Dimineaţa, martie 1905 (Anul 2, nr. 387-417)

1905-03-18 / nr. 404

TEünT BAU IN STRĂINĂTATE ÎNDOIT Combinate (Adevĕrul și Dimineața) t­n an ... w 82­­­3 luni .... 8. 6 luni . . . „ 16 I 1 luni .... 3. IN STRAINATATE ÎNDOIT 5 Bani fia toată țara PUBLICITATEA tn­­ia pe corp 7 pagina IlI-a bani 15 » w » n » IV-a­n 03 PUBLICITATEA UNITA „In­ aceeași zi ]a ambele ziare ^ Linia pe corp 7 pagina III-a buni 20­0 • ti­i n a IV-a „ lft Inserții și reclame linia lor 2­­ Editura Society­ei anonime pe acțiuni Capital sp­ital 600.000 lei MNI Telefon No. 260. Apare zilnic la ora 4 dimineața ca ultimel­e știri ale n­o­p­ț­e­i SS in rotirile ziarului str. Sărindar 11 DIRECTOR W~fi CONST. MILLF A­IS 0 .­ A »I­E­N­T­E Simple (Dimineața) Bn an ....... . . . lei 18. * h» ......................................................... 9­ 3. . . . . .......................- 4.50 1 lună ....................................................» Vineri 18 Martie 1905 Războiul ru­so-japonez Generalul Linievici care înlocuiește pe generalul Kuropatkin în comanda generală a armatei ruse din Manciuria sporire a artileriei m­asine încă de cînd s’a făcut co­manda nouilor tunuri, cercurile competente au pus la cale spo­rirea artileriei noastre în raport cu cerințele tacticei moderne și cu organizarea actuală a oștirei romine. Este probabil că prin noul budget, se vor prevede su­mele trebuincioase pentru ca sporul să se facă chiar în cursul anului acesta. Situația artileriei noastre e cunoscută. Grație crizei prin care a trecut statul român și grație, poate, neglijenței celor însărcinați să îngrijească de in­teresele armatei, artileria romina se găsea de mai mulți ani într’o stare de vădită inferioritate atît din punctul de vedere al cali­­tăței materialului, cit și din punctul de vedere al cantităței. Ne amintim că pe vremea conflictului romîno-bulgar, în anul 1900 cea mai de capete­de îngrijorare a guvernului ro­mân era aceea că ne lipsea­u o bună artilerie, ceva mai mult e­­ram chiar inferiori bulgarilor cari posedau­ cîteva baterii de tunuri cu tragere repede. Atunci generalul Lahovari, ministrul de războiu de pe vremuri, a comandat de urgență, la uzina Krupp cîteva obuziere. Tunurile artileriei române — vorbim de tunurile actuale—au fost furnizate de la Krupp în anii cari au urmat imediat după războiu, deci ele au­ vîrsta de cel puțin un sfert de veac. Or, într-o epocă în care invențiu­­nile se succed cu atîta repezi­­ciu­ne și reformele se produc în fiecare an, negreșit că artileria noastră este una dintre cele mai vechi și insuficiente. In actualul războiu ruso-ja­­ponez, s’a văzut însă, ce mare i­­mportanță joacă artileria. Por­­­­tul Arthur a căzut grație arti­­­­leriei. Deși rușii aveau o artile­­­­rie foarte puternică și cu toate , că dînșii s’au slujit, în apărare,­­ și de marile tunuri debarcate de , pe vasele de räzboiu, totuși au­­ rămas în inferioritate cînd japo­nezii au adus din Japonia tu­nuri de 32 centimetri cari am­ni­­sau proectile înalte cu­ un om.­­ După ce aceste tunuri uriașe i" au fulgerat cîteva zile, cetatea în BU s’a mai putut menține.­­ Și în toate celelalte bătălii și­­ fu ultima bătălie de la Mukden t­tei artileria a decis victoria. ” Criticii militari spun că, ja­ponezii pe lîngă alte motive fa­vorabile lor, au biruit din cauză că au avut mai multe tunuri de­cât rușii și fiindcă tunurile lor erau mai bune. Iată ce a spus experiența practică. De această experiență trebue să ne folosim și noi. Nu știm ce va aduce ziua de mîine și cu cine vom avea să ne măsurăm pe cîmpul de răz­­boiu, dar să profităm de supe­rioritatea numerică pe car­e o avem față de unii vecini și să profităm de superioara noastră organizare militară și să mai profităm de tradițiile excelente ale artileriștilor noștri spre a ne menține reputațiunea și a ne spori puterile. Să avem o artilerie cît mai numeroasă și de cea mai bună calitate, dacă voim să fim o pu­tere militară respectată și cău­tată. Viața în Macedonia Monastir, 15 Martie O nouă infamie Trei briganzi turci voind să pă­trundă în orașul Norod (arondis­­mentul Florina) locuitorii orașului îl respinseră. In luptă a fost omo­ri­t f faimosul Haireddin, autori mai mult de treizaci de asasinate comise contra creștinilor, anul tre­cut.Cum acest fapt e cunoscut de toată lumea, guvernul a profitat de acoasta, pentru a atribui moartea banditului, răzbunărei