Dimineaţa, ianuarie 1905 (Anul 2, nr. 332-358)

1905-01-04 / nr. 332

Anu! II No. 332 BANI DIRECTOR GOISST. nVULTE ABONAMENTE V V Simple (Dimineața) /-N Vn ai..................... ... lei 18. jA «TIU .............................................„9. /V* 3 „ .........................................., „ 4-50 * 1 IHiaă......................................... . . . „ 1.50 IN STRAINATATE ÎNDOIT Combinate (Adevărul și Dimineața) Un an . . . lol 323 lunî . . . . 8. 6 lani . . . „ tlî 1 1 luna .... 3. IN STRĂINĂTATE ÎNDOIT Bani fia toată țara PEHEICITATEA Linia pe corp 7 pagina III-a bani 15 » » » .. . LV a „ 08 PUBLICITATEA UNITA In aceeași zi la ambele ziare Linia pe corp 7 pagina UT-a bani 30 lii » w « IV-a „ ÎS Inserții și reclame linia lei 2 Editura Societății anonime pe acții” „Adevĕrul“ Capital social 600.000 lei RĂI Telefon No. 260. Apare zilnic la ora 4 dimineața în ultimele știri ale nopții Uiurourile ziarului str. Sărindar NJIc. Odată cu Ä o* de astăzi Luni, cereți tuturor vânzătorilor noștri prima fascicolă a senzaționalului roman popular si pe Eșafod Memoriile călăului din Mag^ebur^ Wi _____________ ___________ care se imparte €*if ATCIT TITPKOlt cititorilor »»BlBlínBlCI Marți 41 Uinnarie 1905 ASTAZI: 3(16) Ianuarie 1905, Kalendar: ORTODOX: Părintele Malahian CATOLIC : Marceli* Soarele răsare 7 ore 35 m., apune 4 ore 45 m. .—M. _ ^ goff _^a fost închis și rece pe ziua ele ^JW5já? ff wárSj goff fflers. In Capitală a început să nin'u*k 9 |~ IJTV P^» gă, ușor și subțire, de pe la amiază TftltPflíl IHPÍ<* ^op3 de operete vieneze sub direcțiunea Heibrich Ze 1 1 Gull UI tilluier. Se va reprezenta: FrühlingsTaft, operetă îh 3 acte fie Josef Strauss. ^ suppul Qidftü In toate serile reprezentațiuni date de circul regal roman Uli Imi uluvil Je sub direcțiunea d-lui Coșar Sidoli. CafpfiJPrtie Palatul Ateneului: Concert dat de d-ra Elvira Steverre, so- UjltblübUiCorane.— kala Edison : In fiecare Duminică, Marțiji Jotbal Baascab MEMENTO autoritățile pu-Autoritătii: Toate Mice sunt deschise. Judiciare: Toate instanțele Judecătorești sunt deschise. Ateneu. In rotondă expoziția de pictură a d-lui locot. N. Petrescu. Aroul timbru poștal sârbesc reprezintăn efigie pe Kara-Gheorghe, fundatorul actualei dinastii, și pe regele Petru I ■ [UNK] ■ . .......". .................. Anul trecut a pus cehii pe o frumoasă bac, proprietatea unui turc, și i-a propus să l-o cumpere pe prețul de 20.000 lei. Cum însă baia are o valoare de 100.000 lei, proprietarul, firește, că a refuzat vînzarea. Atunci, Fehim Pașa, în capul bandei de dezmățați, se duce într’o zi la beac și dă afară pe proprietar și pe slugi. „Teliacii“ (băiașii-amanți) cari n’au voit să se supun au fost arestați și astfel Fehim Pașa cu sila se face stăpîn pe bac. Și azi, toată ziua, baia este exploatată de acest pașa și, nenorocitul proprietar nu îndrăznește să se plingă, de teamă să nu fie ucis. Fehim Pașa interzice vînzarea armelor Fehim Pașa obicnuește să ia mărfuri fără să se plătească și neguțătorii sunt mulțumiți că scapă cu atîta și cel puțin viața le e în siguranță. Acum cîtva timp un grec refuzînd a’i da marfa gratis a fost arestat și n’a fost pus în libertate decit grație energicei intervenții a ministrului grec Gryparis. Arta. Acum cîtva timp Fehim s'a apucat să se întovărășească cu cîțiva neguțători turci de arme. Și ca să ie asigure vînzarea, el a apucat să interzică vinzarea armelor din partea străinilor. Această măsură a ridicat protestări din partea mai multor puteri străine și numai așa Fehim Pașa ; fost pus la locul lui și ordinul e revocat. Izgonirea românilor din capelă arestarea preotului Theodor Din Bitolia ni se comunică cum că romînii, profitînd de ocazia sărbătorilor Crăciunului, și văzînd în urma greșelei inspectorului Ionescu, capela amenința să rămîe inchisă, s’au hotărît să facă slujba fără permisiunea autorităților. Mitropolitul grec însă a protestat