Dimineaţa, martie 1905 (Anul 2, nr. 387-417)

1905-03-18 / nr. 404

Vinfors 18 Martie 1905 £ 3cornia.—un defect care se dezvoltă adesea la copii în joc să fie reprimat. Le promitem de obicei­ lucruri bune, mîncări delicioase, dacă vor­ fi ascultători sau facem o pedeapsă gravă din a-I priva de dezert, ori a le da să mănînce pline goală, în loc să-î facem indiferenți în fața aces­tor satisfacțiuni grosolane.... cari trec atît de repede. Fără îndoială, trebue dat copiilor alimente sănătoase și bine prepa­rate, corpul lor ne cerînd îngrijiri mai puține ca spiritul lor. Dar tre­bue să evităm a’i face să dorească plăcerile mesei. In afară de zilele de petrecere— Sunt în toate casele asemenea zile— masa de familie, chiar aceea a u­­nui milionar, ar trebui să fie foarte frugală, spre a nu face să se nască la copii gusturi gastronomice cari, mai tîrziu, situațiunea schimbîndu­­se cum se întimplă adesea, ar pu­tea să-l facă să sufere din cauza u­­nor anum­itor privațiuni. Plăcerea mîncărei trebue să le fie reprezentată ca prea puțin no­bilă și prea puțin înaltă. Copilul obicinuit a se mulțumi cu bucatele cele mai simple nu va deveni nici­odată parazitul caselor unde se dau mese bogate, și va fi incapabil de a suporta umilirile la cari sînt supuși acest gen de oas­peți.Dar pentru a’i insufla disprețul pentru „lucrurile bune“, nu trebue să“î vorbești cu opt zile mai înainte de splendorile culinare ce se pre­gătesc pentru o serbare sau pen­tru o împrejurare excepțională, fă­­cîndu-i „să’i lase gura apă“ descri­­indu-i prăjiturile și celelalte bună­tăți cari nu intră în mesele obici­nuite. Asta înseamnă a excita lăcomia. Nu cer ca copilul să fie lipsit de acestea—o, nu, pentru că condamn „pîinea goală“ și suprimarea des­­sertului ca pedeapsă — și înțeleg bine bucuria mamei care ’și face o plăcere din a găti prăjituri pentru copiii ei, dar ași dori să nu îi se prezinte lucrul ca o fericire su­premă. Ceea ce este încă foarte­­ bine spre a înfrîna acest urît defect, e a obișinui copilul, chiar dacă este foarte mic, să refuze chiar și ceea ce ’i se oferă în alte case. E mai bine să păcătuiască printr’un exces de discrețiune, care nu va displace la un copil. Astfel el va învăța să se stăpînească. Mai tîrziu, el va ști bine că poate să iasă puțin din această rezervă extremă. Spre a obține aceleași efecte, se interzice copiilor de a mai cere din aceeași mîncare, chiar la părinții lor. Trebue făcuți în mod drăgălaș să înțeleagă că știm mai bine ca dînșii ce e necesar spre a le liniști foamea. In fine, e bine, tot în acelaș scop, să silim pe copil ca să mă­­nînce orice bucate și nu să aleagă ce are pentru dînsul gust mai bun. Maria Demetrian observat o bandă de hunbuzi care1 bivuad­ează. Ilunhuzî sunt coman­dați de un ofițer și mai mulți sub­ofițeri japoneji.n= Generalul Dochturov, care a murit în ziua de 13 Martie cor. în urma unui atac de apoplexie, urma să plece în aceiaș zi în manciuria, unde avea de luat importanta co­mandă. El era în vârstă de șapte­zeci de ani.­­ Mareșalul Oyama telegrafiază ur­mătoarele : dintre necombatanții, Cari au căzut în iiinele noastre, după bătălia de la Mukden, am elibe­rat 47 de bărbați cari aveau rangul de ofițeri și 359 cari aveau rangul de sub­ofițeri, nouă surori de caritate, două preoți și patru comercianți cari erau atașați la ar­mata rusă. La Ci­fu și la Shanghai, în ur­ma cerere­­lor, au fost eliberați 23 persoane cari aveau rangul de ofi­țeri, 298 de sub­ofițeri si 23 suro­ri de caritate.* Agenția telegrafică rusă. — dezminte versiunea după care, în com­itetul miniștrilor, s’ar fi discu­tat chestiunea oportunităței trata­tivelor pentru pace, cu care ocazie majoritatea miniștrilor s’ar fi de­clarat favorabili păcei. Corpurile legiuitoare .A91EEA — Ședința de la 16 Martie — Ședința se deschide la orele­­ a, sub preșidenția d-lui Gr. Trianda­­m în prezența d-lor miniștri, Ionel Grădișteanu și Iacob Lahovary. D. N. Bibescu înaintează Came­rei o petițiune a locuitorilor din Tăt­ucești, cari cer înființarea unei noul parohii. D. Gregoriade-Bîrlad comunică două potițiuni din partea alegăto­rilor săi. Budgetul C. F. R. La ordinea zilei discuția budge­tului căilor ferate. Se dă citire proectului de lege. Neajunsurile de la c. f. r. D. doctor Rădulescu, la discu­țiune generală, atrage atențiunea d-lui ministru al lucrărilor publice asupra neajunsurilor administrației căilor ferate, care se socotește ma­i puternică decît toate autoritățile statului și nesocotește dreptul co­mun. In afirmația celor de la căile ferate, că nu vor să sporească ve­niturile, d. Rădulescu vede o do­vadă complectă de rea gospodărie. Oratorul afirmă că in administrația căilor ferate funcționarii cei mic sînt prea îngreunați de muncă, de­oarece nu se adaogă funcționari, pe cînd există acolo pletoră de funcționari mari, care amenință să