Cuvântul Nou, decembrie 1993 (Anul 4, nr. 999-1017)

1993-12-03 / nr. 999

Demnitatea politică la temperatura unghetului In ultimul timp s-au Intensificat din nou revendic­­t­rile de genul „Jos...“ pe fondul unor crescânde ne­mulţumiri generate de o politică economică ce „uită“ am iuori esenţiali protecţia socială. Din păcate, toa­te aceste mişcări sindicale, luările de poziţie din presa scrisă sau audiovizuală sunt, Intr-un fel, atac la persoană, nu la cel ce compun o instituţie. Sigur este un reflex (ce-şi are şi azi temei In modul cum se desfăşoară viaţa politică) al concepţiei conducăto­rului unic şi atotputernic. N-am auzit, de pildă, să se ceară demisia parlamentarilor şi alegeri antici­pate, deşi de-aici ar trebui reclădit totul, astfel, şi numai astfel s-ar putea cunoaşte cu adevărat starea de spirit a populaţiei în ce-i priveşte joe actualii gu­vernanţi. Doar dacă în urma unui eventual scrutin electoral ar rezulta o altă configurație parlamentară s-ar putea spera la o schimbare în politica guver­namentală. Cerându-se însă „Jos Iliescu“ sau „Jos Văcăroiu“ se cere, practic, doar îndepărtarea unor per­soane fără o modificare a programului de guvernare. Ceea ce înseamnă aceeaşi Mărie cu altă pălărie... Trecând peste implicaţiile de natură soţia­­-poli­­tică ale revendicărilor sindicale (şi care vor continua probabil, şi săptămâna viitoare) mai rămâne o ches­tiune de natură etică: la ce nivel se găseşte demni­tatea politică a actualilor conducători (de stat, guvern partid)? Deocamdată n-am prea auzit ca­­ această componentă a personalităţilor politice româneşti sa fi atins o cotă prea înaltă. Sigur, nu se poate pre­tinde ca după orice întrunire la care sunt adunaţi , mie-două de adepţi ai unei formaţiuni şi se cere de­misia unei persoane, aceasta să procedeze în conse­cinţă. Ar fi ceva de domeniul absurdului şi s-ar crea o situaţie imposibilă în viaţa politică. Dar în momen­tul în care zeci de mii de oameni, din diferite col­ţuri ale ţării solicită cu vehemenţă demisia cuiva, acel cineva ar cam fi moralmente obligat să ia o atitudi­ne. Bineînţeles, aşa ceva la noi nu se întâmplă... A fi însă nedrept să pretindem, de pildă, domnului Vă­căroiu să-şi prezinte demisia atâta timp cât nimeni până la dânsul nu-a procedat în­ consecinţă. Şi s-au cerut slavă Domnului, destule. Politicianul român es­te însă îndrăgostit de scaunul puterii. Indiferent dacă este vorba despre un jilţ sau scăunel. Apar, astfel, frecvent situaţii în care lideri de formaţiuni sunt vehement contestaţi, dar refuză să-şi depună mandatul. Cel mai recent, dl. Constantin Ticu Dumitrescu, anterior a fost dl. Cerveni sau... şi lista ar putea continua. Este evident că avantajele ce de- I curg dintr-o funcţie de conducere precumpănesc în­ fa­­­ţa demnităţii politice, iar moralitatea multor politi­­­cieni îngheaţă la stadiul vorbelor. r­0-­4 * I Gabriel FLORESCU —/ MÂINE Ziarul nostru apare în 8 pagini întrebări la care s-a răspuns: „Cine conduce Prefectura?" Presa cotidiană de limba maghiară din Sf. Gheorghe se întreabă neliniştită: „Cine conduce Prefectura?. Ea se întreabă, tot ea răspunde: „Pe baza datelor puse la dispoziţia noastră am ajuns la concluzia că Prefectura jude­ţului Covasna nu este condusă de Adrian-Vlad Căşunean, prefectul numit, şi de Gyerö József, subprefect, ci de di­rectorul Prefecturii, Ioan So­lomon, fost jurist. Directorul prefecturii a fost din anul 1990 secretarul şef al institu­ţiei, fiind numit în actuala funcţie în primăvara lui 1992. Ioan Solomon este din anul 1993 preşedintele Ligii Andrei Şaguna. Articolul 13 al Ligii sună aşa: „Iniţierea unor ac­­ţuni pe baza cărora să fie or­ganizată predarea în limba română, în fiecare localitate, idiferent de numărul elevi­lor“. La o jumătate de an după înfinţarea acestui regu­lament, la 9 septembrie 1993 — pe baza referatului direc­torului prefecturii — Adrian Căşunean semnează Hotă­rârea cu nr. 52, al cărei prim articol spune: „începând cu anul şcolar 1993—1994 Inspec­toratul şcolar al judeţului Covasna este obligat să înfiin­ţeze şcoli cu predarea în lim­ba română sau, după caz, sec­ţii de lb. română... în toate localităţile judeţului unde nu există asemenea şcoli. Indife­rent de numărul elevilor“. De un timp, în „Evenimen­tul zilei“ au început să apară articole referitoare la judeţul Covasna Printre altele, în noiembrie, anul acesta, a apă­rut un scurt articol semnat de Eugeniu Stavri în care scrie că „Biserica ortodoxă din Sfântu Gheorghe este su­focată de blocurile de locuinţe construite de Ceauşescu“. Sau, potrivit articolului 9 (2) al Regulamentului Ligii: „Tere­nul din jurul catedralei orto­doxe trebuie supus unei sis­tematizări orizontale.