și sosind forța publică a gonit pe romînii din capelă, arestind în acelaș timpi pe preotul Theodor. Intervenind consulul romîn Georgescu, preotul a fost eliberat Romînii însă sînt indignați de purtarea autorităților și mai ales din indolența inspectorilor Ionescu și Duma, grație incapacităței cărora lucrurile au ajuns aci. Levantin VENITURI NOUI deșteptăm cu multă nerăbda? programul guvernului actual care a fost anunțat în mod oficios, și nerăbdarea noastră motivată de credința cum că acest program va face o parte largă reformei financiare și sporirea veniturilor statului. Oricît de necesară a fost, la vremea eî, și în mod urgent sistema economiilor și orîcît de mult s’a impus reducerea prea marilor cheltuelî necesare bunei funcționări a serviciilor publice, totușî nici un economist serios s nu ar putea susține că un stati se află in prosperitate sau pe cale de a prospera atunci cînd se reduce pe sine, cînd își micșorează cheltuelile fiindcă nu mai are mijlocul ca să’și sporească veniturile. Cel d’întîii și cel mai sigur semn al propășirei este bogăția —lucrul este elementar—și cel mai precis indiciu al bogăției este sporirea veniturilor proprii. Toate țările cari sunt clasate în rîndul țărilor bogate nu sunt acelea care anual își restrîng cheltuelile și pierd o parte din veniturile lor dar țări bogate sunt acelea ale căror izvoare de bogăție sunt forte fertile care în fiecare an au un debit mai mare și care își pot permite luxul de a cheltui, din ce în ce mai mult. Așa se prezintă toate țările bogate precum Anglia, precum Franța, precum Statele Unite ale Americii, etc. Țările sărace și fără posibilitate de a eși din sărăcie se perpetuiază în sistema economiilor; și, dacă noîne-am perpetua în această sistemă și nu ne-am sili ca, fără a ne arunca în cheltueli nebune, să sporim venituturile statului, am dovedi că sîntem în adevăr țară săracă și fără posibilitate de a propăși mai mult decit am făcut. Cu toate acestea convingerea noastră este că Romînia poartă în sînul ei izvoare mari și nesecabile de bogăție, părerea noastră este că, pînă acuma nu s’a făcut aproape nimic spre a se pune în valoare aceste bogății și mai credem că, acuma a sosit, în fine, momentul ca să eșim din sistema temerilor nejustificate și a regimului empiric și cu totul în dezacord cu interesele reale ale țărei. Nu știm ce va cuprinde programul guvernului, credem însă că, în primul rînd, ar trebui să se anunțe țărei intrarea pe o Cale nouă din punctul de vedere economic; ar trebui să se anunțe că guvernul s’a gindit și se gîndește la sporirea veniturilor statului, fiindcă numai un asemenea spor, datorit exploatărei bogățiilor naturale, ar putea da voe ca și cheltuelile vnci,si»orica bila să apocize sarcinile publice să nu apese numai asupra contribuabililor. In rezumat socotim că exploatarea subsolului și a pădurilor, exploatare rațională și în acord cu legile și cu interesele țărei, se impune astăzi. Arestarea preotului romín Theodor de la corespondentul nostru - Constantinopol SS Decembrie Scandalurile și jafurile lui Fehim-Pașa Zilele trecute s’a întîmplat în orașul nostru un incident, care pune in adevărata i lumină administrația în mîinile căreia e lăsată averea, onoarea și viața cetățenilor din imperiul sultanului Abdul Hamid. Un tînăr general anume Ali Riza Pașa, adjutant al sultanului și fratele unui alt adjutant, am numit pe Ahmed Șefehet Pașa, un bărbat tînăr și de o frumusețe rară (din care cauză se bucură de simpatia generală printre cîntărețele din Peru). Ali Riza Pașa zic. Vinerea trecută eșind din „Caffé Splendide“, cea mai elegantă cafenea din Pera, a fost atacat de cîțiva indivizi cu priviri de adevărați vagabonzi. Atacat pe neașteptate Riza Pașa a avut timpul să scoată revolverul, să se apere și căzind jos sub loviturile indivizilor, a început să strige după ajutor. Eșind cîteva persoane din cafenea, indivizii o luară la fugă, iar