Dimineaţa, februarie 1905 (Anul 2, nr. 359-386)

1905-02-01 / nr. 359

Anul II iN’o. 359 BANI Telefon No. 260. DIRECTOR COXST. MILLE A BOM A HEBITE Simple (Dimineața) Un an ...... . ... lei 18. # lo ............................ „9. 3 n • ••••••••■) r> 4.50 1 luna......................................................... 1.50 I­ STRĂINĂTATE ÎNDOIT Combinate (Adevărul și Dimineața) Un an . . . leî 32 . 3 luni .... 8. 6 luni . . . „ 16 . 1 lună . . * • 3. IN STRĂINĂTATE ÎNDOIT PIBL­ICITATEA Linia pe corp 7 pagina III-a bani 15 » » M­o v IV-a 11 08 PUBLICITATEA UNITA In aceeași ai la ambele ziare Linia pe corp 7 pagina III-a bani Să » M on a IV-a „ 15 Inserții și reclame linia­re; 2 Editura preie­râței anonime pe acțiuni :­­ „Adeveriți“ • Capital social 600.000 lei BANI B­iblic ziarului str. Sărindar 11. ASTAZI: 31 Ianuarie (13 Febr.) 1905­­/WWWWWWWWWWW­ W^AA.AAiWWAW WWWWWWWWWWWWWWWWWWWWW^V­IrtAWWWWrWWW Calendar: ORTODOX: Sf. Cin și Ionu. „ CATOLIC s Benigna. Soarele răsare 7 ore 23 m., apune 5 ore 36 m. ,a fost era Duminică frumos deși cam noros. Temperatura a scă­zut considerabil. Reprezentațiile Circului regal roman de sub direcțiunea d-lui Cesar Sidoli: Pantomima: La Liberia. Sala Edison .* Marți, Joi și Duminică bal mascat.—Sala Da­cia: Baluri mascate regulat în fiecare Luni, Mercur­ gi Vi­neri. M­EM EST­O, I judiciare: Toate instanțele jude- Autorități: Toate autoritățile pu­r­cătorești sunt deschise, llice sunt descrise. 1 Spectacole Iarna, in Manciuria O patrulă rusă găsind soldați japonezi morți de frig LUCRURI RUSEȘTI Pentru a judeca Line starea lucrurilor din Rusia cît și gra­dul de nemulțumire ce a cuprins întreaga societate este destul să cugetăm la telegrama pe care am publicat-o în numărul de ore. Noul ministru de interne Buli­­ghin b­ănuind că președintele con­siliului de miniștri și ministru al finanțelor d. Whitte este în înțelegere cu revoluționarii, a ordonat o percheziție poliție­nească în casă acestuia. Trebue să fie cineva foarte deprins cu minunile din țara rusească, pentru ca să nu fie trăznit aflînd o asemenea întîm­­plare. Căci, în adevăr, ce voiți minune rrîaî mare decit acea­­sta, un ministru ordonînd per­­chiziționarea șefului său­ ierar­hic care este președintele con­siliului, acesta supunîndu-se perchizițiuneî poruncite de co­legul sau și ca totuși perchizi­­ționatul să-șî păstreze funcțiu­nile în consiliul sfetnicilor ța­rului. Oricît de corupte ar fi socie­tățile occidentale după afirmarea reacționarilor din Rusia, aseme­nea anomalii nu se pot produce în ele. Nici în Franța, nici în Anglia, nici chiar în Germania nu s-ar putea petrece, în mod decent, asemenea fapte: mai în­­tîiu nu ar fi cu putință ca un președinte de consiliu să fie bă­nuit că participă la conspirațiile contra suveranului său, al doilea nu ar fi cu putință ca un mi­nistru să fie perchiziționat de către poliție și totuși să rămîe ministru. Insă în Rusia aceasta e sta­rea normală. In Rusia toată lu­mea e bănuită că face conspi­rație și, în realitate, conspiratorii au fost prin­și cei mai înalți funcționari polițienești. Conspi­ratori membri ai partidului re­voluționar au fost înalți demni­tari ai statului, generali, ofițeri din garda personală a țarului, slujbași polițienești, magistrați, membri din cea mai înaltă a­­ristocrație și chiar marii duci, bănuiala i-a cuprins pe toți de­o­potrivă așa că agenții cei mai devotați s’au­ văzut, de multe ori, paralizați în acțiunea lor și depărtați din funcțiune fiind ei însăși bănuiți că sunt în înțele­gere cu revoluționarii, încă pu­țin și va veni ziua cînd țarul însuși va fi acuzat că este în înțelegere cu nihil­i­șt­ii. Decît, această bănuire gene­rală face cu neputință restabili­rea ordinei. De acuma imperiul rusesc este osîndit la recînice tem în târî cînă în ziua starea de lucruri se va schimba și pînă cînd reacțiunea va bi­ru­ Trebue neapărat ca regimul țarist să dispară pentru ca în locul sau să se ridice un regim nou și modern, regimul contro­lului popular. Noi, romînii, cari avem un regim liberal putem vedea a­cuma cît de superioară este or­ganizarea noastră politică, cu toate imperfecțiunile sale. Să urîm reacțiunea, căci perfectibi­litatea și