Dimineaţa, iulie 1905 (Anul 2, nr. 506-536)

1905-07-22 / nr. 527

Vineri 22 Iulie 19052 ASTAZI: 21 Iulie (3 August) 1905 C­alendar: ORTODO­X CATOt­C Soarele răsare 5 ore 2 m., apune 7 ore 42 m. continuă a fi destul de călduros și sece­tos în toată țara, mai cu seamă în partea centrală a Moldovei, unde uscăciunea este ________________________________destul de simțitoare. Crivățul a început a gusta tăricei de erî noapte, în partea de cîmpie a Munteniei. Temperatura a trecut de plus 35 grade, în mai multe localități, ajungînd la plus 37 grade la Turnu-Se­­verin ; cea mai coborîtă temperatură de peste noapte plus 11 grade la Bucar. Barometrul a mai crescut de Luni aproape cu 2 milimetri. N’a plouat nicăeri. , „ „„ , TM . , i înălțimea barometrului la 0 gr. 7618 mm. Temperatura aerului 26.1. Vîntul calm Starea cerului : senin. __^_________________________________ Q^Xfl^a^arcul Oteteleșeanu. Compania lirică romînă de sub direcția UpuUlab UlC d-lui C. Grigoriu va cînta Cutreeră-lume, operetă în 3 acte. — Gră­dina Blanduzieî: Teatru de varietăți în fiecare seară.—Grădina Hugo : Orchestra vieneză.—Grădina Miliară­ Viteazul . In toate serile teatru popular român.—Grădina Rașca : Trupa romînă de operete de sub direcția d-lui N. Poenaru va juca capuri miraculoase, comedie de actualitate.___________________________ MEMENT © Autoritate.—Toate autoritățile sunt des­chise. Judiciare. — Instanțele judecătorești, sunt deschise. înv. Simion, Eliazar oan și Iezea .EVOLUȚIA. RUSIA. Un ofițer rus atacat de mulțimea răsculată din Varșovia EXPOZIȚIUNEA DE LA 1906 Pentru a se da mai multă strălu­cire expozițiunea de la 1906 care va fi instalată la Filaret, organizatorii s’au gîndit ca să atragă, dacă s’ar putea, cît mai multe congrese na­ționale și internaționale. Poarte ne­­merită idee căreia îî dăm întreaga noastră aprobare. De la o vreme, la toate expozițiu­­nile mari din străinătate se întru­nesc numeroase congrese care inte­resează, în gradul cel mai înalt, lu­mea cultă și sunt un imbold la stu­diu și sunt un motiv puternic al dezvoltarei intelectuale și al propă­șirei civilizatrice; era firesc ca, ur­­mind pilda altora mai culți și mai pricepuți decit noi, să căutăm a oferi lumea care va alerga să vadă expozițiunea noastră, cît mai multe întruniri de savanți, oameni culți și oameni de specialitate. Știm că, între altele, s’a propus ca și viitorul congres internațional al presei să se țină la București ; propunerea aceasta a făcut-o la Liege d. Constantin Mille, directorul nos­tru și delegatul sindicatului ziariști­lor, și propunerea d-sale a fost a­­plaudată de presa noastră și a fost bine primită în toate cercurile. Negreșit că dezvoltarea ziaristică romînă nu prea ar avea dreptul să pretindă ca reprezentanții bagatelor, marilor și puternicilor ziare din străi­nătate să se întrunească tocmai la București, negreșit și de alte țări și alte orașe cari au mai multă vechime, mai multe drepturi și mai meritoasă presă, însă noi, romînii, avem un motiv ocazional care ne aj­ută: avem expozițiunea de la 1906. Directorul Adevărului și reprezen­tantul sindicatului ziariștilor și-a fă­cut datoria ca să invite presa mon­dială la București, acuma rămîne ca cei însărcinați cu organizarea expo­­ziițiunea să stărule și ei și să stărue mult pentru ca congresul să aibă loc aci negreșit. După cum am spus, expozițiunile moderne nu se mărginesc să prezinte ochilor curioși numai produsele mun­­cei materiale fiindcă este simplu că progres industrial nu poate exista fără propășire intelectuală. Trebue car ca, alături de roadele pămîntu­­lui romînesc și a brațelor romînești, să arătăm ce poate și inteligența romînească. Negreșit un congres al presei in­ternaționale nu va face această do­vadă, însă dezbaterile la care vor participa atîtea inteligențe de elită venite din toate părțile lumei, vor­­ fi folositoare romînilor și vor ajuta, în mod de necontestat, la luminarea minților și la deschiderea de mari orizonturi. In teză generală noi sîntem de părere ca la expozițiunea de la anul viitor să se întrunească congrese cît mai numeroase. Am spus și în alt articol al Di­­mineței părerea noastră în această privință, o repetăm și acuma, mai ales pentru că este nevoe de o se­rioasă pregătire a tuturora dacă voim să ne prezentăm în mod demn față cu lumea din țară și din străinătate. Congresul Zionist — Corespondență particulară — Basel, 17 iulie Ședința de noapte Ședința se deschide la orele 9 și jumătate. Prezidează d-rul