Cuvântul Nou, decembrie 1993 (Anul 4, nr. 999-1017)
1993-12-03 / nr. 999
Demnitatea politică la temperatura unghetului In ultimul timp s-au Intensificat din nou revendictrile de genul „Jos...“ pe fondul unor crescânde nemulţumiri generate de o politică economică ce „uită“ am iuori esenţiali protecţia socială. Din păcate, toate aceste mişcări sindicale, luările de poziţie din presa scrisă sau audiovizuală sunt, Intr-un fel, atac la persoană, nu la cel ce compun o instituţie. Sigur este un reflex (ce-şi are şi azi temei In modul cum se desfăşoară viaţa politică) al concepţiei conducătorului unic şi atotputernic. N-am auzit, de pildă, să se ceară demisia parlamentarilor şi alegeri anticipate, deşi de-aici ar trebui reclădit totul, astfel, şi numai astfel s-ar putea cunoaşte cu adevărat starea de spirit a populaţiei în ce-i priveşte joe actualii guvernanţi. Doar dacă în urma unui eventual scrutin electoral ar rezulta o altă configurație parlamentară s-ar putea spera la o schimbare în politica guvernamentală. Cerându-se însă „Jos Iliescu“ sau „Jos Văcăroiu“ se cere, practic, doar îndepărtarea unor persoane fără o modificare a programului de guvernare. Ceea ce înseamnă aceeaşi Mărie cu altă pălărie... Trecând peste implicaţiile de natură soţia-politică ale revendicărilor sindicale (şi care vor continua probabil, şi săptămâna viitoare) mai rămâne o chestiune de natură etică: la ce nivel se găseşte demnitatea politică a actualilor conducători (de stat, guvern partid)? Deocamdată n-am prea auzit ca această componentă a personalităţilor politice româneşti sa fi atins o cotă prea înaltă. Sigur, nu se poate pretinde ca după orice întrunire la care sunt adunaţi , mie-două de adepţi ai unei formaţiuni şi se cere demisia unei persoane, aceasta să procedeze în consecinţă. Ar fi ceva de domeniul absurdului şi s-ar crea o situaţie imposibilă în viaţa politică. Dar în momentul în care zeci de mii de oameni, din diferite colţuri ale ţării solicită cu vehemenţă demisia cuiva, acel cineva ar cam fi moralmente obligat să ia o atitudine. Bineînţeles, aşa ceva la noi nu se întâmplă... A fi însă nedrept să pretindem, de pildă, domnului Văcăroiu să-şi prezinte demisia atâta timp cât nimeni până la dânsul nu-a procedat în consecinţă. Şi s-au cerut slavă Domnului, destule. Politicianul român este însă îndrăgostit de scaunul puterii. Indiferent dacă este vorba despre un jilţ sau scăunel. Apar, astfel, frecvent situaţii în care lideri de formaţiuni sunt vehement contestaţi, dar refuză să-şi depună mandatul. Cel mai recent, dl. Constantin Ticu Dumitrescu, anterior a fost dl. Cerveni sau... şi lista ar putea continua. Este evident că avantajele ce de- I curg dintr-o funcţie de conducere precumpănesc în faţa demnităţii politice, iar moralitatea multor politicieni îngheaţă la stadiul vorbelor. r0-4 * I Gabriel FLORESCU —/ MÂINE Ziarul nostru apare în 8 pagini întrebări la care s-a răspuns: „Cine conduce Prefectura?" Presa cotidiană de limba maghiară din Sf. Gheorghe se întreabă neliniştită: „Cine conduce Prefectura?. Ea se întreabă, tot ea răspunde: „Pe baza datelor puse la dispoziţia noastră am ajuns la concluzia că Prefectura judeţului Covasna nu este condusă de Adrian-Vlad Căşunean, prefectul numit, şi de Gyerö József, subprefect, ci de directorul Prefecturii, Ioan Solomon, fost jurist. Directorul prefecturii a fost din anul 1990 secretarul şef al instituţiei, fiind numit în actuala funcţie în primăvara lui 1992. Ioan Solomon este din anul 1993 preşedintele Ligii Andrei Şaguna. Articolul 13 al Ligii sună aşa: „Iniţierea unor acţuni pe baza cărora să fie organizată predarea în limba română, în fiecare localitate, idiferent de numărul elevilor“. La o jumătate de an după înfinţarea acestui regulament, la 9 septembrie 1993 — pe baza referatului directorului prefecturii — Adrian Căşunean semnează Hotărârea cu nr. 52, al cărei prim articol spune: „începând cu anul şcolar 1993—1994 Inspectoratul şcolar al judeţului Covasna este obligat să înfiinţeze şcoli cu predarea în limba română sau, după caz, secţii de lb. română... în toate localităţile judeţului unde nu există asemenea şcoli. Indiferent de numărul elevilor“. De un timp, în „Evenimentul zilei“ au început să apară articole referitoare la judeţul Covasna Printre altele, în noiembrie, anul acesta, a apărut un scurt articol semnat de Eugeniu Stavri în care scrie că „Biserica ortodoxă din Sfântu Gheorghe este sufocată de blocurile de locuinţe construite de Ceauşescu“. Sau, potrivit articolului 9 (2) al Regulamentului Ligii: „Terenul din jurul catedralei ortodoxe trebuie supus unei sistematizări orizontale.