Dimineaţa, martie 1905 (Anul 2, nr. 387-417)
1905-03-18 / nr. 404
TEünT BAU IN STRĂINĂTATE ÎNDOIT Combinate (Adevĕrul și Dimineața) tn an ... w 823 luni .... 8. 6 luni . . . „ 16 I 1 luni .... 3. IN STRAINATATE ÎNDOIT 5 Bani fia toată țara PUBLICITATEA tnia pe corp 7 pagina IlI-a bani 15 » w » n » IV-an 03 PUBLICITATEA UNITA „In aceeași zi ]a ambele ziare ^ Linia pe corp 7 pagina III-a buni 200 • tii n a IV-a „ lft Inserții și reclame linia lor 2 Editura Societyei anonime pe acțiuni Capital spital 600.000 lei MNI Telefon No. 260. Apare zilnic la ora 4 dimineața ca ultimele știri ale nopței SS in rotirile ziarului str. Sărindar 11 DIRECTOR W~fi CONST. MILLF AIS 0 . A »IENTE Simple (Dimineața) Bn an ....... . . . lei 18. * h» ......................................................... 9 3. . . . . .......................- 4.50 1 lună ....................................................» Vineri 18 Martie 1905 Războiul ruso-japonez Generalul Linievici care înlocuiește pe generalul Kuropatkin în comanda generală a armatei ruse din Manciuria sporire a artileriei masine încă de cînd s’a făcut comanda nouilor tunuri, cercurile competente au pus la cale sporirea artileriei noastre în raport cu cerințele tacticei moderne și cu organizarea actuală a oștirei romine. Este probabil că prin noul budget, se vor prevede sumele trebuincioase pentru ca sporul să se facă chiar în cursul anului acesta. Situația artileriei noastre e cunoscută. Grație crizei prin care a trecut statul român și grație, poate, neglijenței celor însărcinați să îngrijească de interesele armatei, artileria romina se găsea de mai mulți ani într’o stare de vădită inferioritate atît din punctul de vedere al calităței materialului, cit și din punctul de vedere al cantităței. Ne amintim că pe vremea conflictului romîno-bulgar, în anul 1900 cea mai de capetede îngrijorare a guvernului român era aceea că ne lipseau o bună artilerie, ceva mai mult eram chiar inferiori bulgarilor cari posedau cîteva baterii de tunuri cu tragere repede. Atunci generalul Lahovari, ministrul de războiu de pe vremuri, a comandat de urgență, la uzina Krupp cîteva obuziere. Tunurile artileriei române — vorbim de tunurile actuale—au fost furnizate de la Krupp în anii cari au urmat imediat după războiu, deci ele au vîrsta de cel puțin un sfert de veac. Or, într-o epocă în care invențiunile se succed cu atîta repeziciune și reformele se produc în fiecare an, negreșit că artileria noastră este una dintre cele mai vechi și insuficiente. In actualul războiu ruso-japonez, s’a văzut însă, ce mare importanță joacă artileria. Portul Arthur a căzut grație artileriei. Deși rușii aveau o artilerie foarte puternică și cu toate , că dînșii s’au slujit, în apărare, și de marile tunuri debarcate de , pe vasele de räzboiu, totuși au rămas în inferioritate cînd japonezii au adus din Japonia tunuri de 32 centimetri cari amnisau proectile înalte cu un om. După ce aceste tunuri uriașe i" au fulgerat cîteva zile, cetatea în BU s’a mai putut menține. Și în toate celelalte bătălii și fu ultima bătălie de la Mukden ttei artileria a decis victoria. ” Criticii militari spun că, japonezii pe lîngă alte motive favorabile lor, au biruit din cauză că au avut mai multe tunuri decât rușii și fiindcă tunurile lor erau mai bune. Iată ce a spus experiența practică. De această experiență trebue să ne folosim și noi. Nu știm ce va aduce ziua de mîine și cu cine vom avea să ne măsurăm pe cîmpul de războiu, dar să profităm de superioritatea numerică pe care o avem față de unii vecini și să profităm de superioara noastră organizare militară și să mai profităm de tradițiile excelente ale artileriștilor noștri spre a ne menține reputațiunea și a ne spori puterile. Să avem o artilerie cît mai numeroasă și de cea mai bună calitate, dacă voim să fim o putere militară respectată și căutată. Viața în Macedonia Monastir, 15 Martie O nouă infamie Trei briganzi turci voind să pătrundă în orașul Norod (arondismentul Florina) locuitorii orașului îl respinseră. In luptă a fost omorit f faimosul Haireddin, autori mai mult de treizaci de asasinate comise contra creștinilor, anul trecut.Cum acest fapt e cunoscut de toată lumea, guvernul a profitat de acoasta, pentru a atribui moartea banditului, răzbunărei creștinilor. Cadavrul