fericirea sunt înainte spre viitor și nicidecum îna­poi spre negurile trecutului. Revoluția în Polonia —Corespondența „Dimineței"— Varșovia, 24 Ianuarie Cred că este interesant să vă des­­cri­i modul cum el a declarat și sta­rea generală actuală a revoluțiunei în Polonia. Nu a fost vorba de o grevă ge­nerală în uzinele din Varșovia, Lodz, Czewstochowa, Sosnowice etc., acea la care am asistat, ci de revolu­­țiunea socială însăși, care a ridicat drapelul său în orașele poloneze. UTn manifest socialist Imediat ce au ajuns la Varșovia știri despre ceea ce se petrecea în Petersburg, partidul socialist a tri­mis cîțiva membri de ai săi ca să capete informațiuni precise. In a­celași timp proclamațiuni fură lan­sate poporului. Unul dintre aceste manifeste, sfîrșește cu următoarele cuvinte sugestive: „Momentul este cu totul partidu­­„lar­gi nu este exclus ca partidul „nostru să se serve de mijloace pe „care încă nu le-a aplicat, de mij­­loace pe care le resping­ de obiceiu­l în fața unui viitor îndepărtat. „Nu știm încă astăzi, ceea ce ziua „de mîine ne poate aduce. „Sa profităm clar de acest mo­­­ment. „Fiecare dintre voi, camarazi, să „se prepare acum pentru lupta de­­­cizivă, implacabilă, pentru că cu­­„vîntul de ordine lansat de admi­­­nistrațiunea partidului în această „țară, este , ca să vă găsească pe „toți cu armele în mină“. O jumătate de milion de greviști Greva a început la Varșovia și a Lodz. Vineri 15 Ianuarie. In a­­ceeași zi, pe la prinz, greva era a­­proape generală. O sută de mii de lucrători sînt actualmente în grevă atit in Var­șovia cît și în Lodz. In această țifră nu sînt cuprinși și acei cari flămânzesc de mu­t, din cauza lipsei de lucru. Numărul acestor din urmă este foarte însemnat. In primăvara tre­cută încă numărul lucrătorilor evrei, în care fără lucru, depășea cifra de 30 mii acela al lucrătorilor creștini era de cel puțin 45 de mii. Se poate evalua, numărul lucră­torilor actualmente in grevă din principalele centre industriale ale Poloniei, la mai mult de o jumă­tate de milion. Viața socială oprită Toată viața socială in Varșovia și în Lodz e momentan stinsă. Jurnalele nu mai apar, serviciul de apă și gaz e făcut de trupe, dar orașul e cuprins de întuneric, cea mai mare parte din becurile de gaz fiind distruse de către greviști Comunicațiile sunt întrerupte, mul­țimea a oprit tramvaele și a im­pus birjarilor să nu mai circule. Firile telefonice între Varșovia și Lodz sunt tăiate, nici chiar ser­viciul telefonic interior nu funcțio­nează. Cursurile în școli, universitate și la institutul politeh­nic sunt sus­pendate, studenții luînd o parte ac­tivă la mișcare. Populațiunea Varșoviei e lipsită chiar de piine ; mai zilele trecute s’a plătit 1 franc și 50 un kilogram de piine ; acum nu se mai găsește cu nici un preț. Revoluția Mulțimea manifestă un chip zgo­motos în toate străzile Varșoviei. Prăvăliile armurierilor toate au fost devastate și stocurile de arme și cartușe au fost luate de către greviști. Debitele de alcool ale statului au fost sparte, dar nimeni nu bea; buteliile sunt sparte și înseși depo­zitele incendiate. Orașul e acoperit de un nor ne­gru de fum din cauza caselor in­cendiate. Porțile tuturor caselor sunt rigu­ros închise ; intrarea este interzisă peste tot. Ciocniri între mulțime și trupe se ivesc pretutindeni ; trei zile de cînd se ivise revoluția și pimnițele Varșoviei erau pline de morți. Cavaleria șarjează nu numai asupra mulțime­, dar și asupra tre­cătorilor izolați. Cazul consulului și viceconsulului englez, sînt o probă izbitoare despre aceasta. Mișcarea devine din ce în ce mai generală ; ea a îmbrățișat și o parte din burghezimea intelectuală. Un comitet de ajutor pentru gre­viști s-a format. Comitetul progresist național Pe de altă parte din sînul stân­gei radicale a burghezime! a eșit un „comitet progresist național“ care a lansat un manifest, cerind autonomia pentru Polonia, o dietă națională aleasă prin sufragiu uni­versal și o serie întreagă de re­forme și garanții­­ constituționale. Imprimerii clandestine, diferite organizațiuni revoluționare lucrează într-una, lansînd apeluri și foi vo­lante cari sînt distribuite în colțu­rile străzilor de către