Dimineaţa, aprilie 1908 (Anul 5, nr. 1482-1508)

1908-04-01 / nr. 1482

V A Y Aiiui V—Ino. i4öü 5Ba^!^8PBgSiBiSHI PUBLICITATEA: CokceohtX exclusiv HgențfeT de Publicitate CAROL SCHULDER & Co. BUCUREȘTI Btr. Hsrageorgevlci IS—Telefon >|< Birourile ziaruluT: Str. Sărindar No. 11 DIRECTOR CONST. MINLE Abonamente cu premii: Un an • • • • • • • • Lei 29 6 luni • «*••••• nu­ 8 luni • «•••••« « & TELEFONI Direcțiunea No. 1499 Capitală „ 14110 Provincie și Străinătate Mo. E3­40 COOOCOCKOXKCCCOCOWMCCOCOCCOCOAPARE ZILNIC CU CELE DIN URMA ȘTIRI ALE NOPȚEI OCCOSCCCOCCWCCCO^^ Ivîcii'țji 1 Apnue iyu8 leaturile de la Jills Ferate ioiie Observațiunile d-lui C. Alimănișteanu în­ ra­portul d-sale asupra budgetului C. F. R. — Socotim interesant să repro­ducem aproape în întregime raportul d-lui deputat C. Ali­­mănișteanu asupra budgetului Căilor Ferate, în care se vor vedea relevate toate criticile și toate dezideratele formulate de noi, timp de ani de zile, asu­pra unuia din cele mai impor­tante servicii ale statului. Ia­tă acest raport : Veniturile și cheltuelile Bugetul cailor ferate se pre­stază pe exercițiul viitor cu ti­fra de 76.240.168 lei la veniturile ferate, adică un spor de 13.063.168 lei față de exercițiul în curs, iar în cheltueli cu suma totală de 49.S40.168 lei, adică un spor de T.027.019 lei peste cheltuelile din b­ugetul curent. Venitul net al exercițiului vii­tor este fixat deci la 26.000.000 lei, față de 20.000.000 cifra exercițiului în curs, adică un spor de 6.000.000 în cifră rotundă. La venituri avem de observat că ele sunt stabilite pe cifre care justifică cu destulă certitudine în­­jrasarea lor efectivă. După cum reese din specificarea lor în ex­punerea de motive, mai toate ci­­frele diverselor articole sunt luate jesva sub încasările pe 1906­­ 1907, care sunt inferioare încasărilor exercițiului în curs. Tendința în­casărilor din ultimii ani, și în special de la 1904—1905, este către urcări simțitoare la venituri și de­sigur că scara urcărilor se va menține și în traficul anului bu­getar 1908—1909. La cheltueli, din amănunțirea lor în expunerea de motive și desfășurarea lor în tablourile din buget, se vede că sporurile mari sunt absorbite de: materialele de tot felul, sporirea salariilor, an­gajări de personal nou, și în de­finitiv de exploatarea din ce în ce mai intensivă, ce zi cu zi se impune, a rețelei actuale. Retribuirile și înaintările cu privire la retribuirea și sa­lariile personalului, comisiunea manifestă dorința ca, pe cit se va putea mai repede, să se prezinte o lege de organizare, î­­naintări și responsabilitate a fun­cționarilor de la căile ferate, sta­­biilindu-se, pentru diferite cate­gorii de servicii, condițiuni de admisibilitate și norme de înain­tări bine lămurite. N­u intră in acest însemnat spor­te 7.021.019 lei decit sumele strict necesare pentru a se putea acope­ri cheltuelile de exploatare pro­priu zisă. Din această sumă nu va fi satisfăcută nici una din multiplele și marile nevoi, ce le are această administrațiune, ca: Anii de garaj și sporiri de insta­­lațiuni prin gări, sporirea par­cului rulant, mărirea atelierelor de reparațiuni, clădiri de loca­luri, dublări și consolidări de li­nii, reconstruiri și întăriri de po­duri ș- a. Pregătirea mai din timp a budgetului Comisiunea budgetară, în urma explicațiunilor date de d. ministru­­ și lucrărilor publice și de d. direc­tor general al căilor ferate, a consta­­t­at absoluta necesitate a cheltuelilor dela fiecare capitol din budget, cu Sporirile înscrise. In unanimitate pisă, și avînd încredere deplină în Stabilirea bine chibzuită a diverse­lor