele patru şi cinci, prevăd două acţiuni concrete : o întîlnire cu jurisconsultul uzinei şi o expunere despre importanţa problemei calităţii în filatură, expunere ţinută de tovarăşa ing. Clara Ciobotaru. Aşadar, în trei luni de zile, doar două acţiuni concrete care pot fi urmărite pe date, nemaivorbind de învăţămîntul politic, care firesc trebuie să se desfăşoare în orice organizaţie. N-am înţeles apoi de ce la punctul care se referea la expunerea pe teme profesionale, în speţă la calitatea produselor, urmărirea modului cum este dus la îndeplinire nu era aşa cum ar fi trebuit să fie, încredinţată lui Rétyi Magdolna, ci casierei organizaţiei, tovarăşei Clara Madolăzs. Ulterior am aflat de la secretara organizaţiei U.T.C. că, de fapt, Rétyi Magdolna nu prea are timp să se ocupe de îndeplinirea acelei sarcini care i-a fost încredinţată — cu munca profesională — pentru că e ...navetistă. Despre activitatea cultural-distractivă din cadrul organizaţiei n-am putut afla prea multe pentru că tovarăşa Andrási Mária, cea care a primit sarcina de a răspunde de această muncă, era în concediu. Dar şi aşa mai multe nu aveam ce afla. Dar, să nu ,,exagerăm“, totuşi. In programul trimestrului II este prevăzută o recenzie a romanului ,,Diamantele negre“, a lui Jókai Mór, recenzie care însă va fi ţinută nu de tovarăşa Andrási, aşa cum ar fi fost firesc, ci de locţiitoarea secretarei, tovarăşa Imreh Olga. Tînăra Eva Vancea e responsabilă cu activitatea sportivă şi turistică. Ea pare foarte surprinsă de întrebarea pe care i-o punem referitor la ce a făcut în acest domeniu al vieţii de organizaţie în cele cîteva luni scurse de la primirea mandatului. într-un fel, surprinderea sa este explicabilă prin faptul că în programul de activitate amintit nu era trecut nimic în acest sens. „Şi apoi, sentreabă dânsa , ce se putea organiza în timpul iernii“. — Aşteptăm să vină primăvara, să ia seraliştii vacanţă. Atunci o să organizăm excursii la... dar, ne gîndim noi pînă atunci. — Bine, dar sâmbătă şi duminică nu se pot face excursii ? Şi apoi poate că nu toate utecistele sunt seraliste ... — Am făcut una intr-o după amiază, la Poiana Braşov ... — A fost iniţiativa dumneavoastră ? — Nu ! A fost organizată la nivel de întreprindere. — Cu activitatea sportivă cum staţi ? — Avem o colegă care face handbal. — Şi altceva ? ... Am aflat că echipa feminină de fotbal a fabricii e formată din colegele dumneavoastră, membre ale organizaţiilor U.T.C. nr. 2 şi 5. De la dumneavoastră din organizaţie de ce nu participă nimeni ? _ ... ! ? O activitate care pare că se apropie de nivelul cerinţelor, este acea desfăşurată de Maria Teucan, responsabilă cu problemele fetelor. Am consemnat o întîlnire cu dr. István Melle, întîlnire care se va repeta şi în trimestrul viitor, organizarea unui concurs de producţie, la ring (fapt cu atît mai lăudabil cu cit acesta nu intra în atribuţiile ei) ca şi preocuparea pentru organizarea cit mai plăcută a timpului liber a fetelor care locuiesc în cămin, prin activităţi de club. Dincolo de acţiunile organizate, Maria Teucan ne-a mărturisit că încearcă să ţină o legătură strînsă cu colegele de muncă, să le împărtăşească din experienţa ei. Astfel ea a reuşit să-şi îndrume colegele de cameră să-şi folosească banii cîştigaţi, cu chibzuinţă, să se îmbrace cu gust, să-şi cumpere piese de mobilier. Din