Cuventul, noiembrie 1932 (Anul 8, nr. 2705-2734)

1932-11-01 / nr. 2705

• • * ANUL A ti VilMea.­ Ni o. 2705 Redacta si Administrația. BUCUREȘTI, Calea Victoriei 4#, etajul 1 • (Intrarea prin Pasagiul Imobiliara) 1 312/45 Direct­ia 378/10 Redaclia 378/09 Administrația Fondator: Director: ENACOVICI _______ NAE IONESCU rm Kill RILE $1 PrinUCftNIHE Se primesc la * administrativ „cuvântului“ Şi prin toate agenţiile de publicitate Taxa de franc­are plătită in nuarar conformn airabira Dir. Sn P. I. T* Ro. 69.196/93? Comemorarea lui Alexanora cel Voi coMm­arca fl S. Stegelol restita cri la Bistriţii Prăznuind astăzi pe Dom­ni­torul cu înfăţişarea blândă căruia popo­rul nostru în adânca lui cuminţenie l-a numit «cel bun», aducem un pri­nos de recunoştinţă aceluia care timp de 32 de ani a cârmuit cu în­ţelepciune ţara Moldovei. Figura lui Alexandru Voevod se desprinde pe orizontul istoriei noa­stre naţionale prin străduinţa lui neobosită de a întări prin aşezări trainice puterea şi prestigiul Ţării. In vremuri când gloria Suvera­nilor se măsura în deosebi prin fala lor pe câmpul de bătae şi prin numărul popoarelor pe cari le-a învins, acest domnitor din vila mu­­şatinilor a reuşit să lase urm­e­­le organizări paşnice cari sute de ani vor lăsa semne adânci de pă­mântul pe care l-a stăpânit cu iu­bire şi înţelepciune. Despre războaiele lui nu e copil din şcolile primare care să nu fie hrănit cu dânsele, războaie susţi­nute cu vitejie faţă de Regi vestiţi ai ţărilor vecine; dar aceste răz­boaie n’au fost duse de poftă de cu­cerire sau din certuri de nimica, ci au fost dintre acelea cari fac parte din întregul lanţ de lupte pen­­tru păstrarea chiar a fiinţei naţio­nale. Trecerea Pocuţiei şi al Sefen­u­­lui în stăpânirea Moldovei, cuce­rirea Cetăţii Albe şi Părţilor Tă­tăreşti cu Chilia nu sunt cuceriri fudule ci întăriri neapărat necesa­re ale graniţelor. Dar fapta războinică cea mai de seamă din timpul domniei lui este de sigur apariţia acelui mănunchi de ostaşi români conduşi de Spă­tarul Coman sub zidurile Marien­­burgului, nu atât de însemnată es­te această luptă prin victoria do­bândită cât prin afirmaţiunea în faţa lumei întregi a valoarei osta­şilor săi şi existenţei Moldovei ca stat care să conteze efectiv în jo­cul de alianţe ale popoarelor euro­pene. Legăturile noastre depăşeau astfel cercul vecinilor. Ce nesfârşit de interesant şi de instructiv ar fi să putem cunoaşte repercusiunea asupra sufletului ţă­ranului din aceşti munţi ai Neam­ţului şi din alte părţi când porniţi din preajma Mării Negre s’au gă­­sit vărsându-şi sângele pe maluri­le Balticei. Alţi oameni alte obiceiuri şi ce impresie a putut naşte din contac­tul acestor cavaleri teutoni, apără­tori în Nord a credinţei catolice cu el răzeşul moldovan aci­s în Sud- Estul European apărător al credin­ţei sale ortodoxe, îmi amintesc ca şcolar mândria sufletească ce o resimţeam citind această pagină a trecutului nostru, aceiaş emoţie şi mândrie o resimt astăzi ca om matur şi ca Suveran al unei Românii care şi-a afirmat locul ei în Europa modernă. 