creștinilor. Cadavrul a fost ridicat și nume­roase detașamente de trupe au fost trimise în orașele creștine vecine, unde au comis atrocități înspăimân­tătoare, bătînd oamenii, violentînd femeile, dărîmînd casele. La urmă soldații au luat 39 de prizonieri : 10 din Nered, 12 din Crapeditiia, 8 din Laghen, 7 din Gorno-Zvorori și 2 din Dolno-Kotori. Cu toate că nu exista nici cel mai mic indiciu­ de culpabilitate contra acestor ne­norociți, totuși ei sînt ținuți în a­­rest. Un an în închisoare pe nedrept La 19 Aprilie 1904, la Gostivar, oraș din viiactul Uskub, comitetul urc a însărcinat pe un copil anu­me Stok­o de a depune trei car­tușe lîngă zidul cazărmei locale. Cum faptul s-a întîmplat în ziua mare, copilul a fost imediat ares­tat. Interogat de formă, el a urmat instrucțiunile care i s-au dat și a declarat că cartușele i-au fost date de un creștin Troi­o Iacovceff, un bătrîn de șaizeci de ani, stimat de toată lumea. Bătrînul, cu toate pro­testările sale, a fost imediat arestat și fiindcă această arestare nu era de ajuns, tot sub indicațiile lui Stoica, au mai fost arestați încă zece creștini. Cartușele, în treacăt fie zis, n'ar fi putut provoca nici o pagubă, fiindcă nu conțineau dinamită, ci pulbere. Perche­zițiunile făcute de poliție la domiciliul celor unsprezece ares­tați, n’au dat nici un rezultat , și în timpul acesta nenorociții au­ fost oribil torturați. Intre altele au fost legați de picioare, astfel că atîr­­nau cu capul în jos. La 29 Aprilie femeea lui Dima Gasthoff, unul dintre acești nenorociți, s’a dus la Totovo unde deținuții au fost tran­sferați. Bărbatul sau o fugă plin­­gînd să se ducă la Uskub, pentru a face cunoscut consulilor străini că el și ceilalți prizonieri sînt bă­tuți pe nedrept de nouă ori pe zi. Consulii au cerut o anchetă, dar autoritățile otomane au refuzat­­. In fine tribunalul extraordinar condamnă pe acești 11 creștini ne­vinovați, la 15 ani munci silnică. Mai zilele trecute, în urma inter­venției consulilor, vine ordin din Constantinopol ca acest proces sa fie revizuit. Condamnații revin in apel înain­tea aceluiași tribunal, compus din aceiași judecători și de data asta sunt achitați. Ei au stat deci, un an de zile în închisoare pe nedrept. Funcționar model Noul subprefect din Kedian, se distinge printre ceilalți funcționari, ba chiar îi întrece pr­n dragostea sa pentru arbitrarii­ și bani. Noul subprefect n­u inventat me­toda fructuoasă a perchezițiunilor și a amenințărilor cu închisoarea, dar o aplică cu o rigoare parti­culară. D. subprefect e vînător. Dar în partidele sale de­­ vînătoare, el nu vînează decit oameni. II vezi intrînd in case și eșind încărcat cu ouă, unt, zmîntînă etc. D. subprefect are și amici. Pe unul din eî l'a făcut perceptor, și locuitorii sînt nevoiți să plătească de două și doi trei ori, același im­pozit. Pe doi institutori î-a închis fără nici o judecată. Numeroase plîngeri s’au adresat lui Hilmi-pașa, dar nimeni nu se așteaptă la vreo satisfacție. Violențele soldaților O deputațiune a orașului Chre­­guntzi, din districtul Kukuche, a sosit la Salonic pentru a se plînge înaintea vasiului și înaintea agen­ților civili, contra violențelor sol­daților din acea garnizoană. Preotul orașului, care e în capul deputațiunei, povestește între altele, că pe cînd citea liturghia, vreo zece soldați au intrat în biserică și au început să lovească în public și să spargă lucrurile sfinte. Preotul s’a adresat și lui Hilmi-pașa. Biserica este acum închisă în așteptare ca afacerea să fie in­struită. Banda din Perovo O bandă de 11 insurgenți a fost surprinsă aproape de orașul Pezovo, arondismentul Cumanova. Trupele au fost ajutate în luptă de către bașibuzucii orașului vecin, și de banda comitetului musulman, comandată de Selim-Ciauche. După ce toți insurgenții au fost omorîți, cadavrele lor au fost oribil muti­late. Două cranii au fost, desfăcute, arech­ile și nasurile celor mai multe cadavre au fost tăiate, etc. Apoi trupele s'au dus in orașul vecin dutlibeg și au om­orit pe mai mulți ocuitori printre care și pe un bă­­ttîn de șaî­zeci de ani, două per­­­­soane din Marghiol­a și pe un in­stitutor din Cutlibeg. .......................................... Mar Dușmanii bolnavilor ii O vizită la redacție—îngrijirea din spitale.—Servitoarele­ in­­grijitoare.—Ce spun bolnavii săraci ?