Max Nordau. La ordinea zilei proectul ostafrican, D. Briksmann din Rusia, învinovă­țește comitetul de acțiune că n’a făcut nimic pentru a aduce la îndeplinire de­ciziunea congresului al VI-lea, de a se trimite o expedițiune la Uganda. N’a făcut apeluri la poporul evreu pentru strîngerea de bani pentru expedițiune. Vorbește despre principiul teritorialiș­­tilor, spunînd că situațiunea poporului evreu în Rusia, Romînia, etc. impune de a se primi orice teritoriu oferit. Vine la concluziunea că numai terito­­rialsmul poate dezlega chestiunea so­cială a poporului evreu­. D. dr. Tchlenov, unul din conducăto­rii zioniștilor din Rusia și un orator de forță, ia cuvîntul contra proiectului estafrican. Vorbește despre degenera­rea poporului evreu pînă la nașterea zionismului, care cheamă poporul e­­vreu înapoi la o viață liberă în Pales­­tina. In primul rînd zionismul trebue să creeze o metropolă în Palestina pen-3‘ Ședința de zi Azi Duminică 30 Iulie st. n., ora 11 sura. a. m. se deschide ședința sub pre­­șidenția d-rului Max Nordau. Galeria este închisă pentru spectatori. Cel mai sever control la delegați și ziariști. Domnește o liniște mormîntală. D. preș. Nordau face apel la toți delegații de a nu repeta scenele de ori, pentru a nu murdări onoarea și a nu micșora demnitatea congresului și a întregului popor evreu. D. prof. dr. Alexand. Marmorele din Paris, în numele comitetului de acțiune, d­ă citire următoarelor rezoluți­uni și s­pre a se primi, fiindcă acestea sunt extractul rezoluțiunei „zione-zioniștilor“ și a tuturor rezoluțiunilor prezentate pentru Palestina. I. Zionismul ține strict la „progra­mul din Basel“ de a se creia un stat autonom pentru poporul evreu în Pa­lestina și respinge orice colonizare în­­tr’o țară afară de Palestina. II. Mulțumim guvernului englez pen­tru bunăvoința ce a avut de a ne o­­feri Uganda, dar nu o putem primi din cauza insuficienței sale pentru poporul evreu­. Sperăm că guvernul englez ne va păstra simpatia și ne va ajuta pen­tru a ajunge la capătul dorințelor noas­tre : Palestina. III. Toți aceia cari nu recunosc „pro­gramul din Basel“ nu sint zioniști și nu pot lua parte la organizația zio­­nistă. Acesta «zoluțiun» se primesc cu o majoritate de 605 contra 52 voturi. (Aplauze furtunoase. Socialiștii protes­tează, aruncînd apeluri revoluționare în sală­. Ședința se sfîrșește la ora 1 p. m. Ședința viitoare va fi astăzi la ora 5 p. m., continuarea congresului ordinar. Amintiri istorice Amănunte interesante asupra localităților vizitate de corpul didactic primar cu prilejul escursiunei făcute la Severin. Corpul profesoral din toată țara, în cap cu d-un profesor universitar d-nu Gr. Tocilescu, a vizitat săptămîna tre­cută orașul Severin și localitățile dim­prejur, și a pus piatra comemorativă în Cernetz, în locul unde a fost casa ma­relui patriot Tudor Vladimirescu, de unde a pornit mișcarea națională în anul 1821 contra străinilor. N’am­ avut fericirea de a fi la Severin căci puteam să-i însoțesc și să dau și eu oare­care lămuriri a multor cestiuni asupra localităților ce au vizitat. Severinul este unul din orașele cele mai vechi din țară, care are multe a­­mintiri istorice, și de aceia cred că a fost ales a fi vizitat de întreg corpul profesoral, și cu drept cuvînt se poată numi Acropola țării. Severinul a existat sub daci sub nu­mele de Drubeta. Mai în urmă sub îm­păratul Traian, i s-a dat numele de Ro­­mania, sub Alexandru Severin s-a nu­mit Severopolis sau cetatea lui Sever, iar sub imperatorele roman Justinian al II-lea Teodora, după numele împărăte­sei Teodora, soția sa. Aci la Severin, avem ruinele podului Traian de peste Dunăre, de piatră, construit de arhitectul Apolodor Da­­mascianu, la anul 104 după Christ, din ordinul marelui împărat Traian, supra­numit cel înțelept, cuceritorul Daciei. Ruinele podului Traian Podul Traian peste Dunăre este con­trui­t între Severin și Costel. Picioare! tru a sfîrși ca starea actuală neome­nească a poporului evreii. Se referă la o vorbă a lui Herzl, pe care a rostit-o pentru ultima oară la o ședință a comitetului de acțiune: „„Problem­a poporului evreu­ se poate rezolvi numai în Palestina“. Acesta este testamentul lui Herzl, zice orato­rul. Zionismul nu este o organizație pentru emigrarea poporului evreu­. Mulți au încercat a murdări Palestina și a îndepărta inima poporului evreu de Palestina. Că n’a reușit ne arată com­punerea congresului. Dar dacă ceilalți vor numaidecît Uganda, au voie să se ducă