Dimineaţa, aprilie 1905 (Anul 2, nr. 418-438)

1905-04-01 / nr. 418

Anul Ti No. 418 DIRECTOR COXST. 91 IN­G IBONAMENTI: * Simple (Dimineata) a­s» Un an ............................. ... lei 18. 6 Inni...................................................„9. •*> „ ...................................... „ 4.50 1 Inna..................................... . . . „ 1.50 IN STRANSATATE ÎNDOIT Combinate (Adevărul și Dimineața) ß A ■RTÎ Un an . . . lel 32 . 3 Inni .... 8. Afit si 6 luni................16 I 1 lună .... 3. IN STRAINATATE ÎNDOIT 5 Basil in toată tara PUBLICITATEA Din ia pe corp 7 pagina IlI-a bani 13 « .v.­» v» IV-a „ 08 publicitatea,unita In aceeași ai la ambele ziare linia pe corp 7 pagina IlI-a bani 30 a «nan IV-a „ 15 Inserții și reclame linia lei 2 Editura Societății angnone pe acțiuni „Adevărul“ . Capital social 600.000 lei BANI Telefon No. 260. dimineața cu ultimele știri ale nopței Uiuroriile ziarului str. Sărindar Vineri 1 Aprilie 1965 ASTĂZI: 31 Martie (13 Aprilie) 1905 . Calendar: ORTODOX: Sf. Ipafie Episcop: Gangrelor 878. * „ CATOLIC : Marcelin ^Soarele răsare 5 ore 43 m., apune 6 ore 50 m. călduros în toată țara, atît ziua cît și peste noapte; a fost ziua cea mai caldă din această primăvară. Termometrul mai pretutindeni a depășit de plus grade ajungîr­d aproape la plus 25 grade la Călărași. îngheț nu a mai avut loc nicăeri; temperatura­ e<*ș wa­ coborîtă plus 3 grade la Govora. De orî dimineață a început a plouă puftn, în partea vestică a Munte­niei, pînă în Teleorman. Barometrul s-a coborît cu 5 la 6 milimetri. .­­ Apă din ploae s’a obținut la: Craiova 1 mm., Calafat 3, Strehaia 1, x.­­Severin 2 și Balș 1 mm. înălțimea barometrului în 0 gr. 749.4 mm.Temperatura aerului: 14 gr. 0. Vîntul slab la Tff, starea cerului: acoperit­ stagiunei. Se va reprezenta Afanasie, . Ronetti-Roman, cu a. Gh. Cîrjă în rolul închiderea dramă de d. Testul­a­țional titular. Caenfonelo Teatrul Lyric. Reprezentație dată de d-ra Anicutza Ștefă­­npaululi Ulu­nescu. Se va juca: Dama cu camelii. — Circul Sidoh ." Re­prezentație dată în beneficiul Asociației generale a studenților. Teatrul Edieon: Reprezentațiile teatrului Ezer. MEMEXTO Autorități: Toate autoritățile pu­blice sunt deschise. Judiciare: Toate instanțele jude­cătorești sunt deschise. Parlamentare : Camera și Senatul țin ședință publică. La Cameră con­tinuă discuția budgetelor. Conferințe. La Ateneu, la 9 seara, în sala societăței de geografie, d. Radu D. Rosetti va face lectură li­terară. — La 5 jum. d. a., la soc. Agrară, d. D. Căruntu va vorbi despre : „So­cietatea Agrară și îmbunătățirea ce­realelor noastre“. Războiu­l ruso-japonez Cheiul din Singapore PLAJA NOASTRĂ ficii pentru înălțarea și înflori­rea stațiunilor lor balneare, fiindcă, atît din punct de ve­dere al sănătăței publice cît și din punctul de vedere economic stațiunile acestea aduc foloase imense. Numai la noi nu s’a prea făcut mai nimic spre a se da Constanței locul pe care îl merită. Fostul prefect liberal, d. Scar­­lat Vîrnav, a făcut începutul și ne pare destul de bine că ac­tualul primar și actuala admi­nistrație au rupt cu un vechiü și detestabil obiceiu: acela de a zădărnici toate întreprinderile adversarilor politici; din potrivă lucrările d-lui Vîrnav vor fi continuate și amplificate spre folosul obștesc. Deocamdată sîntem veseli că vom avea pentru vara aceasta o plajă excelentă, o plajă a­­proape ideală, care va atrage Constanței încă și mai mulți admiratori decît a avut. Avem și noi o plajă, avem în anul acesta chiar, sa facă |i no! băile noastre de Mare, băile la Mamaia, nnmeele noastre băi de Mare. Toate țările culte fac sacri­acele de la Constanța;­decit, dacă natura a fost darnică cu ele, foarte puțin au făcut oamenii pentru ca să le pue pe un pi­cior mai puțin sălbatec decit se află astăzi. . Acuma a venit în fruntea co­­mu­nei un primar dela care spe­răm­ mai mult fiindcă este om din localitate, fiindcă s’a împă­­mt fcenit în Constanța de foarte i­u fi ani, fiindcă cunoaște ne­voile și lipsurile și ce trebue oraș­ului și ce le trebue vizita­torilor. Una din cele d­intîiu griji ale noului primar, d. Ion Bănescu, a fost să se preocupe de instalarea unei noui plaje. Știind că unul din principa­lele izvoare de