—Plaga bacșișilor. Articolul nostru trecut și-a făcut efectul—după cum de altfel nu ne Îndoiam. O persoană, făcînd parte din conducerea Eforiei spitalelor civile, ne-a vizitat la redacție, ce­­rindu-ne lămuriri mai detailate și uegîndu-ne să-î comunicăm numele celor cari fac comerț cu bilete de recomandație pentru intrare în spi­rale.Acest lucru nu­­ am­ putut face, deoarece n’am voit să fim denun­țători. Noi am indicat răul, răm­î­­ne ca cel în drept să facă o an­­chetă. — O asemenea anchetă a și fost începută—ne spune vizitatorul nos­tru. Cunoaștem un caz cînd pen­tru bilete de recomandație li s au luat ultimii gologani la doi neno­rociți țărani. Am reclamat poliției, și vom căuta să stîrpim fără de milă pe toți traficanții de prin spi­tale. Ne faceți un serviem cu arti­colele d-voastre și fiți siguri, că vom ține s­eamă de toate observa­țiile juste, ce se vor face.“ îngrijirea din spitale Totuși, oricîte observații am face, ținem să declarăm că intenția noas­tră nu e de a descuraja lumea, în­­demnind-o să fugă din spitale. Dim­potrivă. De multe ori, — mai totdeauna chiar, s’ar putea spune—îngrijirea de la spital e mai bună ca cea de acasă. Nu mai vorbesc de operațiil Ce se făcuse bătrînul Vernoui­­llet ?—In căutarea de plante și flori rare. — Bătrînul Ver­­nouillet ca Om. — Ce’l Inte­resa mai mult: pietrele și stelele. — In valea minunată. Culegerea plantelor.—In fața pădurei. Ce se făcus0 bătrînul Vernouillet ? Servise oare, după cum eram in drept să presupunem, drept hrană vreunui leu înflămînzit sau fusese înghițit de vreo prăpastie ? Am văzut acu cîteva capitole cu cită grabă ajutase la descărcarea bidoanelor de alcool dar energia această frumoasă fusese de scurtă durată. Orice ocupațiune care nu se lega direct de știință, i se părea neîn­semnată, apr­oape ridicolă, nedemnă de a ocupa spiritul sau mîinile sale. El lăsase deci pe tovărășii săi să termine treaba aceea și se­ pu­­­sese la privit­oalea cu minunatele ei plante și erburi. — Ah, trebue să explorez puțin ținutul ăsta, zise el, sunt sigur că am să găsesc plante și erburi rare. Am arătat deja că bătrînul sa­vant era un om foarte distrat, dar­era un lucru pe care nu’l uita nici­odată : cutia pentru colecționat­er­­buri și plante. Dar cum d. Vernouillet era un botanist cam mediocru, însă un geolog de primul ordin, el culegea mai mult petri­cele și bucăți de stîncă decit plante și erburi. Bătrînul nu se ocupa de altceva decit de știință. Acasă la Paris el avea un adevărat muzeu mineralo­gic, și lăsa toată conducerea me­najului pe seama Pelagiei, bătrîna lui servitoare. Stolele și mineralele absorbeau întreaga lui viață. In fond el nu era un ambițios sau un om care să cante gloria. Era un simplu savant, modest și bun, iubind știința numai pentru dînsa, pentru că găsea intr’însa sa­­tisfacțiuni și plăceri. Unii se pasionează pentru cai, alții pentru automobile, tablouri și așa mai încolo, chirurgicale. Nici în cea mai luxoasă și confortabilă casă nu se poate face o operație în mod mai avan­­tagios ca în sala de operație siste­matic și igienic aranjată a unui spital, și unde chirurgul are la în­­dem­înă tot ce-i trebue. In spitale, în afară de faptul că bolnavii sunt văzuți zilnic, in fiecare dimineață, de medicul primar,—„ă­ mare“, cum îi zic bolnavii­—apoi pe a patra după prînz se faco con­­tra-vizită de către medicul secun­dar. Medicul primar e de obieciv profesor universitar și o celebri­tate în lumea științifică. Iar medicul secundar, ales acolo printr’un greu­ și sever concurs dintr’o serie de medici excelent pregătiți, prezintă de asemeni serioase garanții. Internii și externii spitalelor se aleg, de a­­semeni prin concurs, dintre cei mai buni studenți ai facultății noastre de medicină. Vrea să zică acel ce intră în spital, are toată șansa de a fi cît mai bine îngrijit, afară de cazuri excepționale. Și tocmai aceste ca­­zuri excepționale fac subiectul a­­cestor articole. Am dori, ca instituțiile noastre spitalicești, cu care țara se poate mândri, să fie fără prihană, sau să li se poată imputa cît mai puțin. Și acum să continuăm cu destăi­nuirile noastre. Printre dușmanii bolnavilor din spitalele noastre avem să punem în primul rînd pe îngrijitoare. Aceste femei, cari n’au­ nici o pregătire pentru delicata și plina de răspundere slujbă ce li se în­credințează, sunt recrutate de obi­­ceiü dintre servitoarele, cari nu vor să intre la stăpin, sau care pentru diferite motive nu sunt primite de stăpînî. Am căutat să fac o anchetă prin spitale cu privire la modul­ cum tra­tează aceste îngrijitoare pe bolnavi. Ca să nu atrag atenția bolnavilor, am vizitat diferitele spitale in zilele de Joi și Duminică, după prînz, cînd i se permite oricui vizitarea bolnavilor. Am căutat să mă apropii­ de acei bolnăvi pu care nu-l vedeam înconju­rați de rude cari păreau săraci și fără contact cu lumea exterioară. — Dacă îngrijesc de bolnavi?