500 de ani au trecut peste capul acestui popor, lupte nesfârşite pen­tru păstrarea integrităţii lui au a­­vut Ioc fără încetare de atuncea, dar ce frumos este de a privi acest început, astăzi când ne bucurăm de o Patrie întregită pe care prin calităţile atât de frumoase ale po­porului nostru o vom întări aşa cum trebue întărită. Acest fapt, care trebue să trea­că în marile legende ale neamului, după atâtea veacuri un fapt ca lu­pta de la Marienburg, are privile­giul de a cere pecetia legendei ca să facă parte din chiar fiinţa po­porului, nu acest fapt este opera de căpetenie a lui Alexandru Mu­­şat, care a îndrituit poporul şi is­toria să-l numească «cel bun». Prin stăruinţa şi voinţa lui el va lăsa urmă neperitoare prin aceea că este organizatorul bisericei na­ţionale Moldoveneşti. După afir­marea internaţională de la Marien-­­­burg vine afirmarea naţională prin­­ impunerea Patriarhiei de la Con-­­ stantinopol al unui moldovean în capul bisericii. Cum în trecutul nostru cheia de boltă a rezistenţei naţionale a fost biserica căci noţiunea de patrio­tism şi de credinţă se confundau într’una singură, influenţa organi­zărei­­acesteia a fost covârşitoare în decursul vremurilor. In locaşurile sfinte de sub jurisdicţia Mitropo­liei Moldoveneşti sa putut păstra în vremuri de resmerite şi de be­jenie credinţa în puterea de rezis­tenţă naţională. Biserica organizată şi întărită de acest mare domn şi-a îndeplinit pe deplin multe veacuri de-a­ rân­­dul chemarea eh­iar în acelaş timp ce frumoasă pildă de iubire de neam şi de pri­­cepere a unui spirit modern de to­leranţă ne-a dat-o acest domn fă­când această puternică organizare în timp ce Doamnele Margareta şi Kingala întăreau influenţa catoli­cismului. Opera sa de organizare nu s’a li­mitat numai la biserică căci el a fost şi întemeietorul în Moldova al sfatului Domnesc, al eparhiei boereşti şi a întocmit vămile pe mărfuri, dar totuşi organizarea ca­­re a lăsat urme mai trainice din punctul de vedere naţional tot al bisericei a fost. Ce vremuri mari sunt acelea în care a trăit Alexandru cel Bun în Moldova, Mircea în Ţara Româ­nească precursori ai României în­tregite de azi, pe deoparte stăpâ­­nitor asupra, Basarabiei iar pe de alta asupra Bobrogei. Cum destinurile unui neam se cunosc din timp şi cum aceasta ne arată că legile de evoluuţiune sunt imuabile. Aceste legi se văd încă şi prin faptul că Domnitorul a cărui a­­mintire o sărbătorim astazi şi a cărui operă este în deosebi una de pace, a fost sortit de a muri in ur­­ma rănilor căpătate în luptă! Şi acum în faţa Mormântului a­­cestui mare şi bun Domnitor să ne închinăm cu evlavie şi cu recule­gere. E un lucru atât de bun să me­dităm asupra învăţămintelor tre­cutului. O Alexandre Domn al Moldovei noi cei de azi ce trăim pe acest pă­mânt pe care l’ai iubit şi­­ ai stă­pânit ne gândim cu adâncă recule­­gere la opera care ai săvârşit-o tu şi care ne-a ajutat să stăm aci as­tăzi şi să ne închinăm în faţa a­­mintirei tale. M.­S. Regele şi Voevodul Mih­ai s’au inapoat la Sinaia -----9300----­ SINAIA, 30. — Astă seară la orele 8,50 au sosit, cu un tren special, ve­nind dela Piatra-Neamţ, unde au a­­sistat la serbările aniversării de 500 de ani dela moartea lui Alexandru cel Bun, M. S. Regele cu Marele Voevod Mihai, însoţiţi de suită. In gară M. S. Regele a fost întâm­pinat de către d-nii: col. Bădescu, căpitan Gheorghiu şi inspector Stă­­nescu, şeful gării. De la gară. Suveranul cu Măria Sa Voevodul Mihai au plecat cu Au­tomobilul la Castelul Peleş. •---------00X00--------­ Cel life lung cablu submarin ROMA, 30 (Rador).­­ Azi a fost inaugurat cel mai lung cablu tele­fonic submarin din lume. Cablul face legătura între Fiumi­­cino și Terranova (Sardina). El are o lungime de 370 km. Darea de seamă a serbărilor dels »'s rasa se gâsește la pag­­in­a. Destăinuirile ziarului nostru asu­pra dedesubturilor ofertei prezentată de firma Boudeville prin prepusul său din Bucureşti, d. Al. Colin, au produs o profundă impresiune în sânul Delegaţiei permanente a mu­nicipiului, care tocmai discută con­cesiunea salubrităţei, determinând împărţirea discuţiunei pe mai multe şedinţe şi