Dimineaţa, februarie 1905 (Anul 2, nr. 359-386)
1905-02-01 / nr. 359
Anul II iN’o. 359 BANI Telefon No. 260. DIRECTOR COXST. MILLE A BOM A HEBITE Simple (Dimineața) Un an ...... . ... lei 18. # lo ............................ „9. 3 n • ••••••••■) r> 4.50 1 luna......................................................... 1.50 I STRĂINĂTATE ÎNDOIT Combinate (Adevărul și Dimineața) Un an . . . leî 32 . 3 luni .... 8. 6 luni . . . „ 16 . 1 lună . . * • 3. IN STRĂINĂTATE ÎNDOIT PIBLICITATEA Linia pe corp 7 pagina III-a bani 15 » » Mo v IV-a 11 08 PUBLICITATEA UNITA In aceeași ai la ambele ziare Linia pe corp 7 pagina III-a bani Să » M on a IV-a „ 15 Inserții și reclame liniare; 2 Editura preierâței anonime pe acțiuni : „Adeveriți“ • Capital social 600.000 lei BANI Biblic ziarului str. Sărindar 11. ASTAZI: 31 Ianuarie (13 Febr.) 1905/WWWWWWWWWWW W^AA.AAiWWAW WWWWWWWWWWWWWWWWWWWWW^VIrtAWWWWrWWW Calendar: ORTODOX: Sf. Cin și Ionu. „ CATOLIC s Benigna. Soarele răsare 7 ore 23 m., apune 5 ore 36 m. ,a fost era Duminică frumos deși cam noros. Temperatura a scăzut considerabil. Reprezentațiile Circului regal roman de sub direcțiunea d-lui Cesar Sidoli: Pantomima: La Liberia. Sala Edison .* Marți, Joi și Duminică bal mascat.—Sala Dacia: Baluri mascate regulat în fiecare Luni, Mercur gi Vineri. MEM ESTO, I judiciare: Toate instanțele jude- Autorități: Toate autoritățile purcătorești sunt deschise, llice sunt descrise. 1 Spectacole Iarna, in Manciuria O patrulă rusă găsind soldați japonezi morți de frig LUCRURI RUSEȘTI Pentru a judeca Line starea lucrurilor din Rusia cît și gradul de nemulțumire ce a cuprins întreaga societate este destul să cugetăm la telegrama pe care am publicat-o în numărul de ore. Noul ministru de interne Bulighin bănuind că președintele consiliului de miniștri și ministru al finanțelor d. Whitte este în înțelegere cu revoluționarii, a ordonat o percheziție polițienească în casă acestuia. Trebue să fie cineva foarte deprins cu minunile din țara rusească, pentru ca să nu fie trăznit aflînd o asemenea întîmplare. Căci, în adevăr, ce voiți minune rrîaî mare decit aceasta, un ministru ordonînd perchiziționarea șefului său ierarhic care este președintele consiliului, acesta supunîndu-se perchizițiuneî poruncite de colegul sau și ca totuși perchiziționatul să-șî păstreze funcțiunile în consiliul sfetnicilor țarului. Oricît de corupte ar fi societățile occidentale după afirmarea reacționarilor din Rusia, asemenea anomalii nu se pot produce în ele. Nici în Franța, nici în Anglia, nici chiar în Germania nu s-ar putea petrece, în mod decent, asemenea fapte: mai întîiu nu ar fi cu putință ca un președinte de consiliu să fie bănuit că participă la conspirațiile contra suveranului său, al doilea nu ar fi cu putință ca un ministru să fie perchiziționat de către poliție și totuși să rămîe ministru. Insă în Rusia aceasta e starea normală. In Rusia toată lumea e bănuită că face conspirație și, în realitate, conspiratorii au fost prinși cei mai înalți funcționari polițienești. Conspiratori membri ai partidului revoluționar au fost înalți demnitari ai statului, generali, ofițeri din garda personală a țarului, slujbași polițienești, magistrați, membri din cea mai înaltă aristocrație și chiar marii duci, bănuiala i-a cuprins pe toți deopotrivă așa că agenții cei mai devotați s’au văzut, de multe ori, paralizați în acțiunea lor și depărtați din funcțiune fiind ei însăși bănuiți că sunt în înțelegere cu revoluționarii, încă puțin și va veni ziua cînd țarul însuși va fi acuzat că este în înțelegere cu nihiliștii. Decît, această bănuire generală face cu neputință restabilirea ordinei. De acuma imperiul rusesc este osîndit la recînice tem în târî cînă în ziua starea de lucruri se va schimba și pînă cînd reacțiunea va biru Trebue neapărat ca regimul țarist să dispară pentru ca în locul sau să se ridice un regim nou și modern, regimul controlului popular. Noi, romînii, cari avem un regim liberal putem vedea acuma cît de superioară este organizarea noastră politică, cu toate imperfecțiunile sale. Să urîm reacțiunea, căci perfectibilitatea și fericirea