tînărul Pașa urcat într’o trăsură a fost condus acasă. Poliția nu numai că nu s’a arătat la fața locului, dar nici pînă azi n’a reușit să pue mîna pe atentatori. Starea lui Riza Pașa, în urma diferitelor lovituri ce a primit cu boxul și cu cuțitele, este desperată. Și pe cînd toată lumea se miră ■ de inactivitatea poliției, oamenii inițiați în secretele de la Ildiz-Kiosk ■ nu se sfiesc a arăta ca autor al atentatului pe excelența sa Fehim Pașa, un alt adjutant al sultanului. Cine este Fehim Pașa Fehim Pașa este șeful poliției secrete din Constantinopol. Presa străină adesea ori a avut ocaziunea să vorbească de dînsul. Acest faimos adjutant al sultanului în capul unei bande de dezmățați, de ani de zile terorizează populațiunea din Constantinopol. Nenumărate jafuri și asasinate, s’au comis ziua’namoază mare din ordinul lui și nimeni n’a fost in stare să pue frîu sîngeroaselor pasiuni ale lui Fehim Pașa, grație înaltei protecțiuni a sultanului, cu care de altfel este sut cardaș—frab de lapte,—aceasta fiind considerată la turci ca cea mai de seamă rubedenie. Acapararea unei băi, izgonirea proprietarului De altfel iată cîteva din faptele lui cunoscute de toată lumea: a VIATA POLITICA Semnificația alegerilor viitoare De obiceiü cînd se schimba un regim politic la noi și se făceau alegeri generale, acele alegeri nu insemnau altceva decît îndeplinirea unor forme constituționale. Guvernul cel nou avea nevoe de un parlament și 1l alegea. Opoziția formată de partidul căzut de la putere, nici nu se mai încerca să lupte în alegeri. Ea știa că orice aptă e zadarnică și costisitoare. Astfel partidul venit la putere obținea unanimități în alegeri și cel puțin doi ani parlamentul ales nu făcea absolut nici o manifestație neplăcută guvernului. Iată însă că de data aceasta lucrurile se schimbă și schimbarea se datorește unui concurs de împrejurări. Anume, la 1901 cînd conservatorii au pierdut puterea din cauza certurilor dintre dînșii,liberalii cari luaseră puterea, au căutat să slăbească și mai mult pe adversari și de aceea au ajutat pe o parte dintre conservatori, contra celeilalte părți. Planul liberărilor a reușit, căci cearta dintre cele două fracțiuni conservatoare a mers așa de departe, că n’a mai fost posibilă o reconciliare. Dar reușita plănuiți liberalilor a schimbat forma de mai înainte a politicei noastre, căci azi avem trei partide în loc de două. Cu trei partide în țară, un guvern nu mai poate obține unanimități în alegeri, ci va trebui să fie foarte bucuros dacă trei sferturi din parlament vor fi ale sale. Acum avînd trei partide, dintre cari două profund nemulțumite de faptul că au fost înlăturate de la putere, e natural ca alegerile viitoare să se dea in alte combinațiuni decit cele din trecut. Liberalii și conservatorii carpiștî, cari formează opoziția, voesc să dovedească prin lupta lor din alegeri : 1) că rău s’a procedat cînd s’au îndepărtat liberalii de la putere, deși nu se găseau intr’o situație imposibilă și 2) că iarăși rău s’a făcut de nu s’a oferit puterea conservatorilor conduși de d. Carp. Guvernamentalii, la rîndul lor, voesc să dovedească prin alegeri că țara, care s’a pronunțat pentru dînșiî in alegerile parțiale, le va da majoritatea colegiilor electorale în alegerile generale și că deci nu s’a procedat nedrept cînd li s’a încredințat puterea luată de la liberali și nu s’a oferit conservatorilor de sub conducerea d-luî Carp. Opoziția voește deci să arate că șeful statului, n’a fost la schimbarea regimului, imparțial, iar cu Tristețea Luciei Laborde.—Contța vorbirea cu guvernanta.—Fe vaporul „Jamaica“.— Tinatul de pe vapor.-Căpitanul Skill.— D. Marcel de Chambryon a eronaut celebru.