acolo. Uganda e liberă. Sus­ține rezoluțiunea lui Usish­kin în numele tuturor „zione-zioniștilor“ și cere a se primi, pentru ca zionismul să fie pă­zit de acum înainte de așa o boală ca Uganda. E un moment istoric. Popo­rul evreu­ așteaptă deciziunea congre­sului și speră că va rămîne sincer Pa­lestinei. (Aplauze furtunoase). Mai vor­besc pentru primirea Ugandei și pen­tru teritorialism d-nil Chasan, Wunder­­lik, D. Stein. Pentru Palestina vor­besc d-nii Stand și Obersohn. La orele 3 jum. noaptea, ne mai fiind nici un orator pe listă, urmează a se pune la vot chestiunea est-africană, dar terito­­rialiștii și grupul socialiștilor ridică un tu­rult extrem de furtunos, încât după o durată de o jumătate de oră preșe­dintele ridică ședința la ora 4 dimi­neața, fără a ajunge la vreun rezultat. Demonstrațiunile din partea minorită­­ței, la care se asociază și spectatorii din galerie, durează încă. Tribuna e apă­rată de către majoritate­a „zione­zion“, contra turbulenților, cari vor să pună mîna pe ea. In sfîrșit sala se golește, formîndu-se înaintea „Stor­eazinului“ grupuri, cari discută cu multă aprin­dere cele petrecute. acestui pod se mai conservă și azi in apă, ele se văd în număr de 17 chid Dunărea seacă. Pe ambele maluri ale Dunărei, Ro­­mîniei și Serbiei, sunt în ființă resturile unui picior, construit de cărămidă mare și pietre de gîrlă gogonețe, amestecate cu var gras sau beton, de o resistență foarte mare, așa că cărămida cu mare greutate se poate detașa, și este de mi­rare cum primăria locală, după nume­roase invitări ale direcției monumente­lor istorice naționale, n’a luat pină a­­cum măsuri spre a îngriji și păstra a­­ceastă religie foarte prețioasă, căci mulți din vizitatori și chiar orășenii zmulg cîte o cărămidă, și probabil că peste puțin timp, se va distruge cu desăvîr­­șire ori­ ce urmă acestui picior, de mare însemnatate pentru romîni. De aceia în­chiderea acestui picior ,un grilaj de fer, este imperios necesară a se face cît mai urgent. Cetățuia care a servit de apărare podu­lui Alăturea de picioarele polului, sînt ruinele zidăriilor unei cetăți, care a ser­vit a apăra podul. Zidăriile fiind îngro­­pate în pămînt, au fost descoperite de d. Tocilescu, și era vorba acum cîțîva ani, să se continue săpăturile și a se îngrădi, a se face chiar o grădină, spre a se păstra aceste monumente de o mare importanță pentru țară , sperăm că d. Tocilescu va realiza acest mare plan. Turnul lui Sever In grădina publică din Severin sunt rămășițele unei cetăți zidite pe la anul 227 după Christ, de Alexandru Sever, împăratul Romanilor. Se mai conservă numai o coloană de zid construit din lespezi mari de piatră amestecate cu petre mai mici de rîu și cărămidă pe­­trificată amestecată cu var gras sau be­ton foarte consolidat, așa că blocurile de piatră ce sunt căzute jos, se pare a fi“o singură bogată, așa de tare sînt consolidate și împetrite. Coloana de zid este îngrădită cu un grilaj de fer, unde se păstrează diferite pietre cu inscrip­­țiuni, găsite în diferite locuri, cu oca­­ziă săpăturilor și este construită pe o colină sau movilă care se prelun­gește pînă la Dunăre fiind înconjurată de toate părțile de o vale adîncă, ce face inaccesibilă intrarea în fortă­rețe. Această construcție este de pe timpul romanilor, iar nu medievală, dovadă irefutabilă este modul de con­strucție al varului dospit cu piatră, construcție ce o găsim și la piciorul po­dului Traian, care nu mai este contes­tată că o romană. Desființarea orașului Banatului Severin la anii 1830, 1372 și 1444 după Christ­ion Basarab I. Domnitorul țârei pe la anul 1330 fiind atacat de regele Un­gariei Robert Carol, care intrase în țara romînească cu mari puteri și cu 2000 călugări catolici să facă pe romani proseliți catolici după îndemnul lui Papa Ion a asediat și luat cetatea Se­verinul, pe care a distrus-o. Ion Basarab prin stratagemele sale l-a atras pe dea­lurile Motrului și Jiu, și la bătut cum­plit „scăpînd cu foarte puțină armată“ travestit în țărănește și a trecut din­colo în Ungaria. La anul 1372, imperatorele roman Ion Paleologlu, văzindu-se amenințat de Turci sub sultanul Murat I a luat în­țelegere cu principii creștini din Bul­garia, Serbia și țara romînească ca cu toții împreună să lupte contra turcilor și să-i gonească în Asia de unde veniseră­ așa despotul Bulgarii Mavrodracovichi și regii Serbiei Vuk­asia și Mangles și Dan fiul principelui român Radu Vodă Basarab toți aceștia au pornit cu ar­mata din țările lor