redactarea unui raport în care toată această chestiune să fie lămurit precizată. Fiindcă, ceea ce am spus şi cu alt prilej, majoritatea consilierilor mu­nicipali nu cunosc nici conţinutul ofertei. Boudeville—Colin, nici mai ales raportul Oficiului central de licitaţiuni, care se pronunţă catego­ric nu înpotriva concesiunii, ci a o­­fertei Boudeville, pe care o numeşte oneroasă. Pentru a facilita sarcina aceloraşi consilieri municipali, redăm textul raportului Oficiului de licitaţii, pen­­tru ca să se vadă ce atentat a fost pregătit înpotriva bugetului Capi­talei. Iată ce spune raportul, adresat primăriei municipiului Bucureşti. Ra­portul oficiului de licitaţii Ca urmare la adresa No. 10­6181318 L. 1932, trimisă cu actele licitaţiei din 12 Mai a. c., pentru darea în an­trepriză a salubrităţei municipiului Bucureşti, avem onoare a vă comu­nica că" Oficiul central de licitaţii în vedere că s’au ţinut până in pre­zent 3 licitaţii, fără a da un aviz defavorabil, atrage atenţia asupra următoarele defecte constatate : A. — Asupra caetului de sarcini. 1. — Nu s’a ţinut seama la întoc­mirea caetului de sarcini de toate dresa No. 358.842/931 și anume : a) Nu s’a limitat destul de precis indicaţiunile date de O. C. L. cu a­­atributiunile adjudecatarului și nu s’a indicat în mod detailat modul de executarea lucrărilor, nu s’au fixat anumite ore de noapte pentru mă­turat" şi orele de stropit, nu s’au stabilit precis limitele de ore între cari s’ar putea ridica gunoaiele me­najere, — regulamentul de salubri­­tate prevăzut de art. 106 legea ad­ministraţiei locale şi art. 16 din le­­gea municipiului Bucureşti, fiind lipsa dela această licitaţie­b) Nu s’au indicat localurile de re­mizaj. c) Nu s’a stabilit cum să funcţio­neze contoarele de kilometraj nes­­pecificându-se dacă plata se va face pentru tot timpul mersului, sau nu­mai atunci când vehiculele sunt în funcţiune (maşinele de măturat cu mături în jos, stropitoarele în func­ţiune, etc.), Oficiul central de lici­taţii indicând să se stabilească ca contoarele să funcţioneze numai când vehiculele sunt în acţiune, sau să se suprime prima kilometrică care poate da naştere la abuzuri. d) Nu s-a stabilit nimic în p­rivin­­ţa întreţinerii localurilor de descăr­care, fapt ce ar face ca antrepreno­rul să nu mai dea nici o atenţie la descărcare. Prin toate acestea s-a călcat art. 83 d­in legea contabili, pub. şi art. 36 ultimul aliniat din regulamentul O. C. L. care dau dreptul O. C. L-ului de a se pronunţa şi aproba caetele de sarcini. 2) Obiectul licitaţiei nu este des­tul de precis fixat redeterminăndu- se intinerariile pentru lucrările nor­male efectuate şi nici condiţiile pe care trebue să le îndeplinească lu­crările de salubritate în chestiune şi modul lor de executare, caetul de sarcini nedefinind precis nici mă­car ce se înţelege pen buna exe­cutare a lucrărilor şi nici modul de schimbare a periilor. Astfel s’a contravenit dela art. 92 alin. 1 din L. C. P. şi art. 31 din regulamentul O. C. L. 3) Nu se Precizează ce anume bi­rouri şi ce anume locuri de gararea maşinelor se vor pune la dispoziţia antreprenorului de municipiu, an­treprenorul putând avea ulterior semnării contractului fel d­e fel de pretenţii. 