sunt înainte spre viitor și nicidecum înapoi spre negurile trecutului. Revoluția în Polonia —Corespondența „Dimineței"— Varșovia, 24 Ianuarie Cred că este interesant să vă descrii modul cum el a declarat și starea generală actuală a revoluțiunei în Polonia. Nu a fost vorba de o grevă generală în uzinele din Varșovia, Lodz, Czewstochowa, Sosnowice etc., acea la care am asistat, ci de revoluțiunea socială însăși, care a ridicat drapelul său în orașele poloneze. UTn manifest socialist Imediat ce au ajuns la Varșovia știri despre ceea ce se petrecea în Petersburg, partidul socialist a trimis cîțiva membri de ai săi ca să capete informațiuni precise. In același timp proclamațiuni fură lansate poporului. Unul dintre aceste manifeste, sfîrșește cu următoarele cuvinte sugestive: „Momentul este cu totul partidu„largi nu este exclus ca partidul „nostru să se serve de mijloace pe „care încă nu le-a aplicat, de mijloace pe care le resping de obiceiul în fața unui viitor îndepărtat. „Nu știm încă astăzi, ceea ce ziua „de mîine ne poate aduce. „Sa profităm clar de acest moment. „Fiecare dintre voi, camarazi, să „se prepare acum pentru lupta decizivă, implacabilă, pentru că cu„vîntul de ordine lansat de administrațiunea partidului în această „țară, este , ca să vă găsească pe „toți cu armele în mină“. O jumătate de milion de greviști Greva a început la Varșovia și a Lodz. Vineri 15 Ianuarie. In aceeași zi, pe la prinz, greva era aproape generală. O sută de mii de lucrători sînt actualmente în grevă atit in Varșovia cît și în Lodz. In această țifră nu sînt cuprinși și acei cari flămânzesc de mut, din cauza lipsei de lucru. Numărul acestor din urmă este foarte însemnat. In primăvara trecută încă numărul lucrătorilor evrei, în care fără lucru, depășea cifra de 30 mii acela al lucrătorilor creștini era de cel puțin 45 de mii. Se poate evalua, numărul lucrătorilor actualmente in grevă din principalele centre industriale ale Poloniei, la mai mult de o jumătate de milion. Viața socială oprită Toată viața socială in Varșovia și în Lodz e momentan stinsă. Jurnalele nu mai apar, serviciul de apă și gaz e făcut de trupe, dar orașul e cuprins de întuneric, cea mai mare parte din becurile de gaz fiind distruse de către greviști Comunicațiile sunt întrerupte, mulțimea a oprit tramvaele și a impus birjarilor să nu mai circule. Firile telefonice între Varșovia și Lodz sunt tăiate, nici chiar serviciul telefonic interior nu funcționează. Cursurile în școli, universitate și la institutul politehnic sunt suspendate, studenții luînd o parte activă la mișcare. Populațiunea Varșoviei e lipsită chiar de piine ; mai zilele trecute s’a plătit 1 franc și 50 un kilogram de piine ; acum nu se mai găsește cu nici un preț. Revoluția Mulțimea manifestă un chip zgomotos în toate străzile Varșoviei. Prăvăliile armurierilor toate au fost devastate și stocurile de arme și cartușe au fost luate de către greviști. Debitele de alcool ale statului au fost sparte, dar nimeni nu bea; buteliile sunt sparte și înseși depozitele incendiate. Orașul e acoperit de un nor negru de fum din cauza caselor incendiate. Porțile tuturor caselor sunt riguros închise ; intrarea este interzisă peste tot. Ciocniri între mulțime și trupe se ivesc pretutindeni ; trei zile de cînd se ivise revoluția și pimnițele Varșoviei erau pline de morți. Cavaleria șarjează nu numai asupra mulțime, dar și asupra trecătorilor izolați. Cazul consulului și viceconsulului englez, sînt o probă izbitoare despre aceasta. Mișcarea devine din ce în ce mai generală ; ea a îmbrățișat și o parte din burghezimea intelectuală. Un comitet de ajutor pentru greviști s-a format. Comitetul progresist național Pe de altă parte din sînul stângei radicale a burghezime! a eșit un „comitet progresist național“ care a lansat un manifest, cerind autonomia pentru Polonia, o dietă națională aleasă prin sufragiu universal și o serie întreagă de reforme și garanții constituționale. Imprimerii clandestine, diferite organizațiuni revoluționare lucrează într-una, lansînd apeluri și foi volante cari sînt distribuite în colțurile străzilor de către