copii în virată de 10 pînă la 15 ani. Nu numai Lodz, dar toată pro­vincia este cuprinsă de flăcările revoluțiunei. Greva este generală în Czensto­chowa, Zgierz, Pabianice, în dis­trictul minier Dombrowa, la Sos­novice, Südilce etc. întreaga Lituanie, în cap cu Wilna e în revoltă. Bombe au exploadat la Czensto­chowa (asupra cazărmei dragoni­lor) și la Pabianice (asupra birou­lui poliției). In general starea în Polonia e îngrozitoare. Aceasta e începutul revoluțiunei în Polonia. In afară de informațiu­­nile pe care le cunosc din surse foarte sigure, dar­­ pe care nu am dreptul să le divulg, sînt în măsură de a afirma, că evenimente mistfc mai grave se prepară. Cozlinski VIAȚA POLITICA Ziua de mîine Sîntem în preziua alegerilor. In războiul electoral ea se duce între opoziție și guvern, s’au făcut pînă acum pregătirile de lupta, s’au o­­cupat oarecari pozițiuni, dar nu s’a dat încă atacul. Atacul va începe mîine. Lupta promite să fie înverșunată. Vom a­­vea de­sigur de înregistrat multe scandaluri, bătăi, răniri, poate și o­­moruri, în lupta electorală. La alegerile de la primul colegiu se dă cel mai riguros atac, căci în lupta electorală, ca și în războaie, se contează mult pe prima victorie. Există în general credința că dac , o tabără dintre luptători are victo­rie mare la primul co­egiu, își a­­trage simpatia și sprijinul alegăto­rilor pentru celelalte colegii, deci puterea adversarului slăbește con­siderabil. De aceea opoziția luptă mult ca să reușească în cît mai multe lo­curi, iar guvernul luptă și mai mult, ca să împedice succesul opoziției. Mîine, cele mai înverșunate lupte se vor da la Brăila, Buzău, Putna, Olt și Mehedinți. In acese ci nei județe opoziția e mai puternică. In fiecare din ele se află cîte unul sau mai mulți e­­fectori vestiți, cari au ocazia să-și arate iscusința și trecerea lor în timpul alegerilor. La Brăila e d. Filipescu, unul dintre cei mai buni organizatori de lupte politice. D-sale i s­a opus de către guvern d. Varlam, prefectul de Brăila, care e vestit prin felul cum lucrează la alegeri. La Buzău­ sînt d-nii Al. Marghi­loman, Costică Iarca și Nicu­ Con­statntinescu, trei luptători de seamă în alegeri și cu foarte mare sofio-. a Mani m toata țara O SUTA DE MII LEGHE IN AER ! Naufragiații Saltare! Oaza V­rgia.-Espediciunea Fou­­reau-Lamy.— Teama de tua­regi. — Atacul tuaregilor. — Lupta cu Rabah. — Moartea lui Lamy.—Noapte In deșert. Marcel și Lucia. — Farmecul convorbire­.—Un șlagăr militar. Marcel, admiratorul tuturor con­cepțiilor grandioase, vorbea cu căl­dură și toți îi dădeau cea mai mare atenție. Puțin înainte de începutul nop­­ții, care sub­tropice vine mai re­pede, balonul trecea peste oaza V­­argla, oază care are nu mai puțin ca un milion de palmieri. Nu departe de oaza aceea mare se afla una mică: era Sedrata. De aci plecase în 1898 prima misiune franceză care îndrăznise să se aven­tureze în plină Sahara. Misiunea a­­ceea era comandantă de Foureau și de comandantul Lamy. Foureau era un mare explorator. El a fost acela care înțelese ce dínu­ia că nu se poate transporta în siguranță în țara tuaregilor decit spri­­jinindu-se pe forță și stabilind pe tot parcursul posturi militare pu­ternice. Urmarea a dovedit că Foureau avusese dreptate. El plecase, înso­țit de Lamy, cu o escortă de 320 oameni și două tunuri în cucerirea acestor regiuni necunoscute. Intziu, tuaregii tot dădură tîrcoale in jurul lui fără a’l neliniști, dar Foureau, care cunoștea­u duplicitatea acestor popoare, se ținea la pinda. El reuși să treacă Ahagar, pe care’l vom Întîlni imediat, dar în Air tua­regii îl atacară. El îi respinse, fă­­cîndu-i să sufere pierderi serioase și putu să ajungă apoi la Dametgu. De aci Foureau își continuă dru­mul pe lacul Ciad și pe Ghazi­ și reuși a ajunge pînă in jurul lui Kussum­, stăi­înit de Rabah, un re­dutabil șef — musulman. Atacat, Rabah se apără cu furie. Lamy căzu­a un brad. Și, sfirșind, ei zise trist : — Vai, cîți alți ofițeri și explo­ratori au găsit moartea în nisipu­rile arzătoare ale continentului negru­ # încet, noaptea se întinsese asu­pra deșertului. Cerul era înstelat. O mare tăcere plana asupra ființe­lor și lucrurilor. L2 Marcel și Lucia, sprijiniți de bor­dul nacelei, cu privirea pierdută în infinit, vorbeau încet. Marcel îi ex­punea proiectele sale, șansele voia­jului cum și pedicile de învins. Lucia îi asculta, captivată de în­drăzneala liniștită a aceluia cu care hotărîse a împărți averea și viața și îmbătată de mîngîerea viselor de viitor.