Dimineaţa, ianuarie 1906 (Anul 3, nr. 687-713)

1906-01-01 / nr. 687

üUTnmica 1 ianuarie iyoö Act de Mulțumire Subsemnatul Die The­od­e­resen, domici­liat în comuna Herța jud. Dorohoi, sufe­rind o daună la casa mea din comuna Sáveni, jud. Dorohoi, asigurat la Societar­tea de asigurări generale „Pondera” din București, am fost liguidat și­­ plătit prin Dl. David Spodheim, agentul principal chiai Dorohoi al numitei Societățî, ia modul cel mai curant, drept care aduc viile mele mulțumiri Onor. Societățe î­și îndemn pe cunoscuții și concetățenii mei să prefere sus zisa Societate pentru asigurarea a­­vutului lor. ESTE TEODORESCU 24/7 Decembrie 1005. Marele CIRC HENRY a­stăzi Sâmbăta 31 Decembrie 1905 a ll-a reprezentație High-Life Rondea-Vous al Elitei Bucureștene Pentru prima oară frumoasa piesă decorativă Idealul Ernei la această piesă care s’a jucat cu mare succes de peste 100 ori, in Viena, ia parte 120 persoane Duminică 1 ianuarie 1905 Primul MATINEU la ora 3 p. m. Cu prețuri pe jumătate pentru mie și mare Loja (4 persoane) 10 lei; parquet 2 lei ; Stal L, lei 125 ; Stal H 1V; galeria 50 b.nl. Reprezentațiile serale încep la ora 8V*­­cu prețurile obișnuite. L’a norritis ° aur­u [Jy| UUI formată din 2 cornete avînd la mijloc un bri­liant mic și doua pietre colo­rate. Cine o va găsi și aduce în str. Nifon 13, va căpăta o recompensă bună. 2977 •D-rul Leon Grill copil Boale interne și de Consult. 2—5 p. m. Strada Antim Mo. (Pe Bun sărată gratuit)41 2543 Cereți și Beți numit DELICIOASA, NEÎNTRECUTA, RENUMITA țaqmi­ BINET din Reims VINUL FRANCEZ PRIN EXCELENȚI Cel mai bun din turae=­­ —­­el m­ai apreciat FERIȚI-VĂ DE SUBSTITUIRI ASTPZ1:31 Decembrie (13 Ianuarie) 1905 C. via­rtî»tT»»«X: Cut, Melanta Romana ,j CATOLIC: Varla soarete ..­mre 7 ore 57 m.. apuce 4 ore 56 m. WWVWV'A­' ■ WWvW^V­VvVVVVVVVNA^^A^AA*AiWVVvWWVWVVVVVVWWWV­*AAAAAAAAVVAAiy­AA**VW'AW'i/AAA/Wb*^V • • Timp frumos și liniștit In toată țțara, ziua destul de cald și desgheț, iar noap­tea îngheț și brumă. Temperatura cea mai ridicată din cursul zilei plus 10 gr. la Cîmpina și cea mai coborîtă de peste noapte —9 gr. la Brănești (Ilfov) și Slatina. Barometrul a mai crescut cu 5 la 6 milimetri. Ploae sau zăpadă n’a fost nicăeri în ultimele 24 de ore. Sîm­bătă. Compania dramatică de sub conducerea d-lui Ermete Novelli va juca: Regele Lear, tragedie în 5 acte de Shakes­peare.— Duminică. In matineu, orele 2 p. m. Se va juca: Avarul, comedie în 5 acte de Moliere. La sfîrșitul spectacolului d. Ermete Novelli va zice monoloage anume pentru copii.— Seara. Compania dramatică de sub conducerea d-lui Ermete Novelli va juca: II Barbero Benefica, comedie în 3 acte de C. Goldoni. Teatrul National Circul Sidoli : In fiecare seară reprezentațiuni alese.— Sala Edison: Bal mascat.— Teatrul Lieblich (Jignitza). Simbătă și Duminică se va reprezenta : Kiduș Hașen, operetă istorică și feerică în 4 acte și 14 tablour de Lateiner, muzica de Sendler.__________________________________________ Spectacole HIBHELWO Autorități.— Toate autoritățile sunt închise. Judiciare. — Instanțele judecătorești înschise. Atențui: Bazar anual de artă și artă aplicată deschis de societatea de binefa­cere „Tibișor“, cu concursul societăței­­ Tinerimea artistică*. Expoziții: In Pasagiul român, expozi­ția de pictură a d-lui Nicolae Vermont. — In sala de depeșî a „Adevărului“, expoziția de pictură a d-rei Adela Jean. — In rotonda Ateneului, expoziția de pictură a d-lui Angelescu. Expoziția este deschisă de la 9 a. m. pînă la 6 p. m. și va dura pînă la 12 ia­nuarie 1906. , a5 £ CASA DE­ SCHIMB 1 NL FUELS Noul LIPSCANI No. Patai Dacia I omisu­l pe zina de 17 Noem. 1905 I­oJ^T ?**<* I iO/jßentä amortibftä! 92 — 92 50 4''OS nsiîîa AfiC­ rAtHS S.­­B. 92 75 93 50 sn­OVL jud. Goara»! 102­— 102.50 50/J 0toi. Com. Bucur 1 90­ 75 91 25 t«/J Sfflins. Fane. Rur.­ 10175 102 25 o/J . , 96— 96­30 3W1 , „ Uri», j 97 75 9 ®:25 ! * „„laț ® %;5 ® 9625 I Aețzwnî ®. N ați*a f3 HO - 3160 - I , » Agrssj 475'— 487 — B . Scump. Ba, 1961— 200­ post. val. austrire. 105— 106!— a Mărci germane Vâ3î0 124 50 fl Bancnote firanc. 