devie apoplexie. Oratorul se ridică cu vioiciune contra ridiculelor a­­vansări cari se aduc șefilor de gări, adăogîndu-li-se drept grad cîte 5 franci la 10 ani. D. Rădulescu termină apelînd la umanitatea și la dreptatea d-lui ministru ca să spri­jine pe cei mici din administrația căilor ferate. Cuvîntarea d-lui Păltineanu D. Barbu Păltineanu regretă graba cu care a trebuit să fie cer­cetat acest budget de către com­i­­siunea budgetară,­­ căci aceasta pune Camera în neputință de a-și da abesiunea în cunoștință de cauză și e silită să se mulțumească numai cu controlul exercitat de că­tre precedentul ministru de lucrări publice și de către cel actual. D. Păltineanu știe că in comisiunea budgetară s’a făcut o mică sporire la personal, însă, nu poate ști dacă nu sunt făcute și alte sporiri, pe cari Camera nu le poate cunoaște. D. ministru al lucrărilor publice declară că, controlînd d-sa budge­­tul în mod amănunțit, poate afirma că nici un alt spor nu s’a mai in­trodus la cheltuelile căilor ferate. Cuvântarea d-lui Iliescu D. Aurel Iliescu cere d-lui mi­nistru al lucrărilor publice să vie înaintea Camerei și să reclame toate puterile necesare pentru înfrînarea celor dela căile ferate, căci Camera este gata să i le dea. (Aplauze). Terminînd d-l Iliescu roagă pe d. ministru ca să caute, în primul rînd, ca budgetele căilor ferate să fie a­­duse pe viitor mai la timp spre a putea fi controlate de Cameră, și să stăruiască apoi ca administrația căilor ferate să fie seamă de inte­­resele comerciale. DIMINEAȚA Z­IUA. DE ERI O casă a artiștilor romîni.—Noul cabinet Italian. — Înarmările României IN ȚARA D. M. Vlădescu pe cale de pre­găti un proect de lege relativ la Înființarea unei case a artiștilor romîni. — Primăria din Galați vrea să facă conversiunea datoriei sale. — Prințul Ferdinand a inspec­tat reg. 6 artilerie din Pitești. La ora 12 a avut loc un banchet la clubul militar. — Consiliul de miniștri anunțat pe ziția de cri­nă a avut loc. — In multe județe vitele au în­ceput să fie scoase la pășune. IN STRAINASATE (Divere) Din telegramele noastre Cabinetul italian a fost constituit cu d. Fortis ca președinte.­­ Un ziar vienez asigură că ministrul nostru de război, d. ge­neral Manu, are intenția de a mări numărul regimentelor de artilerie, cum­părînd nouă tunuri. Pentru a­­ceasta se vor cheltui 50 milioane lei, pentru care se va contracta un împrumut de 60 milioane lei. Cuvântarea d-lui Greceanu D. Paul Greceanu spune că o parte din comisiunea financiară s’a dedat la cercetarea amănunțită a acestui budget, dar că n’a putut face alte constatări afară de aceea că formula economiilor făcute de d. Sturdza a fost păgubitoare pentru micii funcționari ai căilor ferate. D. Greceanu termică, afirmind că în privința administrației generale a căilor noastre ferate, ea se exer­cită astfel încît are aprobarea oa­menilor competing din Europa. Cuvlntarea ministrului D. Ionel Grădișteanu, ministrul lucrărilor publice, răspunzind tutu­ror oratorilor, arată că budgetul actual are oarecare grijă de soarta celor mici dela căile ferate, căci s’a făcut pentru ei tot ce s’a putut face și li s’a dovedit bunăvoința. D. ministru arată că deja a decis ca minimul de pensiune al celor mici să nu mai fie de 6 și 7 franci, ci de 25 franci. (Aplauze). In privința celorlalte critici a­­duse adm­inistrațiunei căilor ferate, d. ministru de lucrări publice sus­­ține că ele sunt uneori nejustificate, alte ori exagerate, dar totdeauna mai pre­jos de o severă atențiune din partea Corpurilor legiuitoare. Vorbind despre economiile făcute sub liberali la căile ferate, d. Gră­dișteanu afirmă că a existat și un budget extraordinar al căilor ferate prin care s-au anulat cu iscusință toate economiile ce se făcuseră a­­colo. Incheiind, d. ministru declară că, dacă administrația căilor ferate nu este perfectă, ea nu este nici cea mai rea din țară, și promite că d-sa personal va avea grijă ca să se efectueze acolo toate îmbu­nătățirile posibile. D. Grădișteanu termină spunînd că, dacă la în­­treaga răspundere a budgetului prezentat Camerei de către căile ferate, c-sa e ferm hotărît să nu lase acea administrație ca să se sustragă dela cel mai riguros con­trol din partea ministerului. (A­­plauze). Se cere închiderea discuției și se admite. Proectul se ia în consi­­derațiune cu mare majoritate. Se pune la vot budgetul în total și se admite cu 61 voturi pentru din 63 votanți. Ședința se ridică la orele 4. SENATUL Ședința dela 16 Martie 1905 Ședința se deschide la ora 2 și 30 m. Prezidează d. Constantin Boe­­rescu. La ordinea zilei discuția răspun­sului la mesagiul tronului, D. Gr. Tocilescu, raportor, dă ce­tire proectului de răspuns. Se începe discuția generală. Discursul d-lui Ferechide D. Ferechide declară că partidul liberal se asociază la omagiile ce se aduc regelui. Oratorul