a fost ridicat și numeroase detașamente de trupe au fost trimise în orașele creștine vecine, unde au comis atrocități înspăimântătoare, bătînd oamenii, violentînd femeile, dărîmînd casele. La urmă soldații au luat 39 de prizonieri : 10 din Nered, 12 din Crapeditiia, 8 din Laghen, 7 din Gorno-Zvorori și 2 din Dolno-Kotori. Cu toate că nu exista nici cel mai mic indiciu de culpabilitate contra acestor nenorociți, totuși ei sînt ținuți în arest. Un an în închisoare pe nedrept La 19 Aprilie 1904, la Gostivar, oraș din viiactul Uskub, comitetul urc a însărcinat pe un copil anume Stoko de a depune trei cartușe lîngă zidul cazărmei locale. Cum faptul s-a întîmplat în ziua mare, copilul a fost imediat arestat. Interogat de formă, el a urmat instrucțiunile care i s-au dat și a declarat că cartușele i-au fost date de un creștin Troio Iacovceff, un bătrîn de șaizeci de ani, stimat de toată lumea. Bătrînul, cu toate protestările sale, a fost imediat arestat și fiindcă această arestare nu era de ajuns, tot sub indicațiile lui Stoica, au mai fost arestați încă zece creștini. Cartușele, în treacăt fie zis, n'ar fi putut provoca nici o pagubă, fiindcă nu conțineau dinamită, ci pulbere. Perchezițiunile făcute de poliție la domiciliul celor unsprezece arestați, n’au dat nici un rezultat , și în timpul acesta nenorociții au fost oribil torturați. Intre altele au fost legați de picioare, astfel că atîrnau cu capul în jos. La 29 Aprilie femeea lui Dima Gasthoff, unul dintre acești nenorociți, s’a dus la Totovo unde deținuții au fost transferați. Bărbatul sau o fugă plingînd să se ducă la Uskub, pentru a face cunoscut consulilor străini că el și ceilalți prizonieri sînt bătuți pe nedrept de nouă ori pe zi. Consulii au cerut o anchetă, dar autoritățile otomane au refuzat. In fine tribunalul extraordinar condamnă pe acești 11 creștini nevinovați, la 15 ani munci silnică. Mai zilele trecute, în urma intervenției consulilor, vine ordin din Constantinopol ca acest proces sa fie revizuit. Condamnații revin in apel înaintea aceluiași tribunal, compus din aceiași judecători și de data asta sunt achitați. Ei au stat deci, un an de zile în închisoare pe nedrept. Funcționar model Noul subprefect din Kedian, se distinge printre ceilalți funcționari, ba chiar îi întrece prn dragostea sa pentru arbitrarii și bani. Noul subprefect nu inventat metoda fructuoasă a perchezițiunilor și a amenințărilor cu închisoarea, dar o aplică cu o rigoare particulară. D. subprefect e vînător. Dar în partidele sale de vînătoare, el nu vînează decit oameni. II vezi intrînd in case și eșind încărcat cu ouă, unt, zmîntînă etc. D. subprefect are și amici. Pe unul din eî l'a făcut perceptor, și locuitorii sînt nevoiți să plătească de două și doi trei ori, același impozit. Pe doi institutori î-a închis fără nici o judecată. Numeroase plîngeri s’au adresat lui Hilmi-pașa, dar nimeni nu se așteaptă la vreo satisfacție. Violențele soldaților O deputațiune a orașului Chreguntzi, din districtul Kukuche, a sosit la Salonic pentru a se plînge înaintea vasiului și înaintea agenților civili, contra violențelor soldaților din acea garnizoană. Preotul orașului, care e în capul deputațiunei, povestește între altele, că pe cînd citea liturghia, vreo zece soldați au intrat în biserică și au început să lovească în public și să spargă lucrurile sfinte. Preotul s’a adresat și lui Hilmi-pașa. Biserica este acum închisă în așteptare ca afacerea să fie instruită. Banda din Perovo O bandă de 11 insurgenți a fost surprinsă aproape de orașul Pezovo, arondismentul Cumanova. Trupele au fost ajutate în luptă de către bașibuzucii orașului vecin, și de banda comitetului musulman, comandată de Selim-Ciauche. După ce toți insurgenții au fost omorîți, cadavrele lor au fost oribil mutilate. Două cranii au fost, desfăcute, arechile și nasurile celor mai multe cadavre au fost tăiate, etc. Apoi trupele s'au dus in orașul vecin dutlibeg și au omorit pe mai mulți ocuitori printre care și pe un băttîn de șaîzeci de ani, două persoane din Marghiola și pe un institutor din Cutlibeg. .......................................... Mar Dușmanii bolnavilor ii O vizită la redacție—îngrijirea din spitale.—Servitoarele ingrijitoare.—Ce spun bolnavii săraci ?