1­61— 10150 , italiene UDO— 100 — „ Itel- MrtH I 2601 - 265 — PHS oform corpoanele pe 1 Ianuarie 1903 Batterae f­ără akst wn scăpă­­mînte. „STELLA PRIMA FABRICA I de SĂPUN de ABUR * — BUCUREȘTI — Ja Ftimișorul Curței Regale» Recomandă între altele: « Săpun fia 8e teză I < No. 651 Săpun de familie No. 415 Săpun de glycerină Săptam de ras excelent pentru obm precum și a lumînări de$toam­nă de calitatea cea mai superiors ©­ă . De vânzare la principalele dro­­guerii, magazine de manufactură și coloniale din țară. In Bocănești deposited centra C.­­ H. Müller. 55 Calea Victoriei 55 " a *) é A­nUL NOU In noaptea aceasta ne luăm adio de la anul ce a trecut și salutăm a­­nul ce vine. Omul se veselește cu acest prilej în virtutea unui vechiu obiceiu, fără a-șî da bine seama de ce. E bucuria că a trăit un an mai mult? Oare nu însemnează asta că are de trăit un an mai puțin ? La aceasta însă nu se gîndește ni­meni cînd după stingerea pentru o clipă a luminilor, șampania spumea­ză în pahare, sau numai bunul vin sau calda țuică strămoșească, încăl­zesc trupurile și înveselesc sufletele. Bucuria ce simt oamenii în noap­tea anului nou­, mi se pare a avea o explicație mai adîncă. E bucuria pm­enirea care in mod inconștient se reflectează în sufletul indivizilor, căci pentru omenire fiecare an trecut în­semnează un progres, o apropiere de marile și frumoasele vise și idea­luri pe cari le-au visat și gîndit toți oamenii mai’î. Gazetarul care are datoria de a întreține pe oameni de tot ce se pe­trece în lume, în ziua aceasta a a­­nului nou se odihnește o clipă și ca drumețul obosit îșî aruncă privirea înapoi pentru ca din învățămintele trecutului să-șî întărească speranțele în viitor,­căci condiția primă a unui gazetar este să fie idealist și să poa­tă spera. In decursul anului însă a­­ceastă putere de speranță capătă multe lovituri și dacă la urmă ră­­mîne totuși neclintită este că ome­nirea nu stă locului și în marea dra­mă ce ea o joacă, tocmai ca și în melodramele cari pe scenă ne par atit de nenaturale, în cele din­ urmă tot binele și frumosul triumfă. Dacă e adevărat că istoria ome­­nirei e scrisă cu stage, una din cele mai însîngerat­e pagini va fi aceea a anului 1906 care expiră astăzi. Răz­boiul ruso-japonez a costat sîngele a sute de mii de oameni și pare că pentru a ne speria de consecințele războiului modesta, în anul acesta s’a sărbătorit centenarul laptei de la Austerlitz în care se poate spune că Europa toată a stat împotriva lui Napoleon, de care a fost biruită și care totuși n’a costat nici a cincea parte din victimele ce a costat răz­boiul din Extremul­ Orient! Și totuși la Austerlitz s’a jucat soarta Euro­pei întregi și această luptă a fost și este considerată ca una dintre cele mai sângeroase din cîte se cunosc în istorie. Pe cînd războiul rusjo­aponez se ter­mina se aprindea războiul civil în Ru­sia și lupta fratricidă ce s’a încins aci, pentru cucerirea libertăților și drep­turilor omului, a costat și costă și­­r­one din sângele celor mai nobili fii ai poporului rusesc. Acest războiu civil trece peste limita anului 1905 care-l lasă moștenire anului 1906. Și Europa întreagă privind cu groază spre răsărit, vede în aurora alcătu­ită de orașele și palatele incendiate, răsărind o nouă eră de libertate și poate prevestirea apropiatei păci universale. Căci baza înarmărilor moderne și a războiului modern a fost și este uriașa putere militară a Rusiei. ...Dar ce vrea să știe omul singur, fericit în cercul familiei sale, bucu­­rîndu-se de binefacerile unei păci de peste un pătrar de secol în decursul căruia țărișoara noastră a realizat progrese uimitoare, — ce voește să știe el astăzi de ce a fost ? Unde voește să’șî strice veselia revelionu­lui prin gîndul la cele ce se petrec în Rusia sau la consecințele acestor tulburări și ale conferinței de la Al­geciras ? La orizontul politic al lumei sunt nori grei,— dar vremea trece, mie e omul, mare Dumnezeu și viața scurtă. Să ciocnim deci paharele și cu nă­dejdea într’un viitor mai bun să strigăm: La anul și la mulți ani! Situația în Ungaria Interview cu d. Rakocy Tăria ungurilor.— Ungurii și relațiunile lor cu naționalitățile nemaghiare. — Bătrâeli grave împotriva romînilor transilvăneni.