spune că în politica externă ca și în ceea ce privește armata, partid­ul liberal are aceeași linie de conduită ca și cel conservator. Oratorul laudă politica financiară a partidului liberal, ca și opera de guvernămint săvîrșită de acest par­tid, în cursul celor patru ani de guvernare. Legea electorală, legea pentru desființarea accizelor, legea pentru stabilitatea în funcțiunile polițienești ca și legea pentru reor­ganizarea comunelor rurale sînt o­­pera partidului liberal. Văd pe banca ministerială pe d. Ioan Lahovary, își amintește d-sa că au fost în magistratură tineri conservatori, ca d-sa și alții, pe cînd era partidul liberal la putere. Ați făcut nedreptăți strigătoare. Ați dat afară pe un tînăr care avea o familie de 12 suflete, dar avea și păcatul, pentru dv., că era dintr’o familie liberală. N'ați respectat nici meritele ti­nerilor magistrați. Era un tînăr procuror care într’un proces celebru (procesul Iacob3olm N. R) s’a re­levat. A fost dat afară pentru că era dintr’o familia liberală. D. Adrian Magheru . A fost înain­tat la Buzău. D. Ferechide . Rog pe tînărul meu coleg căruia Senatul î-a dat un brevet de maturitate, să nu mă în­trerupă. (Rîsete). Vin acum la ororile ce le-ațî co­­mis in alegeri (Protestări). In Capitală, la secția de la Cle­mența. D. Dr. Șandner Tuduri: Să nu vorbiți de Clemența pentru că acolo dv. ați comis violențe fără seamăn. D. Ferechide. Nu vorbesc de fap­tele din trecut. (Mirare, rîsete, în­treruperi în majoritate). E slabă disculparea ce v’o faceți. S’au comis violențe la Buzău, la Gorj și la Olt. La Colț au fost opriți ofițerii de la vot. D. Take Ionescu : Conform ordi­nului dat de d. Sturdza. D. Ferechide: La Olt alegătorii au fost bătuți și opriți de la vot. D. D. Alexandresco: Alegătorii au fost sechestrați și amenințați cu ipoteca la credit, de către d. Take Protopopescu. Asta e rușinea po­litică (Aplauze). D. Ierechide . Eu socotesc că vio­lențele în alegeri s’au comis fără știrea d-lui Cantacuzino. De aceia m’am dus să-l reclam de cele în­­tîmplate la Olt. Dar dacă d-sa n’a știut de cele ce s’au petrecut în alegeri răspun­derea cade asupra întregului gu­vern. V’am vorbit și de fraude. Hîrtia chimică a fost întrebuințată pentru se viola secretul votului. D. Maiake Constantinescu : Siste­mul a fost întrebuințat de liberali la Vîlcea. D. D. Alexandrescu. Și a fost inventat de d. Săveanu de la Foc­șani. D- Ferechide. Dacă se comiteau abuzuri și violențe, faptul se ex­plică prin aceea că persoanele a­­buzive se bucurau de impunitate. Vi s’au semnalat vinovații și nu iaui pedepsit. Nu vă mai dau e­­xemple. Țara știe cele ce s’au pe­trecut și vă judecă, după cum se cuvine. Raportul adresei vorbește mai departe de proectele ce guvernul le va aduce în discuția parlamen­tului. De­și cred că nu e locul să discutăm la mesaj chestiunile e­­conomice, totuși am de observat că nu trebue să se recurgă la mij­loace menite să distrugă tot ce s’a făcut pînă acum pentru industria națională. In privința chestiei agrare, am de rectificat credința d-lui minis­tru al domeniilor că amicul nostru Brătianu s’ar fi declarat contra proprietăței mari. D-sa nu este și nu poate fi contra proprietățeî mari. S’a mai zis că ne-am unit cu socialiștii. Să-și aducă aminte unii din aceia cari statt pe banca mi­nisterială că la 1898 ne-aț­ adus mulțumiri pentru măsurile de si­guranță ce le-am luat cînd s’au semnalat instigațiile socialiste țară.Se mai vorbește în raportul a­­dresei de căile ferate particulare. Ași dori să nu mai avem neno­rocirea din trecut cind am dat mult ca să răscumpărăm căile fe­rate de la străini. Se mai vorbește de magaziile de rezervă. Ar fi o mare nenorocire pentru țară acele magazii. D. I. Lahovary. Serbia e mai bo­gată oare ca România ? D. Ferechide . Ași dori să nu luați niciodată exemple de la Ser­bia, care se uită cu admirație la progresul țărei noastre. (Aplauze). D. /. Lahovary : Ași dori ca a­­cest blestem să-l am eu. D. Ferechide : Sunt multe bles­temele ce cad pe capul guvernului pentru faptele sale. (Rîsete). Revin la magistratură. Justiția se face in numele regelui și nouă ne trebue o justiție demnă de re­gele țărei, nu o justiție a d-l­ui Bädärän. Ați recurs la o aaommenea justiție spre a sili corpul electoral să vă trimeată în parlament. O comparație. Proprietarul unei case intră pe poarta cea mare pe care o deschide cu cheia. Cel care nu e proprietar, intră în casă cu chei potrivite. Așa ați intrat d-v. în parlament. (întreruperi. Protes­tări. Murmure). Nu reprezentați d-v. sufletul țâ­rei, ci noi liberalii, îl reprezentăm. (Protestări ironice). Nu puteți să spuneți că ne-ați lăsat să ne alegem, căci numai noi știm prin cîte am trecut pentru a străbate aici. Nu pot să termin fără sa aduc elogii fostului parlament, care a fost unul din cele mai dem­ne din toate punctele de