Cuvîntul Nou, februarie 1990 (Anul 1, nr. 28-51)

1990-02-01 / nr. 28

PAG. 2 Tristeţe şi dezgust Asta am simţit văzînd e­­misiunea T.R.L. din seara zilei de 26 ianuarie, în care reprezentanţi (autoîmputer­­niciţi?!?) ai Partidului Ţără­nist Democrat-Creştin au fă­cut liber şi democratic, fel de fel de afirmaţii. „ Cum îşi poate permite „un bunic“, respectabil şi prezentabil de altfel, să spu­nă că decretele F.S.N. sînt ilegale ? — Cum crede acest bunic că o generaţie nouă, care doar a auzit de partidele is­torice, poate fi convinsă că acestea sînt ale tineretului ? Cine îi dă dreptul să se an­gajeze în numele tineretului mai mult decît o face tine­retul însuşi ? — Unde erau partidele ca­re strigă acum sus şi tare de­mocraţie, egalitate, drepturi etc., în zilele fierbinţi ale Revoluţiei din decembrie a­­nul trecut ? — De ce nu sunt (sau sunt?) împotriva decretelor date de F.S.N. care stabilizează va­loarea curentului electric cas­nic ?, împotriva F.S.N. care a legiferat existenţa şi posi­bilitatea celorlalte partide de constituire şi activitate ? — De ce nu se pronunţă (sau se pronunţă !?) împotri­va decretelor F.S.N. care spun : drepturi egale pentru toţi cetăţenii ţării, pentru minorităţi; dreptul la auto­­conducere al elevilor, al stu­denţilor, al tineretului, al sin­dicatelor libere şi altora ? — Mă întreb dacă nu cum­va această democraţie — în­tre care şi libertatea de ex­presie — nu ne-a adus prea mult dintr-o dată, dacă nu a dat posibilitatea unor neave­niţi, unor cameleoni (care în vechiul regim nu s-au văzut, ori s-au complăcut cu acesta) să latre din umbră, să muşte veninos pe cei care le-au dat posibilitatea să existe. — Gîndesc că încă mai au posibilitatea să rămînă de­cenţi, să rămînă oameni toţi cei ce neagă dreptul la re­prezentanţă al F.S.N., care a dat şi dă dovadă de maturi­tate politică, de gîndire şi decizie, calităţi de care are, acum, mai mult ca oricînd, nevoie ţara. Paul CORNEA Cîteva precizări Am luat la cunoştinţă din ziarul „Cuvîntul nou“ din data de 28.01.1990, de artico­lul intitulat „Cine stă în fruntea Direcţiei judeţene de poştă şi telecomunicaţii“ şi doresc să aduc la cunoştinţa opiniei publice următoarele: Intervenţia este semnată, în numele angajaţilor Direcţiei judeţene de poştă şi teleco­municaţii, de numai 30, res­pectiv 57 lucrători, ceea ce reprezintă nici 7 la sută din numărul total al personalu­lui muncitor pe care îl coor­donez ! Intrucît consider că cele re­latate constituie calomnii la adresa mea, precizez că sunt izvorîte în urma anunţării ne­cesităţii confirmării cadrelor­­de conducere, libere şi demo­crate, prin vot secret, în ba­za telexului domnului prim­­ministru Petre Roman, trimis de către Ministerul Poştelor şi Telecomunicaţiilor — Di­recţia economică, urmărind influenţarea în mod negativ a acestor confirmări. Soco­tesc că în asemenea cazuri redacţia trebuia să facă in­vestigaţii dacă cele relatate sunt adevărate sau sunt răz­bunări personale, şi numai după aceea să le publice ! Ca atare, doresc ca întreg personalul D.J.P.Tg. Covasna să cunoască realitatea, eu fiind obligat a mă adresa in­stanţelor judecătoreşti pentru calomnie. Ing. Nicolae VASILE Diriginta (Urmnare din pac­e) — Pentru care motiv ? — O analogie Hitler — Ceauşescu şi, probabil, şi altele. Erau eleve care, fiind gravide şi neputînd ele să hotărască îşi dis­trugeau cariera, viitorul. Da’ ce ? — ziceam, sîtem în ’38 cînd Hitler cerea un „Jugend“ de o anumită mărime, număr şi grosime? Nu anchetatorii mă de­ranjau atît, cît oamenii, dintre care unii nu mă mai salutau. Adevărații oa­meni au rămas însă lîngă mine. Au fost colegi care au renunțat la ore ca să am o pîine. — Pe care pînă la urmă ați pierdut-o. Din ce cau­ză ? — Din pricina unei... sandale. Veneam seara, o­­bosită, de la un simpozion şi mi s-a rupt o baretă. N-am putut-o repara, aşa că am mers desculţă pî­nă acasă. Asta era în mai. In septembrie, cînd m-am