—Din Franța In America la balon Obrazul tinerei fete își schimbase deodată expresiunea. Un nor de tristețe îi întuneca fruntea. Acum cînd era aproape să intre in New York, ea ezită... era reținută de o melancolie vagă, de o teamă neprecisă. Deodată ea întoarse spre guvernanta ei doi ochi mari umezi și'i zise blind cu o voce mișcată: — Oh, draga mea, ce nebună sînt, ce cap zmintit am! Nu departe ea acum cîteva ore am supărat, așa de tare pe bunul meu unchiu... perzistînd într’o idee pe care nu vroia s’o admită cu nici preț... Știi cit e de încăpățînat binul meu unchiu... Scurt, pe cînd și țipa, înjura, se înfurie, cu m’am eschivat nemulțumită în cel maî nalt grad și hotărită de a mă duce a unchiul meu Laborde... „Dar în momentul de a’mi pune proectul în execuțiune, iată că ezit, că nu îndrăznesc... Mai mult, >ar’că simt remușcări... Ce o să se facă scumpul meu unchiu ? Trebue să fie necăjit, trist... Ah, desigur, miss Orland, e o faptă urîtă... nu știu ce se petrece cu mine, de la o vreme sînt insuportabilă, capricioasă, fantastică.* Ajunseseră pe cheiul de Îmbarcare. Pachebotul „Jamaica“ era sub presiune, gata de a părăsi New Yorkul pentru Havre. Lucia opri automobilul la cîțiva metri de debarcader și dădu în păstrarea unui om în serviciul Jacurior, pe care îl văzuse adesea la unchiul ei. Apoi, urmată de guvernantă, miss Orland, Lucia, împinsă de curiozitatea feminină, se duse să observe pe pasagerii caii plecațin Franța. După o vie luptă internă ea se hătărîse, dar numai cu mare greutate putea să’șî reție lacrimile cari erau gata să’i curgă din ochi. Fără voia eî vaporul acesta o atrăgea... ea se vedea la Paris, vedea cum unchiul ei Laberde ii aproba toate proectele... dar imalernamentalii din contra, voesc să arate că suveranul a procedat absolut corect și că ar fi greșit dacă proceda în altfel. Deci se vede care este semnificația alegerilor viitoare. C. Dem. PREUMBLĂRI ȘI INTERVIEWURI Samsarii din Capitală Convorbire cu un samuar.—Ciți samsari sînt In Capitală. Samsarii de la Obor. — Ce’țî aduce în casă o nuntă. — De cîte feluri sînt samsarii. Samsarii de cafenele. Zilele trecute, aflîndu mă din întîmplare la palatul de justiție, întîlnesc un om mic, roșcovan, ciupit de vărsat, îmbrăcat în haine uzate, și-l văd că se apropie de mine ca de un rechin cunoscut. Am stat nițel la gînduri, nu am scărpinat după ureche, mî-am încrețit fruntea, și în cele din urmă mî-am adus aminte, că omul acesta era acum vreo cincisprezece ani ajutor de grefă în micul oraș de provincie, unde eu mî-am petrecut copilăria. Pe atunci era tînăr, era socotit om cu viitor. Mamele il pindeau cu ochi de soacre,—cînd sînt soacrele în momente bune. Mai tîrziu insă el s’a făcut vinovat de incorectitudini, a stat la pușcărie, a dispărut. Intr’o clipă mi-am povestit în gînd tot trecutul lui, și în sfîrșit l’am întrebat: — „Ce faci pe-aici?...“ — „Fac Și eu ce pot... Ici o jalbă, colo o mică daravere...“ - „Ești samsar?...“ - „Cîte odată fac și pe samsarul“. Declarația aceasta din urmă a fost o excepție. De obicei, samsarii nu spun pentru nimic în lume, că sînt samsari. Asta din două cauze : Intria fiindcă samsar și pungaș ori escroc se confundă foarte adesea, al doilea fiindcă samsarii nu fac afaceri bune cînd sînt luați drept ceea ce sînt în realitate. In aceste cazuri clienții lor îi bănuesc, îi examinează cu teamă, cu groază, cu gindul la un atentat asupra buzunărilor, și nu se lasă înduplecați scoată banul cu una cu două. Ciți samsari sunt In Capitală Indeobștie samsarul e un om care a isprăvit în viață toate expedientele. Cînd n’a maî avut cerniaoa, dud orice nădejde de a 6) „vina lui Barklett îi apărea merem.. bătunul imbitteri1 bust plîngen... și atunci ea renunța la visul ei, cui inima strînsă. Pasagerii soseau, unii întovărășiți de familiile lor, alții singuri, preocupați. Pe acei pe cari îi cunoștea, Lucia le trimitea cîte un salut amical,a care toți raspundeau cu o mare diferență. Totuși la cîțiva pași de dînsa un voiajor părea că atrage atenția tuturor. — Belișî șopteau femeile apropiind'Mici — Iată-l, exclamau bărbații împingîndu-se cu cotul. Și fiecare se înghesuia