vedere. D. general Manu. Și eu­ reven­dic ace­eași merite pentru parla­mentul conservator, pe care l’am prezidat eu. D. Ioan Lahovary: Dacă parla­mentul d-v. era așa de demn, de ce ați demisionat din demnitatea de președinte al Camerei trecute ? (Aplauze). D. Ferechide : Sunt chestiuni de partid ce nu se atrag cînd vorbim de situația politică generală. Și de ce oare d-v. ați lipsit par­lamentul actual de au­tea ilustrații ale tribunei ? D. general Manu : In Senatul d-v de ori, eram singurul repre­zentant (Aplauze). ** D. Ferechide: Termin, d-lor, re­­petînd că sufletul țărei e cu noi, și că mă mîndresc cu marea operă de stat săvîrșită de partidul libe­ral. (Aplauze in minoritate). Discursul d-lui Barbu Gănescu D. Barbu Gănescu din majoritate are cuvântul. D-sa critică partidul liberal, pentru că a dezorganizat armata prin economiile sale. Impută d-lui Ferechide eS a a­ dus acuzații gratuite partidului la conservator și arată că în alegerile și de la Olt, liberalii au fost acela­­ cari au­ comis violențe. Liberalii afi­­ terorizat pe alegători. D. Take­o Protopopescu a declarat că d-sa a­­ dat concurs d-lui Colibășanu pee­­n­tru a se alege, dacă e așa, nu e extraordinar ceea ce a spus d-l­a Ferechide ? s D-nii Ferechide și Brătianu au­­ declarat că nu tolerează ca d. Bă­­c dărăh să facă numiri în magistra­tură. De ce monopolizează pentru c­o-lor, toate numirile ÎU funcțiuni? ! Oare liberalii n’au numit funcțio­­­­nari inamovibili în administrație și­­ cu el au făcut alegerile? Termin, exprimîndu-mi încrede­­­­rea în puterea de muncă și în în­­î­țelepciunea partidului și guvernului­­ conservator. (Aplauze). Se suspendă ședința.­­ La redeschidere se dă cuvîntul­­ d-lui C. C. Arion. Discursul d-lui C. C. Arion . D. C. C. Arion declară că vor­­­­bește în numele conservatorilor din i opoziție. Și noi trimitem M. S. Re­gelui, zice d. Arion, sentimentele­­ noastre de devotament și noi să dăm asentimentul nostru în poli­­tica externă și pentru îndreptarea­­ armatei noastre. Căci atît valorează azi popoarele, cît atîrnă sabia lor , în balanța puterilor. Dar pînă aci , avem o comunitate de idei cu dv. Sîntem datori să ne explicăm pen­­­­tru rest. Am venit aci printr’un cartel cu liberalii și ne-ați aruncat vina cea mai mare. Eram în opo­ziție și nu puteam să închinăm steagul. Ne-am unit cu liberalii cari ne-au ales și pe cari i-am ales. (Binete). Vă rog să mă combateți cu argumente, nu cu surîsuri. D. General Manu. Dar surîsurile nu vin de la noi, vin de la libe­rali. (Biaete). D. Arion: D-v. combateți carte­lul nostru cu liberalii, dar ați făcut și d-v. carteluri ascunse în județe , și la universitate. D. Gr. Ștefănescu: Nu e adevărat, d-la Arion. D. Arion. S’a format un tren ex­pres pentru a se aduce un profe­sor universitar, care era la Giur­giu, spre a vota pe d. Gr. Ștefă­nescu la universitate. Ași voi să știu cine a plătit acel tren ? D. Ștefănescu e aici, să ne-o spue; a­­­­legătorul e aici, să spue dacă d-sa : a plătit trenul? Nu răspunde nici unul. Atunci trenul a fost plătit de stat sau­­ poata n’a fost plătit și atunci tot statul a plătit. D. ministru al lucrărilor publice. Trenul a fost plătit. D. C. G. Arion: Mă mulțumesc cu această declarație. S’a spus în adresă că alegerile s'au făcut în mod liber. Asta e un compliment pentru parlament, dar nu e un adevăr. Aduceți-vă aminte de violențele dela Buzau (Risete). Buzăul vă provoacă acum rîsul dar întrebați cît a costat pe d. Gussi căderea de la colegiul II și pe alesul guvernamental dela cole­giul al Ill-lea. D. dr. Istrati. Dar pa d-ta cu­ tea costat victoria ? O voce : Marghiloman a introdus corupția. D. Arion . Nu uitați că d. Mar­ghilomana nu e cel mai bogat om din țară. (Risete) D. Ministrul al justiției a corupt magistratura și s-a scuzat că a schim­bat pe magistrați pentru că erau numiți de Stătescu și de Stoicescu. Curioasă concepție despre magis­tratură are d. ministru al justiției. Dacă nu e o fericire că a existat o magistratură a lui Stătescu sau a lui Stoicescu, apoi nu e o ferici­re pentru țară nici o magistratură a lui Bădărău. D. Arion citește o scrisoare a d-lui Gorovei, prefectul de Sucea­va, care cerea unui fost magistrat , să vie la Fălticeni să voteze, căci­­ are cuvîntul d-lui Bădărău că-l va reprimi în magistratură. D. Arion zice: Cer d-lul minis­­­­tru al justiției să spue dacă a a­­t­utorizat pe prefectul de Suceava , să promită in numele său. D Bădărău. Vă satisfac: n’am­­ dat nici o autorizație de acest fel. I D. Arion. Atunci vă rog să ce­reți colegului d­v. de la interne că destitul pe prefectul care v’a compromis. Ași fi dorit ca să nu v'acuz de asem­enea fapte, ași fi dorit chiar să nu se vorbească în parlament des­pre magistratură, dar trebue să v’acuz pentru faptele d­v.