cheltueli, Comisiunea roagă to­­tuși pe onor, guvern, după cum s’a mai cerut și altă dată, să binevo­­iască a dispune ca pe viitor procd­­­eie de budget ale căilor ferate să se distribue d-Ior deputați cel mai tîr­­ziu pînă la 1 Ianuarie al fiecărui an, oricare ar fi modificările ce ar mai fie nevoe să li se aducă pînă în ultimul moment. Acest desiderat e­ra atît mai întemeiat, că la căi­ ferate e obicei de a se pregăti bud­getele viitoare încă din Octombrie- K­c­embrie a anilor în curs, iar în­­sănătatea ce prezintă o asemenea măsură, față de una din cele mai mari administrații ale țării, nu sca­pă nimănui. Necesitatea unui control mai serios In vederea rolului copleșitor ce­ 1 aia la economia națională această mare administrație ,comisiunea mer­ge mai departe, și crede de neapă­rată nevoe întocmirea unei comisi­­uni extra-parlamentare, compusă și din membri ai parlamentului și din alte persoane speciale și competente, care în mod permanent să se ocupe nu numai cu chestiile budgetare, dar cu întreaga organizare în direcțiu­nea economică a căilor noastre fe­rate. Ea roagă cu insistență pe cei în drept să binevoiască a ține sea­mă de această dorință. Cîte­va păreri Comisiunea a luat act cu mulțu­mire de ușurarea administrațiunea căilor ferate prin trecerea exploata­rea docurilor la noua direcție a transpoartelor pe apă, rezervîndu-și să se ocupe de această chestiune mai pe larg la budgetul general al ministerului lucrărilor pubice. De asemenea vede în dezvoltarea ce se dă uzinei de injectat traversa o măsură de bună gospodărie, atît față­ de nevoile căilor ferate,, cît și față de importante ce o prezintă în economia noastră forestieră întrebu­ințarea fagului pentru alte trebuințe decît ca lemn de foc. Am exprimat dorința, atît d-lui ministru cît și d-lui director general ai căilor ferate, pentru ca să stăruie să se ia măsuri,­­pe cit împrejurările o vor îngădui spre a se înlesni: a­bonamente pe termene mai scurte de un an; călătoriile în grupe sau individuale, în scop cultural și pen­tru viligiatură; călătoriile cu bilete de dus și întors; organizarea trenu­rilor de plăcere în cît mai multe puncte ale țarei; și mai cu seamă înființarea unor tarife da se­­on, pentru diferitele noastre mărfuri și produse, tocmai spre a forța publicul la o repartizare mai bună a trafi­cului, avînd în vedere îngrămădiri­le din lunile atît de greu încărcate prin transportul de cereale. Pentru cele arătate mai sus, co­misiunea a primit budgetul căilor ferate așa cum i-a fost prezentat de către d. ministru al lucrărilor pu­blice, fără modificări nici la veni­turi nici la cheltueli și roagă Came­ra să-l primească așa cum a fost întocmit. Insuficiența mijloacelor de transport Din capul locului comisiunea ți­ne să insiste asupra faptului că transportul pe căile noastre ferate, cu toate foarte lăudabilele sforțări ce se fac, lasă mult de dorit și in toate direcțiunile:—călători și măr­furi de mică ori mare iuțeală,— înlesniri și exactitate la primire și predare, — organizări și număr de trenuri ș. a. Fără îndoială că a cere rețelei noastre de căi ferate înlesniri pen­tru călători, exactitatea și rapidita­tea expedițiunilor pentru mărfuri cari se găsește în unele țări de a­­­faceri mari și de un trafic consi­derabil ar fi să se ceară de­odată prea mult. Dar a nu ține seamă, în măsura în care ele merită, de nenumăratele reclamațiuni și plîn­­geri ale agricultorilor, comercianți­lor și industriașilor noștri, ar fi să nesocotim interesele vitale ale eco­nomiei noastre naționale. Țările de vitalitate puternică, — cum e Anglia în ce privește trans­portul pe