—Plaga bacșișilor. Articolul nostru trecut și-a făcut efectul—după cum de altfel nu ne Îndoiam. O persoană, făcînd parte din conducerea Eforiei spitalelor civile, ne-a vizitat la redacție, cerindu-ne lămuriri mai detailate și uegîndu-ne să-î comunicăm numele celor cari fac comerț cu bilete de recomandație pentru intrare în spirale.Acest lucru nu am putut face, deoarece n’am voit să fim denunțători. Noi am indicat răul, rămîne ca cel în drept să facă o anchetă. — O asemenea anchetă a și fost începută—ne spune vizitatorul nostru. Cunoaștem un caz cînd pentru bilete de recomandație li s au luat ultimii gologani la doi nenorociți țărani. Am reclamat poliției, și vom căuta să stîrpim fără de milă pe toți traficanții de prin spitale. Ne faceți un serviem cu articolele d-voastre și fiți siguri, că vom ține seamă de toate observațiile juste, ce se vor face.“ îngrijirea din spitale Totuși, oricîte observații am face, ținem să declarăm că intenția noastră nu e de a descuraja lumea, îndemnind-o să fugă din spitale. Dimpotrivă. De multe ori, — mai totdeauna chiar, s’ar putea spune—îngrijirea de la spital e mai bună ca cea de acasă. Nu mai vorbesc de operațiil Ce se făcuse bătrînul Vernouillet ?—In căutarea de plante și flori rare. — Bătrînul Vernouillet ca Om. — Ce’l Interesa mai mult: pietrele și stelele. — In valea minunată. Culegerea plantelor.—In fața pădurei. Ce se făcus0 bătrînul Vernouillet ? Servise oare, după cum eram in drept să presupunem, drept hrană vreunui leu înflămînzit sau fusese înghițit de vreo prăpastie ? Am văzut acu cîteva capitole cu cită grabă ajutase la descărcarea bidoanelor de alcool dar energia această frumoasă fusese de scurtă durată. Orice ocupațiune care nu se lega direct de știință, i se părea neînsemnată, aproape ridicolă, nedemnă de a ocupa spiritul sau mîinile sale. El lăsase deci pe tovărășii săi să termine treaba aceea și se pusese la privitoalea cu minunatele ei plante și erburi. — Ah, trebue să explorez puțin ținutul ăsta, zise el, sunt sigur că am să găsesc plante și erburi rare. Am arătat deja că bătrînul savant era un om foarte distrat, darera un lucru pe care nu’l uita niciodată : cutia pentru colecționaterburi și plante. Dar cum d. Vernouillet era un botanist cam mediocru, însă un geolog de primul ordin, el culegea mai mult petricele și bucăți de stîncă decit plante și erburi. Bătrînul nu se ocupa de altceva decit de știință. Acasă la Paris el avea un adevărat muzeu mineralogic, și lăsa toată conducerea menajului pe seama Pelagiei, bătrîna lui servitoare. Stolele și mineralele absorbeau întreaga lui viață. In fond el nu era un ambițios sau un om care să cante gloria. Era un simplu savant, modest și bun, iubind știința numai pentru dînsa, pentru că găsea intr’însa satisfacțiuni și plăceri. Unii se pasionează pentru cai, alții pentru automobile, tablouri și așa mai încolo, chirurgicale. Nici în cea mai luxoasă și confortabilă casă nu se poate face o operație în mod mai avantagios ca în sala de operație sistematic și igienic aranjată a unui spital, și unde chirurgul are la îndemînă tot ce-i trebue. In spitale, în afară de faptul că bolnavii sunt văzuți zilnic, in fiecare dimineață, de medicul primar,—„ă mare“, cum îi zic bolnavii—apoi pe a patra după prînz se faco contra-vizită de către medicul secundar. Medicul primar e de obieciv profesor universitar și o celebritate în lumea științifică. Iar medicul secundar, ales acolo printr’un greu și sever concurs dintr’o serie de medici excelent pregătiți, prezintă de asemeni serioase garanții. Internii și externii spitalelor se aleg, de asemeni prin concurs, dintre cei mai buni studenți ai facultății noastre de medicină. Vrea să zică acel ce intră în spital, are toată șansa de a fi cît mai bine îngrijit, afară de cazuri excepționale. Și tocmai aceste cazuri excepționale fac subiectul acestor articole. Am dori, ca instituțiile noastre spitalicești, cu care țara se poate mândri, să fie fără prihană, sau să li se poată imputa cît mai puțin. Și acum să continuăm cu destăinuirile noastre. Printre dușmanii bolnavilor din spitalele noastre avem să punem în primul rînd pe îngrijitoare. Aceste femei, cari n’au nici o pregătire pentru delicata și plina de răspundere slujbă ce li se încredințează, sunt recrutate de obiceiü dintre servitoarele, cari nu vor să intre la stăpin, sau care pentru diferite motive nu sunt primite de stăpînî. Am căutat să fac o anchetă prin spitale cu privire la modul cum tratează aceste îngrijitoare pe bolnavi. Ca să nu atrag atenția bolnavilor, am vizitat diferitele spitale in zilele de Joi și Duminică, după prînz, cînd i se permite oricui vizitarea bolnavilor. Am căutat să mă apropii de acei bolnăvi pu care nu-l vedeam înconjurați de rude cari păreau săraci și fără contact cu lumea exterioară. — Dacă îngrijesc de bolnavi?