­­ Pînă acum, zise Marcel, n’am zărit încă nici un concurent. Acea­sta mă miră pentru că voiajul n’a prezentat pînă acum nici un obsta­ol serios; și eu socoteam să înving pe rivalii mei, grație viaturilor de­favorabile. — Și-ți pare rou de asta ? întrebă Lucia. — Nu, fără îndoială, dar nu mi place să înving fără nici o greutate. Maroc! luase mina Luciei într’a lui. O simți tremurînd.­­— El știi, mî-e ca și cum detest acum gloria periculoasă a unei bi­­ruinți strălucite. E prea mult pe­ricol... Teama pe care o manifesta Lu­cia pentru viața lui îl mișcă în mod delicios; ar mai fi vrut să stea pentru a continua dulcea convor­bire, dar trebui să plece pentru a da citeva ordine. In urma indicațiunilor lui, balo­nul fu îndreptat spre direcția sud. Pe la orele 4 spre zi, Marcel, deja în picioare, fu mirat auzind Jeodard­ un sunet de trompete. In­­itm­ crezu că o victima unei iluzii, dar in curînd se convinse că nu s’a așelat. Se suna deșteptarea trupe­lor franceze.­­ So­dați, soldați francezi, strigă cu vioiciune Ferreol. La strigătul acesta toți pasagerii veniră pe punte. — Se vede ceva ? întrebă loco­tenentul Toussenol pe Marcel. — Cum ia o leghe de aici văd un lagăr, o tabără militară, corturi și santinele în ținută colonială. Un drapel filfîte pe lagăr, e un drapel francez,­­disting bine culorile. O bucurie delirantă puse stăpî­­nire pe a­eronauțî. Toți puser­ă mîna pe cclu­­ne pentru a privi în depăr­tare mître- tab­ail's m­ilitivra. (Va urma) Din nevoile Capitalei Deva despre comerțul de măce­lărie.— Convorbire cu un mă­celar. — Hala Ghica sau fără crini.—Spargerile din hală.— Un loc de operat al pungași­lor. — Paza halei Ghica. — Ce lipsește halei. — Ilumina­rea cu electricitate. — O hală fără apă. — Plîngerile măce­larilor. Convorbire cu un măcelar Numeroase sînt nevoile Capitalei sub raportul echlităței și profesiunea de ziarist te face să le cunoști fără a vrei. Vom­ vorbi aci despre cîteva ches­tiuni asupra cărora doresc să atrag atențiunea celor chemați In fruntea trebilor gospodărești aie acestui o­­raș. Sînt plîngeri cari ni se par din cale afară îndreptățite și ași fi foarte mulțumit dacă li s ar acorda de că­tre cei în drept interesul ce com­portă. Zilele trecute la congresul măce­larilor am avut ocazia să aflu lu­cruri­ foarte interesante din viața măcelarilor și despre condițiunile in cari se exercitează la noi comer­țul de carne... de vite Ceva despre comerțul de măcelărie Intre alții, d. Take Mercur, un cunoscut măcelar din piața Mare, mi zicea: — N’aveți idee, ce grea și obo­­litoare o meseria noastră. După ce că­dere atîta muncă, apoi mai sun­tem­ expuși și la fizie. — Cum asta? — iată cum , noi angrosiștii cari vindem­ carnea la detailiști,­ încre­dințăm acestora sume însemnate fără a lua vreo chitanță ori poliță. La noi merge pe cuvint. Măcelarii n’au timp dis de 'dimineață cînd vin în piață și cererea e atît de mare ca să mai stea de chitanțe și înscrisuri. Toate registrele noastre se mărginesc la o bucățică de hâr­­tie mototolită pe care însemnăm cui am dat și ci­ avem de primit. ență electorală. Contra acestora se luptă d-uil Emil Teodoru, șeful conservatorilor și Anton Bardescu, prefectul de Buzău. Aceștia din urmă au de susținut o grea luptă și mare va fi meritul dacă vor pu­tea să obție măcar jumătate din succesul electoral în acel județ. La Focșani sînt d-nii Săveanu uniți cu conservatorii cârpiți. Lupta electorală în contra acestora e foarte greu de dus și de aceea nu e de mirare că, zilele trecute, d. Gogu Constantinescu, prefectul de Putna, șî-a perdut cumpătul, cu toate că șî-a impus o linie de conduită care să nu lase nimic de dorit. La Olt și la Mehedinți sînt d-niî Al. Iliescu și Ilariu Izvoranu, doi luptători electorali, cari rare­ori pierd victoriile. Ziua de mîine va fi deci foarte interesantă prin rezultatele ce le va da în alegeri. G. Dem. „Eî