apă mai cu seamă, Ger­mania în ce privește înzestrarea gă­rilor cu linii de garaje și celelalte instalațiuni—au premers în organi­zarea drumurilor nevoile traficului. Sunt azi gări în Germania, amena­jate în vederea unor sporiri de tra­fic, care, după cifrele statistice ac­tuale, abia peste o jumătate de secol vor putea fi atinse. Noi romînii, poate că nu ne pu­tem gîndi deocamdată la asemenea sforțări ,deși ar fi cel mai eficace din cele 2—3 mijloace temeinice, în puterea noastră de a le întrebuința, pentru a cîștiga timpul pierdut prin neajunsurile ce am avut de îndurat în decursul veacurilor. In orice caz, treime s’o spunem limpede și fără înconjur, situatiunea din ultimul decentă a păgubit mult intereselor românești în ce privește organizarea mijloacelor de transport. Mijloacele actuale de transport pe uscat și pe mare nu numai că nu premerg nevoilor traficului nostru, dar ele sunt cu mult inferioare tre­buințelor actuale. Nu e agricultor, nu e comerciant, nu e industriaș care să nu sufere In daraverile lui individual și zil­nic de neajunsurile de la căile fe­rate, iar economia noastră gene­rală întîmpină cea mai strașnică zătignire în prosperitatea ei, prin insuficiența mijloacelor actuale de trasport. Sunt gări unde a aștepta vagonul 16—20 zile, cu marfa depozitată, re­prezintă aproape situațiunea nor­mală, iar pentru mărfurile în canti­tăți mari, deosebit de cereale, ca: var, cherestea, piatră, fînuri, ș. a., o așteptare de 2—3 luni pentru tran­sportul întregului stoc, a intrat din nenorocire în obiceiul nostru de a satisface nevoile traficului. Foarte adesea se mai întîmplă ca, după o lungă așteptare a vagonului, cînd hai dobîndit și s’a încărcat în fine, să fie reținut încă 5—6 zile în stația de pornire sau în una din stațiunile intermediare cu Bucureș­­tiul, pentru că stația B. M. este blo­cată“. Numai insist asupra aglome­rărilor din Constanța și Brăila. Epoca manevrelor de sigur că tre­­bue să aducă greutăți în toate țările, dar la noi perturbarea și panica ce o produce în transpoarte egalează vremile de adevărată suspendare a circulațiunei mărfurilor, care nimicește orice sforțare către progrese comerciale și industriale­, dar care își are explicațiunea ei foarte naturală. In cei zece ani din urmă, dacă E o stare dar foarte vătămătoare, n’ar fi să luăm de­cît industria pa­­tmoleului și circa cele 200 fabrici noul încurajase, cari cer și dau pro­duse de transportat, și totuși sînt elemente ca traficul pe căile noas­tre ferate să se fi mărit în dispro­porții prea mari cu capacitatea unei rețele, amenajate în vederea unei circulațiuni sa­b­i­a îndestulătoare pentru acum 15—20 de ani. Din tabloul de trafic al mărfuri­lor de mică viteză altele de­cît ce­realele, se vede că singură industria și comerțul dacă ar fi servite cum trebue, absorb aproape totalitatea mijloacelor actuale de transport. Pe cînd car țara în mod normal și-a urmat progresele ei destul de încete, împrejurările au fost astfel, că, în ce privește înzestrarea re­țelei de drum de fier cu cele ce sînt de lipsă, nu a k putut satisface nici măcar cerințelor cele mai urgente. Lipsuri mari există în toată acea­stă puternică administrațiune. Personalul inferior prea mi­zerabil plătit.—Consecințe înspăimîntătoare Personalul inferior neîndestulă­tor, adesea plătit prost și mai ales foarte rău amenajat. Sînt stațiuni unde un biet frînar ori macagiu, după 10—12—16 ore de muncă în ger și vînt, la schimb nu are ca loc de odihnă decît cimentul rece de pe vreun peron sau din vreo sală de așteptare, unde spulberă viscolul pe sub uși și șueră vîntul prin cer­­cevelele crăpate și geamurile sparte.