— mi se spun­­a.—Da do acel, ale că­ror rude dau bacșișuri... Cine nu dă bacșiș e lăsat in plata Domnu­lui...De obicei,­ aceste ,servitoare ’sunt inculte, rele, și deparece de avea atenție și dragoste pentru bolnavi, sunt din potrivă pornite impotriva lor. Pentru a sa menține, în slujbă se pun bine cu supraveghetoarea, ii fac diferite servicii personale, ii spală rufele, iar încolo puțin le pasă de doctor. Supraveghetoarea e ca un fel de sergent-major în ar­­mată. Ofițerii, ca și doctorii, stau cîteva ceasuri la regiment și apoi pleacă. In realitate însă sergentul­­major e stăpinul companiei, el tac și spînzură, de el tremură soldații. O servitoare­ îngrijitoare poate fi deci ori­cît de neglijentă, ea va fi menținută în slujbă cit timp va ști să se facă agreată de supraveghe­toare, care e adevărata stăpină în­ 76 D. Vernouillet nu avea dragoste decît pentru stole și pietre.­­ Bătrînul luase cu dineul în voia­jul cu balonul trei costume—re­dingotă, citeva pălării și o mulțime de cravate. In ziua cînd se dusese în vale să culeagă plante, el era îmbrăcat in negru, în rouiy gută, cu cravata albă și cu­ o pălărie panama. Ce e dreptul, un costum cam bizar pentru deșer­tul și munții africani. Abia făcuse o sută de pași că zări prin erburi o splendidă pe­­reche de păsări africane. Ei voi să împuște una, dar neavînd armă cu dinsul, se reîntoarse și-șî luă pușca. Valea în care intrase­ bătrînul era înconjurată din amîndouă păr­­țile de un frunziș verde, și cu toată strălucirea soarelui, acolo domnea o răcoare delicioasă. Era un fel de pază gigantică din care eșea un miros pătrunzător de frunze și flori și unde zefirul adia în mod imperceptibil. D. Vernouillet observa în mod atent fiece­ plantă și fiece iarbă. Bătrânul savant își pusese ochelarii și cum zărea vreo specie intere­santă se apropia, o examina și fă­cea cu glas, tare oarecari reflexii. — O, ou­, foarte curioasă planta asta, am să iau cîteva specimene. El deschidea atunci cutia cu plante și viza planta sau foaia după ce îl însemna întîiii numele. Din cînd în cind se zărea cite un porc sau un grup de arbuști. Bătrînul voia să ducă cite un exemplar din fiece floare, din fiece plantă. In modul acesta el se cu­funda din co­rn ca in vale, m­ergînd repede, dar voios. ..Tot mergînd,­­el dote peste o mică pădure, așezată la vreo patru kilometri de locul unde se coborî­­seră aeronauții. Fără a se întreba măcar dacă în pădure nu se află acum fiara săl­batici», el se îndreptă într’acolo. In momentul însă de a intra în pădure, el dădu peste o plantă nouă, un fi­r de cactus, și, voind să zmul­­gă fructul, un spin ascuțit îl intr­a bine în deget. (Va urma) . Dar vorm continua, căci in carne­tul nostru ,­unt trecute lucruri tip necrezut. ■ ■ * Din culisele înaltei diplomații Incidentul de la Hull. — Regele Christian al Danemarcei. — Intervecțiunea împărătesei­­mame a Rusiei și a reginei Alexandra a Angliei.­Condi­­țiunea sub oara s'a primit in­tervenția s î­i apară­tesei mame. Un ziar englezesc susține că e în măsură de a da șt­ii exacta despre cele petrecute în culise, cu prilejul incidentului de la Hull. Ziarul afir­mă că are știri din sursa cea mai pozitivă. Ziarul susține că războiul între Rusia și Anglia era inevitabil și că daca totuși o­sti­itățile n’au izbucnit, aceasta se datorează intervențiunei energice a regelui Danemarcei și a celor două fiice ale sale : regina Alexandra a Angliei și împărăteasa­­mamă a Itasiei. Regina Rlthundra, spune ziarul, a reușit prin influ­nța ei să decidă pe bărbații o­­stat ai Angliei să nu­ declare războiul, pe cînd împără­­teasa-mamă­­ s’a izbit de greutăți extraordinare La început?