4) Nu se precizează condiţiile de plată pentru cazul când se prelun­­geşte contractul, cu încă cinci ani, căci dacă s’ar face plata în ace­leaşi condiţiuni şi după expirarea acestor 5 ani, cum reese din cadtul de sarcini, atunci contractul devi­ne cât se poate de oneros. Garanţia este insuficientă 5) Garanţia definitivă cerută la cifra de 10.008.000 lei nu este sufi­cient şi judicios stabilită, antrepre­norul nefiind legat printr-o sumă importantă efectivă, pentru a avea continuu toată grija în buna exe­cutare a lucrărilor, care după cum am văzut mai sus nici măcar nu este definitivă. Garanţia trebuia stabilită la 10 la sută conform legei din valoarea aproximativă a lucrărilor pe tot cursul duratei contractului. Nece­ I­iitatea unei garanții mai mari este dictată și de faptul că: a) Nu există nici o pena­litate prevăzută pentru an­treprenor în cazul când n’ar avea să m­ai continue contractul cu încă 3 ani. b) In cadtul de sarcini există clauza că Primăria cu toate că con­tractează cu un antreprenor, totuși primele de amortizare urmează să le depună la o bancă pe contul fa­­br­icei furnizoare cu care nu are nici un raport juridic, fiind obligată în plus să plătească toate cheltuelile de transport, asigurare în timpul transportului și vamă ale vehicu­lelor ce se importă, la livrarea fie­cărui vehicul după recepționarea la București, astfel că antrepreno­rul nu este legat personal de nici o cheltuială de investire în lucră­rile cu care se angajează. 7) Nu se prevede nici o penalita­te în cazul când un vehicul va sta în reparaţie sau va fi scos din func­ţiune mai mult de 60 zile în tot cursul unui an. 8) Nu se prevede modul de plată pentru vehiculele scoase din servi­­ciciu din caz de forţă majoră, şi nici nu se definesc toate cazurile de forţă majoră. Dacă un vehicul de exemplu ar fi scos din circulaţie din cauză de forţă majoră în ultimul an al con­tractului, nu se ştie nimic în ce mod se va plăti cel care-l înlocu­­eşte. 9) Nu se defineşte cum se va face plata primei zilnice în cazul scă­­derei salariilor, variaţiile de pre­­ţuri la benzină de 0,50 lei litru care nu se iau în considerare, credem că ar putea fi reduse la 0.25 lei li­tru. 10) Asupra cadtului de sarcini O­­C. L. nu s’a pronunţat conform art 83 L. C. P. şi regulamentului O­C.L. Concesionarea salubrităţei municipale Oferta Boudeville-Colin este oneroasă — ——txi —­ Aşa afirmă oficiul de licitaţii.—Cât ar câştiga concesionarul şi cât ar pierde municipiul. — Oferta trebue scoasâ din discuţia delegaţiei Capitalei — Desvelirea monumentului Eroilor din Dudeşti—Cioplea Se dăunează industria Indigenă 1) La contractul pe care aceiaşi Cât ar trebui să Plătească anual casă îl are cu oraşul Dublin, vehi- municipiul antreprizei conform con­culele sunt Puse la dispoziţie de an­treprenor. 2) Parte d­in vehiculele în chestiune s’ar putea construi la industria meta­lurgică din ţară, ceea ce ar constitui o uşurare a şoma­jului intern. 3) Rentabilitatea întreprinderei. Pentru a cerceta care este avan­tajul financiar al întreprinderei vom face următorul calcul: tractului ? Cât ar costa muncipiul executarea­­ acestor lucrări dacă ar exploata în regie maşinele ce s’ar procura con­form licitaţiei pe baza costului de­dus din cheltueleli bugetare pe 1931. I) Cât ar trebui să plătească mu­nicipiul Bucureşti concesionarului ? Conform ofertei Boudeville, muni­­­cipiul va trebui să plătească urmă- 1 Avansuri 1 Lei Brima fixă Lei/zi Bruna de­­ amortizare Lei Brima Km. Lei/km. Bene..................... . . . . I 177.746 408 45 956 65 Stropitoare............................. . I 199.767 580 650 65 Camioane I 160.970 427.55 I 450 45 0 discuție inutilă Din cele de rs mai sus — c rește decât acapararea ce» primă parte a raportului Ier 116 milioane cât însu- Ofîcîului central de licita»­țîunî — reese clar că oferta —-------------------------------------—■— Boudeville—Colin nu urmă- (Continuare în pagina lll-a). D. Harriot la Poitiers In non important discurs al preşe­dintelui