venituri ale co­munei este afluența vizitatori­lor din afară și cunoscînd că orașu­l Constanța cu atîta va pro­spera mai mult cu cît va v­a atrage mai multă lume din a­fară în sezonul băilor, d-sa a căutat să dea acestei stațiuni a ceea ce îî trebue în primul rind, și deoarece unei stațiuni de băi de Mare îi trebue, In primul loc, o plajă, s’a ocupat cu sîrguința de găsirea plăjel Și pînă acuma avea Cons­tanța o plajă, decît aceea este Buma, un simulacru de plajă O ex-plajă devenită cu totul im­proprie pentru întrebuințare, o plajă desființată aproape de cînc cu­ nouile lucrări ale portului. O plajă unde, mai de grabă te alegi cu picioarele jupuite și cu întregul corp zdrelit, decît cu agremente și cu sănătate. Ade­vărata și singura plajă a Con­stanței, o plajă care prezintă toate avantajele și ca întindere ți ca orizont, și ca adăpost, și ca siguranță este plaja de la Ma­maia. In­potriva acestei plaje a fost multă vreme organizată cabala fiindcă mulți oameni influenți aveau interese teritoriale în partea cealaltă . Proprietarii de terenuri din­spre partea viilor și acei cari au construit case în partea locului au stăruit în­totdeauna ca plaja să nu se mute pentru ca valoarea pro­prietăților lor să nu scadă. In­teresul acestor domni e foarte legitim, nu avem nimic de o­­biectat, însă există un interes superior, interesul orașului, in­teresul stațiunei maritime și in­teresul celor cari vin la Con­stanța ca sa facă băi de Mare. D. Ion Bănescu a înțeles a­­cest lucru și-l felicităm. D-sa a stăruit și a obținut ca statul să cedeze comunei terenul pe care este situată plaja de la Mamaia, prin urmare putem comunica o veste bună credincioșilor Con­stanței este foarte probabil ca, Monopolul alcoolului m • Din stadiul d-la­ Andrei A. Popovici — Ca să complectez cestiunea fa­­bricăreî spirtului, vom­ adăugi, spu­ne d. Popovici, și venitul ce re­zultă din vînzarea borhotului și din îngrășarea vitelor. O fabricare minimă de 1.500.000 decalitri, luată ca normă foarte re­dusă, necesitează o cantitate de 90—96.000 chile porumb. Din bor­hotul a zece chile porumb, se pot îngrășa 200—250 bol. In interval de 3—5 luni. Luînd termenul me­diu de 4 luni, ar fi necesar bor­hotul de la 1200 chile, pentru a în­grășa 200 bol, deci borhotul de la chile porumb necesar pentru complecta îngrășare a unui bou, ceea ce ar da posibilitate de a se îngrășa 15—20.000 boi, din borho­tul celor 96.000 chile plămădite. La grajduri se plătește, de fie­care bofí, borhotul ce li se dă în acest interval, între 60—70 lei, deci s-ar mai încasa încă un mi­lion și jumătate de lei pentru bor­hot și popul­ațiunea noastră ar a­­vea și enormul avantaj de a avea, în timp de iarnă și de lipsă de nutreț, vite grase și bine îngrijite, sub controlul statului. La cîte f­evoi nu ar putea veni în ajutor statul cu acest nutriment excelent al vitelor, borhotul, fie el umed, fie uscat! Pentru țăranii noștri ar fi o mare și părintească binefacere. La toate acestea dacă mai a­­daogi și venitul de la țuică și dela celelalte alcooluri mi se pare atît de mare, atît de enorm de mare, totalul, în­cît ara și cît ar căuta cineva să-l scurteze, tot rămîne co­losal. Sunt zeci de milioane de venit. Am arătat ideea mea asupra res­­cumpărărei fabricelor și am văzut că în timpul celor 5 ani din urmă, numai vreo 28—30 au­ funcționat ; eu cred că dacă am socoti, una peste alta, valoarea lor la cîte 250 mii lei, cu suma de 7—8 milioane lei, s’ar rescumpăra toate, spre marea lor mulțumire. Valoarea comercială, socotită în raport cu fabricațiunea și cîștigul, ar fi la o fabricațiune și afacere de 1.500 000 decalitri pe an, socotind cîștigul fabricantului la 40 bani la decalitru, 600.000 lei, ceea ce ar presupune un fond in jposturi de 12 milioane lei care să dea 5 la mită Or, cum afacerile au dificultățile și riscurile lor, lucru pe care nu-l au tăetorii de cupoane de bonuri, putem evalua aceste dificultăți și riscuri la 60 la sută din totalul a­­facerei, deci valoarea lor s’ar re­duce intre 4—5.000.000 le­ maxi­mum, adică la 30 de fabrici în ter­­men mediu, cam 150.000 lei de fabrică. Am avea prin urmare pri­mul fond al răscumpărărei fabricelor de 7.500.000, iar al 2-lea al răs­cumpărarea valori­­lor comerciale la 4.500.000, adică