contra turcilor și în Macedonia împreună cu armata romînă, au dat luptă contra turcilor, dar arma­­tele reunite au fost sfărîmata și despotu Bulgarii și regii Serbiei au fost uciși în luptă, scăpă numai Dan fiul lui Radu Vodă, care se întoarse în țară numai cu o parte din sfărîmăturile armatei sale. Sul­tanul Murat I l’a fugărit, pustiit orașele țărei romînești, și desființă și orașul Ba­natul Severin împreună cu Mitropolia pe ale cărei ruine stă falnic zidit, liceul Traian cu pitorescul aspect către Dunăre. La 1444 armatele creștine avură din nou luptă contra turcilor sub sultanul Murat al II, dar armatele creștine fură din nou învinse, regele Sigismund al Ungarii fu ucis în luptă la Varna, nu­mai Huniade Ianoșî (român) general un­gar și Vladislav Basarab II a scăpat cu viață. învingătorul Murat al I1-lea a jefuit toate țările ce î-a fost în drum pînă la Belgrad, bine­înțeles a distrus și orașul noul Severin dimpreună cu bise­rica Episcopie ale cărei ruine sunt peste drum de casele d-lui Dimitrie Stăncescu. Banovița La anul 1583 după Christ, cînd Mi­­hai Viteazu a fost numit Ban al Seve­­rinului, Severinul fiind distrus, și-a mutat reședința la Banovița la 1 kilo­metru și un sfert de Severin, unde a­­cum nu este de­cât o biserică, orașul fiind desființat; această biserică este întreținută de Primăria din Severin și face serviciu preoții din Severin, ca a­­mintire a reședinței marelui oroș. Orașul Cladova (Serbia) Peste drum de Severin, acest oraș pe timpul Machedonenilor, a purtat nu­­mele de vechea egetă, și la anul 44 după Christ. Imperat­orele roman Clau­­­diu, find stăpîn peste Moesia i-a schim­bat numele în Glaudia astăzi Cladova. Adacale și Băile Mehadia Se știe că cea mai mare parte din Ungaria a fost ținut turcesc pînă la anul 1718, dar tratatul din acel an în­cheiat la Pazarevici de austriaci cu Tur­cia, Turcia find bătută, a cedat aceștia parte din Bosnia și toată Serbia pînă la rîul Timac, precum asemenea și toată Valah­ia mică (Oltenia) pînă la rîul Olt împăratului Carol al VI-lea. Acest îm­părat stăpînind Orșova unche a zidit cetatea Adacale adică Orșova nouă într’o insulă pe Dunăre la anul 1718—1739, iar la anul 1739 Iulie 22, după ma­rea bătălie de la Grasca, aproape de Lugaș, armatele austriace au fost bă­tute de Turci, și de­și aceștia au cîș­­tigat bătălia de­ la Panciova în ziua de 2 August, la 4 August 1739 a fost ne­voită să închea pacea de la Belgrad, și toate locurile cîștigate prin pacea de la Pazarovici plus Orșova și Mehadia și băile „Caransebeșul și Hațeg s’a rîîn­­tors iar Turciei și tocmai la 1791 după tratatul de la Ș­otov, Turcia a cedat înapoi Austriei ținutul Orșova veche, Mehadia cu băile, Caransebeșiul și Ha­țeg, iar Adacalei i s’a cedat la anul 1878 după rezbelul romanilor cu turcii. Severinul Din cele descrise mai sus, Severinul a fost în mai multe rînduri distrus și din nou reînființat. El a fost distrus la anul 1330,1172 și 4443 după Christ. La 1330 de regele Robert Carol al Unga­rii, la 1372 de sultanul Murat I-lea și la 1444 de sultanul Murat al II-lea și din nou reînființat la anul 1833. La anul 1828, turcii arzînd Cernețul, prin tratatul de la Adrianopoli la 1829 încheiat între turci și ruși, turcii au fost obligați să plătească țărei romînești lei 90.000 vechi drept danie pentru ar­derea Cernețului. Cu acești bani s’a cumpărat de la Baluța Severineanu, mo­șia Severinul, și la anul 1833 s’a fondat noul oraș Severin, după un plan anume întocmit, parcelîndu-se locurile, numero­­tîndu-se și fixînd numărul stînjenilor fiecărui loc, făcîndu-se ulițe drepte și piețe publice în formă drept­unghiulare și pătrate, așa că Severinul este unul din orașele cele mai regulate din țară care merită a fi vizitat. In centrul orașului, Piața Tudor Vla­­dimirescu, este un parc foarte frumos în fața palatului municipal care aseme­nea este o clădire din cele mai frumoa­se; în spatele său se află o hală monu­mentală. Pe marginea Dunărei pe un loc înalt, care domină valea Dunărei, este grădina publică, are o vedere pe Du­năre din cele mai încîntătoare. Bule­vardul pe marginea Dunărei de la un cap al orașului pînă la celalt, la gară, cu alee de 3 rînduri de castani, foarte bine dezvoltați, care este o podoabă a orașului. Liceul Traian cu o grădină în­cîntătoare, foarte bine îngrijită și între­ținută,care are vedere pe Dunăre,din cele mai pitorești, un șantier de construcțiuni navale pe marginea Dunărei unde se con­­struește vapoare și orice lucrări atingătore