— mi se spuna.—Da do acel, ale căror rude dau bacșișuri... Cine nu dă bacșiș e lăsat in plata Domnului...De obicei, aceste ,servitoare ’sunt inculte, rele, și deparece de avea atenție și dragoste pentru bolnavi, sunt din potrivă pornite impotriva lor. Pentru a sa menține, în slujbă se pun bine cu supraveghetoarea, ii fac diferite servicii personale, ii spală rufele, iar încolo puțin le pasă de doctor. Supraveghetoarea e ca un fel de sergent-major în armată. Ofițerii, ca și doctorii, stau cîteva ceasuri la regiment și apoi pleacă. In realitate însă sergentulmajor e stăpinul companiei, el tac și spînzură, de el tremură soldații. O servitoare îngrijitoare poate fi deci oricît de neglijentă, ea va fi menținută în slujbă cit timp va ști să se facă agreată de supraveghetoare, care e adevărata stăpină în 76 D. Vernouillet nu avea dragoste decît pentru stole și pietre. Bătrînul luase cu dineul în voiajul cu balonul trei costume—redingotă, citeva pălării și o mulțime de cravate. In ziua cînd se dusese în vale să culeagă plante, el era îmbrăcat in negru, în rouiy gută, cu cravata albă și cu o pălărie panama. Ce e dreptul, un costum cam bizar pentru deșertul și munții africani. Abia făcuse o sută de pași că zări prin erburi o splendidă pereche de păsări africane. Ei voi să împuște una, dar neavînd armă cu dinsul, se reîntoarse și-șî luă pușca. Valea în care intrase bătrînul era înconjurată din amîndouă părțile de un frunziș verde, și cu toată strălucirea soarelui, acolo domnea o răcoare delicioasă. Era un fel de pază gigantică din care eșea un miros pătrunzător de frunze și flori și unde zefirul adia în mod imperceptibil. D. Vernouillet observa în mod atent fiece plantă și fiece iarbă. Bătrânul savant își pusese ochelarii și cum zărea vreo specie interesantă se apropia, o examina și făcea cu glas, tare oarecari reflexii. — O, ou, foarte curioasă planta asta, am să iau cîteva specimene. El deschidea atunci cutia cu plante și viza planta sau foaia după ce îl însemna întîiii numele. Din cînd în cind se zărea cite un porc sau un grup de arbuști. Bătrînul voia să ducă cite un exemplar din fiece floare, din fiece plantă. In modul acesta el se cufunda din corn ca in vale, mergînd repede, dar voios. ..Tot mergînd,el dote peste o mică pădure, așezată la vreo patru kilometri de locul unde se coborîseră aeronauții. Fără a se întreba măcar dacă în pădure nu se află acum fiara sălbatici», el se îndreptă într’acolo. In momentul însă de a intra în pădure, el dădu peste o plantă nouă, un fir de cactus, și, voind să zmulgă fructul, un spin ascuțit îl intra bine în deget. (Va urma) . Dar vorm continua, căci in carnetul nostru ,unt trecute lucruri tip necrezut. ■ ■ * Din culisele înaltei diplomații Incidentul de la Hull. — Regele Christian al Danemarcei. — Intervecțiunea împărăteseimame a Rusiei și a reginei Alexandra a Angliei.Condițiunea sub oara s'a primit intervenția s îi aparătesei mame. Un ziar englezesc susține că e în măsură de a da știi exacta despre cele petrecute în culise, cu prilejul incidentului de la Hull. Ziarul afirmă că are știri din sursa cea mai pozitivă. Ziarul susține că războiul între Rusia și Anglia era inevitabil și că daca totuși ostiitățile n’au izbucnit, aceasta se datorează intervențiunei energice a regelui Danemarcei și a celor două fiice ale sale : regina Alexandra a Angliei și împărăteasamamă a Itasiei. Regina Rlthundra, spune ziarul, a reușit prin influnța ei să decidă pe bărbații ostat ai Angliei să nu declare războiul, pe cînd împărăteasa-mamă s’a izbit de greutăți extraordinare La început?