—Viitorul Ungariei. Corespondentul lui „Templ“ la Bu­dapesta a avut o convorbire cu d. Ra­­kocy, directorul ziarului „Budapesti Hír­lap“ și membru al Camerei magnaților, partizan al coalițiunei. Iată ce s-a de­clarat d. Rakosy : Regatul Ungariei este admirabil con­stituit. El nu e numai remarcabil prin instituțiunile sale, ci și prin topografia sa: Maghiarii locuesc în cîmpia cea mare și rodnică pe care o străbat Du­nărea și Tisza. Slovacii, rutenii, ro­­mînii, sîrbii locuesc în regiunile de la hotare. Majoritatea acestora locuește în munți și, pentru a și cîștiga viața, ei se coboară în cîmpie, unde se pierd în marea ungurească. Astfel se explică reconstituirea națiunei și a statului nos­tru după fiece catastrofă mare. Secre­tul forței noastre e în pursta. In momentul de față, situațiunea noas­tră față de naționalitățile nemaghiare este foarte bună. Sașii sunt buni patrioți unguri. In țara valah­ă domnește însă o oarecare agitație. Aci s’au respîn­­dit parale multe. Poate aui venit bani din R­om­înia pe cale indirectă. In orice caz, guvernul Fejervary a favorizat la început mișcarea. Meetingurile țără­nești fuseseră interzise de autoritățile locale, dar românii se adresară la Bu­dapesta și avură ciștig de aman.­Popii, avocații și cîțîva deputați naționaliști au putut să-și facă în liniște propaganda. Aslan, ministerul i­a înspăimîntat însă și se teme de o jacquerie. El trimite jan­darmi și trupe. La slovaci nu e mare lucru de temut. La sîrbî totul merge bine. Debușeul natural al Ungariei este Salonicul, un Fiume. Ungaria trebue să organizeze Balcanii. Viitorul nostru carce într’o colaborare cu slavii din sud. D. K­­osy spuse apoi că Austria este bulevardul de apărare împotriva Ger­maniei, dar că capitala Austriei trebue să fie la Budapesta pentru că Ungaria e centrul de rezistență al monarh­iei. Ungurii nu vor emită pe norvegieni. In ce privește criza, d. Rakosy a spus că ea se va sfirși mai curind sau mai tîrzi­i printr'un compromis. FOIȚA ZIARULUI „DIMINEAȚA“ — 73 — Moartea lui Eugeniu Stătescu Din Iași nu se telegrafiază urmă­toarele : Vestea morței lui Stătescu a produs a ei adîncă impresiune. La clubul liberal s'a arborat drapelul negru. In numele clubului d. Poni a expediat o telegramă de condoleanță familiei. In astă seară comitetul executiv li­beral se întrunește pentru a alege de­­legațiunea care va reprezintă clubul la înmormintare.* D. D. A. Sturdza, șeful partidului național-liberal, a făcut cunoscut moar­tea lui Eugeniu Stătescu, membrilor partidului din restul țârei, prin urmă­toarea telegramă adresată președinților comitetelor executive : s Destăinuirile senzaționale ale unui călugăr - Dezmințirea ministerului de externe — Cititorii noștri își amintesc despre niște pretinse destăinuiri ale unui călu­găr Isofie Crăsnaru, care susținea că trecînd pe la închisoarea din Ariano­­pol (Turcia), ar fi dat acolo de 70 de romîni închiși încă din timpul războiului Dar aceste destăinuiri au­ fost publi­cate cu mare zgomot de un ziar din Capitală, no! am spus însă de la început, că ele n’au nici o importanță, de­oarece călugărul e dement. Astăzi ni se comunică de la minis­terul de externe, că în urma alarmei date de presă, al doilea dragoman al le­­gațiunei noastre din Constantinopole a fost trimis spre a cerceta veracitatea lor unde însă s’a putut convinge că a­­ceste pretinse destăinuiri sunt lipsite de orice fundament. De altfel după cum am spus și altă Studentul A... 0... Intr’una din salt, trist și ginditor am găsit pe un fost student A... 0..., de la școala de poduri și șosele. El se află de șapte ani la balamuc și medicii mi-au spus că au izbutit să-î amelioreze foarte mult boala. Iată ce-mi povesti acest nenorocit: — înainte vreme eram rău­ de tot, nu puteam citi, aveam un neastîm­păr pe care nu mai-l puteam explica, umblam toată ziua fără să știu unde mă duc, nici ce fac. Noaptea mi se părea că intră cineva în casă și vine să mă su­grume. ..De aci, de la Măreața, mi-au dat drumul acum cîtva timp, dar după 15 zile m­'au adus înapoi. — De ce? ,O întrebam. — N’am fost cuminte, am voit să-mi răzbun pe acei cari credeam că mă persecută. Tînărul acesta părea a fi acum în de­plinătatea facultăților sale, medicii m’au asigurat însă că în timpul nopții are halucinațiuni ale auzului și ale