reîntors la şcoală, nu mai aveam catedră, pentru ... incompetenţă şi imoralita­te! Asta se hotărîse într-o şedinţă la care nici n-am fost chemată. — Aţi reuşit să treceţi şi peste momentul ăsta ? « — Nu. Am cedat nervos. Cum să nu faci criză de nervi cînd stai chiar lîngă şcoală şi auzi mereu clopo­ţelul, dar tu nu mai eşti aco­lo? Nu-ţi ajung toate per­nele puse în cap. M-am in­ternat în spital, zilele de nume, de naştere, Crăciu­nul şi Revelionul le-am petrecut acolo. — Toate astea au legă­tură cu hotărîrea de a ple­ca, prin căsătorie, în Aus­tria ? — Bineînţeles. Dar a ve­nit Revoluţia, m-am ală­turat unor demonstranţi din coloană („haideţi cu noi, doamnă profesoară!“), iar apoi am plecat în Austria, dar numai ca să înapoiez inelul de logodnă. M-am întors pentru că aici e ne­voie de mine. — Cum v-au primit co­piii ? — Am ţinut prima oră la clasa a X-a, secţia ro­mână, la care suplineam pe cineva, lucru de care copiii au aflat şi au făcut o cerere în care au rugat frumos „să vină diriginta de ora trecută“. — Vă doresc succes și în orele viitoare ! CUVINTUL NOU Anul I Nr. 28 Să dezobişnuim I.J.G.C.L. să forţeze nota ! (inclusiv... nota de plată) Dacă până la Revoluţie, din cauza frecventelor întreruperi de energie electrică, lifturile se defectau mai mult din cau­za locatarilor (care erau ne­voiţi să iasă din ele precum ceauşescu din TAB), în pre­­zent nu se mai pune această problemă. Acum se poate observa destul de bine cum işi face I.J.G.C.L. datoria. Fiind responsabil de lift la blocul 12, sc. D, din Aleea Muzelor nr. 1, Sfîntu Gheor­­ghe, pe 24 ianuarie am pri­mit devizele pentru lift pe lu­na ianuarie trimise printr-un salariat de la întreţinere. Fiind vorba de trei devize in valoare de circa 2.000 lei (revizie tehnică, reparaţie şi verificare I.S.C.I.R.) am rugat să-mi fie lăsate pînă in ziua cealaltă pentru a le analiza. Respectivul însă vroia să le semnez cu „ochii închişi“, in cîteva minute. Mai mult, din cele trei semnături care tre­buiau să existe la sfîrşitul de­vizului („întocmit“, „verificat“, „asociaţie“) devizele erau sem­nate numai la capitolul „în­tocmit“. Cînd i-am făcut observaţia că la etajul 10 nu se deschide uşa, iar pentru a pleca de la etajul 11 trebuie să faci mai multe impulsuri de la celelal­te etaje, m-a contrazis, spu­­nînd că nu este adevărat! M-a ameninţat că dacă nu semnez, opreşte liftul. Consi­der de aceea că unele sugestii cu caracter general s-ar im­pune. Astfel,­­ devizele să fie titularizate c­ar­­două din devize aveau ca titlu „Repa­raţie lift“, cu toate că, de fapt, una era ,,Revizie I.S.C. I.R.“. 0 Facturile să fie adu­se la semnat după ce a ex­pirat luna, pentru a oglindi ac­tivitatea pe întregul interval. 0 Cel puţin de două ori pe lună, în prezenţa responsabilu­lui de lift, să se verifice cum funcţionează instalaţia la fie­care etaj. % Asociaţiile de locatari să pună în. funcţiune cutiile pentru sesizarea defec­ţiunilor la lift. 0 I.J.G.C.L. ar face bine să-şi instruiască personalul în sensul că vre­murile s-au schimbat şi că in spiritul civilizaţiei, al respec­tului pentru om, pentru banii şi nervii lui, personalul de întreţinere trebuie să-şi facă mult mai conştiincios datoria, să dea dovadă de mai multă solicitudine. A. PELOIU Precizări referitoare la ar­ticolul „Răspuns“, apărut în ziarul „Cuvîntul nou“, din data de 23.01.1090. Scrisoare deschisă Domnule Száraz Bertalan, De la început precizăm că acest articol al nostru se vrea o completare la „Me­moriul“ publicat în 19.01.1990. Precizăm că memoriul de care amintiţi conţinea 16 puncte, iar dumneavoastră aţi răspuns numai la unul singur, şi acela incorect. Să detaliem. Am vrea să ne spu­neţi, care sunt acele condiţii legale de ocupare a postului de maistru, cu specialitatea modelărie, la care v-aţi refe­rit ? In urma cărui curs de specializare aţi fost promo­vat ? In baza cărei diplome de absolvire ? Dacă este vorba de acea „a­­deverinţă“ menţionată în ar­ticolul dv„ solicităm preci­zări suplimentare, întrucît nu ştim să fi lipsit din mijlocul nostru (în cei 10 ani de cînd ne cunoaştem) pentru a ur­ma vreun curs de specializa­re. Poate doar cu excepţia celor... 