păcate însă, un vechi proverb spune ,,Cu o floare nu se face primăvară“. Şi pe acest argument se fundamentează afirmaţia noastră că, deocamdată, în organizaţia U.T.C. nr. 1 a secţiei filatură membri biroului cunosc dar nu-şi îndeplinesc în totalitate sarcinile încredinţate. Aşa stîndlucrurile, activitatea lor nu se ridică la nivelul responsabilităţii pe care o implică mandatul acordat în adunarea generală de către colegii lor de muncă. Această afirmaţie este un punct de plecare pentru un necesar proces autocritic, constructiv, care trebuie să ducă la o schimbare radicală a opticii prin care sunt privite sarcinile obligaţiile, ce-i revin unui membru în biroul organizaţiei U.T.C. pentru onorarea încrederii acordate de tineri prin mandatul încredinţat în adunarea generală. Cum îţi onorezi mandatul încredințat de adunarea generală, tinere membru în birou? IAGAR ELENA TOHANEANU EUGENIA III I aivlaf;' f' '■ ■í f&r&i iCind legea se aplică pe jumătate...! I 8 I De la angajare i se spusese că postul său implică o mare răs- H pundere, că o mică abatere de la disciplina muncii poate pertur- ga bunul mers al secţiei. Promisese, chiar din prima zi, că în ceea ce-1 priveşte, conducerea unităţii nu va avea necazuri, că, dimpo-1 a trivă va face orice numai ca activitatea secţiei să decurgă în cele mai bune condiţii. I Trecuseră mai mult de trei luni şi nimeni nu avea ce să-i I reproşeze. Treburile secţiei erau rezolvate cu promptitudine, con- g I ştiinciozitate, cu responsabilitate şi probitate. De multe ori, cînd i I nevoile secţiei solicitau un efort în plus, el rămînea peste pro-I gram şi nu se mişca de lingă maşină pînă cînd nu îi simţea adevăratul ei „puls“. „Dacă se întîmplă ceva, chemaţi-mă imediat de-acasă“, spunea I el adesea celor care erau în schimburile următoare. NI ... într-o zi, mare fierbere în secţie. O maşină se încăpăţîna să pornească. „Căutaţi-l pe mecanicul de întreţinere“ — zise maistrul, întrebară în stingă, în dreapta, omul nicăieri. „Nu-l I găsim nicăieri, lipseşte“. S-au dus după el, dar acasă li se spuse- se că plecase la serviciu. Unde să fie oare ? ! A doua zi cînd veni, maistrul îl luă cu binişorul, îi vorbi ca de la om la om : „Uite am avut un necaz cu o maşină şi cu greu a I am ieşit din impas. Am avut mare nevoie de dumneata. De ce nu tu ne-ai anunţat măcar că lipseşti !“ ■» Omul n-a zis nimic, şi-a recunoscut greşeala şi a promis că ■ o asemenea situaţie nu se va mai repeta. După cîteva zile însă, mecanicul de întreţinere lipsi din nou. Nimeni nu ştia de ce n-a venit. ... Toţi se întrebau ce s-a intim- plat cu el, de unde pînă unde o atare schimbare de atitudine. ... în ziua următoare cînd se prezentă la serviciu, i se co- 1 Imunică că este chemat la directorul unităţii. Simţea el că nu-i g a bine. „Noi ţi-am acordat încredere — îi spuse directorul, te a-1 I preciem pentru tot ceea ce faci, dar nu putem fi de acord cu ati- gitudinea dumitale. Te-am avertizat pentru prima greşeală. Acum 1 S însă, pentru abateri repetate te-am sancţionat cu mustrare. Credi I că vei trage concluziile de cuviinţă“. Plecase de acolo din birou fără_____a 8 au vrut să mă sperie. Au nevoie de mine, doar le-am făcut treabă 1 I bună“. Şi cu gîndul acesta porni spre secţie. __In săptămînile ce au urmat, atitudinea lui nu se schimbă i I cu nimic. Venea, lipsea, venea şi iar lipsea. Nimeni