vederii. Milionarul Dan... N­ cunoaște aproape tot Bucureștiul și nu-l cunoaște de pe cînd era în so­cietate, ci de cind se află la balamuc. Nalt, voinic, cu o barbă respectabilă, Dan... e un vechiu pensionar al Măranții. Intr’o vreme făcea versuri și făcea multe, cite 20 de poezii pe zi. Acum a mai slăbit coarda poetică, se ocupă mai mult cu administrarea imenselor sale averi. Milionarul Dan... are paranoia, sau delirul de persecuțiune. Nebunia aceasta e legată însă cu delirul de grandoare. Ideile de persecuțiune le are, totuși, neclintite. Nici vremea, nici tratamen­tul n’au putut să i le schimbe. Cînd mă văzu, m'ai recunoscut numai­­decît: „D-le, îmi zise el , am dat o mare sumă de bani ca să se cumpere cara­bine și o mie de tunuri pentru armată.. Am auzit că s’ar fi furat o mare parte din suma ce am avansat. Acum am să dau poruncă să nu se mai dea nici un ban. Voind să văd dacă tot mai are ideile de persecuțiune, l’am întrebat : — D-le Can..., aci se petrec tot ace­leași lucruri pe cari le știm ? — Mai rău­ de cum a fost, îmi răs­punse el. Aci, la Măreața, e un adevă­rat infern. Catacombele de sub noi gem de cadavre. Femeile cele mai frumoase sunt aduse în aceste subterane și după ce se pîngăresc nemernicii, le tac în bucăți. Corpurile lor fragede înoată acum într’un sac de singe.. dată, nici nu era de admis, că Turcia ar avea vreun interes să dt ție și să chel­tuiască bani pentru întreținere timp de treizeci de ani a 70 de prizonieri, cînd e știut de toată lumea, că la 1877 s’a făcut o socoteală foarte exactă de toți prizonierii și că în urmă noi am dat Turciei pe soldații turci prizonieri în război și, obținînd în schimb pe ai noștri. Vîiva, care a făcut-o această chestie ne amintește proverbul: un nebun a­­runcă o piatră și ote. Rep. ---———*— Cărțile poștale ale „Meverul“ Cu începere de ori am pus în vîn­­zare o serie de cinci cărții poștale ilus­trate politice datorite iubiților noștri ar­tiști Mantu, N. Petrescu (Galina), Iser și Murnu. Verva desenatorilor noștri se unește cu spiritul legendei și perfecta execu­­țiune în culori a cărților noastre poș­tale, execuțiune efectuată la München, sub privigh­erea d-lui N. Mantu, care, se știe că acum iși perfecționează arta în capitala atît de artistică a Bavariei. Toți vînzătorii și depozitarii noștri au cărțile poștale ilustrate ale „Adevărului“, cari se vind cu 10 bani bucata și 50 de bani întreaga serie de cinci cărți. O nouă serie este in preparațiune. trei nopți printre nebuni Cititorii își pot face o idee de starea psihică a acestui nenorocit. Ofițerul P... E tot un paranoic . In mintea lui se învirtesc aceleași idei de persecuție. A fost ofițer de administra­ție, om foarte cult, poseda o frumoasă biblio­tecă și mam­a lui, înainte de a înebuni, era să cumpere mereu la cărți. Cunoaște pe toate persoanele pe cari le-a văzut vreodată și-și aduce perfect aminte de tot ca s’a petrecut. Paranoicii nu-șî pierd de loc memoria. Ofițerul P... are acum un mod curios de răzbunare. D-rul Obreja, d-rul Sutzu, generalul cutare sau cutare zice că sunt draci. Pe acești draci îi transformă în scuipat și-i scuipă îiitr-o cană pe care o poartă întotdeauna cu dînsul. Din cînd în cînd se apropie de sobă și a­­runcă scuipatul în foc. Atunci devine vesel, dracii ard de vii in focul sobei. Savantul profesor iată un caz care dă mult de gîndit nu num­ai profanilor, ci chiar medicilor alieniști. Nu punem nicî măcar inițialele aces­tui profesor, afirmăm însă că e unul dintre cei mai savanți și e cunoscut astfel de toată pătura cultă din întrea­ga țară. Profesorul nostru a fost internat 10 luni la d. dr. Sutzu, iar de trei luni se află la Mărcuța. M’am dus de Tana văzut, împreună cu d. dr. Sanmarian, în secția pensio­narilor. — Am să vă recomand drept efor, îmi zise inteligentul medic d. Samma­­rian, ca să vă spue tot ce are pe suflet. Unui ziarisst s’ar feri poate ca să-î vor­bească mai dezlegat. D. dr. Sanmarian e numit de curind medic asistent al ospiciului Mărcuța, totuși în acest scurt timp a făcut ob­­servațiuni și studii cari dovedesc că are o adevărată vocațiune pentru ști­­ința psihiatriei și că a chemat sa pă­trundă în misteriosul domeniu al boa­­lelor mintale. — Sunt foarte vesel