un total de 12 milioane lei. Mai mult decît su­ficient,* Monopolul alcoolului ar intra în vigoare, fără a nedreptăți pe nimeni, ci din contra, în modul cel mai e­­chitabil posibil. Funcționarului nu i s-ar mai tăia leafa, magistratul și militarul vor reveni la sumele cu cari trebui să fie plătiți, ca să-și țină rangul și pozițiunea în societate, armamentul țărei, echipamentul, hrana soldatu­lui vor fi fără economie. Peste un miliard din datoria ța­rei va avea asigurate procentele, creditul nostru față de străinătate va cîștiga, speculațiunile după nouă surse, spre a acoperi deficitele și le plăti datoriile, vînzîndu-se pînă și averea statului, goana după nouă taxe și contribuțiuni, ca în vremu­rile grele, vor înceta, iar noul re­­censămînt se va putea face, fără teamă și ezitare. Toată lumea va răsufla. Romînia va scăpa de grija zilei de mîine, iar vorba poetului, visul sau „Vii­tor de aur țara noastră are“ ar de­veni, pe terenul financiar, aproape o realitate. Ea­m­ul am toată încrederea în forțele vitale ale țărei și cum am zis, ceea ce ne lipsește este omul care să sfințească locul, țara sa, țara noastră. Peste ea, nu vreau să cunosc asta. Și pentru realizarea tuturor aces­tora nu e nevoe decît de nițel cu­­ragiu și de un ministru... mare / Bătrînul savant reîntors In ce­lula sa cu capturi importan­te.— Cursa pentru prins șa­cali.—Adormirea lui Vernouil­­let. — Deșteptat din somn de strigătele animalelor.—Leul! Spaima savantului.—Slugerul teribil al fiarelor. — Bichonul In primejdie, Bătrînul savant, după ce mai captură cîteva păsări și animale rare, și ucise o antilopă, se întoarse acasă vesel și foarte bine dispus. El tăiase o bucată din antilopă, cu gîndul ca să ademenească prin­­tr’însa pe șacal și să-l ucidă apoi. Vroia cu orice preț să se răzbune pe șacal. Ajuns în coliba de fer, el se a­­pucă să construiască cursa în care vroia să atragă pe șacali. Puse în­­tuns coapsa antilopei pe una din colțurile colibei, apoi făcu un nod, așa ca să se strîngă cu atît mai tare, cu cît șacalul își va vîri ca­pul pentru a apuca antilopa. Frîn­­ghia din care făcuse nodul o legă apoi de un bidon pe care o fixă în deschizătura care servea drept fereastră. Cum bidonul cîntărea două-zeci de kgr., Vernouillet era sigur că șacalul n’o să-l poată duce. De altfel, cum va simți că șa­calul s’a verit în nod, el va eși pentru a-i da o lecție simțitoare. După ce aranjă totul pentru prinderea șacalului, savantul își aprinse lampa cu alcool și începu să și prepare mîncarea. Apoi se calcă, și nu întîrzie de a adormi profund.­ Ceasurile trecură fără ca nimic să-l turbure somnul. Bătrînul Vernouillet dormea dus. Totuși pe la ora 11, d. Vernouillet fu smuls din dulceața somnului de strigăte depărtate de animale. — A, șacalii, blestemații de șa­cali, bolborosi­ci și readormi iar. Dar după cîteva minute urletele Începură iar, mai apropiate. Savantul se deșteptă din nou și ascultă. Da, ei sînt. oi, 80 apropia-Mirosul cărnei de antilopă ii a­­trage. Dar, deodată d. Vor nouilor tre­sări. Un urlet prelung, înfricoșător, se auzi în direcția micei pădu­rice. Și după acest urlet urmă o mare căcere. Animalele tăcuseră, ca și oame­nii cînd vorbește un rege... — Cine poate să fie oare acest animal ? se întrebă savantul, reți­­nîndu-și respirația pentru a auzi mai bine. Să fie oare ?... Nu isprăvi și un muget teribil răsună la cîțiva pași de locuința lui. — Un leu, un leu­ strigă d. Vern cu jlet, înghețat deodată de spaimă. De frică recăzuse pe pat. — Un leu, e în stare să-mi dă­­rîme coliba, să se azvîrle asupra mea, să mă devore... O, dacă ar fi cel puțin ziua ! Și rămase nemișcat,. o sudoare rece îi­­ curgea pe frunte ; corpul îl tremura, inima îi bătea cu vio­lență. Totuși leul încetase de a mugi. Cîteva clipe trecuseră și sărma­nul om care trecuse prin toate gradațiile fricei, începu să spere ca poate bestia se îndepărtase, începuse să și crează aceasta, cînd auzi un zgomot ciudat, ca și cum un animal zgiria cu unghiile sale bidoanele așezate unul deasu­pra celuilalt în formă de scară, a­­ranjate astfel de Vernouillet pen­tru ca șacalul să poată ajunge la deschizătura unde se afla antilopa. D. Vernouillet, întins pe pat, se uită la deschizătura prin care ză­rea cerul pe care