copii în virată de 10 pînă la 15 ani. Nu numai Lodz, dar toată provincia este cuprinsă de flăcările revoluțiunei. Greva este generală în Czenstochowa, Zgierz, Pabianice, în districtul minier Dombrowa, la Sosnovice, Südilce etc. întreaga Lituanie, în cap cu Wilna e în revoltă. Bombe au exploadat la Czenstochowa (asupra cazărmei dragonilor) și la Pabianice (asupra biroului poliției). In general starea în Polonia e îngrozitoare. Aceasta e începutul revoluțiunei în Polonia. In afară de informațiunile pe care le cunosc din surse foarte sigure, dar pe care nu am dreptul să le divulg, sînt în măsură de a afirma, că evenimente mistfc mai grave se prepară. Cozlinski VIAȚA POLITICA Ziua de mîine Sîntem în preziua alegerilor. In războiul electoral ea se duce între opoziție și guvern, s’au făcut pînă acum pregătirile de lupta, s’au ocupat oarecari pozițiuni, dar nu s’a dat încă atacul. Atacul va începe mîine. Lupta promite să fie înverșunată. Vom avea desigur de înregistrat multe scandaluri, bătăi, răniri, poate și omoruri, în lupta electorală. La alegerile de la primul colegiu se dă cel mai riguros atac, căci în lupta electorală, ca și în războaie, se contează mult pe prima victorie. Există în general credința că dac , o tabără dintre luptători are victorie mare la primul coegiu, își atrage simpatia și sprijinul alegătorilor pentru celelalte colegii, deci puterea adversarului slăbește considerabil. De aceea opoziția luptă mult ca să reușească în cît mai multe locuri, iar guvernul luptă și mai mult, ca să împedice succesul opoziției. Mîine, cele mai înverșunate lupte se vor da la Brăila, Buzău, Putna, Olt și Mehedinți. In acese ci nei județe opoziția e mai puternică. In fiecare din ele se află cîte unul sau mai mulți efectori vestiți, cari au ocazia să-și arate iscusința și trecerea lor în timpul alegerilor. La Brăila e d. Filipescu, unul dintre cei mai buni organizatori de lupte politice. D-sale i sa opus de către guvern d. Varlam, prefectul de Brăila, care e vestit prin felul cum lucrează la alegeri. La Buzău sînt d-nii Al. Marghiloman, Costică Iarca și Nicu Constatntinescu, trei luptători de seamă în alegeri și cu foarte mare sofio-. a Mani m toata țara O SUTA DE MII LEGHE IN AER ! Naufragiații Saltare! Oaza Vrgia.-Espediciunea Foureau-Lamy.— Teama de tuaregi. — Atacul tuaregilor. — Lupta cu Rabah. — Moartea lui Lamy.—Noapte In deșert. Marcel și Lucia. — Farmecul convorbire.—Un șlagăr militar. Marcel, admiratorul tuturor concepțiilor grandioase, vorbea cu căldură și toți îi dădeau cea mai mare atenție. Puțin înainte de începutul nopții, care subtropice vine mai repede, balonul trecea peste oaza Vargla, oază care are nu mai puțin ca un milion de palmieri. Nu departe de oaza aceea mare se afla una mică: era Sedrata. De aci plecase în 1898 prima misiune franceză care îndrăznise să se aventureze în plină Sahara. Misiunea aceea era comandantă de Foureau și de comandantul Lamy. Foureau era un mare explorator. El a fost acela care înțelese ce dínuia că nu se poate transporta în siguranță în țara tuaregilor decit sprijinindu-se pe forță și stabilind pe tot parcursul posturi militare puternice. Urmarea a dovedit că Foureau avusese dreptate. El plecase, însoțit de Lamy, cu o escortă de 320 oameni și două tunuri în cucerirea acestor regiuni necunoscute. Intziu, tuaregii tot dădură tîrcoale in jurul lui fără a’l neliniști, dar Foureau, care cunoșteau duplicitatea acestor popoare, se ținea la pinda. El reuși să treacă Ahagar, pe care’l vom Întîlni imediat, dar în Air tuaregii îl atacară. El îi respinse, făcîndu-i să sufere pierderi serioase și putu să ajungă apoi la Dametgu. De aci Foureau își continuă drumul pe lacul Ciad și pe Ghazi și reuși a ajunge pînă in jurul lui Kussum, stăiînit de Rabah, un redutabil șef — musulman. Atacat, Rabah se apără cu furie. Lamy căzua un brad. Și, sfirșind, ei zise trist : — Vai, cîți alți ofițeri și exploratori au găsit moartea în nisipurile arzătoare ale continentului negru # încet, noaptea se întinsese asupra deșertului. Cerul era înstelat. O mare tăcere plana asupra ființelor și lucrurilor. L2 Marcel și