că v’am putut cunoaște, zisei savantului profesor, după ce am fost recomandat, începurăm să discutăm despre dife­rite chestiuni și sunt nevoit să declar că n’am văzut o judecată mai limpede, un raționament mai solid ca la acest pro­fesor, îmi închipuii că l’am găsit în mo­mentele lui de luciditate, d-rul mă asi­gură însă că de cînd se află la Măreața, n’a dat cel mai mic semn de rătăcire. Despre literatură, istoria, știință, des­pre toate iți vorbește cu competința o­­­­mului care a făcut studii serioase. Cunoaște medicina, cu deosebire cea mintală, și o discută, o argumentează într'un mod care uimește pe medicii a­­iieniști. Politicos, măsurat la vorbă, în ges­turi, cumpătat în traiul său­, savantul profesor îndură cu resemnare regimul balamucului. — Cum ți se pare aci ? îl întrebai între altele. — Aci, d-le, îmi răspunsa el, e o mică republică a nebunilor. — Și d-voastră pentru ce ați venit in această republică? — N’am­ venit, ci m’ați adus. Se bă­­nuește că ași avea paranoia, sau­ delirul de persecuțiune. Vă asigur insă că sunt pe deplin sănătos. Mă consult, mă exa­minez singur pe mine și nu găsesc că am nici cea mai mică idee de perse­cuție. — Noaptea nu aveți halucinațiuni, nu aveți vise unite ? continuat să întreb pe­ savantul profesor, cu care poți să dis­cuți ca și cu un medic. —­ Dorm foarte bine, îmi răspunse dînsul și dacă am ceva să mă plîng, e că nu mă lasă bolnavii să dorm. — Și c­ît o să mai stai aci? — Nu știu, totul depinde de la me­dici. Imi dau bine seama de situația mea. Dacă vorbești puțin mai tare, dacă faci un gest greșit, dacă mă moor mai repede sau mai încet, dacă te pler­gi îm­potriva vreunui servitor, medicul alie­nist te-a și clasat că ești nebun. Eu mă feresc pe cît posibil să dau vreo oca­zie de felul acesta. Totuși, nu știu care­­ medic ar sta numai trei zile în locul meu și n’ar înebuni. Schimbai conversația și întrebai pe­­ profesorul nostru să-mi apui cum își explică faptul că 700 de nebuni, strinși­i toți ia un loc și lăsați liberi, nu se iau la bătai, nu se rănesc. — Se întimplă și de astea, îmi răs­punse el; totuși, pentru locul unde ne aflăm, domnește o perfectă ordine și ex­plicația am găsit-o ușor, căci adeseaori mi-am­ pus și eu întrebarea aceasta. Fiecare bolnav de aci se crede că e om cuminte, iar ceilalți sînt nebuni și deci nu-și pune mintea cu ei. Acea­stă credință stăpînește pe fiecare în parte și ordinea domnește printre toți. Pe cînd vorbeam eu savantul profe­sor, se apropie de mine un tînăr M.... și-mi întinse mina zicuidu-m­î . — Mă recomand contele de Monte- Cristo. — Din contele de Monte-Cristo ? îl întrebă profesorul. Te-am­ luat sub în­grijirea mea și mî-am făgăduit că ai să mă asculți. Cum te chiamă pe tine ? Nebunul, rușinat de observația ce i se făcuse, îmi întinse din nou mina și-mi zise . — Mă recomand­a. .. elev în clasa VI la liceul Sf. Sava. — Tînărul acesta, între altele, îmi zise profesorul, a pierdut cu totul me­moria și d. dr. Obreja m’a rugat să mă încerc dacă pot să i-o readuc la loc. în­cercările mele au dat oarecari rezultate bune. L’am învățat versuri latinești, definițiuni, cîntece, etc. Elevul bolnav întrerupse însă brusc pe profesorul sau și, apropiindu-se de mine, îmi zisa din nou­ : — Mă recomand contele de Monte- Cristo. In numărul viitor vom mai vorbi despre acest savant profesor și vom continua cu descrierea nebunilor de la Mărcuța. P. MACRI DE LA MARGUTA Nebunii întrebuințați la cultura cartofilor Un doliu­ mare ne cuprinde pe toți membrii partidului nation­al-i­beral. Astă noapte a încetat din viață Eugeniu Stă­­tescu. Luni în 2 ianuarie, la ora 1 și jumătate, va avea loc înmormîntarea. -----------------------------------------------­cei cu dare de mină îșî trimet copii! la oraș. La alegere țăranul vede că și în­vățătorul, ca și dînsul, e adus de zapciu și ținut la bariera orașului pînă e adus la vot. Pe institutor nu-l vede la cole­giul al 111-lea. Deosebirea aceasta e ne­dreaptă și dăunătoare. Propune unifica­rea numelui de învățător pentru toți mem­brii corpului didactic. Arată că nicî într’o țară nu există deo­sebire de nume pentru membrii corpului didactic. Ministrul actual a spus : „Voesc un corp didactic muncitor și