guvernului PARIS 30 Rador). — D. Herriot a plecat eri seară la ora 23:30 de la Pa­ris spre Poitiers în drum spre Ma­drid. La Poitiers d-sa a sosit azi dimi­neaţă la ora 6. La Poitiers d. Herriot a ţinut azi un important discurs la o întrunire radi­­cal-socilalistă. D. Herriot a amintit în primul rând dorinţa sinceră a Franţei şi guvernului sau, d­e a echilibra budgetul. D-sa a arătat apoi că până acum s’au realizat econo­mii în sumă de 5 miliarde 200 milioane franci, la capitolul cheltuelilor Din această sumă, s’au făcut economii la cheltueli­le pentru apărarea naţională, în sumă de un miliard şi 440 mili­oane franci. Deficitul evaluat de guvern însă, se ridică la peste 8 miliarde franci, a de­clarat d. Herriot. Studiind nouile compresiuni posibile ale cheltuelilor, d. Herriot a ajuns la concluzia că cheltuelile pentru secu­ritate au suferit de pe acum partea lor de compresiune. «Se știe și se va ve­dea mai bine în scurt timp, a spus d. Herriot, că guvernul este favorabil u­­nor largi măsuri în vederea dezarmă­rii. Nu ne vom atinge însă de securi­tatea noastră actuală, a adăugat d-sa atâta timp cât ea nu va fi înlocuită şi chiar sporită prin noui garanţii». Oratorul a anunţat că guvernul va încerca să acopere deficitul budgetar prin diferite amenajamente fiscale. PLANUL DE UTILAJ NATIO­NAL D. Herriot a vorbit apoi despre pla­nul de utilaj naţional care comportă mari lucrări de utilitate publică cari trebuiesc să fie executate în special în regiunile bântuite de şomaj. In a­­ceastă ordine de idei, d. Herriot a sem­nalat faptul că numărul şomerilor s’a redus simţitor, azi fiind numai 256.000 şomeri, iar indicele vieţei arată o ate­nuare a crizei. Primul ministru a vorbit apoi des­pre politica externă declarând între altele următoarele:» CONFERINŢA DEZARMĂRII «Conferinţa dezarmării a ajuns din nou la un punct critic. Acum este vor­ba de a se şti dacă ea va putea să găsească un regim care să dea pepa­­relor dreptul să lucreze în pace, sau dacă se va relua goana după înarmări care are drept consecinţă nu numai ruina dar şi alte nenorociri mult mai mari».­­ Vorbind despre planul francez de dezarmare şi securitate, d. Herriot a declarat: «încă odată, Franţa a lansat în omenire apelul său în favoarea ge­nerozităţii şi Justiţiei. încă odată ara preferat riscul concepţiei, în loc să ne mulţumim să amânăm chestiunea pen­tru mai târziu. Ar fi bine ca cel pu­ţin proiectul nostru să fie centrul u­­nirei pentru toate voinţele pline de curaj». In partea finală a discursului său, d. Herriot, faţă de svon­urile care au cir­­culat în legătură cu vizita pe care o face în Spania, a declarat următoa­rele: «Cei de rea credinţă sau plini de ignoranţă, au încercat să denatu­reze un act care va avea valoare nu­mai prin sinceritatea sa. Aşi voi ca amiciţia dintre Spania şi Franţa, două ţări republicane, s­ă fie simbolul şi să servească de exemplu prieteniilor cari ar trebui să unească toate popoa­rele*. D. Herriot şi-a continuat drumul spre Madrid, la ora 14,50 urmând să ajungă în capitala Spaniei mâiine di­mineaţă la 9,15. Discursul d-lui Herriot a fost mult aplaudat. Comemorarea aniversării repomtuccliei poslovace Serbarea de la Liedertafel Colonia cehoslovacă din Bucure­şti, împreună cu societatea de gim­nastică «Sokol» şi cu sprijinul a­­sociaţiei universitare româno-ceho­­slovace «Abatele Zavoral», au co­memorat Sâmbătă seara, printr’o foarte reuşită serbare, dată în sala Liedertafel, împlinirea a patru­sprezece ani de la proclamarea re­­publicei cehoslovace. Sala a fost neîncăpătoare pentru participanţi, mulţi prieteni români ai coloniei ţinând să