în jurai unui tînăr pasager îmbrăcat ca un elegant costum de voiaj și avînd pe cap o părie tiroleză. Lucia și mila Orland se apropiară și dînsese. Tocmai în momentul acesta, căpitanul vaporului Jamaica, d. Skill, trecea pe lîngă cele două femei. El cunoștea foarte bine pe d-ra Laborde care, de două ori pe an avea obiceiul să se duca în Franța cu pachebotul lui. El o salută galant, gata de a o întreba dacă trebuea’o numere printre pasagerii lui, cînd Lucia îl întreabă : — Die Skill, cine este tînărul acesta care excită curiozitatea tuturor. Desigur că nu e american — Nu, d-șoară, răspunse căpitanul, e un francez. — Un francez? — Da, d Marcel de Chambry, știți tînărul aeronaut de care se vorbește atît, acela care a venit nu de mult de la Paris la New-York n balon. Schil Lutzi manifestară un interes evident și, fără a ști pentru ce, inima ii bătu mai repede ca de obiceiü. Căpitanul Skill continuă : — Ce om intrepid acest Chambiy! Ceea ce a făcut este o adevărată minune. Să vii din Franța în America prin aer, nu e glumă....fără a socoti că în timpul voiajului sau a avut de suportat o furtună violentă pe care a invins-o. Ah, e de îndrăzneală rară, pariez că o facă înconjurul lumei în balon. (Va urma) mai ajunge negustor sau slujbași; dispărut, el se apucă de samsarlîe. Cu timpul e ’ disprețuit, arătat cu degetul de toată limea, care îl ocolește ca pe un ciumat. Și el, la rîndul lui, urăște lumea, o disprețuește, n’are nici un fel de îndurare pentru dînsa. Orice sentiment omenesc dispare dintr’însul. Dacă e soț, el e gata oricînd să-și vîndă soția ; dacă e tată, își vinde fiica fără nici o stare în cumpene. Cîți oameni au ajuns, în Capitală, în acest trist hal de decădere ?... Foarte mulți, nenumărați, și numărul lor crește pe fiecare zi, fiindcă pe fiecare zi crește numărul celor cari n’au ce face. Samsarii de la Obor Dintre cei mai primijdioși samsari, și împotriva cărora nu s’au luat niciodată decît măsuri fără însemnătate, sînt samsarii cari mișună pe la Obor. Aceștia au despoate decît nenorocita populație a satelor, țăranii cari vin în Capitală, cu grîne, lemne, parări, vite, etc. Nu s’a făcut încă ziuă, cînd samsarul oborean a ieșit afară din oraș, departe, pe șosea, să ațină calea țăranilor. Și-l ia repede cu vorba pe țăran, și-l zăpăcește, și-l năucește tot drumul, pînă cînd, în cele din urmă, îi rupe cîțiva lei din cît i s’ar fi plătit marfa în oraș. Nu poate zice nimeni că nu e o muncă anevoioasă aceea a unui msar din aceștia; dar o muncă anevoioasă trebue întrebuințată și ia spargerea unei case de fier. Mijloacele, nu scuzează scopul. Ce îți aduce la casă o nuntă Pînă acum cîteva zile ea aș fi putut răspundă : — „O nuntă îți aduce în casă rudele mirelui sau rudele miresei, după cum măriți o fată sau însori un băiat“. Acum însă sunt de altă părere. Amicul meu D., care pregătește acum nunta surorei sale, îmi spuse deunăzi deznădăjduit : „O nuntă îți aduce în casă numai samsari“. De cîte feluri sînt samsarii Amicul meu își șterse fruntea de nădușeală și începu să mi povestească : — „Abia dusesem actele necesarii la ofițerul stărei civile, cînd mă pomenii în casă cu un individ suspect. „ Intrebîndu-i ce poftește, el îmi răspunse : — „Dacă vroiți să închiriați ceva farfurii, pahare, linguri, furculițe, cuțite, vă pot eu procura pe un preț convenabil. „Era un samsar. „De unde aflase elcă eu fac nuntă? „Dar abia e și el, și mă pomenii cu un altul, apoi cu un altul, și astfel de cinci zile nu stau la vorbă decît cu samsari. „Unul vino să-mi ofere lăutari ieftini, lăutari buni cari se mulțumesc cu doi lei pe seară de fiecare, cu nădejdea că vor căpăta bacșișuri. „Altul vino să-mi recomande pentru dans sala Dacia, altul sala băilor Eforiei, altul saloane e societățe. „Liedertafel11, și toate cu prețuri excepțional de ieftine. „Nu s’a isprăvit insă. „Unii vin să-mi recomande cîrciumari cu vinuri bune, alții magazine de