de navigațiune și păduri, înzestrată cu mi­șinele cele mai perfecte și care este pusă în mișcare printr-un motor elec­tric care procură și lumina electrică. Portul orașului este înzestrat cu un cheiu sistematic, și o șosea frumoasă d’alungu Dunărei, înlesnește șlepurilor acostarea în portu orașului. Școli publice-primare din nou construite după modelul cel mai nou. Un abatoriu pe marginea Dunărei actualmente în construcție. In curind se va începe pavarea cu asfalt a stradelor din centru orașului precum și Bulevardul, care în parte s’a și canalizat. In apropiere de Seve­rin sunt școalele de rîmători construite după modelele cele mai perfecte din Europa , se studiază și alimentarea ora­șului cu apă potabilă din dealurile din prejurul orașului, și în curînd Severi­­nul va deveni unul din cele mai fru­moase orașe ale țărei. 1905 Iulie 11 G. Băicoianu CĂRȚI ȘI REVISTE A apărut Anuarul general al agri­culturii, comercialui și industriei R­o­­mîniei pe 1905 de Const. I. Brăiloi, proprietar-editor. O lucrare unică în a­­cest gen, de o neprețuită valoare, fiind­că conține tot, dar absolut tot ce e ne­cesar să se știe în materie de legislație economică. O sumă de hărți complec­­tează volumul, iar informațiunile, cum și datele și anunelurile sunt așa ingenios și inteligent așezate în cit ușurează cău­tările arătînd imediat celui ce are ne­­voi adresa, știrea, legea, regulamentul, dispozițiunea pe care o caută. D. Brailoiu nu poate fi de­cît felici­tat pentru această lucrare care este o adevărată călăuză foarte practică pentru acei pe cari agricultura, industria sau comerciul nostru îi interesează din vre­un punct oare­care de vedere. * In editura librăriei Leon Alcalay, Bu­curești a apărut o broșuri că conținînd următoarele legi noul: Legea pentru înființarea Curții de casațiune și justi­ție cu nouile modificări introduse. Con­tenciosul administrativ. Modificarea cî­­torva articole din legea consiliilor co­munale, consiliilor județene și din legea taxelor de timbru și înregistrare, precum dimineața DEMOCRATIZAREA CLERULUI — Modificarea legei Sinodului din 1872 Acești arhimandriți săvîrșesc ei toate aceste taine oprite călugărilor expres de pravila bisericească. Pentru edificare reproducem legea: Glava 121 pag. 101. Pravila cea mare a lui Mateiu Basarab scrie : „Proștii mireni dacă se fac călugări și ieromonacii, aceia n’au iertăciune nici cum să se afle vreunul pe la biserici care ie-s în lume. Numai ce să șează pre la biserici unde s’au tuns. Pentru că bisericile și noriile care sînt în lume s’au dat să le fie popii mireni carii sînt ai lumii. Iară ieromonaciî cari sînt în lume și slujesc pe la biserici, aceia sînt pămîni fără de lege și afară de dreptate. Drept aceea poruncim să se go­nească din lume. Iară și ei și iacă și cei ce-î primesc și cîți vor lua de la dînșiî blagoslovenie sau sfințenie, să fie afurisiți pînă se vor părăsi“. Rezonul după glava 119 este că preotul mirean nefiind călugăr nu poate face călugări, adică cineva nu poate să dea ceea ce nu are. Călugărul nefiind însurat, nu poate blagoslovi nunta. Cerem dar ca să se respecte vechile legiuiri bisericești. In Rusia vechea rînduială biseri­cească se păstrează cu cea mai mare sfințenie. însuși împăratul nu e cunu­nat decît de protoereul palatului și al armatei, care face parte și din sf. Sinod. Judecata eclesiasticilor Era o opinie ce a avut curs în spi­rite, că preoții vechi erau absolut în dispoziția episcopului, de a fi, de a continua, de a fi transferați și depose­dați după cum episcopul judeca mai a­­propos pentru binele bisericei sale. A­­ceastă opinie era greșită. Preoții ținînd cel mai înalt grad în demnitățile eclesiastice, după episcop, ci n’au putut fi schimbați după plăce­rea episcopului, fără ca toți ceilalți be­­neficianți și absolut toți clericii să fi fost supuși la aceeași lege. Dar orice culoare ar fi putut cine­va da acestei opiniuni pentru a o face 17 plăcută și a părea avantagioasă epis­­copilor cărora la dă un imper absolut și într’un oarecare chip superior legii și canoanelor chiar ; dacă se consideră lucrurile mai de aproape și dacă se pătrunde în disciplina vechilor canoane, se va găsi că doctrina contrară e mai veritabilă și că ea dă episcopilor o au­­toritate cu atit mai mare cu cît e mai fermă și cu atît mai fermă cu cît ea e mai dulce și mai justă, cu atît mai justă și mai dulce cu cît ea e stabilită pe legi. După cum justiția legilor e eternă și neschimbătoare ea comunică aceleași avantaje