“ nimeni nu vroia s’o asculte. Dar după ce ea stărui din nou pe lingă țarul, fiul ei, și pe lingă consilierii lui, aceștia cedară, dar cu condiția ca împărăteasa să nu mai încerce niciodată a se amesteca cu afaceri politice. Bătrînul rege Christian al Danemarcei fu așa de atins de eventuala izbucnire a războiului, incît spuse anturajului său că războiul acesta va însemna moartea lui. Aceasta fu numai de eite telegrafiat celor două fiice ale sale : împărăteasa-mamă a Rusiei și reginei. Alexandra, care începură numaidecât să lupte pentru a menține pacea așa de scumpă tatălui lor. Sute de telegrame au fost schimbate în acele i le intre cele două surori, la Londra și Petersburg Regina Alexandra chemă pe ministrul de externe al Angliei, lord Landsdownp, și l conjură să facă tot ce-i stă în putință pentru a evita războiul. Regina ar fi acea lra, cea dintâi, a atras atenția marchizului că incidentul de la Hull se poate regula prin tribunalul de la Praga, Lord Lansdowne nu vroi la început să cedeze. El cerea ca Rusia să pedepsească în mod exemplar pe amiralul Rojdestvensky, ceia ce era echivalent cu războiul. Abia după multe rugăminți din partea reginei, lucrurile luară altă întorsătură.❖ Sarcina împărătesei-văduve a Rusiei fu dimpotrivă, după cum am arătat, foarte, grea. Cauza acestui fapt trebue căutată in scăderea influenței ei la Curtea rusească în urma nașterei marelui duce moștenitor. Pînă atunci, ca mamă a împăratului și a moștenitorului eventual la tron, ea fusese mult mai influentă ca soția țarului domnitor. Situația aceasta se schimbă, însă, din mo d SO IA DE MII LEGHE IN AER II Peșierile din Ahaggar îngrijitoarele Mi. mentul cu tinăra țarină dădu naștere unui fiu. Impărăteasa-mamă se simți extrem de atinsă văzînd primirea rece ce-i făcuse fiul ei, țarul, și mai ales condițiunea de a nu se mai amesteca niciodată în trebile politice. De atunci ea s’a retras din directa intimitate a țarului și nu mai vrea să știe de nimic. Fericirea ei a fost însă că, grație intervențiunei ei, a reușit să evite războiul cu Anglia. ASTAZI: 17 (30) Martie 1905 $IVA/WW>AWWWWWAWWSW.AAAWAV^W/WWVVWWAVWW^AW1/WWWWWWWA*WWWWMWAV CirlendAr. ORTODOX: Sf. Alexie „ CATOLIC: Quirinus Soarele răsare 6 ore 9 m., apune 6 ore 33 m. Timpul a început a se deschide și a se încălzi binișor în mare parte a țărei, cu deosebire în Muntenia. Peste noapte a fost puțin îngheț, numai în Moldova de sus și la munte, unde pe alocuri s’a observat și bruma. Cea mai ridicată temperatură de peste zi, plus 16 grade în mai multe ** țis.zf din Munteni*; cea jha. Coboiită de peste noapte 2 gr. la Dorohoi, Fălticeni și Eneăr. Barometrul staționar. La Rîmnicu-Sărat au trecut coconi. N’n. nimmt. nicSpvY î y r Înălțimea barometrului la 0 gr. 755.3 mm. Temperatura aerului b gr. Vîntul slab de la SW. Starea cerului: acoperit. __ Teatrul Nation^ Ronetti Roman ” ? rmpt senin Circul Sidoli . Reprezentație în fiecare seară . Teatrul Bide OPcUdOUlC nard: Reprezentațiile teatrului Eden. — Sala Dacia. Baluri mascate în fiecare Miercuri și Vineri. MEMENTO Autorități Toate autoritățile publice sunt deschise. Judiciare: Toate instanțele judecătorești sunt deschise. Parlamentare: Camera și Senatul țin ședință publică. La Senat continuarea discuției la mesagiu. Ateneu: Expoziția societăței „Tinerimea artistică“ Casa Assam Expoziția pictorului Verona. Conferințe! La 8 și jum., seara, la Ateneu, d. Take Policrat vorbește: In crsziunea națională mhcedo-romînă Scrimă: Asalt de arme, la 9 seara, la hotel du Boulevard, sub preșidenția d-lui Ed. Ghica. Profesorale : Profesorii de curs secundar din Capitală se întrunesc la liceul Sf.Sava spre, a discuta în chestiunea aprobărea cărților didactice.Baluri . La Teatrul lyric, balul „Uniunea studenților romîni“. — In sala Edison al doilea bal al Dracilor, fără metodă, elevele încep direct prin a învăța cum se prepară cutare fel de bucate, sau cutare fel de prăjitură, fără alte loțiuni preliminarii de precepte și principii elementare, cari sînt piatră fundamentală a bucătăriei și adevărata bază a profesiunei culinare. Școală specială de bucătărie Dar chiar admițînd că școalele ar dispune de niște bune maestre, că cursurile se predau metodic și că bucătăriile ar fi înzestrate cu tot confortul și ustensilele necesare, totuși nu pot fi de mare folos elevelor, deoarece în acele școli nu se pot face preparațiuni culinare multiple și variate, din cauză că nu au cui să le debiteze și cine să le consume, așa că elevele nu au ocaziune să facă destulă practică