“ De asemenea, e ciudat că prefectura judeţului, susţine prin directorul său, în nr. din 7 octombrie al „României libere“, că în judeţul Covasna „decurge o campanie împotriva predării în limba română şi „asupra părinţilor sunt făcute presiuni pentru a nu-şi înscrie copiii la şcolile româneşti“. în sfârşit, amintirm doar că şi Televiziunea română a venit în judeţ apărând românii covăsneni, care n-au drepturi, tot la sesizarea redacţiei parohiale". Aceasta este traducerea unui articol apărut în „Háromszék" cu vreo două săptămâni în urmă. Nu ne-am fi interesat însă,ileala respectivă dacă n-ar fi vorba din nou. Dumitru MANOLACHESCU (Continuare In pag. a 2 o) In vizită la românii din Ungaria (III) „O colaborare profitabilă pentru ambele părţi" — Interviu cu prof. univ. Gh. PETRUŞAN, preşedintele U.RUNume bine cunoscut în România ca şi în ţara vecină Gheorghe Petruşan este preşedintele Uniunii Românilor din Ungaria (URU), fiiind profesor universitar şi şef de catedră la Szeged de ani buni. L-am cunoscut cu prilejul linei recente vizite pe care o delegaţie din judeţul Covasna a efectuat-o în zona Békés, prilej cu care ne-a răspuns la unele Întrebări. — Cu ce se ocupă U.R.U.? — Actuala denumire a fost adoptată In anul 1990, dar Uniunea noastră a existat şi înainte. Mai ales intelectualii sunt cei care activează intens în cadrul acestui organism, zbătându-se pentru păstrarea tradiţiilor româneşti, a limbii, culturii. Au apărut în timp mai multe organizaţii paralele şi de aceea una din preocupările de căpetenie ale U.R.U. este gruparea tuturor, inclusiv a comunităţilor bisericeşti, într-o mişcare puternică, care să acţioneze coerent. Vrem să includem, de asemenea, şi asociaţiile nou înfiinţate, fiindcă altfel eforturile se dispersează. Beneficiind de subvenţii din partea statului am putut edita reviste, cum ar fi „Lumina“ şi „Izvorul“, ca să nu mai amintesc de ziarul săptămânal ,,Noi, românii din Ungaria“ care s-a numit mai înainte „Foaia noastră“. Dintre realizările recente deosebite pot Horia C. DELIU (Continuare în pag. 6 7-a) DEPUNERI DE COROANE DE FLORI Miercuri, 1 decembrie, cu prilejul Zilei Naţionale a României au avut loc depuneri de coroane de flori. In localitatea Breţcu, la bustul lui Mihai Vieteazul au fost depuse coroane de flori din partea prefecturii, consiliilor locale Breţcuşi Lemnia, unităţilor militare din zonă, fundaţiei Eremia Grigorescu U.D.M.R. local, P.U.N.R. şi P.R.M., şcolii din localitate. A urmat depunerea jurământului militar de tinerii ostaşi (Continuare in pag. a 7 a) Anul IV Nr. 999 Vineri, 3 decembrie 1993 4 pagini — 30 lei Inaugurarea „Muzeului spiritualităţii româneşti“ ( Sâmbătă, 4 decembrie) Municipiul Sfântu Gheorghe, ora 10, la Catedrala Ortodoxă) Slujba de pomenire a marelui ierarh şi cărturar Nicolae Colan, Mitropolit al Ardealului Grişanei şi Maramureşului membru al Academiei Române, ora 11, la Casa de cultură Programul manifestărilor prilejuite de Centenarul Nicolae Colan , 4 şi 5 decembrie acră a sindicatelor, va avea loc Sesiunea omagială de comunicări ştiinţifice dedicată vieţii activităţii şi contribuţiei lui Nicolae Colan la realizarea Marii Uniri. Participă: I.P.S. Acad. dr. Antonie Plămădeală, Mitropolit al Ardealului, Cri- N. DEMETRIAD (Continuare în pag. a 3-a) Nu-i destul s-avem gulerul cămăşii curat! Se spune că nivelul de civilizaţie al unei societăţi poate fi indicat şi de cantitea de apă şi săpun folosite. Extrapolând puţin, în contextul orientărilor occidentale actuale, din perspectiva protecţiei mediului, aş zice că nu-i destul s-avem gulerul cămăşii curat! Curat trebuie să fie tot ceea ce rezultă în urma activităţilor umane, cu impact direct asupra factorilor de mediu. Pentru a vedea care sunt plusurile şi minusurile generate de întârzierea apariţiei noii legislaţii în domeniu, ne-am adresat domnului VASILE ROMAN, directorul Agenţiei pentru Protecţia Mediului Covasna: — Explicaţi, vă rog, domnule director, de ce este atăt de dorită această lege, cu atât mai mult cu cât, se pare, ea nu prezintă un interes destul de... intim pentru parlamentari... — Nu ştiu dacă poate fi ceva mai intim decât viaţa. Protecţia mediului înseamnă în fapt, protecţia vieţii! Se preconizează ca până prin anul 2005 întreaga Europă de Est să se alinieze la aceste orientări ecologiste. Noua lege, pe care o aşteptăm atât, e chemată să rezolve, în mod explicit, modurile de reglementare (acorduri şi autorizaţii de mediu), regimul investiţiilor şi obligativitatea dotării agenţilor economci cu instalaţii de depoluare, sancţiuni contravenţionale substanţiale sau dosare pe- Alexandra MORAR (Continuare în pag. a 2-a)