mulțumit“, ceea ce dovedește că cererile noastre sînt re­cunoscute ca juste. învățătorul e martirizat cînd, după a­­tîta muncă, e plătit cu un salar ridicul. In multe locuri învățătorii sînt siliți sa părăsească învățămîntul pentru alte ocu­­pațiuni mai puțin sărăcăcioase. Citează un articol al unui profesor de școală nor­mală, care spunea că învățătoarele cu 40 lei pe lună, mai bine s’ar face slujnice, căci ele au o soartă mai rea ca a acestora din urmă. S’a propus 150 le­­ileafa pentru învă­țători, căcî de­geaba se chefinesc milioane cu fortificații, dacă rămîne ca ele să fie apărate de indivizi ignoranți. Trebue să cerem să nu ne mai amine. Dacă se va continua amînarea se va a­­credita părerea că nu se vroește lumina­­narea poporului. Salariul maximal al nostru este mai mi decît cel minimal­­ al Bulgariei și a alte nouă state, de aceea romînii au un îndoit număr de analfabeți decît au... negri! din America. Citează pe fostul revizor școlar de­­ Vaslui... Mihail Eminescu care cere ridi­carea învățătorului prin îmbunătățire stării­lor. Ce-i de făcut? O îmbunătățire a sala­riului chiar din anul acesta se impune. Am așteptat destul. In Romînia învățătorul­ și presa au lucrat pentru ridicarea popo­rului. (Apl.). Nu cerem prea mult, sun­tem­ modești. Dacă s’ar fixa după numă­rul claselor în care predă, sau după nu­mărul elevilor ar trebui să aibă mai mult ca institutorii. Noi ne-am mulțumi ca sa­lar definitiv cu salariul inițial pe care îl dau bulgarii și turcii, 110 lei. învățători­ au muncit 40 ani pentru a consolida legătura între dinastie și popor. Avea-vom oare bucuria de a vedea acum la jubileul de 40 ani de a putea înlocui­ mămăliga cu prinea, exemplu atît de ne­­­cesar acum. Termină dînd citire următoarei moțiuni: Moțiune Avînd în vedere că numai ministerul instrucțiunei publice, prin denumirile de „învățător­“ și „institutori“, mai face deo­sebire’ între membrii corpului didactic din sate și orașe, în statul român; Avînd în vedere că numai învățămîntul rural se controlează de persoane lipsite de competința activității învățătorului. Avînd în vedere necesitatea creșterea prestigiului nostru în fața poporului asupra căruia ne exercităm activitatea școlară și extra-școlară, necesară sporire­­i u­n­ei stări generale publice și naționale . Avînd în vedere legea psiho-fizică, după care un organism, cu cît cheltuește mai multă energie, cu atîta are nevoe de mai multă materie întregitoare a forțelor con­sumate, dacă existența lui e necesară, cum e cazul organismului „învățător“ care a dat destule probe de maturitate și de vrednicie de un sfert de veac încoace. Avînd în vedere că salariile noastre da­ta 1864 încoace s’au stabilit în raport invers și cu dezvoltarea cerințelor vieții­ umane și profesionale și cu a condițiilor de admisibilitate în această funcțiune și cu munca ce sîntem chemați a depune în serviciul statului. Avînd în vedere că consecințele aces­tei stări de lucruri se resfrîng în mod­ păgubitor și asupra sătenilor pentru că­ în sufletul lor se imprimă din copilăriei icoana deznădăjduitei sufletului nostru­­. Pentru aceste motive învățătorii cer : 1) Să se generalizeze denumirile de în­vățători și directori pentru toți membrii corpului didactic al învățămlntului pri­mar fără a deosebi satele de orașe. 2) Să se facă controlul școalelor rurale de învățători ruralî, precum controlul școalelor urbane se face de meniter­ în în­vățămîntului urban. â) Să se ridice salariul inițial al învă­țătorilor la 120 lei lunar, cu aplicarea gra­dației după legea din 6 Martie 1883. 4) Aplicarea și pentru învățători a chia­ i polițiilor lege! după care preoții benefi­ciază de venitul celor 17 pogoane arabile acordate cu atâta simț de dreptate, d­­ către legiuitorul din 1864 și unora și al­tora ca acelorași factori nedespărțiți în lupta pentru idealul nostru național. 5) Desființarea școalelor de cătun. 6) Obligația pentru învățător­ de a se retrage la pensie după 30 de ani de ser­­viciu dacă vor fi servit m­ăcar^ 10 ani la țară, cu dispensă de etate și ultimul salar. 