Cuvîntul Nou, martie 1991 (Anul 2, nr. 318-339)

1991-03-01 / nr. 318

două camere ale Parlamentu­lui au început dezbaterile pe marginea expunerii primului ministru Petre Roman cu privire la stadiul reformei şi programul Guvernului în a­­cest an. S-au ridicat obiecţii şi s-au formulat propuneri referitoare la procesul mana­gerial, retehnologizarea in­dustriei, convertibilitatea leu­lui şi altele. In răspunsurile date, primul ministru a in­sistat asupra strategiei nece­sare pentru oprirea inflaţiei, protecţia socială. în legătură cu liberalizarea preţurilor, dl. Petre Roman a spus că preţurile produselor trebuie readuse la valori reale, ele nu sunt la discreţia producă­torilor, întrebat dacă nu s-ar fi putut pune mai devreme în practică reforma economică, de pildă, încă din decembrie ’89, după Revoluţie, dl. Petre Roman a răspuns: numai ce­tăţenii liberi pot fi întreprin­zători. A fost necesară, întîi, o democratizare politică. Cu toţii ne-am format în acest, proces al evoluţiei politice democratice. Oricum, a afir­mat domnia sa, suntem, din punct de vedere al reformei, înaintea multor ţări din bloc.­cul răsăritean. VIZITA­M în perioada 4— 17 martie primul ministru al României va face o vizită în Chile, Ecuador şi Brazilia. GOLFUL 0 Forţele arma­te irakiene au primit ordinul de încetare a focului (nu se ştie exact cum şi în ce tră­geau...) la 3 ore după ce a­­ceeaşi decizie fusese luată de George Bush pentru forţele aliate. # Irakul a declarat că acceptă toate cele 12 rezolu­ţii ale Consiliului de Se­curitate al O.N.U. D In acest război aliaţii au distrus 40 din cele 42 de di­vizii irakiene. A mai rămas ceva din gărzile republicane, dar nu se ştie exact unde a­­nume s-au refugiat aceste u­­nităţi de elită irakiene.­­ Este posibil ca în răz­boiul din Golf să fi fost u­­ciși peste 150­ 000 de irakieni — a apreciat un specialist francez. Trefa­nofilă. Luînd-o pe urmele zvonu­rilor alarmiste, ajung la că­minele nefamiliştilor din (fosta) stradă a Sporturilor. Unde, intr-adevăr, e fierbere mare: ce se întimplă? Vor fi daţi oamenii afară? Ca să mă dumiresc care-i realitatea, l-am contactat pe domnul Pap János, liderul Sindicatului liber asociat al constructorilor — întrucît că­minul aparţine constructori­lor. — Aţi formulat corect în­trebarea: care-i realitatea? Ce pot eu să vă spun e că... realitatea-i un pic mai com­plicată, şi va trebui s-o dis­cutăm mai pe-ndelete. Indi­ferent care e adevărul şi cit de mult poate să doară — el trebuie spus oamenilor. Tre­buie să facem ordine in lu­cruri, aitfel nu se mai poate. — De acord. De unde în­cepem? — Chiar în ziarul dumnea­voastră, dacă vă mai amin­tiți, a apărut prin martie­­aprilie anul trecut un articol tăios privind starea jalnică a acestor cămine-blocuri. De­sigur însă că situaţia e mult mai veche. Oricum, autorul articolului se întreba pe bu­nă dreptate: ce face I.A.C.M.­­ul? Ce fac sindicatele? în­treprinderea a avut de purtat o povară financiară grea în Mihai COVACIU (Continuate in pag. a 2-a) INTIL NOU SERIE NOUĂH Cotidian social-politic al județului Covasna, Anul II Nr. 318 Vineri 1 martie 1991 4 pagini — 2 lei Legea I Adele necesare stabilirii i»ă.i.iniu lui, dreptului de proprietate Aşa cum v-aţi anunţat în numărul de ieri al ziarului nostru, revenim astăzi, sti­maţi cititori, cu detalii pri­vitoare la actele doveditoare necesare pentru stabilirea dreptului de proprietate