“ nimeni nu vroia s’o asculte. Dar după ce ea stărui din nou pe­­ lingă țarul, fiul ei, și pe lingă consilierii lui, aceștia cedară, dar cu condiția ca împărăteasa să nu mai încerce niciodată a se a­­mesteca cu afaceri politice. Bătrînul rege Christian al Dane­marcei fu așa de atins de eventuala izbucnire a războiului, incît spuse anturaj­ului său că războiul acesta va însemna moartea lui. Aceasta fu numai de eite telegrafiat celor două fiice ale sale : împărăteasa-mamă a Rusiei și reginei.­ Alexandra, care începură numaidecât să lupte pen­tru a menține pacea așa de scumpă tatălui lor. Sute de telegrame au fost schim­bate în acele i­ le intre cele două surori, la Londra și Petersburg Regina Ale­xan­dra chemă pe mi­nistrul de externe al Angliei, lord Landsdown­p, și l conjură să facă tot ce-i stă în putință pentru a e­­vita războiul. Regina ar fi acea lra, cea dintâi­, a atras atenția marchizului că incidentul de la Hull se­ poate regula prin tribunalul de la­­ Praga,­ Lord Lansdowne nu vroi la în­ceput să cedeze. El cerea ca Ru­sia să pedepsească în mod exem­plar pe amiralul Rojdestvensky, cei­a ce era echivalent cu războiul. Abia după multe rugăminți din partea reginei, lucrurile luară altă întorsătură.❖ Sarcina împărătesei-văduve a Ru­siei fu dimpotrivă, după cum am arătat, foarte, grea. Cauza acestui fapt trebue căutată in scăderea in­fluenței ei la Curtea rusească în ur­ma nașterei marelui duce moștenitor. Pînă atunci, ca mamă a împăratu­lui și a moștenitorului eventual la tron, ea fusese mult mai influentă ca soția țarului domnitor. Situația aceasta se schimbă, însă, din mo­­ d SO IA DE MII LEGHE IN­ AER II Peșierile din Ahaggar îngrijitoarele Mi. mentul cu tinăra țarină dădu naș­tere unui fiu. Impărăteasa-mamă se simți ex­trem de atinsă văzînd primirea rece ce-i făcuse fiul ei, țarul, și mai a­­les condițiunea de a nu se mai a­­mesteca niciodată în trebile poli­tice. De atunci ea s’a retras din directa intimitate a țarului și nu mai vrea să știe de nimic. Fericirea ei a fost însă că, gra­ție intervențiunei ei, a reușit să evite războiul cu Anglia. ASTAZI: 17 (30) Martie 1905 $IVA/WW>AWWWWWAWWSW.AAAWAV^­W/WWVVWWAVWW^AW1/WWWWWWWA­*WWWWMWAV CirlendAr. ORTODOX: Sf. Alexie „ CATOLIC: Quirinus Soarele răsare 6 ore 9 m., apune 6 ore 33 m. Timpul a început a se des­chide și a se încălzi binișor în mare parte a țărei, cu deose­bire în Muntenia. Peste noapte a fost puțin îngheț, numai în Moldova de sus și la munte, unde pe alocuri s’a observat și bruma. Cea mai ridicată temperatură de peste zi, plus 16 grade în mai multe ** țis.zf din­ Munteni*; cea jha. Coboiită de peste noapte 2 gr. la Dorohoi, Fălticeni și Eneăr. Barometrul staționar. La Rîmnicu-Sărat au­ trecut coconi. N’n. nimmt. nicSpvY î y r Înălțimea barometrului la 0 gr. 755.3 mm. Temperatura aerului b gr. Vîntul slab de la SW. Starea cerului: acoperit. __ Teatrul Nation^ Ronetti Roman ” ? rmpt senin Circul Sidoli . Reprezentație în fiecare seară . Teatrul Bide­ OPcUdOUlC nard: Reprezentațiile teatrului Eden. — Sala Dacia. Ba­luri mascate în fiecare Miercuri și Vineri. MEMENTO Autorități­ Toate autoritățile pu­blice sunt deschise. Judiciare: Toate instanțele jude­cătorești sunt deschise. Parlamentare: Camera și Senatul țin ședință publică. La Senat con­tinuarea discuției la mesagiu. Ateneu­: Expoziția societăței „Ti­nerimea artistică“ Casa Assam Expoziția pictorului Verona. Conferințe! La 8 și jum., seara, la Ateneu­, d. Take Policrat vorbește: In crsziunea națională m­hcedo-romînă Scrimă­: Asalt de ar­me, la 9 seara, la hotel du Boulevard, sub preșiden­­ția d-lui Ed. Ghica. Profesorale : Profesorii de curs secundar din Capitală se întrunesc la liceul Sf.­Sava spre, a discuta în chestiunea aprobărea cărților didac­tice.Baluri . La Teatrul lyric, balul „Uniunea studenților romîni“. — In sala Edison al doilea bal al Dracilor, fără metodă, elevele încep di­rect prin a învăța cum se prepară cu­tare fel de bucate, sau cutare fel de prăjitură, fără alte l­oțiuni pre­liminarii de precepte și principii elementare, cari sînt piatră funda­mentală a bucătăriei și adevărata bază a profesiunei culinare. Școală specială de bucătărie Dar chiar admițînd că școalele ar dispune de niște bune maestre, că cursurile se predau metodic și că bucătăriile ar fi înzestrate cu tot confortul și ustensilele necesare, to­tuși nu pot fi de mare folos ele­velor, deoarece în acele școli nu se pot face preparațiuni culinare multiple și variate, din cauză că nu au cui să le debiteze și cine să le consume, așa că elevele nu au ocaziune să facă destulă practică De aci se naște