7) Suplinitori­ titulari, în caz de boală, să se plătească de minister. Moțiunea a fost primită cu aclamațiuni entuziaste. întreaga cuvîntare a d-lui M. Timuș, foarte documentată și plină de ob­servații foarte juste, a fost acoperită de aplauze des repetate. Cur tot acea aceasta învățătorii au decis s’o scoată în broșură, pe cheltuiala lor, pentru a o trimite tutu­­ror oamenilor politici din țară care se in­­teresează de mersul în­vățămîntului. * Du­pă amiază învățători! au vizitat în corpore docurile și portul și apoi s’au a­­dunat în conferință intimă pentru a se sfătui asupra organizării lor și a scoate­ t­re­ unei reviste. Sylv. ZIUA HI (Prin fii telegrafici) La ordinea zilei : înființarea unui asit pentru cultul învățătorilor. Ați Laăti cuvîntul d-nn­ : Armășescu, Dumitrescu, Voiculescu, Diaconescu, Stroescu, Cristescu, Chirițescu-Bilila. Se dă citire apoi dezideratelor. Congresul învățătorilor — ZIUA I­ De pe la orele 8 jumătate învățătorii s’au adunat în sala congresului și discută între ei asupra chestiunei la ordinea zilei: „Situația materială a învățătorului”. Ședința se deschide la orele 9 sub pre­­șidenția d-lui Arjoceanu. Se dă citire te­legrame! pe care învățătorii au primit-o din partea regelui. Președintele Arjoceanu dă citire unui mare număr de telegrame și scrisori so­site de la învățător­ și de pe la diferite cercuri culturale. In toate aceste scrisori și telegrame se accentuiază asupra im­portanței unei asociațiune a învățătorilor și asupra marei misiuni pe care o are a­­cest corp al învățătorilor. Unele scrisori, foarte mișcătoare prin descrierea greută­ților pe care are a le îndura învățătorul, fac mare impresie asupra asistenței. înainte de a se intra în ordinea de zi, se dă cuvîntu­l învățătorului Prodanescu- Putna, care face o comunicare privitoare la art. 22 din legea pensiilor. D-sa dă cîteva explicații necesare celor ce vor să-și reguleze drepturile la pensie: îmbunătățirea stării materiale a în­vățătorului După discursurile d-lor D. Marinescu- Prundu și Dumitrașcu-Bistrița, pe care le-am rezumat erî, ședința se suspendă. =T= La redeschiderea ședinței se dă cuvin­­tul d-lui Mihail Tim­uș, care e primit cu eplauze. D. Mih. Timuș-Vlov, zice că în urma congresului de la Ploești s’a obținut o mare reformă: unificarea școalelor nor­male. Dar nu e asta tot ce ne trebue, de aceea ne-am adunat aci. Spune că deosebirea pe care o face statul între învățători și institutori este în dauna învățământului rural, căci ță­ranul nu are încredere în învățători și ------­ blMÎK'EAȚA ROBIA BARULUI MARE ROMAN ORIGINAL de doamna SOFIA MAREI BE y.­' . .*. Ferice de el, după asemenea omorîtoare vijelii ,crai și marea sînt o frumuseță rară. — Farttunele fac m­ai multe nenorociri de­cît războaele, făcu altoi. — Aî maî fost în asemenea cumpănă ? întrebă Sri­stea. — De două ori. Acuma cine știe de mai scap. Bu-s superstițios, dar nu pot uita: trăsura care și'a adus la cheu avea No. 13. Toate se sfîrșesc o dată. Reű îmî pare că­ mi remîn niște treburi neisprăvite. Dar, odată și odată, trebue să remîn și­ așa. — Aveți familie !­­ — Am nevastă și-o fiică. Ele duc negoțul în l josa mea„. De o dată se simți o ciocnitură năsilnică, va­porul rămase înțepenit locului. — S’a sfîrșit! S’a prins ! In fund e spărtură. Ia! Ascultă ! Aud zizăit înnăbușit, un șuer de apă. Pompele nu vor putea birui... toate au un capăt... S’auzeau porunci, vițetul mateloților, cai­ de cari alergînd la împlinirea comandei, la pompe, la dezlegarea luntrilor. Pe fețele tuturor s’așternuse într’o clipă groaza de moarte, fîințile chinuite din iadul lui Dante nu erau mai îngrozitoare la vedere. In ceasurile morței și chinurile trăite par feri­ciri. Femeile în genunchi, cu mîinile spre cer­ce­­ț­­r­eau­ indurare. Bărbații, cercînd să fie stoici, tre­murați. Moartea văzută cu ochii! Moartea în fun­dul oceanului! Moartea fără năedejde de mîntuire ! — „Desprindeți luntrile!“ S’auzi glasul tunător al căpitanului. Intriți femeile și copiii, cîte un matelot să mie luntren. In apropiere sînt insule, siliți de răzbateți la ele. Valurile se mai liniștiseră: de pe punte se ve­deau coastele negre ale insulelor stîncoase. — Cel puțin de-am scăpa cu viață, gîndea fie­care. Chiar cei mai deprinși cu moartea nu pot s-o privească fără revoltă. Cînd se auzi porunca dată de căpitan, țipat, zgomot, năvală sălbatecă se dezlănțuiră. Se izbeau unii de alții, femeile plîngeau, ne­­voind să se despartă de soți. Copiii îngroziți, ți­pau, în vremea aceasta apa nepăsătoare întră tot mai mult și mai mult, gîlgăind, lua locul aerului, făcînd să se plece vaporul pe-o coastă. Prăpastia stă gata să-l înghită. Hristea nu părăsise din ochi pe femeea, care-șî căina copiii. Acuma, înnebunită de spaimă, abia tagma: „sărmanii miei copii!