3 săptămâni în care aţi fost la un aşa-zis „curs de­ perfecţionare“ a lucrători­lor din industria constructoa­re de maşini privind sectoa­rele calde de pe lîngă un institut din Bucureşti. Preci­zăm : era un curs de perfec­ţionare, nu de specializare sau calificare ! Sau dv. aţi fost perfecţionat înainte de a vă califica ?! In legătură cu salariile a­­mintite, precizăm că cele re­latate sunt mult exagerate, în­trucît media pe atelier nu depăşeşte 3.000 de lei, lucru care se poate uşor verifica. Am ieşit, intr-adevăr, frun­taşi pe fabrică 2 ani la rînd datorită muncii noastre. Am vrea să ştim însă domnule Száraz, cîte prime aţi luat pentru acest loc ! ? Nu este nicidecum o răzbunare faptul că atelierul nu vă mai vrea în mijlocul său ! De fapt, toţi membrii colectivului au sem­nat acel „memoriu“ înregis­trat la I.M.A.S.A. sub nr. 792­ ÎS.01.1990 şi dv. aţi luat parte la şedinţa respectivă, inclusiv un ziarist de la zia­rul „Cuvîntul nou“, deci to­tul s-a desfăşurat cît se poa­te de democratic. Aşa înţelegem noi demo­craţia, domnule Száraz Berta­lan ! In numele colectivu­lui Atelierului de mo­delărie de la I.M.A S.A. Sfîntu Gheorghe , Deák Judit, Györgyjakab Erzsébet, Székely Réka, Constantin Leonte, Imreh Lenke, Gáspár József, Vegh Iuliu, Kicsi Mária, De­meter József, Dávid Sándor, Dobos Béla şi alţii. Stimaţi cititori, vă rugăm să iscăliţi scrisorile şi să vă notaţi adresa exactă, eventual, numărul de telefon, pentru anumite verificări ulterioare. Iloria C. DELIU 11190/163 Părinţi fără poveri, copii fără identitate (I) (Urmare din pag. 1) Midnapore, care, după ce a trăit pînă la 9 ani printre lupi, a fost atent educată şi studiată de specialişti pînă la 17­­ani, cînd a murit. Nu s-a mai adaptat, deşi a putut să-şi însuşească un vocabu­lar de 47 cuvinte, păstrînd pînă la moarte sechelele comportamentului animalic. Bebe al nostru nu va muri prematur. E optimist, rîde, vrea să trăiască, luptă. Ceva însă a murit definitiv în el. Dacă privim cu atenţie, cu omenie în jurul nostru, în trecutul nostm­, sesizăm cau­zele acestor morţi parţiale cuibărite ameninţător în unii dintre copiii nedoriţi ai ţării. Le vom extirpa oare? DA, întrucît chiar dacă nimeni nu ne întreabă dacă vrem ori nu să ne naştem sau să mu­rim, noi ştim răspunsul, imens majoritar, la întrebarea „Vrei să trăieşti ?“. Acesta este „DA“, acelaşi cu al părinţi­lor acestor copii, „părinţi“ ca­re îşi duc traiul fără poveri în plus pe la casele lor. Pînă cînd ? PUNCTUL PE I Loialitate!? Lovitura pe la spate da­tă de partidele „istorice“, îndeosebi de ţărănişti, nu numai Frontului Salvării Naţionale, ci şi în­suşi procesului de demo­cratizare din ţar­ă, ne-a lă­sat un gust amar. Toţi oa­menii de bună credinţă se aşteptau din partea aces­tora la loialitate, aşa cum de fapt promiseseră, la idei şi soluţii cu efect i­­mediat, menite să sprijine evident stabilitatea politică şi economică a ţării. După cum s-a văzut, speranţele au fost înşelate. Dar au ie­şit la lumină adevărata faţă, adevăratele intenţii, ambi­ţiile, orgoliile, dorinţa de putere. Totuşi, ce rămîne în continuare în conul de um­bră al cunoaşterii ? Cine sînt domnii Coposu, Cîm­­peanu şi Cunescu ? Aştep­tăm ca aceştia să-şi prezinte în presă, la televiziune, bio­grafiile, aşa cum au pro­cedat (fiindcă li s-a cerut) domnii Iliescu, Roman, cei­lalţi membri ai Consiliului F.S.N. şi guvernului. Unde au fost, ce-au făcut pînă la Revoluţie ? Majoritatea oamenilor nu le cunosc nici hramul, nici activita­tea. Ceaţa care îi învăluie este tot o dovadă de lipsă de loialitate. Faţă de popor în primul rînd. A sosit momentul ca a­­ceastă ceaţă să fie destră­mată. De ei înşişi. Iar da­că nu, de alţii­ loan NEGULICI

Next