asu­pra terenurilor. Aceste detalii ne-au fost furnizate de doam­na SZÉN Mária, notarul-şef al judeţului. Iată ce am reţinut în ur­ma discuţiei cu dînsa: Ordi­nea priorităţilor actelor cu care se dovedeşte dreptul de proprietate este următoarea: un document emis de C.A.P. pe baza evidenţelor sale, in care să se menţioneze exact suprafaţa cu care persoana a intrat în cooperativa agri­colă de producţie şi catego­riile de folosinţă; cererea de înscriere în C.A.P., în cazul în care aceasta se găseşte în arhiva unităţii; un document emis de primărie pe baza datelor din registrele agrico­le din care să rezulte, de a­­semenea, suprafaţa deţinută de fostul proprietar şi cate­goriile de folosinţă. Menţio­năm că numai unul din a­­ceste trei documente este ne­cesar, nu toate, în cazul în care aceste do­cumente lipsesc sau părţile revendică o suprafaţă mai mare decît cea rezultată din­­tr-unul din ele, atunci la ce­rere, se alătură şi alte do­cumente care pot fi: acte de proprietate, contracte de vân­­zare-cumpărare, contracte de donaţie, contracte de întreţi­nere şi de schimb, care au fost autentificate de foştii notari publici anterior anu­lui 1953. De asemenea, pot fi folosite ca acte doveditoa­re: hotărîri judecătoreşti pro­nunţate inclusiv de fostele judecătorii rurale şi mixte; certificat de moştenitor (ca­re în trecut s-au numit pro­­cese-verbale de predare a moştenirii); extrase de carte funciară şi, în sfîrșit, se ad- Aurel GOLCIU (Continuare în pag a 3-a) Răspundem întrebărilor dv. Mai mulţi cetăţeni, printre care şi dom­nul Nicolae LOMORA, salariat la I.M.A. SA Sfîntu Gheorghe, ne-au adresat în scris sau la telefon următoarea întrebare: în cazul în care nu fac parte dintre per­soanele îndreptăţite, potrivit Legii fondu­lui funciar, să primească în proprietate sau in folosinţă suprafeţe agricole, există, to­tuşi vreo posibilitate de a obţine în alt mod unele terenuri, pe care ar dori să le cultive sau să le utilizeze pentru înfiinţarea unor mici ferme de creştere a animalelor? Din cîte am înţeles noi, studiind cu a­­tenţie Legea fondului funciar, putem spune că DA, există o asemenea posibilitate. Ast­fel, din articolul 17 al legii, rezultă că în acele localităţi în care, după clarificarea situaţiei tuturor persoanelor îndreptăţite să primească în proprietate sau în folosinţă pămînt, rămîn terenuri neatribuite la dispo­ziţia comisiilor, acestea trec în domeniul privat al statului, urmînd a fi puse la dis­poziţia celor care doresc să întemeieze sau să dezvolte exploataţii agricole, prin în­chiriere, concesiune sau vinzare. In vederea administrării acestor terenuri se va înfiinţa Agenţia pentru dezvoltare şi amenajare rurală. Pînă atunci, însă, ele vor fi administrate de primării. Deci, cei interesaţi să preia sub formele menţionate asemenea terenuri, trebuie să se adreseze , după clarificarea situaţiei celor îndrep­tăţiţi de lege să primească pămînt­­ pri­măriilor din localităţile în care domiciliază sau eventual din cele învecinate, pentru a vedea dacă au în administrare terenuri tre­cute în domeniul privat al statului. Aurel GOLCIU ,,Trebuie să fim sprijiniţi, nu obstrucţionaţi!“ ...Staţiunea Vîlcele, marţi 26 februarie a.c. O zi moho­­rîtă de iarnă. La vila .,Că­prioara" o mulţime de oa­meni, unii veniţi din diferite colţuri de ţară, aşteaptă, co­mentează, solicită să fie tra­taţi de cunoscutul terapeut. Aflînd că sîntem de la ziar ne „iau în primire”: „Ce-aveţi cu dînsul? De ce nu-l lăsaţi în pace şi-l tot tracasaţi? Pentru mulţi dintre noi este o ultimă şansă!