comestibile, alții cofetării, alții croitori, alții magazine de încălțăminte. Și amicul meu termină sufocat — „Dacă ne-am mai gîndi și la samsarii de procese, am vedea că nu mai e de glumit cu samsarlîcul“. Samsarii de cafenele Trebue să spun însă că amicul meu D., dacă a judecat șirul cu samsarii de procese, a făcut multe salturi, a trecut cu buretele peste multe categorii de samsari. Intre acestea voi cita pe aceea a samsarilor de cafenele. In Capitală sînt multe berării și cafenele la cari găsim o cameră dosnică, unde se joacă cărți, sau mai bine zis se răfuește la cărți. Antreprenorii acestor localuri an samsari, cari cutreeră hotelurile, pîndesc pe provincialii mirosiți că sînt cu punga groasă, fac cunoștința lor, se împrietenesc și în cele din urmă, beat clei, plimbat prin toate berăriile și cîrciumile, provincialul e dus în localul unde va fi jăfuit Cum zărește pe samsar intrînd cu provincialul, care se recunoaște numaidecît, de departe, patronii berăriei sau cafenelei se prezintă în persoană să servească, și onorează pe samsar ca pe un om de mare cinste, încă două-trei beri, puțină discuție veselă și în sfîrșit provincialul e dus în camera secretă. Acolo se începe jocul, și după cel mult o oră bietul provincial ese curățat. Dar mai sînt și alte categorii de samsari. Unii din ei ar fi de mult la răcoare, dacă poliția ar exercita un control mai riguros asupra oamenilor fără căpătîiii. Vom reveni într’un articol viitor. .. Războiano-Japonez Dinni se va încheia pacea Zvonuri de pace. — Dezmințiri rusești.—Zece luni de victorii Japoneze—Apropiata superioritate numerica a japonezilor.—Pacea probabilă. După fiecare bătălie mare, după fiecare dezastru sau după fiecare eșec suferit de ruși, întotdeauna de la începutul acestui rezbel au circulat zvonuri de pace și întotdeauna cercurile oficiale rusești s-au grăbit ca să le dezmintă. Iată că și acum in urma căderii Port- Arthurului aceleași zvonuri au fost puse in circulație și iarăși din unele izvoare ruse versiunea pacifică a fost dezmințită. Decît situația este mult schimbată acuma. In adevăr, cîtă vreme rușii posedau încă Port-Arthurul dînși î aveau speranța să poată reține parte din trupele japoneze la sediul acestei cetăți, în plus aveau speranța să atace flota lui Togo cu escadra plecată din Baltică și să pătrundă în Port-Arthur pe calea apei. Astăzi, însă, aceste două speranțe au pierit. Rușii trebue să înțeleagă acum, că orice împotrivire din parte le este zadarnică. Căci o armată care, în timp de 10 luni, n’a putut avea nici un succes fie pe apă fie pe uscat și o armată care a fost invariabil bătută și respinsă în cel puțin douăzeci de mari bătăii și tîlnire nu mai poate aspira la o victorie definitivă. La începutul războiului după cele dintâia victorii japoneze, rușii, adică presa rusească și cealaltă presă fno-rusă, scria invariabil : „Aceasta este tactica lui Kuropatkin. Generalsmul, urmînd o veche și cunoscută tactică rusească, se retrage neîncetat, dă drumul cu intenție, japonezilor ca să înainteze, ii va lăsa ca să vio pînă în inima Manciuriei, și în urmă, îi va ataca și îi va zdrobi“. Ei bine, faimoasa tactică a lui Kuropatkin s’a dovedit a fi o simplă glumă, căci japonezii au înaintat mereu,fau biruit mereu, iar acuma rușii nu îndrăznise să plece înainte și să-i gonească din pozițiunile lor. Situația rușilor este astăzi foarte precară. Prin căderea Portului Arthur toate forțele japoneze se vor Concentra 1a jpotriva generalisimului. ANCHETELE „DIMINEȚEP Comori necunoscute ’ semnate. i Pălăriile femeești și agricultura " „Aceasta vînătoare de păsări mici, cari se prindeau cu milioanele, au făcut un mare rău agriculturei și livezilor, căci a lipsit-o de niște colaboratori prețioși pentru stîrpirea insectelor distrugătoare. Cînd călătorești vara pe unele linii de la noi — cum e mai ales pe linia Giurgiu — pe la Coroana—trenul trece peste miliarde de omizi și insecte cari acoperi. Z Șinele cu desăvirșire. Știți dv ce primejdie constitue în sensul acesta pălăriile cucoanelor? le avere reprezintă pălăriile femeilor.