necesitatea unei școale speciale de bucătărie, care să dispună și de săli de mincare pen­tru ca să se poată consuma zilnic cît mai multe preparațiuni culinare, care ar înlesni cel mai bun mijloc de a face cu­ mai multă practică. Pentru a se putea alcătui o ase­menea școală de bucătărie,­ care să întrunească toate condițiunile ne­cesare arătate mai sus, și să coste­zu mai puțin decât cele existente, a-și face o propunere, care, creci cu­, că ar fi cea mai nimerită și care ar putea realiza, deodată, cele două scopuri urmărite : acela ur­mărit prin înființarea școaleilor de menaj de a da fetelor o instrucție culinară, cît mai bună procurîndu-le, mijloacele necesare de a putea in­văța cu­­m­l bine arta preparățiu­­nea bucatelor, și acela urmărit prin înființarea cantinei universitare, de a procura studenților o hrană bună, higienica și foarte eftină. O propunere rațională Propuner­ea mea este următoarea : Să se clădească un local special pentru cantina universitară, sau să se închirieze un local convenabil,­a cărui bucătărie să servească de Școală de bucătărie practică și isorotică“ pentru elevele din școa­­lele de menaj și cele de prin azi­luri, care să facă cu­rindul. Localul să fie astfel împărțit și amenajat incît bucătăria să nu aibe contact direct cu sălile de mîncare. Cantina să fie ținută în­ regio de către ministerul cultelor și să fii pusă sub direcțiunea unui bun spe­­cialist și bun organizator care si­ serveaucă in același timp elevelor și de profesor. Combinații folositoare Numai cu o astfel de combina­­țiune și cu modul acesta, s’ar pu­tea realiza dorința de a da fetelor o instrucție culinară serioasă, pen­tru că cantina universitară astfe organizată și condusă ar folosi e­­norm elevelor, deoarece, forțamente, ea va mai trebui să fie și bine ins­talată, bine întreținută și bine în­zestrată cu toate ustensilele nece­sare, cu bune maestre de bucătărie și cu tot confortul necesar unei a­semenea instituțiuni, așa că elevele vor avea la dispozițiune toate ele­mentele și mijloacele de a putea învăța fundamental, cel puțin, bu­cătăria de menaj. Eftinirea și îmbunătățirea bucatelor lor cîi privește pe studenți, prin faptul că cantina lor ar fi ținută in regia de minister, reorganizată și condusă în sensul arătat mai sus, și prin împr­jurarea ed bucătari cantinei ar servi de școală de bu­cătărie, nu vor putea fi decit mul­țumiți , pentru că cu modul acesta vor fi serviți cu alimente bine pre­parate, higienice și foarte eftine, iar speculațiunea va înceta. Prețurile, în cazul acesta, s’ar pu­tea fixa cam astfe­l una supă 15 bani, un fel de bucate 20 bani, o friptură 20 bani, total 55 bani o masă. Sau, 20 bani orice fel de mîncărî în cazul cînd s’ar servi de cartele, luînd după voință un fel sau două de mîncare. $ Din ciștigul ce ar rezulta,—dacă ar rezulta verî un cîștig — să se cumpere bonuri de la cantină și să se împartă la studenții cu desăvîr­­șire săraci. In orice caz cantina universitară să nu mai fie dată în antrepriză, ci ținută în regie, căci numai astfel vor mai înceta reclamațiunile și ne­mulțumirile ca și prin presă s’au manifestat. asta a fost părerea noastră chiar de a doua zi după bătălia de la Muk­den. Apoi nu trebue să uităm­­ă generalul Linievici, ori­cit do­bău divizionar ar fi, nu poate ține locul u Europatrm, căci­­ lipsesc cu totul aptitudinile cerute unui generalisim Dacă țarul nu a numit și nu trimte în Manciuria un alt comandant suprem, proba este evi­­denta, razboiul nu mai poate con­­tinua. 1 ?pun­e.ca generalul Linio- Tix î fi însărcinat să hărțuiascî tea a 300 nan F ° JaponezÎ hl toa a 300,000 oameni ce-î rămîn submina, încercarea ar fi zadar­si 1­0(?'001 ° sold­at,i nu vor putea f ținuți în frnii 5 pină la 6 sute , ?.Japonezi plini de elan, plini de­­ fl'nd^‘ și exertion,Ado bina mandațî. Comandamentul japonez a dovedit pina acum că este foarte prudent și foarte competent așa caf sub nici un cuvînt, nu vor cade* hi cursele ce ’i vor întinde rușii Deci, nu mai poate fi vorba de­­ noua tactică și de o nouă campania: •A1’. c \1.u’ '[Rică am admite că ru­­șii sar hotărî pentru războiul dr harțuiala, cine garante­­ză că jap». t l ■­mtn în Sil'­via și că voi depași mitele Maumuriel ? Adevâ­­r­u­­l este ca japonezii vor scoate pe ruși di­n­ Manciuria, îi vor decima, LT, ?''"80 CU desăvârșire ar­­mata si x va pune în nopatină pentru orce acțiune serioasă".