Lucia, sprijiniți de bordul nacelei, cu privirea pierdută în infinit, vorbeau încet. Marcel îi expunea proiectele sale, șansele voiajului cum și pedicile de învins. Lucia îi asculta, captivată de îndrăzneala liniștită a aceluia cu care hotărîse a împărți averea și viața și îmbătată de mîngîerea viselor de viitor. Pînă acum, zise Marcel, n’am zărit încă nici un concurent. Aceasta mă miră pentru că voiajul n’a prezentat pînă acum nici un obstaol serios; și eu socoteam să înving pe rivalii mei, grație viaturilor defavorabile. — Și-ți pare rou de asta ? întrebă Lucia. — Nu, fără îndoială, dar nu mi place să înving fără nici o greutate. Maroc! luase mina Luciei într’a lui. O simți tremurînd.— El știi, mî-e ca și cum detest acum gloria periculoasă a unei biruinți strălucite. E prea mult pericol... Teama pe care o manifesta Lucia pentru viața lui îl mișcă în mod delicios; ar mai fi vrut să stea pentru a continua dulcea convorbire, dar trebui să plece pentru a da citeva ordine. In urma indicațiunilor lui, balonul fu îndreptat spre direcția sud. Pe la orele 4 spre zi, Marcel, deja în picioare, fu mirat auzind Jeodard un sunet de trompete. Initm crezu că o victima unei iluzii, dar in curînd se convinse că nu s’a așelat. Se suna deșteptarea trupelor franceze. Sodați, soldați francezi, strigă cu vioiciune Ferreol. La strigătul acesta toți pasagerii veniră pe punte. — Se vede ceva ? întrebă locotenentul Toussenol pe Marcel. — Cum ia o leghe de aici văd un lagăr, o tabără militară, corturi și santinele în ținută colonială. Un drapel filfîte pe lagăr, e un drapel francez,disting bine culorile. O bucurie delirantă puse stăpînire pe aeronauțî. Toți puseră mîna pe cclune pentru a privi în depărtare mître- tabail's militivra. (Va urma) Din nevoile Capitalei Deva despre comerțul de măcelărie.— Convorbire cu un măcelar. — Hala Ghica sau fără crini.—Spargerile din hală.— Un loc de operat al pungașilor. — Paza halei Ghica. — Ce lipsește halei. — Iluminarea cu electricitate. — O hală fără apă. — Plîngerile măcelarilor. Convorbire cu un măcelar Numeroase sînt nevoile Capitalei sub raportul echlităței și profesiunea de ziarist te face să le cunoști fără a vrei. Vom vorbi aci despre cîteva chestiuni asupra cărora doresc să atrag atențiunea celor chemați In fruntea trebilor gospodărești aie acestui oraș. Sînt plîngeri cari ni se par din cale afară îndreptățite și ași fi foarte mulțumit dacă li s ar acorda de către cei în drept interesul ce comportă. Zilele trecute la congresul măcelarilor am avut ocazia să aflu lucruri foarte interesante din viața măcelarilor și despre condițiunile in cari se exercitează la noi comerțul de carne... de vite Ceva despre comerțul de măcelărie Intre alții, d. Take Mercur, un cunoscut măcelar din piața Mare, mi zicea: — N’aveți idee, ce grea și obolitoare o meseria noastră. După ce cădere atîta muncă, apoi mai suntem expuși și la fizie. — Cum asta? — iată cum , noi angrosiștii cari vindem carnea la detailiști, încredințăm acestora sume însemnate fără a lua vreo chitanță ori poliță. La noi merge pe cuvint. Măcelarii n’au timp dis de 'dimineață cînd vin în piață și cererea e atît de mare ca să mai stea de chitanțe și înscrisuri. Toate registrele noastre se mărginesc la o bucățică de hârtie mototolită pe care însemnăm cui am dat și ci avem de primit. ență electorală. Contra acestora se luptă d-uil Emil Teodoru, șeful conservatorilor și Anton Bardescu, prefectul de Buzău. Aceștia din urmă au de susținut o grea luptă și mare va fi meritul dacă vor putea să obție măcar jumătate din succesul electoral în acel județ. La Focșani sînt d-nii Săveanu uniți cu conservatorii cârpiți. Lupta electorală în contra acestora e foarte greu de dus și de aceea nu e de mirare că, zilele trecute, d. Gogu Constantinescu, prefectul de Putna, șî-a perdut cumpătul, cu toate că șî-a impus o linie de conduită care să nu lase nimic de dorit. La Olt și la Mehedinți sînt d-niî Al. Iliescu și Ilariu Izvoranu, doi luptători electorali, cari rareori pierd victoriile. Ziua de mîine va fi deci foarte interesantă prin rezultatele ce le va da în alegeri. G. Dem. „Eî