ce ea le regulează și le sus­ține. Acei ce au spiritul destul de pă­trunzător, descopăr în toate legile po­zitive și cu deosebire în acelo ale bi­­sericii oarecare raze de drept natural care e etern și nestrămutat. Dar ori­cum, este o lege naturală, eternă și ne­­schimbăcioasă că tot imperiul trebue a fi regulat prin legi și că orice suvera­nitate ar pretinde cineva, legile sînt mai pe sus. Imperiul episcopal n’ar fi deci mai puțin suveran pentru a fi supus canoa­nelor și de a recunoaște că numai Dumnezeu singur este a căruia voință este regula tuturor lucrurilor, fiindcă nu numai că este esențial justă, ci ea este justiția însăși. Cînd Sf. Pavel ordona lui Timoteiu de a nu primi nici de­cum acuzațiune contra unui preot, afară de depozițiunea a doi sau trei martori, ci ne învață că episcopii sînt judecătorii și judecă­tori suverani ai preotului, dar numele chiar și calitatea de judecător ne face a spera că aceasta va fi o judecată, iară nu un comandament, și că se va da tot justiției, nimic capriciului, nimic voinței, oricît de rezonabil ar fi el. Apostolul a dat deci episcopilor o pu­tere suverană asupra preoților și asu­pra tuturor celorlalți eclesiastici, însă o suveranitate temperată prin legi și prin regulele justiției. Episcopii pot deci a judeca pe preoți, a­ depune pe culpabili, a erta și a apăra pe inocenți, a face dreptate, nu însă a exersa o do­­minațiune. (Va urma) SSSÍs £ 031 și articolele 55, 58, 59, 69 și 98 din le­gea judecătoriilor de pace din 1905. Pre­țul 75 bani. Ultime Informații . Se aduce la cunoștința d- nilor stu­denți, cari doresc să participe la ser­bările naționale din Sibiu, ce vor avea loc în cursul lunei August, că pot lua parte înscriindu-se la Aso­ciația generală a studenților (Victo­ria­ 110), plătind taxa de înscriere de lei 1.25, în schimbul căreia vor primi o carte de legitimație care le va da drept la o reducere de 50 la sută pe liniile C. J­. B. și maghiare. înscrierile și informațiile de drum și escursiune se închid la 24 c. orele 6 seara.­­ La 15 Septembrie a. c., întră în vi­goare suplimentul 4 la tariful pentru tra­ficul de mărfuri între Regensburg-Pas­­sau-Viena-Budapesta-Semlin și Belgrad de o parte și stațiunile căilor ferate re­­­mine de altă parte, reexpediate în Vîr­­ciorova, valabil de la 1 Martie 1895. Prin acest supliment se exclud mai multe articole de la taxarea pe baza tarifului excepțional No. 3 și se modifică nomenclatura seriei B vl acelui tarif, în­­troducîndu-se în această serie și mașini de tot felul, care după actualul tarif se taxează pe baza tarifului excepțional No. 4. O Stațiunea Borndorf-Fabrik se intro­duce în seria „E“ a tarifului austro-un­­gar-romîn, partea II-a, cu unele taxe parțiale valabile de la 15 Iulie a. c., și se vor aplica pînă la revocare, cel mai tîrziu însă pînă la 1 Februarie 1906. Taxele seriei E a tarifului excepțio­nal No. 2 în tariful“cu sus numita sta­țiune vor fi valabile și pentru rondele de alamă. • S’a decis de direcția căilor ferate ca articolele,, leșie de la fabricarea săpunu­lui“ și „reziduuri apoase de glicerina de la fabricarea luminărilor“, să fie înscrise în tariful special No. 20 de export. Această dispozițiune intră imediat în vigoare. O Direcțiunea căilor ferate a luat ho­­­tărîrea ca pentru halta Poiana­ Țapului situată între Sinaia și Bușteni, să se pri­mească, în timpul de la 1 Iulie și pînă la 1 Octombrie al fiecărui an, colete de­­ greutate între 5 și 10 kilograme, fran­cate cu timbru special de francare de 1 leu. • Ministrul de domenii aduce la cu­noștința celor interesați că, pentru pre­­înoirea sîngelui de oi firese albe și ne­gre de la fermele model, a hotarît să a­­ducă din străinătate un număr oarecare de berbeci, însărcinînd cu această cum­părătoare pe d. inspector zooteebuie C. Mantu. Pentru înlesnirea proprietarilor și a­­rendașilor, cari ar dori să aducă aseme­nea berbeci din străinătate, ministerul a autorizat pe d. C. Mantu să cumpere și pentru particulari. Se aduce la cunoștința amatorilor.Njcif acei ce vor dori să li se cumpere ase­menea berbeci prin intermediul însărci­natului ministerului vor adresa o cere­re trimițînd prin mandat poștal pe a­­dresa d-lui C. Mantu, inspector zooteh­­­nic, ministerul domeniilor, valoarea a­­proximativă a acestor berbeci, socotit la 175 lei de cap. Berbecii uimind a fi aduși în țară cel­ mai tîrziu între 15—20 August, ce­rerile particularilor se vor primi pînă la finele lunei Iulie.