străluceai­ două stele. Zgîriarea continuă, ușoară. D. Vernouillet se gindi: — Nu poate fi leul, pentru că ar face mai multă gălăgie. Nici nu mai încape îndoială, leul s’a dus și șacalii au redevenit în­drăzneți. Ei se încearcă să se urce pînă la fereastră. Așteptați puțin, că vă arăt eu... Dar, deodată, bidonul de care e fixată extremitatea frînghiei se a­­gită violent. D. Vernouillet înțelese imediat­ă nu un șacal e în stare să zgu­­due astfel recipientul. El avu totuși prezența de spirit de a aprinde un chibrit ; mina îi tremura puternic, pentru că bido­­u i­­­ugTi­S era trzv­r­it par­că cu o mină de gigant. D. Vernouillet se­ lnarină cu cu­raj și apr­­ase un chibrit. O lumină subită pătrunde prin obscuritate și savantul nu are de­cît timpul de a vedea bidonul ri­dicat pînă la înălțimea deschizăturii. (Va urma) O SUTA DE MII LEGHE IN AER ii Peșterile din Ahaggar 90 de unde a fost telegrafiată vestea Tectamontul­uui la Londra, apoi nu vedem în tole­ • Guldlil Gl IlUI III gramă nici o indicație, nici numele localităței unde s’a dat bătălia, nici numele vaselor japonezilor dis­truse, nici calitatea acestor vase ; totul este vag și fără temeiu. In sfîrșit noi nu putem admite ca, dîndu-se o mare bătălie în care ja­ponezii să fi avut așa de dureroase pierderi, flota rusă să fi rămas in­tactă. Mai de grabă credem o altă te­legramă care spune cuma că nu s’a dat pînă acuma nici o bătălie na­vală, deoarece amiralul Togo n’a voit să primească bătălia, ci se re­trage neîncetat atrăgînd după dîn­sul flota rusă. Această tactică do­­vedește că amiralul Togo, care cu­noaște superioritatea numerică a flotei inamice voește să dea bătă­lia într’o pozițiune care să'i fie fa­vorabilă din toate punctele de ve­dere și cît se poate de aproape de baza lui de acțiune. Asta trebue să fie adevărul. Amiralul Togo care a dovedit că este un inteligent și foarte di­­bacil amiral nu’și va risca nici flota nici reputația într’o singură bătălie mare, ci este probabil că va adopta o altă tactică, va hărțui pe ruși neîncetat, va căuta să le captureze vasele de transport, va obosi echipagiile și va deferi ma­rea bătălie pînă ce îl vor sosi în ajutor și vasele din escadra amira­lului Kamimura, și numai după ce se va asigura de egalitatea nume­rică, cel puțin, și de superioritatea pozițiunei sale, va ataca ori va primi ca să fie atacat. Să nu uităm apoi că de astă dată, vor intra probabil în linie și vasele submarine și că aceste nouă instru­mente de luptă nu pot funcționa decît în apropiere de coaste și atunci cînd flotele inamice sînt a­­proape în contact; prin urm­are a­­miralul Togo fuge acuma de acest contact în plină Mare și se tot a­propie de coastă unde ar putea o­pera și submarinele sale de care, probabil, nu duce lipsă. In sfîrșit convingerea noastră este că marea bătălie navală aștep­tată de lumea întreagă nu s'a dat încă și nici se va da chiar zilele acestea, după cum se crede în ge­­neral. Leat A se citi In pagina 3-a te­legramele privitoare la răz­boiul ruso-japonez. PREUMBLĂRI ȘI INTERVIT­URI Un african în București De unde a venit și cine este.— Ia razboi, ca japonezii.— De­zertat de la Port-Arthur.— Teama de a nu fi expulzat In Rusia.—Limba africană Nu se poate preciza prin ce îm­prejurări,—căci persoana de care ne ocupăm In acest articol nu vor­bește nici o limbă europeană— un african din Sudan a ajuns în Ro­­mînia. Acest african a stat un timp la T­.Severin, de unde poliția locală neștiind ce să facă cu dînsul — l’a expediat poliției din București. Aci de două zile Tramă Juma­­noski face o deosebită senzație. La început se credea că e un fasser. In urmă africanul a știut să-șî cîștige încrederea și simpatia poliției, care-l tratează destul de bine. Deși arestat deoarece ches­tia m­î nu e lămurită încă — totuși nu doarme în arestul comun al pungașilor și hoților, ci în cabine­tul d-lui șef al biroului de urmă­riri ! Tramă o un bărbat ca de două­zeci și patru de ani, cu părul tuns scurt; fine picioarele string milită­­rește și duce mereu mîna la cap samtînd, de cîte ori vorbește cu cineva. Ce spune Jumanoski Dintre persoanele cunoscătoare de limbi străine, aduse să vorbeas­că cu africanul, nimeni n’a știut să se înțeleagă cu dînsul. Din puține­le cuvinte rusești, pe