“ Luînd’o cu sila, o aruncă într’o luntre. Tot atît de mult îl înduioșa părechea tînără, care se hotărîse mai bine să moară de­cît să se dispartă. Hristea apucă pe femee și o coborî într’o lun­tre, strigrnd: „N’aibă grijă, doamnă, noi sîntem bărbați, ne vom sili să’nnotăm!“ In asemenea clipe de groază, Hristea uitase de nervi. O personalitate străină se trezise în el. Poate strămoșii mărinari, nepăsători de furia va­lurilor, i se deșteptaseră în suflet la priveliștea o­­ceanului înfuriat. In fie­care din noi stau ațipite năzuințî și pu­teri neștiute, cari așteaptă de veacuri ceasul che­­măreî, trezindu-se o clipă din negurile vecilor, gata a se arăta la primejdii mari, ca și în patimi mari. Hristea în această învălmășeală de prinsete și viere, aproape se uitase pe sine. După ce desprin­­seseră toate luntrile și se umpluseră cu femei, că­pitanul sfătui pe cei cari știu înnota să părăsea­scă vaporul, care din clipă ’n clipă se putea pră­buși la fund. Hristea, apucînd pe tînărul, pe­ a cărui soție o dusese în luntre, se arunca împreună cu el pe­ o scîndură, cercînd se plutească ori să înnoate. Hri­stea, în copilărie, fusese înnotător bun ; groaza de moarte îi înzecea puterile; tînărul știa puțin a înnota, trebuia ajutat, din cînd în cînd. Din fericire stîncile le eșiră înnainte mai cu­­rînd de­cît s’așteptaă. Căpitanul îșî făcu datoria, plecă, după ce văzu dus de pe vas cel din urmă călător, în luntri, pe scîndurî ori înuot. Teama cea mare era să nu se lovească luntrile de stîncă ori să le învingă valurile. Călătorii scăpară mai toți, dar în grozav hal­­uzi și flămînzi, iar cîte­va femei, aproape nebune de spaimă. Un bărbat, negăsindu-șî soția și copilul, se aruncă în ocean....................... Sub cer senin, țintuit de stele, gemea acum gloata flămîndă și fără adăpost. A doua zi nici o mișcare, oceanul adînc și li­­niștit se’ntindea ’n zarea ochilor, nepăsător de du­rerile ce pricinuise. Soarele resări mîndru, încu­nunat de raze aurii, oglindindu-și la mare podoa­bele prețioase. Mulțimea nenorocită era oarbă la frumusețele naturei ! Soarele, mîndru, biruitor de veacuri, se ridica tot mai falnic, nepăsător de jertfele ascunse în fundul oceanului. Starea celor de pe stîncî era jalnică. Nici strop de apă, nici fărîmă de pline! Vaporul, afundîn­­du-se fară urmă în prăpastie, remăseseră lipsiți de hrană și de apă. In largul oceanului, liniștit ca un cer senin, nicî umbra de vre’un punct negru, vestitor de mîntuire. Noaptea s’apropia din nou, naufragiații făcură focuri cu scîndurile aruncate la țerm, să vestea­scă vre­unui vas ce ar fi pe ocean, primejdiea la care se aflau. Trecu noaptea a doua, cu chinuri și gemete de foame, veni ziua următoare și nimic nu s’areta pe luciul măreț. Li se părea nenorociților că sînt dați morței. Chinuiți de cârceii foamei, istoviți de sete, blă­­stemîndu-se că nu i-au înghițit mai bine valurile. Două zile și două nopți par veacuri nesfîrșite, cînd te mistue foamea și setea. Nu se ivea nici o luntre de pescari și nici cei plecau­ spre coasta Spaniei ca să le aducă ajutor nu se mai înturnau. Intre cei scăpați era un băi­ețaș de vre-o cinci ani. Nu pricepea urgiea ea duse peste ei. Primejdii cu­ de mari ca și ferici­rile neasemuite pentru mintea lor n’au însemnă­tate. In mijlocul furtunei se bucura de clătinatul luntreî și cu mînuța lua spuma măreî jucîndu-se cu ea. Acum foamea îl înfuriase și striga mereă: — Mamă, mi-e foame, dă-mî pîine ! Ce oameni reî ! Nu vor să ne dea mîncare. De slăbiciune ațipea, dar nu trecea mult, sa trezea, strigînd : „Mi-i foame ! Pîine, pîine, numai o bucățică !“ In ziua a treia se zări pe ocean un vas, mer­gea cu totul în altă parte. Nu putu zări steagu­­rile albe, nici auzi strigătele ! (Va urma) PARTEA si lil­a YU -----------—>raaS!»­A^­»HS3Sm—'— ----­

Next