­­ La P­etersburg situațiunea ești îndestul de bine cuuoscută. Ras­a mi TMai­i uite’ rupta și Ra, 1­a­’ , ?a­ incăpăținarea parti­­dului războinic—nu mai poate mo­­biliza trânita și întreține în Ex­­tremul­ Orient o altă armată colo. sala de aproape o jum­ătate militia leat A se citi in pagina 3-a te­­legramele privitoare la răz­­b­oiul ruso-japonez. con* Știri din străinătate Acum trei zile s’a deschis la Rouen congresul socialist francez, de sub șefia d-lui Jaurès. Acest congres are a se ocupa mai ales cu chestiunea realizării uniunei socia­liste.­ Henrik Ibsen și-a celebrat a 77-a aniversare a nașterei sale. Cu oca­zia aceasta, ilustrul dramaturg a primit numeroase flori, scrisori și telegrame din toate părțile lumei. Deși starea sănătății sale este sa­tisfăcătoare, el n’a putut să pri­mească numeroșii vizitatori cari au voit să-i prezinte personal oma­giile lor.­­» Căsătoria prințului moștenitor al Suediei cu prințesa de Connaught a fost preparată, după cum afirmă un ziar franțuzesc, de multă vreme de către rege­le Eduard al Angliei. Prin aceasta, regele a reușit să de­joace proectul împăratului Wilhelm II care vroia ca prințul să se că­­ătorească cu o prințesă germană, pentru ca Germania să-și întindă influența asupra Suedo-Norvegiei. * Celebrul profesor Conrad Wil­­helm Röntgen, descoperitorul raze­lor X, și-a­ celebrat zilele trecute a 60-a aniversare a nașterei sale. Cu prilejul acesta, universitatea din Würzburg a aranjat niște serbări splendide. Do­ar 30 Aprilie pînă la 3 Mai st. n. va avea apoi loc la Borlin congresul Röntgen, sub prezi­denția de onoare a savantului. * In Chicago, autoritățile școlare au fost nevoite să înființeze clase aparte pentru femeile in virilii di școala, așa ca fetele să nu vio în contact cu ele. O anchetă făcută a arătat că nu­mai în cartierul locuit de italieni sînte peste două­zeci de femei, cari n’au­ atins încă virsta de 14 ani adică Sînt obligate după lege a fre­­cventa școala.* Marea­ ducesă Elisabeta, soția lu­i Sergius, va vizita, după terminarea doliului, pe țar și pe sora ei, ța­rina, la St. Petersburg, după care se va reîntoarce la Moscova, unde se va stabili definitiv. * In luna Main, contele Golnchoiv­­sky, cancelarul Austro-Ungariei, va celebra aniversarea a zece ani de cînd o în fruntea ministerului d externe.* Corespondentul ziarului „Die Zeit“ al cărui interview cu marele duce Vladimir l’am publicat după telegramele ce ni s’au trimes, spu­­ne în introducerea interv­enului sau ca marele duce se bucură de o mare influență la Curte și că în chestiunile militare sau de guver­­nămînt nu se face nimic fără a se cere avizul­ său. Despre soția sa, marea ducesă Maria Pawlowna, ziaristul poves­tește un episod din tinerețea ei. O­­datîi, după vizita făcută unui re­­giment al gardei, întorcîndu-se pr yaelitul ei, aruncă în apă, în di­recția unde se aflau ofițerii care o însoțea și dealungul țărmului, un buchet cu flori. Ofițerii se arun­cară în apă pentru a prinde bu­chetul, cu care prilej unul din el își pierdu viața. Școalele d­e menaj și cantina universitară D. Petrony. Step, un specialist, care se ocupă de chestiunea școa­­lelor de menaj și a cantinei uni­versitare, propune un nou mod de a le organiza. Interesant este că d-sa vede cu drept cuvint po­sibilitatea unei legături între aceste două feluri de institute. Dar să­­ dăm chiar d-sale cuvîntul. Cantina actuală Cantina universitară așa după cum funcționează azi, și după cum este organizată, este foarte departe de a-șî fi atins menirea. Cauza prin­cipală este că e dată în antrepriză, adică dată speculațiunea, care nu poate avea alt scop decît ciștigul, după cum e și natural, căci nimeni nu voește să întreprinză vreo afa­cere comercială fără cîștig. Supri­mați cauza principală și puneți în fruntea acestei instituțiuni o per­soană specială capabilă și cu auto­­ritate, și veți obține rezultatele dorite. Organizarea școalelor de menaj Școalele de menaj, în ceea ce privește partea culinară, nu pot da și nu vor putea da niciodată rezul­tatele dorite, nici cel puțin rezul­tate satisfăcătoare, din cauză că nici una din ele nu posedă labo­­ratorii speciale și nu’s. înzestrate cu ustensilele și confortul absolut nece­sar unei bucătării de menaj. Apoi maestrele pentru a face practică cu elevele, fiind puțin plă­tite nu pot fi recrutate dintre acelea care ar poseda o oarecare școală de bucătărie și o practică mai serioasă. Mai mult, cursurile se predau Războiul mso-japonez Spre încheerea păcei Rușii nu mai mobilizează.