De aci se naște necesitatea unei școale speciale de bucătărie, care să dispună și de săli de mincare pentru ca să se poată consuma zilnic cît mai multe preparațiuni culinare, care ar înlesni cel mai bun mijloc de a face cu mai multă practică. Pentru a se putea alcătui o asemenea școală de bucătărie, care să întrunească toate condițiunile necesare arătate mai sus, și să costezu mai puțin decât cele existente, a-și face o propunere, care, creci cu, că ar fi cea mai nimerită și care ar putea realiza, deodată, cele două scopuri urmărite : acela urmărit prin înființarea școaleilor de menaj de a da fetelor o instrucție culinară, cît mai bună procurîndu-le, mijloacele necesare de a putea invăța cuml bine arta preparățiunea bucatelor, și acela urmărit prin înființarea cantinei universitare, de a procura studenților o hrană bună, higienica și foarte eftină. O propunere rațională Propunerea mea este următoarea : Să se clădească un local special pentru cantina universitară, sau să se închirieze un local convenabil,a cărui bucătărie să servească de Școală de bucătărie practică și isorotică“ pentru elevele din școalele de menaj și cele de prin aziluri, care să facă curindul. Localul să fie astfel împărțit și amenajat incît bucătăria să nu aibe contact direct cu sălile de mîncare. Cantina să fie ținută în regio de către ministerul cultelor și să fii pusă sub direcțiunea unui bun specialist și bun organizator care si serveaucă in același timp elevelor și de profesor. Combinații folositoare Numai cu o astfel de combinațiune și cu modul acesta, s’ar putea realiza dorința de a da fetelor o instrucție culinară serioasă, pentru că cantina universitară astfe organizată și condusă ar folosi enorm elevelor, deoarece, forțamente, ea va mai trebui să fie și bine instalată, bine întreținută și bine înzestrată cu toate ustensilele necesare, cu bune maestre de bucătărie și cu tot confortul necesar unei asemenea instituțiuni, așa că elevele vor avea la dispozițiune toate elementele și mijloacele de a putea învăța fundamental, cel puțin, bucătăria de menaj. Eftinirea și îmbunătățirea bucatelor lor cîi privește pe studenți, prin faptul că cantina lor ar fi ținută in regia de minister, reorganizată și condusă în sensul arătat mai sus, și prin împrjurarea ed bucătari cantinei ar servi de școală de bucătărie, nu vor putea fi decit mulțumiți , pentru că cu modul acesta vor fi serviți cu alimente bine preparate, higienice și foarte eftine, iar speculațiunea va înceta. Prețurile, în cazul acesta, s’ar putea fixa cam astfel una supă 15 bani, un fel de bucate 20 bani, o friptură 20 bani, total 55 bani o masă. Sau, 20 bani orice fel de mîncărî în cazul cînd s’ar servi de cartele, luînd după voință un fel sau două de mîncare. $ Din ciștigul ce ar rezulta,—dacă ar rezulta verî un cîștig — să se cumpere bonuri de la cantină și să se împartă la studenții cu desăvîrșire săraci. In orice caz cantina universitară să nu mai fie dată în antrepriză, ci ținută în regie, căci numai astfel vor mai înceta reclamațiunile și nemulțumirile ca și prin presă s’au manifestat. asta a fost părerea noastră chiar de a doua zi după bătălia de la Mukden. Apoi nu trebue să uitămă generalul Linievici, oricit dobău divizionar ar fi, nu poate ține locul u Europatrm, căci lipsesc cu totul aptitudinile cerute unui generalisim Dacă țarul nu a numit și nu trimte în Manciuria un alt comandant suprem, proba este evidenta, razboiul nu mai poate continua. 1 ?pune.ca generalul Linio- Tix î fi însărcinat să hărțuiascî tea a 300 nan F ° JaponezÎ hl toa a 300,000 oameni ce-î rămîn submina, încercarea ar fi zadarsi 10(?'001 ° soldat,i nu vor putea f ținuți în frnii 5 pină la 6 sute , ?.Japonezi plini de elan, plini de fl'nd^‘ și exertion,Ado bina mandațî. Comandamentul japonez a dovedit pina acum că este foarte prudent și foarte competent așa caf sub nici un cuvînt, nu vor cade* hi cursele ce ’i vor întinde rușii Deci, nu mai poate fi vorba de noua tactică și de o nouă campania: •A1’. c \1.u’ '[Rică am admite că rușii sar hotărî pentru războiul dr harțuiala, cine garanteză că jap». t l ■mtn în Sil'via și că voi depași mitele Maumuriel ? Adevârul este ca japonezii vor scoate pe ruși din Manciuria, îi vor decima, LT, ?''"80 CU desăvârșire armata si x va pune în nopatină pentru