bîno, mulți din negustori ne trag pe sfoară. „Unii sînt săraci și, trecînd prin­­tr’o vreme grea, lasă la un moment dat măcelăria și dispar căutînd o altă meserie. Așa, in fiecare an a­­vem pagube importante. Spargerile din hala Ghica — Dar fiindcă văd că te inte­resezi de măcelari, de ce nu scrii ceva despre halul în care se află hala Ghica? continuă de Mercur. — Ce-i cu hala asta ? — Ce să fie? Nu vezi? A ajuns sat fără crini. Nu o săptăm­înă de la D-zeu să nu se facă cîteva spargeri în hala Ghica. Au ajuns mucșiarii să nu mai fie siguri nici de unel­tele lor, pe cari le lasă acolo în timpul nopței. Dimineața cînd se deschide hala, măcelarii se întreabă între dînșii la cine s’a făcut spar­gere noaptea — și trebue să se gă­sească unul prădat. — Apoi hala nu’I păzită? — Chipurile­! păzită, domnule! Să vezi d-ta lucru curios, seara cînd se închide hala, rămîne înăun­tru un sergent în tot timpul nopței, ca să faca de pază. Dar ce folos ? Se fac spargeri fără ca sergentul să audă nime și fără ca măcar sa vadă pe unde au­ intrat și au ieșit toilharii. Iluminarea halei în timpul nopței — Nu înțeleg, cînd doar hala n’are cine știe ce întindere mare. — Ba te înșeli d-ta Asta e pri­cina și anume că în timpul nopței hala nu e de loc luminată și pun­gașii profită pe deoparte de int­i­­n­eric și pe de alta, poate, și de neglijența sergentului. „Știți cum s’ar putea curma spar­gerile și flirturile din hală? Ilum­i­­nindu-se in timpul nopței cuprinsul ei cu electricitate. „Ce Dumnezeu ! Doar n’o fi trea­bă mare asta, cînd hala Ghica a­­duce primăriei venituri atît de în­semnate. Măsuri Contra pungașilor .Dar adică numai asta e? ur­mează d. Mercur. In timpul zilei uala o­ un "local bun de operațiune pentru pungașî. Intrarea în hală nefiind n­rstărui interzisă, pungașii se folo 3090*de aglomerația de pu­blic și de animația ce domnește di­mineața cînd vine lumea să târgu­iască și bbuzunăresc ici pe vreo biată servitoare, colo vreo cocoană care are­­ portofele­ plin, dincolo chiar pe vreun măcelar și așa mai departe. —­ Și ce ar fi de făcut contra ,acestui rău­ î — ce ar fi de făcut? La, supra­veghere, domnie. Poliția să ia măsuri serioase. Să" trimeată niscai agenți deștepți cari să nu­ piardă un moment din ochi pe indivizii suspecți ce vin în h­­al­e numai după­­ lungășit. Cste un agent la fiece im­trare și ar fi destul, cred ca. Higiena și confortul hale! — Dar cel puțin sunteți mulțu­miți de modul cum e întreținută hala ca higienă și confort? Va!­âs aim! Ce tot spui d-ta? Higienă și confort? Nici po­meneală! Din contra, hala e între­ținută ca val de lume. E destul să spun că ’i lipsește lucrul cel mai principal: apa, ca să ’țî faci o idee de rest. „E drept că sînt în hală vreo 2 cișmele cari abia picură puțină apă. Dar ce ajung« asta la atiția oamenî și la atîtea măcelării ? „Primăria percepe chirii și taxe destul de mari pentru ca să ’i con­­vie să înzestreze fiecare comparti­ment cu cîte o cișmea și un canal sistematic, precum și cu cîte o râ­nitoare pentru timpul verei. „Numai atunci se va putea vorbi de curățenie și de higienă. — Alte plîngerî mai aveți? am întrebat pe interlocutorul meu. — Mai sînt ele și altele! Dar ne-am mulțumi să se ia în consi­derație astea deocamdată. Cast. De ce m’am convertit — Confesiunea unul ziarist filo-rus — Baronul von Binder-Kriegelstein, fost corespondent al ziarului „Die Zeit“ în Manciuria, cunoscut ca un înfocat filo-rus, explică intr’unul din numerele recente ale acestui ziar de ce s’a convertit dela filo-rusism la fobo-rusism. In chestia aceasta, scrie d. Bin­­der-Kriegelstein, mi s’a întîmplat ceea ce s’a întîmplat tuturor cores­pondenților în timpul revoluțiunei cretane Toți eram atunci amici ai greci­or și dușmani înverșunați ai turcilor ; după ce am stat însă doua săptămînî în Creta eram cu toții convertiți. In Extremul­ Orient, în cartierul central rusesc, s’a întîmplat aceeași schimbare și într’un timp și mai scurt. Eram obicinuiți să privim Rusia cu ochi de occidentali, s’o considerăm, deși o țară despotică, totuși ca un imperiu mare și puter­nic. Eram convinși că pătrunderea Rusiei în Asia centrala folosește întregea Europe, pentru că împedică aspirațiunile