­­Consiliul general al județului Tecu­­ciü convocat pentru ziua de 9 August sa va ocupa cu următoarele chestiuni : se va pronunța asupra modificarea bud­getului extraordinar al administrației ge­nerale pe exercițiul curent în sensul da a se prevedea atît la venituri cit și la cheltueli suma de 10.000 lei donată de defuncta Casandra Donnci pentru construirea locuinței medicului spitalu­lui județean din Podul­ Turcului; se va pronunța asupra clasărei ca șosea vici­­nală a drumului ce pune în legătură co­muna Oncești cu Godinești și județul Bacău; în fine se va ocupa cu chesti­unea alipirilor și dezlipirilor de comune rurale și cu modificarea cercurilor co­munale și a plășilor respective.­­ Duminică 24 c., orele 9 dim., va a­­vea loc la Asociația generală a studen­ților, alegeri pentru comitet, înscrierile pentru candidatură, se primesc pînă Sîm­ dată 23 c., orele 12 a. m., fiind însoțite de taxa de 3 lei, carta de student și de membru al Asociației.­­In afaceri judiciare, administrative și financiare, precum și pentru informațiuni de orice natură, publicul din toată țara se poate adresa cu încrederea cea mai deplină de a fi satisfăcut Biroului de Contencios și informațiuni al ziariu­­lui „Adeverul“, pus sub direcțiunea d-lui L. Voinea, licențiat in drept. . Pentru simple informațiuni taxa Bi­­roului este de lei 3 (trei), sumă ce tre­­bue trimisă odată cu cererea, prin man­dat sau mărci poștale la adresa birotu­lui, București, 11 str. Sărindar.­­De la 23 pînă la 27 Maiu 1906 va avea loc la Milano al IV-lea congres internațional de asistență publică și privată. Reîntoarcerea în țară a d-lui .Take Ionescu ^Stanic (Moldova), 20 iulie.—Aflu ad­ că d. Take Ionescu, ministru de finanțe, sosește Duminică la Sinaia, doamna Io­nescu fiind bolnavă. ; Emilian FOIȚA ZIARULUI „DIMINEAȚA“ 3) Tainele caselor nu­­necoase II .» Pe d-1 îl cunoașteți, zise gazda a­­rătînd spre celalt conviv Și Robert își aminti că-1 maî văzuse pe la club. El primise invitațiunea știind­­ că-1 va găsi pe doctor acolo. Rușinat pare că de privirea medicului, el zise: sînt însurat și trăesc cinstit, am venit aci ca să mă supun unei politeți; soția mea a fost amica gazdei, adaogă el încât plecînd capul. Se așezară la masă și în șoapte tî­­nărul îi spuse că toți cîți vor veni sînt de aceeași țeapă ca și gazda și că își schimbă marfa între ei avind nevoe u­­nul de altul. — Veți vedea ce putem noi aduce, zise Frileux, ceva extraordinar din Bre­­tania va sosi cu trenul. Apoi toți începură a mînca rîzînd și făcînd glume deșănțate, Frileux se sculă și zise cu paharul în mină : D-nă Serafim, beați în sănătatea cade, căci ea nu știe ce meserie avem. — E de treabă ginerele? întrebă amfitrioana. — O, e om distins, advocat cu nu­­me mare. Și dăm o jumătate milion franci ca zestre, numai do ar fi fericită. O servitoare intră șoptind ceva lui Frileux care dădu din cap rîzînd. — A sosit marfa cea nouă. Toți priviră curioși spre ușa ce se deschise și în cadrul ei apăru o tînără fată. Orbită de lumina candelabrului ea stătu în loc, era Sinta. Dar nu mai era Sinta de altă dată, înaltă, zveltă, palidă și resemnată in hainele fine, ea părea o­­ prințesă deghi­zată în haine de țărancă. Doctorul rămase uimit și gazda reve­­nindu-și din uimirea ei o pofti la masă. — Cum f­ata asta intră în stabilimen­tul d-voastră? — De­sigur, — S’ar părea că acum a ești din mănăstire. — Bach ! știm noi de unde vine. Apoi Frileux îi se adresă Sintei cu glasul arogant. —• Ți s’a dat mîncare bună, unde ai fost pînă acuma ? —• Nu știți, domnule. — Cum nu știi ? N’ai limbă ? — Nu m’am­ interesat de mîncare, începură iar a mînca și după cafea, multe dame la­­ bal, din diferite case. Dar trebue să fie patroana absolut ab­solut sigură de d-ta. Sinta se înclină și întrebă gazda do are să-i spue ceva. — In seara asta nu, mîine vom vorbi. După plecarea fetei conversația se încinse din nou și într’un acces de sin­ceritate acei decăzuți mărturisiră că via­ța ce duceau îi umileau și că de multe ori ar fi vrut să moară pentru a scăpa de privirile disprețuitoare ale celor cin­stiți. Apoi își luară rămas bun plecînd pe rînd. Cînd doctorul voi să plece Frileux îl reținu ea să-i mai facă o surpriză. In­triga, doctorul îl urmă printr’un coridor îngust pînă ce se opriră lîngă ușa pe care gazda o deschise fără să bată. In cameră era Sinta îmbrăcată într’o haină albă cu dantele.