orce acțiune serioasă". La Petersburg situațiunea ești îndestul de bine cuuoscută. Rasa mi TMaii uite’ rupta și Ra, 1a’ , ?a incăpăținarea partidului războinic—nu mai poate mobiliza trânita și întreține în Extremul Orient o altă armată colo. sala de aproape o jumătate militia leat A se citi in pagina 3-a telegramele privitoare la războiul ruso-japonez. con* Știri din străinătate Acum trei zile s’a deschis la Rouen congresul socialist francez, de sub șefia d-lui Jaurès. Acest congres are a se ocupa mai ales cu chestiunea realizării uniunei socialiste. Henrik Ibsen și-a celebrat a 77-a aniversare a nașterei sale. Cu ocazia aceasta, ilustrul dramaturg a primit numeroase flori, scrisori și telegrame din toate părțile lumei. Deși starea sănătății sale este satisfăcătoare, el n’a putut să primească numeroșii vizitatori cari au voit să-i prezinte personal omagiile lor.» Căsătoria prințului moștenitor al Suediei cu prințesa de Connaught a fost preparată, după cum afirmă un ziar franțuzesc, de multă vreme de către regele Eduard al Angliei. Prin aceasta, regele a reușit să dejoace proectul împăratului Wilhelm II care vroia ca prințul să se căătorească cu o prințesă germană, pentru ca Germania să-și întindă influența asupra Suedo-Norvegiei. * Celebrul profesor Conrad Wilhelm Röntgen, descoperitorul razelor X, și-a celebrat zilele trecute a 60-a aniversare a nașterei sale. Cu prilejul acesta, universitatea din Würzburg a aranjat niște serbări splendide. Doar 30 Aprilie pînă la 3 Mai st. n. va avea apoi loc la Borlin congresul Röntgen, sub prezidenția de onoare a savantului. * In Chicago, autoritățile școlare au fost nevoite să înființeze clase aparte pentru femeile in virilii di școala, așa ca fetele să nu vio în contact cu ele. O anchetă făcută a arătat că numai în cartierul locuit de italieni sînte peste douăzeci de femei, cari n’au atins încă virsta de 14 ani adică Sînt obligate după lege a frecventa școala.* Marea ducesă Elisabeta, soția lui Sergius, va vizita, după terminarea doliului, pe țar și pe sora ei, țarina, la St. Petersburg, după care se va reîntoarce la Moscova, unde se va stabili definitiv. * In luna Main, contele Golnchoivsky, cancelarul Austro-Ungariei, va celebra aniversarea a zece ani de cînd o în fruntea ministerului d externe.* Corespondentul ziarului „Die Zeit“ al cărui interview cu marele duce Vladimir l’am publicat după telegramele ce ni s’au trimes, spune în introducerea intervenului sau ca marele duce se bucură de o mare influență la Curte și că în chestiunile militare sau de guvernămînt nu se face nimic fără a se cere avizul său. Despre soția sa, marea ducesă Maria Pawlowna, ziaristul povestește un episod din tinerețea ei. Odatîi, după vizita făcută unui regiment al gardei, întorcîndu-se pr yaelitul ei, aruncă în apă, în direcția unde se aflau ofițerii care o însoțea și dealungul țărmului, un buchet cu flori. Ofițerii se aruncară în apă pentru a prinde buchetul, cu care prilej unul din el își pierdu viața. Școalele de menaj și cantina universitară D. Petrony. Step, un specialist, care se ocupă de chestiunea școalelor de menaj și a cantinei universitare, propune un nou mod de a le organiza. Interesant este că d-sa vede cu drept cuvint posibilitatea unei legături între aceste două feluri de institute. Dar să dăm chiar d-sale cuvîntul. Cantina actuală Cantina universitară așa după cum funcționează azi, și după cum este organizată, este foarte departe de a-șî fi atins menirea. Cauza principală este că e dată în antrepriză, adică dată speculațiunea, care nu poate avea alt scop decît ciștigul, după cum e și natural, căci nimeni nu voește să întreprinză vreo afacere comercială fără cîștig. Suprimați cauza principală și puneți în fruntea acestei instituțiuni o persoană specială capabilă și cu autoritate, și veți obține rezultatele dorite. Organizarea școalelor de menaj Școalele de menaj, în ceea ce privește partea culinară, nu pot da și nu vor putea da niciodată rezultatele dorite, nici cel puțin rezultate satisfăcătoare, din cauză că nici una din ele nu posedă laboratorii speciale și nu’s. înzestrate cu ustensilele și confortul absolut necesar unei bucătării de menaj. Apoi maestrele pentru a face practică cu elevele, fiind puțin plătite nu pot fi recrutate dintre acelea care ar