nu mai ştia la ce să creadă. Mustrarea nu se dovedise eficientă, iar conducerea i 1 unităţii se pripise aici, poate din greşita idee că nu se poate dis- | ° pensa de el. Ce articol de lege nu a fost aplicat cu consecvență de condu- icerea întreprinderii ? * cerea întreprinderii Bibliografie : Codul Muncii. Cupon de ticipare par . Numele Profesia Adresa ......... E5Î SE3IT3.1 BSÍ2® SESTiTSI SSBStf'JÎ 32383 BS3EBE Consfătuirea tinerilor mecanizatori La sfârşitul săptămînii trecute, la Casa agronomului din Arcuş, s-a desfăşurat consfătuirea tinerilor mecanizatori din judeţul nostru, organizată dininiţiativa Comitetului judeţean U.T.C., în colaborare cu Consiliul judeţean al sindicatelor. Prin expunerile şi dezbaterile sale Consfătuirea a constituit, cadrul propice al unei ampleanalize a sarcinilor ce revin acestei importante categorii de salariaţi din sectorul agricol al judeţului nostru. Ceea ce se impune a fi subliniat este faptul că în cadrul consfătuirii au fost ridicate şi probleme legate de condiţiile de muncă şi viaţă ale tinerilor mecanizatori, cu referiri la unele aspecte necorespunzătoare. Astfel, o serie de participanţi s-au referit la condiţiile în care se efectuează întreţinerea parcului de tractoare şi maşini, respectiv la lipsa unor ateliere de întreţinere şi reparaţii în S.U.A., (Chilieni, Moacşa), sau la dotarea necorespunzătoare a altora, (Chichiş, Ghelinţa). Problema pieselor de schimb s-a aflat şi ea pe ordinea de zi a acestor dezbateri. Desigur că aspectele relevate în această dezbatere vor fi aduse la cunoştinţa tuturor factorilor responsabili, în a căror sarcini cade asigurarea unor condiţii de muncă şi viaţă corespunzătoare, tinerilor mecanizatori. Măsurile ce se vor lua vor fi menite să ducă la înlăturarea deficienţelor semnalate, în a doua parte a consfătuirii s-a desfăşurat un concurs pe temă profesională „Cel mai bun mecanizator“, la care au participat zece concurenţi, cîştigători ai fazelor pe S.M.A. Se poate spune că acest concurs a evidenţiat nivelul bun de pregătire profesională al participanţilor, preocuparea lor pentru continua lui creştere. Iată-i şi pe cîştigători : locul I — cu 199 de puncte realizate din 200 posibile, s-a situat György Csintos, de la S.M.A. Belin, locul II — Antal Bodi, de la I.A.S. Cîmpul Frumos, cu 196 puncte, iar III, Elemir Konya, cu 191 de puncte, S.M.A. Boroşneul Mare. Cîştigătorilor le-au fost înmînate diplome de onoare şi premii din partea Comitetului judeţean al U.T.C., Consiliului judeţean al sindicatelor şi Casei agronomului. In cea de-a doua zi a consfătuirii, tinerii participanţi la consfătuire au întreprins o vizită la Uzinele de tractoare Braşov şi au beneficiat de o binemeritată excursie în Poiana Braşov. RUBRICA - CONCURS ANUL VI. Nr. 903 25xsi13 mxsj r TRICOLOR Am strîns cu ochi-mi trei culori Pe falnicul drapel lin fluturat. Curate ca mlădiţele de flori, Crescute în pământul afinat. Un roşu cu amprente milenare A înflorit sub cerul fără nori, S-a contopit cu galbenul de soare Şi-apoi cu-albastrul mării-n zori. Un picior uriaş şi-a luat paleta Şi pe mătasea libertăţii a pictat Din Maramureş pînă la Drobeta, Din Bărăgan şi pînă la Arad. E pretutindeni o lumină vie, O alternanţă de albastru irizat Cu galbenul de lună timpurie Şi roşul de garoafe, înfocat. MIROSLAVA DERMISEK, anul IV E. Liceul nr. 1 Sf. Gheorghe