­­ La revedere mîine, d-se doctor, zise gazda )înclinindu-se ceremonios și înch­izînd iute ușa în urma sa. Zîmbind trist îl privi fata, iar el stătu jenat, neștiind ce să-i răspundă. — Cum te numești d-ta? — Malvina. — Da, se potrivește numele pentru casa asta ? Ea tăcu, iar el fu copleșit de rușinea situației sale. Se gîndi că a doua zi cei cu cari stătuse la masă îi vor întinde mîna pe stradă. Tăcut el își luă pălăria mînd: se poate să îndrăgesc cu o fe­meie pierdută ?! Nu — n’am s’o mai revăd. III Dar gîndul medicului se ducea fără voe spre frumoasa bretonă din casa in­famă. Intr’o zi pe cînd stătea citind ușa sa deschise și Sinta apăru. — D-ta aci! — Eu, da, d-le doctor ! M’a trimes stăpîna, i-a sosit fiul pe neașteptate! E bolnav prăpădit, mama lui speră că veți veni. — Da viu, zise doctorul și după cîte­­va minute cîte­ și trei se opriră în fața casei cu No. 7. Intr’o cameră curată zăcea un tînăr palid, slab și blond, era fiul patroanei, cel care nu știa ce meserie are mama lui.—Cînd privirea tinărului se opri a­­supra bretonei o adîncă uimire S3 putu citi pe fața lui. — E o rudă de a lui Frileux, șopti eî. — Da, răspunse mamă sa îngenu­­chind lingă patul lui. — Liniște multă ii trebue bolnavului, zise doctorul. — E în pericol, exclamă patroana pe cînd lacrămi fierbinți îi curgeau pe fața fardată. Da, trebue îngrijit și fața asta ar : ~io», da, fac totul, numai să numai plîngeți. Robert ascultă bătăile inimei bolna­vului și zise apoi: mîine voia aduce un medic specialist, liniște acum să fie aci. Cînd fu în trăsură el își zise că ori­ce ar face tot va iubi fata din acea casă. Fiul patroanei fu îngrijit cu devota­ment de frumoasa bretona, dar starea lui nu mai dădea medicilor nici o spe­ranță cu toate că în aparență dînsul nu mai suferea atît. Tatăl vitreg însă, de cum intrase tî­­nărul Edward în casă fu coprins de ură contra lui. — Adică ce, venise domnișorul să-l facă pe dînsul ca ei să nu-șî mai poată continua comerțul ? Și după o scurtă ciorovăială cu nevastă-sa se decise a pleca în sudul Franței pentru a se mai distra. Edward în timpul boalei o îndrăgi pe devotata lui îngrijitoare pe cînd patro­nul murmura pe înfundate că n’a adus fata din Bretania ca s’o facă îngriji­toare de bolnavi. In acest interval doctorul se schim­base cu desăvîrșire. Din vesel și expansiv el devenise po­somorit chiar față de Edward, căci pa­siunea­­ sa crescuse pentru frumoasa Sinta care acum îngrijind un bolnav îl făcea să uite ce tristă meserie avusese. Frileux, patronul, suferea torturi gîn­­dind că el o cumpărase pe Sinta pen­tru alte afaceri și acum nevastă-sa o pune să-i îngrijească fiul, făcindu-l pe el să piardă cîștigul sperat. — Eu m’am săturat de domnișorul tau, strigă el, mîine voi­ vorbi cu doc­torul ca să-l transporte la spital dacă are gust să zacă mult. Și fără a mai aștepta răspunsul ne­vestei el sună trimițînd servitoarea s'o cheme pe Sinta din odaia bolnavului. Sinta sa înfiora auzind că e chemată. Cuprins de rele presimțiri intră în ca­mera patronului. — Te-am chemat, d-ră, ca să-ți spun că de azi nu mai ești îngrijitoarea bol­navului. Am plătit, destui bani mada­mei Olimpia ca să am dreptul a­ ți vorbi așa. — Am făcut ce mi-a zis madam Fri­leux. .— Te rog să te îmbraci și să treci în salon la celelalte d-șoare. — Oh, d-lo, te rog fie-ți milă ! — Ce, ascultă, îmi datorez vr’o trei mii de lei. Plătește și apoi fă ce vrei. —• Fie-vă milă, d-lo ? El deschise ușa strigînd furios:„afară poftim !“ Cu capul plecat e și sărmana aiurită de rușine și spaimă. Coborî scă­rile și fugind pe străzi se duse la lo­cuința doctorului. Dar cînd îl văzu ră­mase ca o statue, căci tot sufletul el o rechema lîngă patul bolnavului. Fără a rosti un cuvînt el o însoți pe Sinta care plîngînd îngenuchie lîngă patul muribundului.Cînd ceasul bătu mie­zul nopței el își dădu sufletul. Linia galbenă ca ceara își frînse mîi­­nile plîngînd: — S’a sfîrșit, am pierdut totul— tot! • »*•• «<>• e o ©•• • Edward fu înmormîntat la cimitirul Montmartre. Noaptea veni încet acope­rind pămîntul cu valul ei de umbră. Edward își aflase liniștea de veci fără să afle rușinea în care trăia mama lui. Cînd zorile apărură se putu vedea pe mormîntul lui proaspăt o femee culcată cu fața în sus. Printre pomii stufoși razele depărtate trimeteau sulița de aur, pe cînd păsările își începură tremurătorul lor concert. Albă ca marmora era fața femeie!. Din piept îî cursese singe închegîndu-se pe brațul armat încă cu un lung pumnal. Era Sinta ! Razele soarelui dezmierdau miloasa frumoasa față a nefericitei fete. SFIRȘIT A se citi mîine Inceputu­l romanului :

Next