poseda o oarecare școală de bucătărie și o practică mai serioasă. Mai mult, cursurile se predau Războiul mso-japonez Spre încheerea păcei Rușii nu mai mobilizează.Tactica de hărțuire.Semne de pace. Rusia nu mai poate lua ofensiva. Telegramele de astăzi încep să lămurească situațiunea, ele spun că guvernul rusesc a renunțat la mobilizarea unei noui armate de 400.000 oameni, lăsînd ca generalul Linievici să reziste cu cea. 250.000 oameni ce are astăzi, plus 50.000 când se vor trimite din Rusia. Telegramele mai spun că guvernul rusesc a renunțat la ofensivă, deocamdată, hotărîndu-se pentru defensiva prelungită cu scopul vădit de a epuiza pe inamic și apoi, mai tîrziu, să ’i atace cu forțe mari și să ’l zdrobească. Asta însemnează cum că rușii merg, cu pași grăbiți, către încheerea păcei. Toate dovizile pledează pentru această soluție. Faptul că rușii au renunțat la mobilizarea celor 400.000 oameni dovedește că nu mai poate fi vorba de continuarea războiului; de altfel ~C~RONIc I vese~î7e~" Corni Jenică Alabă era, pe la trei după prîas zăresc eșind de la Capșa pe conu Jenică, prefectul unui județ din Moldova. Conu Jenică e un bărbat foarte gentil și amabil, spiritual, de un si»nt caustic și corosiv, un om întâi gent, care cunoaște foarte bine lumea și oamenii. Era de nerecunoscut. Galben, gulerul paltonului ridicat, deși vremea era călduță, cu o pereche de ochelari în locul monoclului pe care-l poartă de obiceiű, conu Jenică avea aerul unui om care a păcătuit, can a comis cel puțin un delict dacă nu o crima, și care vrea să se furișesc din ochii lumei. O luă pe furiș, prin strada Edgard Quinet, îndreptîndu-«« spre hotelul unde descinsese. “ Ea fună ziua, coane Jenică. Aș!, nici un răspuns. Iubește page și se face că nu mă vede. — Bună ziua, coane Jenică. — A, tu ești. Mefistofel. Bună ziuă. II string cu efuziune mîna, cu atât maî mult cu cît n’aveam să-i cer nimic, nicî măcar o slujbă... Nu-mî vorbi nimic. Fă-te că nu ma cunoști și urmează-mă, îmi șoptește co nu Jenică. Bir! încep să mă îngrozească a*une aceastea misterioase. N urme» la douăzeci de pași. La botel nu cunoștea nimeni pe .d. prefect Popescu“. Dar îl văzusem cu ochii mei intrînd în acel hotel încep sa-1 cheseria , un domn potrivit, gras, cu barbișon, poartă ochelari... Aaa, domnu prefect Ionescu ! La numărul 31 „Ionescu“ ? Curios. In sfârșit. Urc seara și bat la No 3. Tăcere. Aud numai cheia învîrtindu-se în broasca ușei. Bat din nod la cere. Bat pentru a treia oară. Dar deschide, pentru mimnii lui Dumnezeu, coane Jenică. Sineu, Mefisto... Ușa se deschide încet, cu precarițiune. Conu Jenică scoate capul; br nu, nu mai era obrazul pe care-l cunoșteam așa de bine. O barbă mare lungă, îl încadrează. — Intră! Intru. Ușa e încuiată din nou. Conu Jenică sună și poruncește două caiete. Apoi se pornește pe un vis strașnic, văzînd mutra mea curioasă și neliniștită. — Da ce’l deghizamentul ăst* coane Jenică ? Conu Jenică îșî schimbă brusc atitudinea. O nuanță de amărăciune îi acoperă fața. — Ce să fielumi vino să-mi iau lumea în cap, îmi răspunde amării conu Jenică, îmi vine să-mi iau lumea in cap, să las totul baltă, și casă și familie și tot. M-a oftcat prefectura asta. Acasă, nu pot să dorm ! mi-ar trebui cel puțin zece mii de slujbe pentru alegătorii din județ și pentru nevestele, fetele, copiii, ginerii, soacrele și servitorii lor. Cînd vin la București, scena se repetă; la hotel, dimineața, cînd mă scol, vin treizeci sau patruzeci de „vizite“. La restaurant, același lucru. Pe stradă e imposibil să trec. La teatru e o inghesuială strașnică și casierul vinde o sută de bilete mai mult în seara cînd livreau să văd și eu o piesă. „De aia mă deghizez și eu, îmi schimb hotelul și restaurantul în fiecare zi, îmi schimb numele ! De a lună mă rog să-mi primească demisia și mi se cere să rămîn „în interesul partidului...“ Auzi dumneata. Și eu cunosc cel puțin o mie de oameni cari ar vroi să fie prefecți! Bietul comu Jenică ! __Mefistofei Știri despre războiu Generalul Liutowici Comunică, cu data de 14 Martie, ca patrulele rusești s’au apropiat de orașul Isehantie fu. Un voluntar, care a pătruns în oraș, a raportat că localitatea e ocupată de două batalioane de infanterie și de două essadroane de cavalerie japoneze. In fața frontului armatei ruse s’a