­Tacti­­ca de hărțuire.­Semne de pace. Rusia nu mai poate lua ofen­siva. Telegramele de astăzi încep să lămurească situațiunea, ele spun că guvernul rusesc a renunțat la mo­bilizarea unei noui armate de 400.000 oameni, lăsînd ca generalul Linie­­vici să reziste cu cea. 250.000 oa­meni ce are astăzi, plus 50.000 câ­nd se vor trimite din Rusia. Telegramele mai spun că guver­nul rusesc a renunțat la ofensivă, deocamdată, hotărîndu-se pentru defensiva prelungită cu scopul vă­dit de a epuiza pe inamic și apoi, mai tîrziu, să ’i atace cu forțe mari și să ’l zdrobească. Asta însemnează cum că rușii merg, cu pași grăbiți, către încheerea păcei. Toate dovizile pledează pentru această soluție. Faptul că rușii au renunțat la mobilizarea celor 400.000 oameni dovedește că nu mai poate fi vorba de continuarea războiului; de altfel ~C~R­O­NI­c I vese~î7e~" Corni Jenică Alab­ă era, pe la trei după prîas zăresc eșind de la Capșa pe conu Je­nică, prefectul unui județ din Mol­dova.­ Conu Jenică e un bărbat foarte gentil și amabil, spiritual, de un si»­nt caustic și corosiv, un om întâi gent, care cunoaște foarte bine lumea și oamenii. Era de nerecunoscut. Galben,­­ gulerul paltonului ridicat, de­și vre­mea era călduță, cu o pereche de o­­ch­elari în locul monoclului pe care-l poartă de obiceiű, conu Jenică avea aerul unui om care a păcătuit, can a comis cel puțin un delict dacă nu o crima, și care vrea să se furișesc din ochii lumei. O luă pe furiș, prin strada Edgard Quinet, îndreptîndu-«« spre hotelul unde descinsese. “ Ea fună ziua, coane Jenică. Aș!, nici un răspuns. Iubește page și se face că nu mă vede. — Bună ziua, coane Jenică. — A, tu ești. Mefistofel. Bună ziuă. II string cu efuziune mîna, cu atât m­aî mult cu cît n’aveam să-i cer nimic, nicî măcar o slujbă... Nu-mî vorbi nimic. Fă-te că nu ma cunoști și urmează-mă, îmi șop­­tește co nu Jenică. Bir! încep să mă îngrozească a*­un­e aceastea misterioase. N­ urme» la douăzeci de pași. La botel nu cunoștea nimeni pe .d. prefect Popescu“. Dar îl văzusem cu ochii mei intrînd în acel hote­­l încep sa-1 cheseria , un domn potrivit, gras, cu barbișon, poartă ochelari... Aaa, domnu prefect Ionescu ! La numărul 3­1 „Ionescu“ ? Curios. In sfârșit. Urc seara și bat la No 3. Tăcere. Aud numai cheia învîr­­tindu-se în broasca ușei­. Bat din nod la cere. Bat pentru­ a treia oară.­­ Dar deschide, pentru mimnii lui Dumnezeu­, coane Jenică. Sin­­eu, Mefisto... Ușa se deschide încet, cu precari­­țiune. Conu Jenică scoate capul; br nu, nu mai era obrazul pe care-l cu­noșteam așa de bine. O barbă mare lungă, îl încadrează. — Intră! Intru. Ușa e încuiată din nou. Conu Jenică sună și poruncește două ca­­iete. Apoi se pornește pe un vis straș­nic, văzînd mutra mea curioasă și neliniștită. — Da ce’l deghizamentul ăst* coane Jenică ? Conu Jenică îșî schimbă brusc ati­tudinea. O nuanță de amărăciune îi acoperă fața. — Ce să fiel­umi vino să-mi iau lumea în cap, îmi răspunde amării conu Jenică, îmi vine să-mi iau lu­­mea in cap, să las totul baltă, și casă și familie și tot. M-a oft­cat prefec­tura asta. Acasă, nu pot să dorm ! mi-ar trebui cel puțin zece mii de slujbe pentru alegătorii din județ și pentru nevestele, fetele, copiii, gi­­­nerii, soacrele și servitorii lor. Cînd vin la București, scena se repetă; la hotel, dimineața, cînd mă scol, vin treizeci sau patruzeci de „vizite“. La restaurant, același lucru. Pe stradă e imposibil să trec. La teatru e o in­­ghesu­ială strașnică și casierul vinde o sută de bilete mai mult în seara cînd livreau­ să văd și eu o piesă. „De aia mă deghizez și eu,­ îmi schimb hotelul și restaurantul în fie­­care zi, îmi schimb numele ! De a lună mă rog să-mi primească demi­­sia și mi se­ cere să rămîn „în inte­resul partidului...“ Auzi dumnea­ta. Și eu cunosc cel puțin o mie de oameni cari ar vroi să fie prefecți! Bietul comu Jenică ! __Mefistofei Știri despre războiu Generalul Liutowici Comunică, cu data de 14 Martie, ca patrulele ru­­sești s’au apropiat de orașul Isehan­­tie­ fu. Un voluntar, care a pătruns în oraș, a raport­at că localitatea e ocupată de două batalioane de in­­­­fanterie și de două essadroane de cavalerie japoneze. In fața frontului armate­i ruse s’a

Next