bîno, mulți din negustori ne trag pe sfoară. „Unii sînt săraci și, trecînd printr’o vreme grea, lasă la un moment dat măcelăria și dispar căutînd o altă meserie. Așa, in fiecare an avem pagube importante. Spargerile din hala Ghica — Dar fiindcă văd că te interesezi de măcelari, de ce nu scrii ceva despre halul în care se află hala Ghica? continuă de Mercur. — Ce-i cu hala asta ? — Ce să fie? Nu vezi? A ajuns sat fără crini. Nu o săptămînă de la D-zeu să nu se facă cîteva spargeri în hala Ghica. Au ajuns mucșiarii să nu mai fie siguri nici de uneltele lor, pe cari le lasă acolo în timpul nopței. Dimineața cînd se deschide hala, măcelarii se întreabă între dînșii la cine s’a făcut spargere noaptea — și trebue să se găsească unul prădat. — Apoi hala nu’I păzită? — Chipurile! păzită, domnule! Să vezi d-ta lucru curios, seara cînd se închide hala, rămîne înăuntru un sergent în tot timpul nopței, ca să faca de pază. Dar ce folos ? Se fac spargeri fără ca sergentul să audă nime și fără ca măcar sa vadă pe unde au intrat și au ieșit toilharii. Iluminarea halei în timpul nopței — Nu înțeleg, cînd doar hala n’are cine știe ce întindere mare. — Ba te înșeli d-ta Asta e pricina și anume că în timpul nopței hala nu e de loc luminată și pungașii profită pe deoparte de intineric și pe de alta, poate, și de neglijența sergentului. „Știți cum s’ar putea curma spargerile și flirturile din hală? Iluminindu-se in timpul nopței cuprinsul ei cu electricitate. „Ce Dumnezeu ! Doar n’o fi treabă mare asta, cînd hala Ghica aduce primăriei venituri atît de însemnate. Măsuri Contra pungașilor .Dar adică numai asta e? urmează d. Mercur. In timpul zilei uala o un "local bun de operațiune pentru pungașî. Intrarea în hală nefiind nrstărui interzisă, pungașii se folo 3090*de aglomerația de public și de animația ce domnește dimineața cînd vine lumea să târguiască și bbuzunăresc ici pe vreo biată servitoare, colo vreo cocoană care are portofele plin, dincolo chiar pe vreun măcelar și așa mai departe. — Și ce ar fi de făcut contra ,acestui rău î — ce ar fi de făcut? La, supraveghere, domnie. Poliția să ia măsuri serioase. Să" trimeată niscai agenți deștepți cari să nu piardă un moment din ochi pe indivizii suspecți ce vin în hale numai după lungășit. Cste un agent la fiece imtrare și ar fi destul, cred ca. Higiena și confortul hale! — Dar cel puțin sunteți mulțumiți de modul cum e întreținută hala ca higienă și confort? Va!âs aim! Ce tot spui d-ta? Higienă și confort? Nici pomeneală! Din contra, hala e întreținută ca val de lume. E destul să spun că ’i lipsește lucrul cel mai principal: apa, ca să ’țî faci o idee de rest. „E drept că sînt în hală vreo 2 cișmele cari abia picură puțină apă. Dar ce ajung« asta la atiția oamenî și la atîtea măcelării ? „Primăria percepe chirii și taxe destul de mari pentru ca să ’i convie să înzestreze fiecare compartiment cu cîte o cișmea și un canal sistematic, precum și cu cîte o rânitoare pentru timpul verei. „Numai atunci se va putea vorbi de curățenie și de higienă. — Alte plîngerî mai aveți? am întrebat pe interlocutorul meu. — Mai sînt ele și altele! Dar ne-am mulțumi să se ia în considerație astea deocamdată. Cast. De ce m’am convertit — Confesiunea unul ziarist filo-rus — Baronul von Binder-Kriegelstein, fost corespondent al ziarului „Die Zeit“ în Manciuria, cunoscut ca un înfocat filo-rus, explică intr’unul din numerele recente ale acestui ziar de ce s’a convertit dela filo-rusism la fobo-rusism. In chestia aceasta, scrie d. Binder-Kriegelstein, mi s’a întîmplat ceea ce s’a întîmplat tuturor corespondenților în timpul revoluțiunei cretane Toți eram atunci amici ai grecior și dușmani înverșunați ai turcilor ; după ce am stat însă doua săptămînî în Creta eram cu toții convertiți. In Extremul Orient, în cartierul central rusesc, s’a întîmplat aceeași schimbare și într’un timp și mai scurt. Eram obicinuiți să privim Rusia cu ochi de occidentali, s’o considerăm, deși o țară despotică, totuși ca un imperiu mare și puternic. Eram convinși că pătrunderea Rusiei în Asia centrala folosește întregea Europe, pentru că împedică aspirațiunile