­rele, gre­șite. Vă socotesc incapabili de a introduce inamovibilitatea în magis­­tratură pentru că ați pătat magii­­amestecînd’o în luptele electorale. Și, după cum v’ați declarat a­­micii mor la Cameră și liberalii, inamovibilitatea n’o vom primi din miinile d-v. O voce ! Voiți s’o primiți din mîi­­nile liberalilor ? D. C. Arian : Am isprăvit cu a­­legerile, viu la procesul dintre fracțiunile conservatoare. S’a inter­pretat greșit discursul­­ d-lul Mar­ghiloman. S'a socotit drept o ofertă de servicii făcută guvernu­lui. Nu d-lor. Știm că n’am reuși, dacă am avea o asemenea tendință. Știm că sunteți un bloc și încă un bloc în luna de miere și nu voim să vă tulburăm fericirea. Ne des­part de d-v. multe. Avem alte toc­, dințe și alte atmosfere. D-v. v'ați abătut de la’principiile conservatoare. Ați declarat că în locul maestatei sale regelui, ați ri­dicat pe maestatea sa poporul. Ce teorie primejdioasă ! Care maestate ? Poporul bitolor, cari lovesc la cap în alegeri și vă asediază cînd sînteți la putere și nu puteți da ceea ce ați promis? . D. ministru de finanțe a recu­noscu­t primej­dia și a declarat că n'a făcut nici o promisiune. Dar­ unul dintre cei de sus al d-r. a spus că partidul conservator trebue să imiteze pe adversarii săi in procedeurî. Lascar Catargi nu proceda astfel, chiar cînd partidul era restrîns. D. I. Lahovary : A rămas restrîns partidul după ce plecase d. Carp și cu amicii săi de lingă Lascar Ca­targi. Arion. Cu toate că plecase d. Carp, Lascar Catargi nu de­chi­­sese registrele. D. Ion Lahovary . Lascar Catargi murit prea tîrziu; dv. voinți să-l înmormîntați cu 17 ani mai înainte. D. Arion. Lascar Catargi a murit prea tîrziu pentru dv. și prea de­vreme pentru partidul conservator. Dacă s’ar scula din mormînt el și Al. Lavovary n’ar cunoaște pe mulți dintre dv. Sînteți mulți noul, dar unii dintre dv. căutați să contestați existența noastră ca grupare conservatoare. D. Dissescu: Una e grupare și alt­ceva sînt individualitățile politice. D. Arion . Ni s’a vorbit ca la o grupare în Cameră. Evoc pe Al. La­hovary ca să ne protoagă contra d-lui Budaran care ne contestă cali­tatea de conservatori. D. Arion face istoricul neînțele­gerilor dintre junimiști și Lascar Catargi și arată că principele Al. Știrbei a fost ales președinte al par­tidului conservator după ce Lascar Catargi demisionase. D. Ion Lahovary : Am să vă spun eu cum s’au petrecut lucrurile. D. general Manu. D-le Arion, vă rog să nu faceți astfel istoria, căci mă siliți să arăt eu cum s’au petre­cut faptele. D. Arion. Eu am un proces-verbal din care se constată că d. Carp n’a iscălit la alegerea prințului Al. Știr­bei, și deci că nu e adevărată afir­mația d-lui Take Ionescu că d. Carp a gonit pe Lascar Catargi de la șe­fia partidului. D. Arion continuă cu istoricul fră­­mîntărilor din partidul conservator și arată că la 1899 însuși d. Canta­cuzino a declarat că a îndeplinit testamentul lui Lascar Catargi u­­nind toate forțele conservatoare. De ce ne-am despărțit ? Nu puteți să judecați dv. E un proces pe care-l va judeca istoria. D. General Manu . Și eu pot să-l judec. D. Arion­ Da, d-se general, dar fără pasiune. D. Take Ionescu: Ne-a judecat par­tidul și a decis cine are dreptate. I­. Avion : Să vedem ce aveți de făcut. S’a vorbit de casa rurală. A­­ceastă reformă și-a fi amînat-o libe­ralii. D. Ferechide spunea că parti­dul liberal va apăra marea proprie­tate. Dar ce fel de mare proprietate e aceea care se îmbunătățește prin casa rurală? Partidul conservator e adevăratul apărător al marei proprietăți. D­v. din motive electorale, ca să plăceți țăranilor, renunțați la datoria par­tidului conservator și începeți pu­nerea în aplicare a casei rurale, pe care liberalii o vor desăvîrși. Vin la contenciosul administrativ. D. Bădărău a prezentat această re­formă ca venind din partea radica­lilor, ca și reprezentarea minorită­ților. Pot zice cu drept cuvînt: Panu a semănat și au recoltat d-niî Bädä­räü și Vlădescu. Nu contest folosul contenciosului administrativ, dar vă veți izbi de u­­nele greutăți foarte mari. Ori poate contenciosul administrativ va fi pen­tru dv. un mijloc de a numi cîțiva înalți magistrați. Nici aceasta nu e o operă conservatoare. D. Arion vorbește apoi despre su­fragiul universal și-l crede periculos pentru țara noastră. Încheind, d. Arion declară că gu­vernamentalii nu trebue să aștepte nimic dela amicii d-lui Carp, pre­cum nici aceștia n’au nimic de aș­teptat de la guvernamentali. Istoria va judeca faptele tuturor. Discursul d-lui Ion Lahovary D. Ion Lahovary, ministrul do­meniilor, răspunde d-lor Ferechide și Arion. Ambii au vorbit despre violențele în alegeri, zice d. La­hovary. Pînă unde au fost violen­tați alegătorii? Dacă intră în ca­bina de vot, alegătorul nu mai poate fi controlat. Dacă l-am fi o­­prit de la vot, atunci l-am fi vio­lențat. Dar cu statistica se cons­tată că de data aceasta