—Milioane aruncate In zadar.—Cu costă penele de modă pentru pălării, baluri evantaie, etc.—Exportul de păsări mici.—Pălăriile femeești și agricultura.—O dispoziție utilă.—Fulgii pentru așternut.—O industrie nouă In perspectivă.—Ce se poate fabrica din penele și fulgii de păsări.—Higiena așternutul»! O vizită interesantă Mă aflam dăunăzî în casa unei distinse doamne din elita societatei, membră in „Societatea pentru protecția animalelor“. Pe cînd ședeam de vorbă, feciorul introduce un domn, binișor îmbrăcat, care avea la subțioară cîteva cutii. După aspectul cutiilor, mi-am închipuit că ele trebue să conțină oicării sau alte mărfuri, comandate la Anul Nou. — Ce crezi d tn că mi se aduce? nă întrebă amfitrioana, văzînd că vă prepar s’aștept pînă ce va termina cu examinarea obiectelor. — Ce aș putea crede ? De, ceva cadouri de sărbători... raspunsem cu oarecare nesiguranță. Să vezi că te ’nșeli în tot cazul e ceva care o să te intereseze, dacă te ocupi de protecția animalelor. Intr’una din acele cutii se afla niște puf de pasăre. Era atît de alb și de fin puful acesta nu cît mai repede ai fi crezut că o mătase. Intr’o cutie se aflau niște fulgi de o mare frumusețe. Comori neexploatate — Vezi fulgii ăștia ? îmi zise d-na în chestiune. Sunt fulgi de giște romînești, sadea... Iată de aia stăm pe loc fiindcă nu sîntem gospodari. Iar țara rominească sînt comori bogate și neexploatate. Uite, despre asta ar fi mai bine să scrie gazetele... — Mă iertați, d-nă, dar eu nu văd nici o comoară. —Nu vezi d-ta, dar să-ți deschid eu ochii. Știți d-n. ce avere e pe păăriile femeilor de la noi ? Milioane, domnule, milioane ! Nu face toată pălăria, cît fac penele. — Eu și ce-i cu asta ? — Nu ar fi nimic, dar vezi că aruncăm banii afară peste graniță spre a le aduce, cînd putem foarte bine să le avem în țară. Culmea e că tot noi exportăm aceste pene în stare brută prin Franța și Germania și apoi nemții și francezii ni le trimet înapoi prelucrate și noi plătim, ca proștii, prețuri fabuloase. Să-ți dau un exemplu : penele de pălării cari se poartă astăzi ce crezi că sunt altceva decît pene de gîscă, de curcani, cocoși, etc. spălate chimic, văpâite și apretate ? Fabricele speciale din străinătate le cumpără de le noi cu 3—4 franci kilogramul și le vînd modistelor cu 15 lei suta de bucăți. Gîndește-te acum cît, se cîștigă la ele dacă într’un kilogram intră 400—500 de bucăți ? Exportul de pene și de păsări din Rominia „Afară de asta, plătim prețuri fibuloase pentru boaurî, plumiere, vantaie, pomăriturî, cari nu sînt fabricate decit tot din pene și pui de pene și pui de păsări curate. „Milioane de franci se duc din țară anual pentru a împodobi pălăriile cu coanelor cu pene de la păsările noastre. „Aî d-ta idee, că de la noi se exportează — sau mai bine zis , se exportă—pînă și în America păsări mici cîntătoare : scutii, sticlete, țintirol și în generațiiie păsări cu penele colorate, în valoare de peste un milion de frauci anual? Toate astea ca să alimentăm piețele străine ca pene de modă și aneigă Je Prohibirea exportului păsărilor O Industrie curioasă — Dar să revin la cutiile mele, urmă doamna în chestiune. Și ceasta reprezintă o comoară necunoscută. — Și cum, mă rog? — Să vezi, zilele trecute mi comunicat c& în șoseaua Vitaviului No. 11, pe lîngă bariera Dudești, ar fi existind o fabrică și un stabiliment pentru dezinfectare de pene și fulgi. „Natural că lucrul acesta m’a interesat, fiind în legătură cu scopul societăței noastre. M’am dus acolo să vad ce este și vă mărturisesc că am rămas surprinsă. „Mai întîiu credeam că vom da acolo peste o nouă instituțiune pentru distrugerea păsărilor și mH și gîndeam la măsurile ce ar fost de luat. Am intrat și prefăcîndu-mă că vreau să cumpăr un puț