galbenilor. Am trecut însă prin Rusia și Siberia, și m’am convins că rușii nu sînt amicii noștri, ci dușmanii noștri cei mai neîmpăcați. Convinsă că domnia ei asupra maselor va înceta în ziua cînd poporul va fi pătruns de idei occidentale, Rusia împiedeci emigrarea străinilor cu toate mijloacele despotice cari î stau la îndemînă. Străinii nu pot să se unească, ca în oricare alte țări, în societăți aparte, și teama de a fi acuzați de conspirațiune este așa de puternică între dîns î mcît nici nu îndrăznesc să aibă relațiuni între ei. Și în toate colțurile spionajul și delațiunea pîndesc. Trebue să bagi de seamă la ceea ce vorbești, ca și cum ai petrece între criminali și conspiratori. Dacă le spui ceva măgulitor și-i asiguri de simpatia ta devii suspect, dacă faci critică risc să apari a doua zi în fața polițaiului, dacă taci ești considerat ca spion. Nici un popor din lume nu are așa de puțină stimă de sine însuși ca cel rusesc. Un general nu se aează de a se afișa cu cocote și nu se ascunde cind deșertează in buzunările sale banii publici; sabia useascâ are multă murdărie deasupra. Și apoi în războiu. Ofițeri trufași și falnici, lăudăroși și gata la luptă—de elte ori i-am văzut reintorcîndu-se într’un hal fără de hal, bătuți, și ce bătuți, murdari, neglijenți, și cu o arie pe buze . Niceea nu e nimic. Slava D-lui că am scăpat cu viață ! Și ofițerii se afundă din nou în lupanare... Și atunci mi-am zis destul! Chiar dacă au aceeași culoare cu a noastră, chiar dacă se roagă la același D-zeu, dar nu vrem să avem nimic comun cu morala lor și cu modul lor de cugetare. m ruso- a Donez Interview cu generalul Sroessel Declarațiile generalului Stosssel. — Declarațiile amiralului UohtoMSki. — Vinovăția lui Alexieff. — corupția rusească. —■ Fort-Arthur nu mai poate fi recucerit. —Rușii ru eani pot birui. Foarte interesante comunicări a făcut generalul Stoessel și unii dintre ofițerii săi, ziariștilor francezi cari i-au intervievit la Aden ; aceste comunicări dovedesc, odată mai mult, că ceea ce a pricinuit zdrobirea Rusiei în actualul război are mai ales, influența nefastă a curtenilor și corupțiunea din sfterele conducătoare. Interesant, mai cu seamă, este răspunsul ce a dat întrebărei dacă Rusia ar mai putea recuceri Portul Arflir în actualul războiu ; generalul a răspuns că aceasta nu s’ar putea întâmpla decît într’un singur caz, anume : dacă Rusia ar putea redeveni stăpînă pe mare. Aceeași părere am exprimat și noî în balesrinul nostru de ieri. Generalul títoessei ca și amiralul Urhtomski, după ce au arătat că și-au îndeplinit datoria pînă la capăt, au afirmat că vina, în rîndul iniți, este a amiratui Alexieff care, pînă în ultimele momente, nu credea în izbucnirea războiului și care a lăsat Port-Arthur, nu numai fără munițiuni și fără previziuni dar încă și fără mijloacele de apărare indispensabile, între altele generalul Stoessel a afirmat că nici numărul de forturi prevăzut în planul inițial nu era în ființă. Această vicurie care a prezidat în Manciuria, în chestiile administrative și militare, se prelungește și astăzi căci sistema guvernativă în Rusia este aceeași și astăzi ca gi iorî. O altă declarație senzațională și care va contribui să modifice părerea generală asupra genericului Knropatkin este aceea, că generalii raul telegrafiază lui Stoessel încă din luna Septembre, că pînă în trei luni de zile, cel mult, va fi la Port- Arthur. Aceasta ar dovedi că era în intenția lui Karopatkin de a lua ofensiva în timpul toamnei sau al iernei că, prin urmare, luptele de a Șalto cît și ultima luptă ofensivă de pe rîul Hunho nu i s’au fost impus de la Petersburg. Odată aceasta stabilit, înfrângerea privește direct pe Kiropatkin, fiindcă în timp de patru luni neintrerupt, el a pregătit ofensiva care intra în planul sau de campanie. Din interviewul generalului Stoessel rezultă că Rusia este astăzi incapabilă de a mai dobîndi victoria în actualul războiu fiindcă îi lipsește, cu desăvîrșire, organizarea Leat A se citi în pagina 3-a telegramele privitoare la revoluția din Rusia și la războiul ruso japonez. TRIBUNA MILITARA Hrana soldatului