care le știe, mai cu semne, mai cu vorbe, s’a putut înțelege, că a fost la Port- Arthur, luptînd în armata rusă și că a dezertat de acolo, după ce tatăl sau fusese omorît de o gra­­netă. Cum a ajuns încoace e mister. Africanul e foarte inteligent și vioiu. Cunoaște după nume diferi­tele țări de pe glob și zice că e din Sudan, orașul Runga. Un mic examen pe care i l-a luat d. Voi­­nescu, inspectorul șef al serviciu­lui de siguranță, a dovedit, că nu­mitul știe toate localitățile, sătule­țele de prin partea locului, pronun­­țîndu-le cu multă ușurință, astfel cum sînt notate pe cea mai amă­nunțită hartă. Totuși naționalitatea sa n’a putut fi încă stabilită. Interview cu africanul Africanul a fost destul de deș­tept, ca să înțeleagă, că sunt zia­rist. Cu cea mai mare bunăvoință ca să întrebuințez expresia obici­nuită a reporterilor—d. Tramă Ju­manoski se puse la dispoziția mea, ca să-l intervievez.­­ Domnu prefect Severin bun! — îmî spuse el, salutînd milităre­­ște.— Sudan, Runga... Apoi urmară o serie de cuvinte pe cari nu le-am înțeles și pe cari nu le țin minte, ca să­­ o notez aci. — Poliția Severin nu! (și africa­nul îmi făcu un gest, că nu era le­nt sau închis, ci liber). Du-te apă, pîine, carne, vapor adu... (aci îmi făcu un gest, ca să-mî arate, că era trimis cu hîrtii la vapor), înapoi Severin, nici Rusia... — Ești anarh­ist? — îl întrebai Căci cu această mențiune l'a înain­tat poliția din Turnu-Severin act. — Anarh­ist Petersburg — îmi răspunse el surîzînd—nici Rumania.. Înțelesei, că vroia să-mi spue, că dacă ar fi anarh­ist ce ar cota la București? S’ar duce la Petersburg. — Vrei să vorbești cu cineva dela legația rusă ? — Niet, niet!— îmi spuse el rî­­zînd zgomotos și ghicind foarte bine ce l’am întrebat. " Tramă Jumanoski are strașnică teamă de ruși, ca să nu-1 împuște, pentru că a fugit de la Port-Arthur. Limba sudaneză? .11 pusei să se iscălească. Iată fac­similul : Cunoaște cineva dintre cititorii noștri aceste litere ? Iată acum și citeva modele de cuvinte, astfel cum le pronunță Tramă Jumanoski, care a învățat și corespunzătorul lor în romînește : carfa — scaun safi­n= masă eraftemil = mînă devildemism­­ = pîina baj­uit = razboiu crevna ■= soldat delmidisinit = apă. Diferitele persoane particulare și oficiale din București, cari l’au­ vi­­zitat pe african, nu l’au înțeles ce spune. Poate că s’ar găsi cineva dintre cititorii noștri, care să poată face pe interpretul aducînd un ser­­viciu acestui pribeag, venit de peste nouă mări și nouă țări și pe care inprejurările Pott aruncat dela un capăt la celalt al lumei. SSI VIATA POLITICA Misiunile Sîntem în timpul cînd comisia budgetară a Camerei trage la ch­­­iar toate budgetele și cînd opozi­ția aruncă miniștrilor învinuirea de risipitori ai banului public. In a­­cest timp se produce un eveni­ment : se aranjează trimiterea unei misiuni diplomatice la Teheran ca să salute pe Șah și să-i prezinte cordonul național. Mulți protes­tează că la cutare minister s’a a­­dăugat un spor de leafă unui func­ționar, dar nimeni nu se gîndește să protesteze contra misiunilor de soiul celei , denunțate mai sus. O misiune la Șahul Persiei desigur că pompează din budgetul statului cel puțin 50.000 lei. In misiune sunt persoane de elită, cum se și cade să fie — și apoi regulele de etichetă impun cheltuori. „să dăm Să dăm­­“ zic toți și misiunea e ad­misă, căci, vezi Doamne, ce s'ar face neamul romînesc dacă n'ar a­vea relațiuni cordiale cu Șahul Persiei și dacă ilustrul stăpînitor, care nu calcă decit pe pămîntul patriei sale, n’ar purta cordonul nostru național ? Dar Șahul a răspuns că deocam­dată nu poate primi misiunea di­plomatică romînă , o va primi la toamnă, deci tot se va pompa din budget cel puțin 50.000 lei. Și în timpul acesta toți ne plîn­­gem că e criză, că finanțele sta­tului stau räu, că țăranii mor de foame. Ar trebui să fim mai sin­ceri și să lăsăm să se vaeze de criză și de foame numai aceia cari simt asemenea calamități. Căci aceia cari risipesc, sau sînt dispuși să risipească banii statului spre a pri­­mesce misiuni in Persia, aceia nu știu ce înseamnă criza și nici cu­ de mult sufăr țăranii cari n’au hrană. Ei nu simt durerile altora și nu se inspăimintă decît atunci cînd mișcările celor flămînzi le de­ranjează situațiile. Dar se va zice: „Uzanțele poli­tice impun ca statul nostru, care a intrat în concertul statelor cu autoritate, să aibă relații și cu Persia și deci ...