au votat mai mulți alegători de cu­ altă dată. Că n’au fost violențe o dovedește și faptul că de data acesta a­ am ales mai mulți opozanți, ca în par­lamentul trecut. Am putea dovedi gl noi cu fapte că s’au comis violențe și s’aui schimbat funcționari de către ad­versarii noștri. D. Ferechide a făcut apel la mine să spun dacă sub liberali nu erau magistrați cari aparțineau­ fa­miliilor conservatoare. Dar daț o mie de exemple că și sub­­­vernele conservatoare au fost în magistratură o mulțime de mem­bri ai familiilor liberale. Nici la d. Arion. D-sa spune că urmează tradiția lui Lascar Catargi, iar noi am părăsit-o. Fără voe tre­bue să răspund că d-sa era liberal pe cînd eu urmam pe Lascar Ca­targi. D. C. Arion . Eu nu contest că d-nil Cantacuzino, general Manu și dv. sînteți conservatori, dar vă spun că v’ați abătut de la tradiția conservatoare. D. loan Lahovary : N'o reprezen­tați dv. tradiția conservatoare, căci ați părăsit partidul pe cind era în grele momente. D. Carp a provocat demisia d-lui Lascar Catargi din șefia partidului conservator și a mijlocit alegerea prințului Știrbei, fără ca măcar a­­cesta să voiască a fi ales. Dv. ați exaltat personalitatea d-lui Carp, punîndu-1 în rîndul zeilor. Nu trebue însă să uitați că de la sublim pînă la ridicul nu e decît un pas. D. Arion . Regret că nu e aici d. Carp să vă­­ răspundă, în chestie personală. D. Ion Lahovary : Și eu­ regret, din acest punct de vedere, că d. Carp nu e aici. Dar s’aveți răbdare, căci poate se vor deschide și pen­tru d-sn porțile parlamentului. Ați corupt moravurile, căci voind să formați un nou partid, ați slăbit pe cele existente și ați dat dreptul clientelei electorale să fie preten­țioasă. D. Arion : Sunt de acord cu d-v. că ați încurajat clientela electorală, ați sporit tariful. D. Ioan Lahovary: Nu voesc să aduc aci borderourile cheltuelilor făcute de d-v. mai ales în județul Buzău, pe care-l reprezintațî. (A­­plauze). Ne-ațî mai acuzat, d-le Arion, că sîntem contra proprietăței mari. Contra acelei proprietăți sînt alia­ții d-v., liberalii (Aplauze). Noi nu vom­­ compromite nici idee conservatoare. Cumpărînd mo­șii de la unii particulari, le salvăm de sarcinile ce le grevează și le zmulgem din mîinile străinilor, cari de fapt sînt proprietari. Nu e vorba de­cît de moșiile ce vor scoate în vînzare prin lici­tație publică și cum cumpărarea se face cu bani gata, se împedecă repedea cumpărare a tuturor mo­șiilor, ceea ce s’ar face prin casa rurală a liberalilor, unde se admite luarea capitalurilor de erî unde pentru cumpărarea moșiilor, chiar a acelora care nu se scot în vîn­zare. (Vil aplauze) Ședința se ridică la orele 7. Ultime informații Erî a avut loc o recepție diploma­tică la ministerul de externe.­­La 1 Aprilie vor începe a lucra în toată țara, comisiile însărcinate de ministerul de domenii a calcula re­­devențele ce se cuvin statului pe anul financiar 1904—1905, din ex­­ploatațiunile miniere și petrolifere. • D. G. Gr. Cantacuzino, ministru de interne va supune zilele acestea regelui spre semnare, decretul pen­tru dizolvarea comisiei farmaceutice și instituirea unei comisiuni noi. • Ministerul cultelor și instrucțiu­­nei publice n'a înființat prin bugetul sau pe exercițiul 1905 — 906, nici o catedră universitară la București sau Iași.De asemenea doctoratul în drept nu a fost înființat la nici una din cele două facultăți juridice, ce posedăm: • încasările din taxele fondului co­munal fiind foarte slabe, și dînd un deficit de peste 10.000.000 lei pînă acum, ministerul de finanțe nu va achita qupta parte ce se cuvine co­munelor urbane din taxele fondului comunal pe luna trecută decît pe la finele lunei in curs. Primăria Capitalei are de încasat din taxele fondului comunal pe luna trecută o sumă de peste o jumătate milion.­­ Direcția creditului agricol și ca­sei centrale a băncilor populare a pus in vedere administratorilor fi­nanciari de județe să ia măsuri ca rapoartele ce-i înaintează cu privire la împrumuturile sau reinoirile ve­chilor împrumuturi acordate băn­cilor populare să fie nit se poate mai complecte. Tot odată le-a cerut să­ î înain­teze de urgență un tablou al e­­fectelor de primit existente pînă in prezent în casa secțiilor credi­tului agricol, indicând numele băn­­cel, sediul ei și scadența crean­țelor precum și dacă pentru ga­Astăzi Joi IV Martie fi apărat Fascicol. Răzbunătorul­ săracilor — MARE ROMAN POPULAR — Miine Vineri 18 Martie va apare FASCICOLA 10 a Jîfislerele parisului — MARE ROMAN SOCIAL — 5,bani l&sotcola In toată țara srw­w­w VW T­ vr* r* rantarea împrumutului banca a depus în gagu­t portofoliul său­ și în ce valoare. • In cursul lunei trecute s’a înca­sat din taxa de 10 bani pe grad la rachiurile fabricate din drojdie o sumă de 2514 lei și 95 ba fați de 24.424 lei și 27 bani în aceiași lună din anul