galbenilor. Am trecut însă prin Rusia și Si­beria, și m’am convins că rușii nu sînt amicii noștri, ci dușmanii noș­tri cei mai neîmpăcați. Convinsă că domnia ei asupra maselor va în­­ceta în ziua cînd poporul va fi pă­truns de idei occidentale, Rusia împiedeci­ emigrarea străinilor cu toate mijloacele despotice cari­ î stau la îndemînă. Străinii nu pot să se unească, ca în oricare alte țări, în societăți aparte, și teama de a fi acuzați de conspirațiune este așa de puternică între dîns î m­cît nici nu îndrăznesc să aibă relațiuni între ei. Și în toate col­țurile spionajul și delațiunea pîn­­desc. Trebue să bagi de seamă la ceea ce vorbești, ca și cum ai pe­trece între criminali și conspira­tori. Dacă le spui ceva măgulitor și-i asiguri de simpatia ta devii sus­pect, dacă faci critică risc­ să a­­pari a doua zi în fața polițaiului, dac­ă taci ești considerat ca spion. Nici un popor din lume nu­­ are așa de puțină stimă de sine însuși ca cel rusesc. Un general nu se aează de a se afișa cu cocote și nu se ascunde cind deșertează in buzunările sale banii publici; sabia useascâ are multă murdărie dea­supra. Și apoi în războiu. Ofițeri tru­fași și falnici, lăudăroși și gata la luptă—de elte ori i-am­ văzut re­intorcîndu-se într’un hal fără de hal, bătuți, și ce bătuți, murdari, ne­glijenți, și cu o arie pe buze . Ni­­ceea nu e nimic. Slava D-lui că am scăpat cu viață ! Și ofițerii se afundă din nou în lupanare... Și atunci mi-a­m zis­ destul! Chiar dacă au aceeași culoare cu a noastră, chiar dacă se roagă la a­­celași D-zeu, dar nu vrem să avem nimic comun cu morala lor și cu modul lor de cugetare. m ruso- a Don­ez Interview cu generalul Sroessel Declarațiile generalului Stoss­­sel. — Declarațiile amiralului UohtoMSki. — Vinovăția lui Alexieff. — corupția ruseas­că. —■ Fort-Arthur nu m­ai poate fi recucerit. —Rușii ru eani pot birui. Foarte interesante comunicări a făcut generalul Stoessel și unii din­tre­ ofițerii săi, ziariștilor francezi cari i-au intervievit la Aden ; a­­ceste comunicări dovedesc, odată mai mult, că ceea ce a pricinuit zdrobirea Rusiei în actualul război a­re mai ales, influența nefastă a curtenilor și corupțiunea din­­ sfte­rele conducătoare. Interesant, mai cu seamă, este răspunsul ce a dat întrebărei dacă Rusia ar mai putea recuceri Por­tul­ A­rfl­ir în actualul războiu ; ge­neralul a răspuns că aceasta nu s’ar putea întâmpla decît într’un singur caz, anume : dacă Rusia ar putea redeveni stă­pînă pe mare. Aceeași părere am exprimat și noî în bales­rinul nostru de­ ieri. Generalul títoessei ca și amiralul Urhtomski, după ce au arătat că și-au îndeplinit datoria pînă la ca­păt, au afirmat că vina, în rîndul iniți­, este a am­iratu­­i Alexieff care, pînă în ultimele momente, nu credea în izbucnirea războiului și care a lăsat Port-Arthur, nu numai fără munițiuni și fără previziuni dar încă și fără mijloacele de apă­rare indispensabile, între altele ge­neralul Stoessel a afirmat că nici numărul de forturi prevăzut în planul inițial nu era în ființă. A­­ceastă vicurie care a prezidat în Manciuria, în chestiile administra­tive și militare, se prelungește și astăzi căci sistema guvernativă în Rusia este aceeași și astăzi ca gi iorî. O altă declarație senzațională și care va contribui să modifice pă­rerea generală asupra genericului Knropatkin este aceea, că generali­­­i raul telegrafiază lui Stoessel încă din luna Septembre, că pînă în trei luni de zile, cel mult, va fi la Port- Arthur. Aceasta ar dovedi că era în intenția lui Karopatkin de a lua ofensiva în timpul toamnei sau al iernei că, prin urm­are, luptele de a Șalto cît și ultima luptă ofensivă de pe rîul Hunho nu i s’au fost impus de la Petersburg. Odată a­­ceasta stabilit, înfrângerea privește direct pe Kiropatkin, fiindcă în timp de patru luni neintrerupt, el a pregătit ofensiva care intra în planul sau de campanie. Din interviewul generalului Stoe­ssel rezultă că Rusia este astăzi incapabilă de a mai dobîndi victo­ria în actualul războiu­ fiindcă îi lipsește, cu desăvîrșire, organizarea Leat A se citi în pagina 3-a tele­gramele privitoare la revoluția din Rusia și la războiul ruso japonez. TRIBUNA MILITARA Hrana soldatului