“ Ei, tocmai aceste uzanțe, cari în definitiv sînt simple fanfaronade, ne-au cau­zat nouă roți. Am voit să ne arătăm in­tot­deauna grozavi, cînd nu sîntem decît un biet stat, care n’a învățat încă să-și echilibreze budgetele și care are foarte mult de făcut în interior, spre a putea să aibă pre­­tențianca de a se pune în relațiuni pînă și cu statele asiatice. O. Dem. Războiul ruso-japonez intîia ciocnire navală O știre bănuită. — Vase de raz­boiu japoneze distruse.—Cînd se va da marea bătăile na­vală. — Tactica amiralului Togo. —­ Intrarea in scenă a submarinelor. Ziarul Berliner Tegeblatt pri­mește pe cale particulară o tele­gramă din Londra care ne vorbește despre o mare bătălie navală dată între cele două flote inamice și în cursul căreia 5 ori 7 vapoare de räzboiu japoneze ar fi fost distruse. Este de prisos să mai spunem că nu putem crede în veracitatea acestei știri. Felul in care este transmisă te­legrama nu ne inspiră nici o garan­­ție. Mai intția suspectăm foarte mult de filo-rusism orașul Saigon m Reforme poștale Vînzarea timbrelor.—Convorbi­rile telefonice. —­ Cum e In Germania ? Cu privire la îmbunătățirile de ordin administrativ, d. Minlescu, șeful serviciului poștelor rurale, și pe care l’am mai citat, propune următoarele: Secretarii comunelor să aibă ca atribuțiuni de a vinde timbre poș­tale și a primi numai obiectele în­registrate (cele simple să se pună un cutii), spre a le preda factorilor rurali la trecere, iar cei ce vor a­­vea posturi telefonice, ca și astăzi, să țină convorbiri particulare și să primească telegrame spre expediere și distribuire. Secretarilor comunali (notarilor) prin modificarea actualelor dispo­zițiuni să li se permită a percepe­­ profitul lor o suprataxă de la prezentatori pentru convorbirile ce se vor provoca de­ci, cît și dela telegramele prezentate ce vor trans­mite prin telefon. De asemenea să perceapă de la destinatari, iarăși în profitul lor, o suprataxă de la telegramele ce se vor distribui în raionul comu­nelor lor. Taxa de asemenea natură se percep și în Germania la agențiile comunale , de altfel urmează să se știe că în acea administrație nu există posturi telefonice publice în localitățile rurale, decit numai a­­colo unde administrația poștelor își are organele sale ca agenți co­munali și speciali. Taxele propuse de d. Minescu spre a se introduce și la noi vor avea avantajul de a interesa pe cei în drept, pentru a nu mai întîrzia corespondența telegrafică și a nu mai permite gratuitatea de astăzi, cînd toată lumea vorbește la tele­­fon și nu plătește decît un număr cît se poate de restrîna. Să se modifice dispozițiunile pri­vitoare la perceperea de taxe te­lefonice pentru telegramele expe­diate prin telefon, rămînînd o sin­gură taxă telegrafică și să dispară „fonogramele", căci este o anoma­lie, de exemplu, ca un locuitor din comuna Băneasa, județul Ilfov, să expedieze o telegramă unei per­soane din comuna Fierbinți, același județ, plătind un leu, și, cînd a­­ceeași telegramă este expediată din Fierbinți la Băneasa, să coste un leu și 25 bani. Să se studieze de un delegat al administrațiunei poștelor, împreună cu un altul de la ministrerul de justiție, dacă n’ar fi locul și întru cît s’ar putea introduce și la noî în serviciul rural, și chiar și cel urban (ca și în Germania, Bava­ria și Elveția), îndeplinirea proce­durilor și remiterea citațiilor, so­mațiilor, etc. D. Minescu crede că aceste ser­vicii se pot face mai iute prin or­ganele poștale și mai economic pentru cei interesați. ..........­­ ...» Iorgu I. Vîrnav Liteanu Dăm astăzi un extras de pe tes­tamentul defunctului Iorgu I. Vîr­nav Liteanu, mare proprietar din comuna Liteni, acest județ, testa­ment deschis la tribunalul local în ziua de 28 Martie a. c. și prin care lasă toată averea nepoților săi Constantin și Lucia Krupenschi născută Vîrnav Liteanu, cu urmă­toarele îndatoriri: a] A plăti un timp de un an de la moartea defunctului: 1) 20.000 lei d-lui Iancu I. A­­lexandrescu, avocat din Fălticeni. 2) 12.000 lei administratorului moșiei N. Ionescu. 