trecut. • Azi, după amiază se va întruni consiliul de administrație al credi­tului agricol și casei centrale a băncilor populare spre a se ocupa între altele cu reorganizarea de non­ cereri de împrumuturi ale băncilor sătești. • D. Iancu Rișanu din Bacău face un apel electoral la Curtea de Casa­ție din București, pe care îl înain­tează prin poștă. Voește să afle dacă apelul s’a repartizat la timp și ce termen de judecată s'a fixat. Ne tri­mite prin mandat poștal lei 3 ca taxă de înscriere și cererea i-a fost satisfăcută de către „Biuroul de con­tencios și informațiune al ziarului Adevărul“. Deci ori­cine are nevoe de infor­­mațiunî în ori­ce afacere judecăto­rească, comercială sau financiară să se adreseze „Biuroului de contencios și informațiune“ al ziarului „Adevă­rul“ și să trimită taxa de înscriere de lei 3 (trei) spre a obține toate lă­muririle voite. Nu se răspunde la scrisori neînso­țite de taxa de înscriere. • Din cauză că multe comune au primit productele de distribuit să­tenilor în lipsă cu mult înainte de legea din 1 Decembrie 1904 și cum în contractele colective s-a stabilit ca scadența să curgă un an de la data autentificărei, casa centrală a băncilor populare pentru a nu perde dobinda pe timpul scurs de la dis­tribuire pînă la facerea contractelor noul, a format o altă serie de con­tracte cu scadența liberă care să­ se complecteze de bănci. Aceste contracte au și fost ex­pediate administrațiilor financiare din județe cu invitația de a se re­mite de urgență băncilor respective cu instrucțiuni să proceadă îndată la întocmirea contractelor și înain­tarea lor direct casei centrale. • Pe ziua de 1 Aprilie se va face o mare mișcare printre inspectorii comunali din toată țara. Cum prin noul buget al ministe­rului de interne, s-a revenit la ve­chia organizare a plășilor, un nu­măr de peste 100 din actualii in­spectori comunali vor fi desființați. Tabelele suprimărilor și transfe­rărilor vor fi întocmite de ministe­rul de interne, după recomandații prefecților respectivi. • Principesa Maria va vizita în cursul lunei acestea școala de serici­cultură a statului de la Cotroceni, de sub conducerea doamnei Elena Baliban. • D. Mihail Vlădescu, ministrul cultelor și instrucțiunei publice, încă n’a convocat consiliul perma­nent, spre a se pronunța definitia dacă examenul de capacitate pentru desemn și caligrafie, trebue sau nu validat. Din această cauză printre candi­dații la acest examen domnește o vie nemulțumire, căci de la No­­embrie cînd s’a sfîrșit examenul și pînă acuma, facă nu s’a dat rezul­tatul definitiv și nu s’a hotărît dacă acest examen se casează sau nu. O comisie compusă din mai mulți candidați se va prezenta zilele a­­cestei d-lui Vlădescu spre a-i cere să rezolve odată această chestiune. • Astăzi seară Joi 17 cor., sala tea­trului Lyric, unde are loc, balul „Uniunea studenți­or romîni“, va fi­ locul de întilnire al publicului ales al Capitalei. Se știe că acest mare bal se dă sub înaltul patronagiu al Principesei Romîniei, iar de reu­șita lui se interesează un comitet de doamne compus din d-nele: Zon Sturza, Emma Ion Lahovary, Marta G. Bibescu, Marius D. Dobrescu, E­­lena dr. C. Săvereanu și Th. C. F. Robescu. Ne facem o plăcută da­torie anunțînd cititorilor că a­­cest bal va fi din cele mai re­ușite din anul acesta, judecind după lucrările executate și după străduințele comitetului organiza­tor. Artistul italian P. Ceneri a terminat cu lucrările pentru deco­rarea salei, care va fi o adevărată FOIȚA ZIARULUI „DIMINEAȚA“ Călăul din Magdeburg 73 Pe Eșafod Memoriile călăului din Plagdeb­urg — Mare roman popular de senzație CAP. XXIV Deasupra fundului negru Dar abia se stinseră ultime­le vorbe de pe buzele lui Rei­­del, cînd o zguduitură subită pe care o suferi trăsura aruncă pe cei doi îndrăgostiți, cari se ținea și îmbrățișați, într’un colț In același timp simțiră că trăsura se pusese în mișcare și că caii trăgeau­ cu o forță tur­bată. O minută cu tăcere în tră­­iră, în care era așa de întu­neric că Wilhelm numai cu mare sforțare putu zări fața drăgălașei fete,apoi călăul scoase un țipăt de groază.­­ D-zoale din cer, strigă el, ce înseamnă aceasta , îna­intăm mai încolo, și trăsura alunecă, de pare că roatele nu s’ar putea propti. „Flora, mult iubita mea, nu pot să’țî ascund îngrozitorul a­­devăr: plutim într’un pericol mare, îngrozitor, pe care nu pot să mi’l explic încă, pe care nu pot încă să’l înțeleg. „Flora, ultima noastră oră s’a apropiat poate. — Oh, presimțirea mea, stri­gă fata, am știut că ne-am re­găsit numai spre a muri împre­ună. — Nu, încă nu cred, zise a­­păsat călăul; vocea lui era însă nesigură și ezitînd ; nu pot încă s’o cred. „Trebuie să se fi întîmplat ceva care nu s’o fi prevăzut, altfel ar fi împiedecat-o prie­tenii mei. „Caii, e vădit, s’au speriat, dar ne vor părăsi oare de tot prietenii? Nu