“ De a­­semenea, e ciudat că prefec­tura judeţului, susţine prin directorul său, în nr. din 7 octombrie al „României libe­re“, că în judeţul Covasna „decurge o campanie împotri­va predării în limba română şi „asupra părinţilor sunt făcute presiuni pentru a nu-şi înscrie copiii la şcolile româneşti“. în sfârşit, a­­mintirm doar că şi Televiziu­nea română a venit în judeţ apărând românii covăsneni, care n-au drepturi, tot la sesizarea redacţiei parohiale". Aceasta este traducerea un­­­ui articol apăru­t în „Há­romszék" cu vreo două săptă­mâni în urmă. Nu ne-am­ fi interesat însă,ileala respectivă dacă n-ar fi vorba din nou. Dumitru MANOLACHESCU (Continuare In pag. a 2 o) In vizită la românii din Ungaria (III) „O colaborare profitabilă pentru ambele părţi" — Interviu cu prof. univ. Gh. PETRUŞAN, preşedintele U.R­U­Nume bine cunoscut în­ Ro­mânia ca şi în ţara vecină Gheorghe Petruşan este pre­şedintele Uniunii Românilor din Ungaria (URU), fiiind pro­fesor universitar şi şef de ca­tedră la Szeged de ani buni. L-am cunoscut cu prilejul li­nei recente vizite pe care o delegaţie din judeţul Covas­­na a efectuat-o în zona Bé­kés, prilej cu care ne-a răspuns la unele Întrebări. — Cu ce se ocupă U.R.U.? — Actuala denumire a fost adoptată In anul 1990, dar Uniunea noastră a existat şi înainte. Mai ales intelectualii sunt cei care activează intens în cadrul acestui organism, zbătându-se pentru păstrarea tradiţiilor româneşti, a limbii, culturii. Au apărut în timp mai multe organizaţii parale­­le şi de aceea una din preocupările de căpetenie ale U.R.U. este gruparea tuturor, inclusiv a comunităţilor bi­sericeşti, într-o mişcare puter­nică, care să acţioneze coe­rent. Vrem să includem, de asemenea, şi asociaţiile nou înfiinţate, fiindcă altfel efor­turile se dispersează. Benefi­ciind de subvenţii din partea statului am putut edita revis­te, cum ar fi „Lumina“ şi „Izvorul“, ca să nu mai a­­mintesc de ziarul săptămânal ,,Noi, românii din Ungaria“ care s-a numit mai înainte „Foaia noastră“. Dintre rea­lizările recente deosebite pot Horia C. DELIU (Continuare în pag. 6 7-a) DEPUNERI DE COROANE DE FLORI Miercuri, 1 decembrie, cu prilejul Zilei Naţionale a României au avut loc depu­neri de coroane de flori. In localitatea Breţcu, la bustul lui Mihai Vieteazul au fost depuse coroane de flori din partea prefecturii, consiliilor locale Breţcu­­şi Lemnia, uni­tăţilor militare din zonă, fun­daţiei Eremia Grigorescu U.D.M.R. local, P.U.N.R. şi P.R.M., şcolii din localitate. A urmat depunerea jurămân­tului militar de tinerii ostaşi (Continuare in pag. a 7 a) Anul IV Nr. 999 Vineri, 3 decembrie 1993 4 pagini — 30 lei Inaugurarea „Muzeului spiritualităţii româneşti“ ( Sâmbătă, 4 decembrie) Municipiul Sfântu Gheorghe, ora 10, la Catedrala Ortodoxă) Slujba de pomenire­ a marelui ierarh şi cărturar Nicol­ae Co­lan, Mitropolit al Ardealului Grişanei şi Maramureşului membru al Academiei Româ­ne, ora 11, la Casa de cultur­ă Programul manifes­tărilor prilejuite de Centenarul Nicolae Colan , 4 şi 5 de­cembrie ac­­ră a sindicatelor, va avea loc Sesiunea omagială de comuni­cări ştiinţifice dedicată vieţii activităţii şi contribuţiei lui Nicolae Colan la realizarea Marii Uniri. Participă: I.P.S. Acad. dr. Antonie Plămădeală, Mitropolit al Ardealului, Cri- N. DEMETRIAD (Continuare în pag. a 3-a) Nu-i destul s-avem gulerul cămăşii curat! Se spune că nivelul de ci­vilizaţie al unei societăţi poa­te fi indicat şi de cantitea de apă şi săpun folosite. Ex­trapolând puţin, în contextul orientărilor occidentale actua­le, din perspectiva protecţiei mediului, aş zice că nu-i des­tul s-avem gulerul cămăşii curat! Curat trebuie să fie tot ceea ce rezultă în urma activităţilor umane, cu impact direct asupra factorilor de mediu. Pentru a vedea care sunt plusurile şi minusurile generate de întârzierea apa­riţiei noii legislaţii în dome­niu, ne-am adresat domnului VASILE ROMAN, directorul Agenţiei pentru Protecţia Me­diului Covasna: —­ Explicaţi, vă rog, dom­nule director, de ce este a­tăt de dorită această lege, cu a­­tât mai mult cu cât, se pare, ea nu prezintă un interes destul de... intim pentru par­lamentari... — Nu ştiu dacă poate fi ce­va mai intim decât viaţa. Protecţia mediului înseamnă în fapt, protecţia vieţii! Se preconizează ca până prin a­­nul 2005 întreaga Europă de Est să se alinieze la aceste orientări ecologiste. Noua le­ge, pe care o aşteptăm atât, e chemată să rezolve, în mod explicit, modurile de regle­mentare (acorduri şi autori­zaţii de mediu), regimul in­vestiţiilor şi obligativitatea dotării agenţilor econom­ci cu instalaţii de depoluare, sancţiuni contravenţionale substanţiale sau dosare pe- Alexandra MORAR (Continuare în pag. a 2-a)

Next