3) 12.000 lei servitorilor; 4) 10.000 lei orfanilor și vădu­velor din Liteni. li A plăti în timp de 2 ani de la moartea defunctului : 1) 40.000 lei nepoatelor sale Ioana și Margareta Hențescu. 2) 36.000 lei nepoților săi Iorga și Mihai Vîrnav Liteanu. 3) 27.000 lei nepoților săi Elena, Alexandru și Emil Casimir; 4) 20.000 lei nepoatei sale Cate­­rina Roman­escu născută Liteanu. e) A achita pentru un an impozi­tele locuitorilor din Liteni, cari s’ar afla angajați de defunct la munci agricole prin contracte le­galizate. A se da tuturor acestor locuitori și servitorilor pentru trei ani fo­losința gratuită a 200 fălci de pă­­mint. Numește prin testament pe stră­nepotul sau Alexandru Constantin Krupenschi ca legatar universal, iar ca executor testamentar pe d. Iancu A. Alexandrescu, avocat din Fălticeni. S'a mai găsit un adaos la acest testament, prin care defunctul mai lasă următoarele legate: 35.000 lei comunei Liteni pentru a se clădi o școală de fete. 12.000 lei lui Alexandru Iorgu Vîrnav Liteanu. 6.000 lei Elenei Casimir. 3.000 Zamfirei Iosub, Ilenei Hur­muz și Elenei Anania din comuna Liteni. Aceste din­­ urmă legate a se plăti în timp de doi ani de la moartea lui Iorgu I. Vîrnav Li­teanu. Cu moartea lui Iorgu I. Vîrnav Liteanu dispare una din acele fi­ințe cu caracter nobil, cum rar se mai întîlnesc ; a fost un îndelun­gat șir de ani providența săracilor, văduvelor și orfanilor din comuna Liteni. Celestrn tat pe pămîntul țărei, prin sudoa­­rea muncei și sîngele nobil scurs din vinele poporului, cum, și, ca dovadă de venerațiune și dreaptă recunoștință a poporului romîn, pentru figurile mari și de bine ale neamului. D. general, apoi, dăruește aca­demiei 2 planuri ale teatrului de operațiuni de la Călugăreni, pentru ca acel cu dragoste de istoria patriei noastre să le poată folosi. * In materie de istorie a națiunei române, nu prea avem a ne lăuda, sînt prea puțini cercetători, deși am avea să ne fălim străinătățel cu mulți erudiți întrara istoriei. Și aceasta, provine în primul rînd din cauza lipsei de manuscripte și documente romînești după cari și se scrie o istorie. Astăzi avem profesorul universitar de la Iași, d. Xenopol, care ne-a dat valoroa­­sa sa lucrare istorică asupra între­­gului nostru trecut, culeasă, ts mare parte, după scrieri și docu­mente străine. însemnătatea istoriei patriei noas­­tre e mare, nu noi am fi intîî cari am arăta-o ; e destul a reîmpros­păta în memoria fiecăruia cuvîntul de deschidera a prelegerilor la Aca­­demia Mihăileană de către patrio­tul K Kogălniceanu, la Iași, căreia punea victoriile romînilor și isto­ria noastră mai presus de victoriile ui Anibal, Alexandru cel mare, Napoleon, Frideric cel mare și isto­ria Franței, Drusiel, etc. * In domeniul istoriei militare na­­­ționale, stăm râu de tot. Despre bătăile marilor voevozi, ca Mihai Viteazu, Ștefan cel mare, Mirceac cel bătrîn, Ion Vodă cel cumplit­­nu ni se dă nici o descripție a te­nului, nici o noțiune de tactici sau strategie de pe vremuri, așa că desfășurările luptelor le aveți în chip povestitor. Dacă venim mai încet, în tim­purile cînd am început a avea era ® du­î, stăm tot așa, nu există nici o deosebire în materie de istoric scrisă intre timpurile de adîncă și îndepărtată vreme și acele de ac­­um 50, 40, 80 ori 10 ani. Asupra istoriei naționale în ge­neral, și militară în special, revin« a se ocupa statul-major al arma­tei, care are menirea și mijloacele de așa ceva. Pe ici pe colo, daci» se citește cîte un articolaș de re­vistă, rătăcit în nu știu ca an, care să trateze vre-o figură de damos, ori vreo bătălie, scrise în mod di­dactic, iar nu în mod documentat., Acum este timpul, credem, ca statu­tul major român să se ocupe serios de trecutul nostru istoric, căci are totul la îndemînă: documente, lu­crări de valoare, elemente culte și muncitoare, fonduri bănești, etc. Este timpul ca acest corp de a­­u­tă intelectuală să-șî creeze o tru­­meinică secție. Secțiunea istor­iicǎ. In alte armate, corpul statului major, e cu mult mai productiv tărîmul istoric decît al nostru. Opere de valoare, mari, colosale,, apar zi cu zi, dezgropînd din tre­­cutul îndepărtat și apropiat lucruri care trebuesc date publicului mi­litar. * D. general Brătianu, care a fă­­cut începutul la Academia romînă, să aibă imitatori fără de număr» Ofițeri studioși și de valoare^ avem, nu așteptăm de­cît să imi­­teze exemplul dat și de cel mai mare^ Dorobanț Știri despre räzboi. Ziarul Globe din Londra află din New­ York că în America se așteaptă cu mare nerăbdare vești despre a­­propiata ciocnire dintre cele două escadre inamice. Puțini sunt aceia cari se îndoesc de succesul flotei japoneze.