manifesteze simpatia pentru poporul cehoslovac cu prilejul acestei sărbători naţio­nale a vecinilor noştri. Au luat par­te membrii coloniei cehoslovace, precum şi membrii ai coloniilor iugoslave şi poloneze, cari s’au a­­sociat la festivitate. Serbarea s’a deschis la ora 9 sea­ra, prin imnurile naţionale ceho­slovac şi român, intonate de în­treaga asistenţă. D. K. Kettner, preşedintele colo­niei cehoslovace, a rostit apoi, în limba cehă şi română, cuvinte o­­cazionale de omagii pentru cele două ţări aliate. D. Jan Seba, ministrul Cehoslo­vaciei, a ţinut o alocuţiune în care a arătat însemnătatea istorică a faptului comemorat. D-sa s’a ocu­pat pe larg de legăturile dintre români şi cehoslovaci de-a­ lungul veacurilor şi de rolul istoric al a­­cestor două naţiuni aliate. Din partea asociaţiei «Abatele Zavoral» au pronunţat cuvântări entuziaste d-l­a Valeria Mitru (în­­tr’o expresivă limbă cehă) şi d. G. Marinescu, preşedintele asociaţiei, care au făcut urări de prosperita­te poporului cehoslovac. D. J. Jurek, conducătorul socie­tăţii «Soko» din Bucureşti, a ţinut o conferinţă despre Miroslav Tyrs, fondatorul sokolismului, cu prile­jul împlinirii a o sută de ani de la naşterea acestuia. A urmat un bogat program de muzică cehoslovacă la care şi-au dat concursul d-na Kopecka, d-nii J. Youska (piano), Khun (vioara), A. Ponert (cello) şi d-ra Ponert (piano). A făcut frumoasă impresie origi­nalul exerciţiu ritmic, simbolizând subjugarea şi desrobirea Slovaciei, executat de un grup de sokoli îm­preună cu d. Jureck, profesor la şcoala cehoslovacă. Sokolii au complectat programul cu diverse grupuri simbolice în cadru feeric. După program a urmat dans, în­­tr-o vie atmosferă de însufleţire şi comunicativitate. Sărbătorirea de la coda PRAGA 30 (Rador).­­ Azi îna­inte de amiază a avut loc în loca­litatea Nădlac din Cehoslovacia, o impresionantă serbare organizată de Uniunea Socolilor din România, pen­tru sfinţirea drapelului societăţii, primit de la federaţia centrală soco­­listă din Praga. Serbarea a fost pusă sub patro­najul d-lui ministru M. Şerban care a fost şi naşul drapelului. Ea s’a desfăşurat în mijlocul unei însufle­ţiri extraordinare dat fiind că în acelaşi timp s’a sărbătorit şi ani­versarea întemeierei Republicei ce­hoslovace. Drapelul sfinţit cu această oca­zie, reprezintă un simbol, fiind chiar steagul fostei Uniuni socaliste din Budapesta, pe care autorităţile ma­ghiare au voit să-l confişte. Numai graţie eroismului membrilor acelei Uniuni, drapelul a fost scăpat de această soartă. S-au ţinut mai multe discursuri în care au fost relevate suferinţele comune îndurate de poporul român şi de cel ceh pe vremuri, suferinţe care au dat naştere prieteniei sin­cere dintre aceste popoare. DISCURSUL D-LUI MINISTRU ŞERBAN D-l ministru Şerban, a răspuns amintind că d-sa a lucrat împreună cu d-nii Hrabowskki, Hirka, şi Tac, delegaţii cehi şi slovaci la confe­rinţa de pace de la Paris, pentru afirmarea principiului de autodeter­minare a popoarelor. D-sa a arătat că între cele două popoare aliate nu a fost în trecut nici un războiu şi că profunda prie­tenie care le uneşte rezultă din vechi afinităţi care se manifestă până şi în influenţele ce se regăsesc în lim­bile ambelor popoare. D. ministru Şerban a terminat vrând Uniunei deplină prosperitate. S’a trimes Majestăţii Sale Re­gelui Carol al II-lea o telegramă de omagii, exprimând profundul sen­timent de-.credinţă şi dragoste al celor prezenţi, faţă de Tron şi ţară. Serbarea a continuat cu diferite demonstraţii de cultură şi educaţie fizică, într’o atmosferă de­­sinceră prietenie.

Next