nostru — Traiul său — Alergăm la ziarul d-voastru atît de serios și răspîndit pentru ca să facem cunoscută o știre care merită să fie adusă, cu laude, la știința publicului și mai ales a familiilor cari nS saul vor avea, în curînd, nu sub drapel. Trebuia, pentru aceasta, să alegem un ziar independent; cole din opoziție poate, este mai mult ca sigur, că nu ar fi publicat acest articol, a cărui publicare însă într’un ziar guvernamental ar fi putut să fie interpretată ca o reclamă. O știre bună Printr’un ordin circular al corpului 4 de armată, se aduce la cunoștința comandanților de trupă ca dein 1 Februarie să înceapă a da, iarăși, plinea de 1130 grame precum este prevăzută de regulament, iar nu de 1000 grame cum fusese redusă acum in anii de domnie ai ministerului Sturdza. Sperăm că guvernul actual nu se va opri la această jumătate de măsură și că, prin budgetul viitor, va da mijloace îndestulătoare spre a se putea da soldatului o hrană convenabilă din toate punctele de vedere și o bună și îngrijită întreținere de care corpurile noastre de trupă au fost, cu desăvîrșire lipsite, în timpul acestor din urmă 4 ani. Părerea d-lui gen. Budișteanu Se știe că generalul Budișteanu, un membru credincios și convins al partidului liberal, dar în același timp un vechiu militar îu dragoste de țară și soldat, nu a mai putut să-și stăpînească indignarea, știind cu ajunsese de mizerabil traiul soldatului în cazarmă și în manevre, și a adus cestiunea înaintea parlamentului implorînd pe d-l Sturdza să redea armatei cele două milioane cari-î trebue spre a reda omului bunul sau traiu de altă dată, bun traiu la care a ținut mult și pentru care a făcut mult d-l general Budișteanu cînd a fost ministru de războiu. Bun soldat, dar cu inimă bună și spirit democrat. Chestiunea este foarte importantă, nu trebue trecut peste ea cu ușurință, este o chestiune națională și trebue să intereseze de aproape pe orice cetățean, fie din punctul de vedere patriotic, căci soldatul fiind rău hrănit și rău întreținut se demoralizează , fi din interesul ce poartă concetățeanului—cele de mai multe ori fiul, ruda, intimul sau— aflat sub drapel. Este desigur o enormă greșală a guvernul să facă economii, să lovească în bunul train al unul din chemat n-și face datoria pentru țară. Știut este că pentru orice guvern democrat, bunul train al omului și mai ales al omului sărman, muncitor, prin urmare cu atît ma mult al sofatului, constitue unul din punctele cele mai esențiale ale programului, sau, o datorie sfîntă. Traiul soldatului francez Se știe că și în Franța guvernul s’a găsit nevoit a face economii la budgetul armatei. Ei bine, cu toate acestea, cu toate că a realizat economii importante, nu numai ea nu sa știrbit nimic din bunul train al soldatului, ci din polivă—s’au mărit creditele necesarii spre a se îmbunătăți hrana, prescriindu-se a Se da de două ori pe săptămînă, oamenilor, vin, bere sau cidru; asemenea s’au mărit creditari trebuitoare pentru a se putea asigura igiena în cazarmă și îngrijirea oamenilor în infirmerii și spitale, etc. S’au dispus de fonduri pentru a se înființa săli speciale în care să-și poată curați oamenii, cizmele, hainele, etc., ca să nu se facă această operație insalubră, prin dormitoare sau alara în frig și plouo. S’a dispus înființarea de săli de recreație, sine Încălzite și bine laminate, în care soldatul să poată găsi o bibliotecă și loc, convenabil, pentru a putea feri părinților săi și alte multe de felul acesta, făcute toate în scopul de a face traiul soldatului, cît mai bun și a-î ridica moralul. Economiile de la noi La noi, nu numai hrana omului a fost atinsă, ci ia încălzit s’au impus economii de 20 la sută; rezultatul ni s’ar putea da statistica infirmeriilor și spitalelor. Dar nu aceste lipsuri ale armatei voim să le arătăm astăzi ; ne mărginim la subiectul nostru relativ la „bunul tur al soldatului ; la igiena și întreținerea sa“. Șefii de corpuri văzînd că au lipsă de medicamente, se cumpărau în comerț, din fondul corpului, dar ce este acel fond al corpului ? In cea mai mare parte rezultatul economiilor făcute la hrana soldatului. Adică