­­ La Tokio se crede că amiralul Rojdestvensky se va feri de a fi o luptă cu escadra rusă și că el va puta să ajungă cu escadra sa la Vladivostok, pentru a avea un punct de sprijin. Pe de altă parte, Standard crede că amiralul rus va ataca pe la spate escadra de sub comanda lui Togo. Japonezii par a nu fi renunțat la ideea de a Înconjura armata rusă din Manciuria. Se anunță din Manciuria că am­bele flancuri ale armatei japoneze se întăresc formidabil, în vreme ce centrul forțelor japoneze e lăsat în starea normală de mai înainte. TRIBUNA MILITARĂ storia militară a Romîniei Comunicarea generalului Bră­­tianu la Academia romînă.— Hărțile țârei și istoria nați­onală.—a planuri de la Călugă­­reni.—Istoria romînilor.—Sta­­tul-major român și istoria.— Secțiunea istorică. In ședința dela 18 Martie a. c. a Academiei române, d. general C. I. Brătianu, directorul superior al institutului geografic al armatei și membru corespondent al acade­miei, a făcut comunicarea sa asu­pra însemn­ătăței hartei țărei romî­nești pentru studiul istoriei patriei și neamului. In această comunicare, d.­­gene­ral a arătat cum, prin ajutorul har­­telor întocmite la institutul geogra­fic al armatei, se învederează rați­unea strategică și tactică a bătăli­ei de la Călugăreni, dezvoltînd toa­tă atențiunea armatelor beligerante pe teatrul lor de operațiuni,­­Ie la Giurgiu la București. In cea din urmă parte a comu­nicarei, d. general Brătianu, a ară­tat însemnătatea ce prezintă harta țarei noastre cu privire la toponi­mia pentru studiarea istoriei țărei și arh­eologiei Romîniei, insistînd mai mult asupra marei nevoi ce se simte de a se face lumina trebui­toare asupra numelor topice din țară, spre înfrînarea năzuințelor pătimașe cu privire la trecutul is­toric, apoi și pentru a întocmi is­toria adevărată a țărei și neamu­lui. Așa, bunăoară, d-sa dă cîteva numiri de localități străvechi și moderne, care indrituesc credința că trecutul țărei noastre și neamu­lui nostru este întru cîtva inclus-. CRONICI VESELE Circumstanțe atenuante Am citit în gazetele de eti­că d-l prefect Moruzzi: însoțit de mai mulți magistrați, a vizitat școala practică de ofițeri de poliție. Cu prilejul a­­cestei vizite, d. inspector Titi Popol­vici a ținut prelegerea d-sale despre „circumstanțele atenuante*. Știm că există circumstanțe ate­nuante la Curtea cu jurați; așa de exemplu, cutare individ ucide o femeie bătrînă, el este adus înaintea instrucției, se face ancheta și se do­vedește că individul își omorîse soacra. Prin urmare, „circumstanțe atenuante“. Sau, iarna cînd e frig, un dome prinde pe un altul cu mina în bu­­zunarul sau. Adus la poliție, indivi­­dul dovedește că n’avea buzunare nici la pantaloni, nici la haină, deci, din pricina frigului, a trebuit să-și vîre mîinile undeva ! Așa­dar: „cir­cumstanțe atenuante“. Etc. etc. Dar circumstanțele atenuante pen­tru ofițerii de poliție ? Asta nu poate să se explice decît astfel: un ofițer de poliție te prinde, te dă cățeaua și te închide ilegal. Chemat în fața justiției, el dovede­ște că acest fapt s’a petrecut într’o zi de alegere: „Circumstanțe atenu­ante Altă dată ofițerul de poliție co­mite un abuz de putere ori un re­fuz de serviciu ; te d­­ci la prefec­tură, reclami și ceri destituirea vi­­­novatului, însă d. prefect îți răs­pundă , nu pot, căci domnul este­­ inamovibil.— „ Circumstanțe atenu­­­­ante“. j Ți se fură găinile din curte.­­ Ești nemîngîiat, alergi la circum­­­scripție, dai jalbă, ceri urmărirea și prinderea hoților ; dar trece o săp­­tămînă, trec două, trei... nimic ! Te duci să te plîngi și întrebi: ce fel de poliție e asta, ce fel de comisar ! e comisarul ăsta ? Și ți se răspunde . • Comisarul este licențiat în drept: „Circumstanțe atenuante“. Iată care este rostul cursului d-lui inspector Titi Popovici. Mikado 7

Next