pentru un truson, am cerut să văd cum se lucrează penele și fulgii pentru perne, așternuturi etc. „Atunci am fost introdusă în secția mașinilor. Intr’un aparat se introduceai fulgi curățați de mînî, murdari și plini de praf. După un sfert de oră, nu mî-am putut crede ochilor că fulgii curați și frumoși scoși din aparat erau aceiași de mai minte. Crescuseră în volum și luaseră un aspect și o formă vie. Higiena așternut anii — Am văzut apoi alte mașini, de o ingeniozitate nebănuit,și, pentru alegerea fulgilor, după mărime, pentru spălarea fulgilor murdari de tot pe cale elimieri, etc. Iată o industrie pe cît de nouă pe atît și de urlă. In casele chiar cele mai bogate există fulgi vechi, luați de pe păsări caii poate erau bolnave. Microbii se înmulțesc în așternut distrugînd fulgii, așa că după cîțiva ani de întrebuințare dormim pe praf și pe murdărie fără să ne dăm seamă. „De aci, răspîndirea a numeroase boli, provocate de microbi și de mirosul greu pe care-l exală chiar și fulgii noui, nedezinfectați. „Am rămas înaintat de utilitatea higienica ce prezintă această instituție. „De aceea am și cerut să mi se aducă ceva probe de fulgi lucrați în această fabrică— și precum vezi omul a și sosit. Un venit însemnat pentru țară — Dar pene de pălării nu se lucrează în această fabrică ? — Deocamdată se fac încercări pe o scară mică. Am văzut frumoase lucrări pentru boiturî, plumoarî și unele pene de garnitură. ■ „După mine una, industria asta ■ ar trebui încurajată căci va constitue un impuls pentru a ocupațiune casnică din cele mai rentabile. Fiecare familie, chiar și cea mai modestă, taie un număr de păsări anual. Fulgii se aruncă, fără nici un folos, fără să știe că ei ar constitui o adevărată comoară dacă ar fi păstrați și vinduți. „Industria fulgilor pentru așternut și a penelor pentru pălării sînt, cred eu două prețioase izvoare de bogăție de cari pînă azi nici idee nu avem. i „Ele ar aduce țărei un venit de 8—10 milioane anual, pe lîngă că și modele s’ar efteni și pălăriile de damă c’ar costa mai mult ca întreaga toaletă. Cost. A apărut: DINU MELLON ROMANII «Ic CONST. INSULE, Cu ilustrațiuni de d. N. Mantu. 1 lea 50 bani exemplarul Comenzile se pot face prin administrația noastră trimițîndu-ne costul. O SUTA DE MII LEGHE IU AER ! Naufragiații Sahareî să rul care nu va putea primi întări-re cumpărăm tot noi cu preturi mile nimvEnf.o mnT înamfft nu vr fi* ______ zile anunțate, mai înainte de vreo două luni; prin urmare este foarte probabil că, după cel mult o lună mareșalul Oyama să aibă asupra generalului Kuropatkin o superioritate numerică considerabilă. Să ia ofensiva și să arunce armatele ruse dincolo de Mukden. In starea de față a lucrurilor o asemenea eventualitate e foartprobabilă. Ar fi, deci, pentru ruși un moment potrivit cară înceapă tratativele de pace mai înainte de a suferi mari înfrîngeri, căci dacă vor fi din nou învinși și alungați spre Charbin, în acest caz japonezii ar deveni și mai exigenți, iar, pe de altă parte, situația militară a oștirilor rusești ar fi și mai critică decit o astăzi. Pentru toate aceste considerente noi socotim că, în urma ultimei mari înfrîngeri a Rusiei, toate speranțele într’o victorie apropiată trebue să fi pierit la St. Petersburg. Leat A se citi în pagina 3-a telegramele privitoare la războiuruso-japonez. „Dar ploaia de insecte ce cade în orașele noastre în serile de vară , ce snt altceva decit consecința 1 distrugerea unui număr prea marde pasări nimicitoare de insecte? „In urma intervenției societăței pintru protecțiunea animalelor, autoritățile au interzis prinderea păsărilor cîntătoare cari se vindeau în piața mare cu 5 bani bucatați în acelaș timp s’a oprit exportul lor. — Dar păsărarii ce se fac ? — Se lovește într’o categorie neînsemnată de negustori, însă în schimb li se dă piine mai mult d» un mod indirect, salvîndu-se livezile și semănăturile prin împuținarea insectelor.