nostru —­ Traiul său — Alergăm la ziarul d­-voastru atît de serios și răspîndit pentru ca să facem cunoscută o știre care merită să fie adusă, cu laude, la știința pu­blicului și mai ales a familiilor cari nS saul vor avea, în curînd, nu­ sub drapel. Trebuia, pentru aceasta, să alegem un ziar independent; cole din opo­ziție poate, este mai mult ca sigur, că nu ar fi publicat acest articol, a cărui publicare însă într’un ziar guvernamental ar fi putut să fie in­terpretată ca o reclamă. O știre bună Printr’un ordin circular al corpu­lui 4 de armată, se aduce la cu­noștința comandanților de trupă ca dein 1 Februarie să înceapă a da, iarăși, plinea de 1130 grame pre­cum este prevăzută de regulament, iar nu de 1000 grame cum fusese redusă acum in anii de domnie ai ministerului Sturdza. Sperăm că guvernul actual nu se va opri la această jumătate de mă­sură și că, prin budgetul viitor, va da mijloace îndestulătoare spre a se putea da soldatului o hrană conve­nabilă din toate punctele de vedere și o bună și îngrijită întreținere de care corpurile noastre de trupă au­ fost, cu desăvîrșire lipsite, în tim­pul acestor din urmă 4 ani. Părerea d-lui gen. Budișteanu Se știe că generalul Budișteanu, un membru credincios și convins al partidului liberal, dar în același timp un vechiu militar îu dragoste de țară și soldat, nu a mai putut să-și stăpînească indignarea, știind cu­ ajunsese de mizerabil traiul sol­datului în cazarmă și în manevre, și a adus cestiunea înaintea parla­mentului implorînd pe d-l Sturdza să redea armatei cele două milioane cari-î trebue spre a reda omului bunul sau traiu de altă dată, bun traiu la care a ținut mult și pentru care a făcut mult d-l general Bu­dișteanu cînd a fost ministru de războiu. Bun soldat, dar cu inimă bună și spirit democrat. Chestiunea este foarte importantă, nu trebue trecut peste ea cu ușu­rință, est­e o chestiune națională și trebue să intereseze de aproape pe orice cetățean, fie din punctul de vedere patriotic, căci soldatul fiind rău hrănit și rău întreținut se de­moralizează , f­i din interesul ce poartă concetățeanului—cele de mai multe ori fiul, ruda, intimul sau­— aflat sub drapel. Este de­sigur o enormă greșală a guvernul să facă economii, să lovească în bunul train al unul din chemat n-și face datoria pentru țară. Știut este că pentru orice gu­vern democrat, bunul train al omu­lui și mai ales al omului sărman, muncitor, prin urmare cu atît ma mult al so­fatului, constitue unul din punctele cele mai esențiale ale programului, sau, o datorie sfîntă. Traiul soldatului francez Se știe că și în Franța­­ guvernul s’a găsit nevoit a face economii la budgetul armatei. Ei bine, cu toate acestea, cu toate că a realizat eco­nomii importante, nu numai ea nu sa știrbit nimic din bunul train al soldatului, ci din poli­vă—s’au mă­rit creditele necesarii spre a se îm­bunătăți hrana, prescriindu-se a Se da de două ori pe săptămînă, oa­menilor, vin, bere sau­ cidru; ase­menea s’au mărit creditari trebui­toare pentru a se putea asigura igiena în cazarmă și îngrijirea oa­menilor în infirmerii și spitale, etc. S’au dispus de fonduri pentru a se înființa săli speciale în care să-și poată curați oamenii, cizmele, hai­nele, etc., ca să nu se facă această operație insalubră, prin dormitoare sau alara în frig și plouo. S’a dis­pus înființarea de săli de recreație, sine Încălzite și bine laminate, în care soldatul să poată găsi o biblio­tecă și loc, convenabil, pentru a putea feri părinților săi și alte multe de felul acesta, făcute toate în sco­pul de a face traiul soldatului, cît mai bun și a-î ridica moralul. Economiile de la noi La noi, nu numai hrana omului a fost atinsă, ci ia încălzit s’au im­pus economii de 20 la sută; rezul­tatul ni s’ar putea da statistica in­firmeriilor și spitalelor. Dar nu a­­­ceste lipsuri ale armatei voim să le arătăm astăzi ; ne mărginim la subiectul nostru relativ la „bunul tur al soldatului ; la igiena și între­ținerea sa“. Șefii de corpuri văzînd că au lipsă de medicamente, se cumpărau­ în comerț, din fondul corpului, dar ce este acel fond al corpului ? In cea mai mare parte rezultatul economiilor făcute la hra­na soldatului. Adică se împuțina