se împuțina gi mai mult hrana pentru ca să se dispue de fonduri spre a se cumpăra medicamente. Ce se face din 35 bani Trebuie să se părăsească acel mod de administrație straniu de a se prescrie, în buget, o sumă zilnica pentru hrana unui om, și apel a lăsa la facultatea celor chemați a administra această sumă—mică de tot, a face economii, comparativ, însemnate, pentru diferite alte necesități. Din 35 bani cît se aloca în general pentru hrana unui om, corpurile trebuie să facă economii de 6—7 bani pentru a putea face față, și încă cu mare greutate, altor nevoi, pentru caii nu se dau mijloace. înlesniri pentru soldați Credeam că se va studia cum să se facă ca să se dea soldatului tutunul maleftin—era cu atît maî mult necesar să se facă aceasta, cu cît i s’a redus și solda, iar nu numai hrana dacă nu gratis, precum se face în Germania, Austria, Franța etc. Credeam că se va face ca soldatul să poată feri și primi scrisori de la părinți, cu un timbru cu preț redus, cum e în Franța, Germania, etc. Credeam că se va face să i se reducă costul transportului la căile ferate, mai ales pentru distanțele mai mari pătru ace! cari sînt prea depărtați de căminul Ser, cari nu pot plăti cu zecile dere! spre a se duce să-și vadă părinții, fiind nedrept a se mări venitul căilor ferate din punga bieților părinți ai soldaților, la cari aceste călătorii sînt provocate numai și numai prin faptul serviciului militar, ba, uneori impuse chiar, pentru măsură de economii. Cred că acestea și de acestea trebuie să se facă. Este"o ocazie, pe care nu trebue s-o scape guvernul actual, de a face acești reforme. Un vschist ostaș Romîniî §1 greci îin ttaeeíTanii do a uu coresp. ocazional — Bitlia, 21 Ianuarie 1965 Animozități grec- romîne De multe ori s’a scris prin ziarele romîneștii că greci prin comitetele și bandele lor tind să izbească și în romîniî din Turcia, cari, fiind animați de sentimente naționale curagiul de a-și manifesta simțimintele lor și lucrează pe cale legală de a face să încolțească și să se dezvolte ideia națională. Cele spuse pînă aci sînt foarte adevărate și faptele de maî la vale vor dovedi că nimic n’a fost exagerat în această privință. Deja de cîtva timp se observă la Macedonia printre romini un curent foarte puternic pentru chestia națională, și cu toate amenințările și obstacolelele puse de către adverarii llujbei (grecii), domină un mare neastâmpăr printre armîni întru a auzi limba materna și prin bisericie lor. Deschiderea paraclisului romînesc din Bitolia prin iradea imperială și proporțiunile ce la această înaltă sfintă instituțiune a entuziasmat toată populațiunea romînă atît din oraș cit și din împrejurimi. Pe fiecare zi romînii din comunele vecine și chiar din depărtare descind ca torenți în oraș pentru a auzi într’o limbă înțeleasă de eî graiul dumnezeesc. La întoarcere pe la căminuri, electrizează pe conaționalii lor, relatindu-le tot ce ei au auzit și nu știu cum să’șî exprime emoțiunea ce simt. In două, trei sărbători de la inaugurarea paraclisului, acest scut loraș, din cauza unei prea mare afluențe de popor de care e frecventat, se vede chiar de acum că e insuficient pentru atîta populațiune. Acest triumf al romînimului tulbură foarte mult pe greci și pe sateliții’ lor grecomanî, și’i face să'și vază' viitorul lor apropiat în culori foarte negre, fiindcă toată tăria lor de pînă acum, consta în biserici, cari printre alte beneficii se aduceau și veniturinorme. întreg edificiul național grecesc din Macedonia fiind înălțat putemlie de nisip — în lipsa nival element al lor propriu — astăzi ,prin deschiderea paraclisului romînesc din Bitola cum și prin alte cari sínt iu ajun a se de ch de prin diferite localități, acest edificiu se clatină și amenință să se prăvălească. Această groază îi făura pe greci, agind în frunte pe prelații bisericești, ca să lupte din răsputeri și să p,ie în mișcare toate elemintele de care dispun întru nedeschiderea paraclisului romînesc din acest oraș. Grație însă mărinimie și spiritului de echitate și liberal al sultanului Abdul Hamid Il-iea și înalților demnitari a| eăi, s’a făcut drept*|g