vor face ce le va fi posibil ^spre a ne scă­pa ! — Dar ce ar putea face ? șopti Flora de Bodenberg, ni­meni nu ar îndrăzni să intre în mlaștină,căci tn singur mî-am spus că ar fi adîncă. De astă dată călăul nu mai avea cum să dezmintă depli­nul adevăr. Un suspin adînc îi­eși din piept, apoi strigă: — Sărmana și draga mea iubită, nu mai pot să te mint, chiar dacă această minciună ar fi pentru tine un balsam alinător. Ne găsim in mlaștina francaviară care e o mlaștină colosală și are o întindere mai mare ca o milă, și e așa de a­­dîncă că oamenii susțin că ar fi fără fund. „Ha, observi cu­m trăsura se cufundă tot mai adînc? „Simți mirosul otrăvitor care pătrunde la noi prin spărturile trăsurei? „Da, Flora, primejdia e seri­oasă. „Dacă pînă în cinci minute nu vom fi salvați, sîntem pier­duți ; trebuia dar să fim pre­gătiți ca să dispărem împreună în eternitate. Flora nu p­lingea. Ea privea chiar, cu un zîm­­bet melancolic, spre iubitul ei. — Să mor, șopti ea, să mor într’adevăr ! „Ei, Wilhelm, niciodată nu mî-am închipuit moartea mea așa de frumoasă. „Cît de fericită mă simt că mă pot lipi de brațele tale, și că privirile ni se vor întîlni și mîinile ni se vor strînge cînd îngerul morțeî ne va lua ulti­ma respirație! — Dar afară— afară e viața ademenitoare și seducătoare, izbucni Reindel desperat, săr­mana mea iubită, nici nu știi cît de dulce e fericirea, nici nu bănuești cît de fericit te face iubirea, nu, nici nu bă­nuește. Flora își ascunse fața’i îm­purpurată la pieptul lui. — Și să dispărem fără a fi cunoscut cel puțin această fe­ricire fără sfîrșit, strigă Wil­helm Reindel, e un prost ace­la care alungă fericirea de lingă el, chiar dacă o capătă în ul­timele clipe ale vieței. „Flora, auzi tu fîșîitul pă­durei ? Sunt clopotele cari ne sună de nuntă. „Trăsura asta se schimbă în cameră nupțială. „Nu există pe pămînt nici un loc care să fie atît de rău în­cît să nu poată adăposti doi oameni cari se iubesc, și unde doi cari se iubesc să nu’șî poată găsi fericirea lor. „Flora, iubita mea,sărută-mă, ah, sărută-mă cu acele sărutări dulci pe care le dă mireasa iubitului ei în noaptea nuntei „Dă’mî gurița ta, unica și scumpa mea iubită, lasă-mă aX’s? onvV» cu­m­fiiri la „Astfel voiu uita amărăciu­nea morței și pieptul tău va respira mai liber și nu vei mai simți cînd veî muri. Flora îșî înclină capul. Reindel se aruncă asupra eî, o cuprinse în brațele’­ puter­nice și’șî încleștă gura de a er. O sărutare o făcu pe ferme­cătoarea ființă să se cutremu­re. Niciodată încă nu dăduse Wilhelm Reindel iubitei lui o asemenea sărutare. Acum, în preajma morței, el o făcu. Dar cu blindețe îl îm­pinse Flora îndărăt. — Cruță-mă, șopti ea, și nu mă săruta astfel: Wilhelm, te rog, te implor, nu mă săruta cu atita violență, cu atîta pa­timă. „Știi, n’așî putea să’țî rezist, ași trebui să’țî jertfesc totul — totul ce ceri de la mine. „Dar oare vrei ca să mă cu­fund dezonorată în mormîntul meu ? Mî-am păzit inocența ca o moaștă sfîntă, și cea mai mare fericire a mea era gîndul ca, atunci cînd va fi sunat o­­dată ora care dă, dreptul la cea mai înaltă fericire, să­ țî pot da, dragul meu Wilhelm, totul ce pot da. — Dar această oră a venit, izbucni Reindel desperat, în ora morții oamenii trebuie să guste tot ce li se oferă ade­menitor și seducător. In clipa aceea nu mai există nici o ra­țiune, nici o șovăire. „Flora, încă așa o sărutare, încă una— și apoi — apoi moartea. El voi să tragă iarăși pe Flora în brațele sale, dar ea se furișă în cel mai depărtat­­colț al trăsurei. — Dacă mă iubești cu ade­vărat, Wilhelm,—strigă ea cu o voce imploratoare, dar care totuși suna aproape poruncitor, autoritar, cu o voce care nu putea izvorî decît numai de pe buzele unei fecioare care se a­­pără desperată ca să nu piardă cel mai scump lucru ce pose­dă,— dacă m’am iubit vreodată cinstit, Wilhelm,­­cruță-mă, la­să mă să mor ca logodnica ta, nu ca soția ta, învins, își plecă frumosul și blondul tînăr capul pe piept. Lacrimi se iviră in ochii săi, brăzdîndu’i m>oi obrajii. — Iartă-mă, Flora mea, stri­gă el suspinînd, iartă-mă că am îndrăznit să te doresc așa de fierbinte și cu atîta pasi­une. „Da, ai dreptate, nepătată cum ai trăit, tot așa trebuie să și morî; ora unirea noastre să nu fie turburată prin nimic necurat. „Intoarce-te iarăși la pieptul meu, Flora, n’am cu nimic te te­me de mine ; eu,Wilhelm Rein­­del, îțî jur­că vei muri fecioa­ră. — Iți mulțumesc, strigă*Flo­­ra culcindu-se iarăși cu încre­dere la pieptul lui, și, lăsîndu’l s’o cuprindă în brațe, apoî îșî lipi obrazul el de al lui, iar la­crimile le curseră împreună. Auziră țipetele de moarta scoase de cap— și Flora se’n­­fioră toată. — Sărmanele animale, izbuc­ni Reindel, s’au sfîrșit. Ah, sînt aproape de invidiat, de­oarece au scăpat, pe cînd pe noi ne mai așteaptă minute grozave­ (Va urma)

Next