gi­ mai mult hrana pentru ca să se dispue de fonduri spre a se cum­păra medicamente. Ce se face din 35 bani Trebuie să se părăsească acel mod de administrație straniu­ de a se prescrie, în buget, o sumă zil­nica pentru hrana unui om, și apel a lăsa la facultatea celor chemați a administra această sumă—mică de tot, a face economii, comparativ, însemnate, pentru diferite alte ne­cesități. Din 35 bani cît se aloca în general pentru hrana unui om, corpurile trebuie să facă economii de 6—7 bani pentru a putea face față, și încă cu mare greutate, al­tor nevoi, pentru caii nu se dau mijloace. înlesniri pentru soldați Credeam că se va studia cum să se facă ca să se dea soldatului tu­tunul mal­eftin—era cu atît maî mult necesar să se facă aceasta, cu cît i s’a redus și solda, iar nu nu­mai hrana dacă nu gratis, precum se face în Germania, Austria, Franța etc. Credeam că se va face ca sol­datul să poată feri și primi scri­sori de la părinți, cu un timbru cu preț redus, cum e în Franța, Ger­mania, etc. Credeam că se va face să i se reducă costul transportului la căile ferate, mai ales pentru dis­tanțele mai mari pătru ace! cari sînt prea depărtați de căminul Ser, cari nu pot plăti cu zecile de­re! spre a se duce să-și vadă părinții, fiind nedrept a se mări venitul că­ilor ferate din punga bieților părinți ai soldaților, la cari aceste călătorii sînt provocate numai și numai prin faptul serviciului militar, ba, uneori impuse chiar, pentru măsură de e­­conomii. Cred că acestea și de a­­cestea trebuie să se facă. Este"o ocazie, pe care nu trebue s-o scape guvernul actual, de a face acești reforme. Un vsch­ist ostaș Romîniî §1 greci îin ttaeeíTanii do­­ a uu coresp. ocazional — Bit­lia, 21 Ianuarie 1965 Animozități grec- romîne De multe ori s’a scris prin zia­rele rom­îneștii că greci prin comite­tele și bandele lor tind să izbească și în romîniî din Turcia, cari, fiind animați de sentimente naționale curagiul de a-și manifesta simțimin­­tele lor și lucrează pe cale legală de a face să încolțească și să se dezvolte ideia națională. Cele spuse pînă aci sînt foarte adevărate și faptele de maî la vale vor dovedi că nimic n’a fost exa­gerat în această privință. Deja de­ cîtva timp se observă la Macedonia printre romi­ni un curent foarte puternic pentru chestia na­țională, și cu toate amenințările și obstacolelele puse de către adver­­arii llujbei (grecii), domină un mare neastâmpăr printre armîni întru a auzi limba materna și prin biseri­ci­e lor. Deschiderea paraclisului romînesc din Bitolia prin iradea imperială și proporțiunile ce la această înaltă sfintă instituțiune a entuziasmat toată populațiunea romînă atît din oraș cit și din împrejurimi. Pe fiecare zi romînii din comu­nele vecine și chiar din depărtare descind ca torenți în oraș pentru a auzi într’o limbă înțeleasă de eî graiul dumnezeesc. La întoarcere pe la căminuri, electrizează pe co­naționalii lor, relatindu-le tot ce ei au auzit și nu știu cum să’șî ex­­prime emoțiunea ce simt. In două, trei sărbători de la inau­gurarea paraclisului, acest scut lo­­raș, din cauza unei­ prea mare a­flu­ențe de popor de care e frecventat, se vede chiar de acum că e insu­ficient pentru atîta populațiune. A­­­cest triumf al romîni­mului tulbură foarte mult pe greci și pe sateliții’ lor grecomanî, și’i face s­ă'și vază' viitorul lor apropiat în culori foarte negre, fiindcă toată tăria lor de pînă acum, consta în biserici, cari printre alte beneficii se aduceau și venituri­­norme.­­ întreg edificiul național grecesc din Macedonia fiind înălțat pu­te­m­­­lie de nisip — în lipsa nival ele­ment al lor propriu­ — astăzi ,prin de­schiderea paraclisului romînesc din Bito­la cum și prin alte cari sínt iu ajun a se de ch de prin di­ferite localități, acest edificiu se clatină și amenință să se prăvălească. Această groază îi făura pe greci, a­­gind în frunte pe prelații bisericești, ca să lupte din răsputeri și să p,­ie în mișcare toate elem­i­ntele de care dispun întru nedeschiderea paracli­sului romînesc din ac­e­st oraș. Grație însă mărinimie­ și spiritu­lui de echitate și liberal al sultanu­lui Abdul Hamid Il-iea și înalților demnitari a| eăi, s’a făcut drept*|g

Next