“. Poftim, şi noi care am ve­nit să facem dreptate! Este adevărat că activitatea dom­nului Mudava nu se poate desfăşura normal, dacă nu este clarificat cadrul legal. Iată motivul pentru care am revenit la Vîlcele, soli­­citînd în continuarea suitei de articole realizate pe această temă un interviu cu dom­­nul CONSTANTIN MUDA­VA. — De la ultima noastră in­tervenție publică a trecut ceva timp. Ce progrese s-au înregistrat, care sunt ultime­le noutăţi? — La capitolul progrese, batem pasul pe loc! Ca nou­tăţi, vă pot spune că zilele trecute am primit vizita u­­nor persoane importante din conducerea judeţului Covas­na şi a municipiului Sfîntu Gheorghe. Respectiv, a dom­nului subprefect Mugur To­­polniţchi şi a domnilor vice­primari Gheorghe Tatu şi Dumitru Pop. A fost de faţă şi şeful staţiunii Vîlcele, dom­nul Andrei Bogdan. Timp de mai bine de trei ore am dis­cutat şi paradiscutat, anali­­zînd problemele pe toate fe­ţele. — Şi la ce concluzie aţi a­­juns? — Practic, la nici... una! 1­919 — declară domnul CONSTANTIN MUDAVA — — Nu vă miraţi. Eu sînt sătul de vorbe! Am primit şi din partea dînşilor o mulţime de asigurări, cum că „Socie­tatea Umanistă Mudava", pe care o conduc, o să primeas­că sprijinul de care are ne­voie pe viitor, că nu vom mai fi obstrucţionaţi, şica­naţi că nu ni se vor mai băga beţe în roate... — Vizaţi pe cineva anume? — N-aş vrea să-mi pun pe nimeni în cap şi să-mi fac duşmani, dar, cu orice risc, sunt nevonit să spun, totuşi, că lucrurile încă nu s-au „limpezit“. Mă refer concret la acordarea acelei autoriza­ţii de funcţionare în staţiu­ne de către Centrul de me­dicină., I ■preventivă-—­Sfîntu Gheorghe (Sanepidul — n.n.)... — Bine, dar în urma acelei furtunoase mese rotunde, un­de au fost prezenţi o serie de „factori" importanţi — în­­tîlnire pe care am reflectat-o pe larg în ziarul nostru — se stabiliseră nişte amănunte exacte pentru ieşirea din im­pas. Ce s-a materializat din ■faimoasele... ..trei puncte“ sti­pulate în final de conduce­rea Direcţiei sanitare jude­ţene Covasna? — Să le luăm pe rînd, cu­­ voia dumneavoastră. La punc­tul unu era vorba de întoc­mirea unui protocol ştiinţific în legătură cu metoda folo­sită în tratament, cazuistica existentă etc. Noi avem toa­te datele necesare în acest sens şi le punem la dispozi­ţia celor interesaţi. La punctul doi se menţio­na că activitatea societăţii se va limita la prevederile cu­prinse în autorizaţia existen­tă. Cu­­ alte cuvinte, medicul societăţii (dr. Corneliu But­­naru) nu va mai practica­­aici acupunctura —­ deşi are specializarea necesară —ocu­­pîndu-se doar de chestiuni strict legate de asistenţa me­dicală şi cazuistică. In ceea ce mă priveşte, nu-mi tre­buie nici o altă aprobare de la Horia C. DELIU (Continuare în pag. a 2-a) ­ Martie începe, continuă ! şi se sfîr­şeşte cu ghio-­i­cei, mărţişoare, cadour­­i sărutări şi altele aseme­­-­nea adresate doamnelor,­­ domnişoarelor şi... — ptiu,­­ drace, era să zic şi dom­nilor, ca Vintilă — prie­tenelor noastre de ieri, de-alaltăieri şi de azi. Du­pă Revoluţie toate s-au schimbat, unele în bine, altele în rău, dar ghioceii şi mărţişoarele au rămas la sfînta datorie de-ntîi. La mulţi ani, aşadar, şi o primăvară frumoasă vă doreşte ziarul „Cuvîntul nou".

Next