­­ Despre linile de garaj și instala­țiile prin gări, materialul rulant de toate categoriile, sporirea și amena­jarea atelierelor și a depozitelor de mașini, construcțiunile prin stațiuni atît pentru personal cît și pentru depozitarea mărfurilor, linii noui și dublarea celor existente, întăriri și construcțiuni de poduri, ș. a., nu se poate aminti, fără să nu ne înspăi­­mîntăm de foarte greaua situațiune în care ne aflăm, prin insuficiență prea afară din cale de mare a mi­jloacelor actuale de transport, față cu puterea de dezvoltare a econo­miei naționale. Toate străduinșele noastre, către o puternică ridicare a comerțului și industriei prin elementele băștinașe, sunt zădărnicite prin insuficiența mijloacelor actuale de transport, fiindcă nici că poate fi vorba de un comerț serios, fără asigurarea timpului de predare la destinație și fără garantarea calității și canti­tății mărfurilor depuse în vehicule. Perderi enorme Or, lăsînd pierderile enorme ce le suferă agricultura, fiindcă nu se pot transporta cerealele la timp, căci aici mai intervin și alți factori de­cît transportul, dar dacă am calcula ce se pierde pentru celelalte măr­furi, fiindcă nu se pot încheia de negustori și industriași contracte cu dată certă de predare, și pagubele în economia națională se cifrează la zeci și zeci de milioane. Cu sta­tistica căilor ferate, prețurile­purse­­lor de mărfuri și după cantitățile transportate, cînd bugetele vor fi distribuite la timp, se va putea calcula totul cu o aproximație foar­te apropiată de realitate. Deci, în situațiunea actuală nici că ne putem gîndi la un comerț se­rios­­ de fructe de tot felul, de căr­nuri, de unt și de făpturi și alte produse ale agriculturii și grădină­­riilor. Iar fără aceste negoțuri, mare parte din sforțările noastre în dome­niul agricol, industrial și comercial vor fi sterile și cuvinte goale. De­sigur că întreaga îmbunătățire a transporturilor nu se poate aș­tepta numai de la căile ferate, și că va trebui ca și rețeaua șoselelor, și în special căile pe apă și amena­jarea porturilor să fie în raport cu întreaga desvoltare de care e capa­bilă economia noastră, dar căile fe­rate sunt, cel puțin acum, în pri­mul rînd de pus pe un picior de complectă amenajare. Alte neajunsuri Foarte mulți cred că s’ar putea îndrepta multe neajunsuri chiar în condițiunile actuale, printr’o poli­tică economică­ comercială în legă­turi mai strînse cu nevoile econo­miei naționale și printr’o adminis­trație mai puțin bidrocratică și mult mai negustorească. Se citează în sprijinul acestor o­­piniuni unele greutăți și formalități inutile, ce sunt în transacțiunile cu căile ferate, și quasi-antagoonismul ce există între direcțiunile transpor­turilor pe uscat și cele de pe apă. Nu­ numai , că e lipsă de coordonare a tarifelor căilor ferate, pentru ca mărfurile și cerealele să ia de pre­ferință calea Dunării, dar sunt taxe pe căile ferate, cum sunt cele de pe linia Giurgiu­-București, care, în dauna economiei naționale, îngreu­nează și chiar prohibesc transportu­rile pe această mare și lesnicioasă cale naturală .­­ Pentru București se dă ca pildă și faptul că gările de la Obor și Fi­­laret nu sunt întrebuințate îndestul pentru deservirea populațiunii bu­­cureștene, cînd prin pozițiunea ce gara de la Obor ocupă, s’ar putea deservi cu mare ușurință jumătate din raza orașului, mai ales dacă s’­­ înzestra gara cu cele de tre­buință și s’ar combina și tarifele în consecință. Se mai citează iar, pentru țara întreagă și produsele diverselor re­giuni și anotimpuri, lipsa unor stu­dii amănunțite a diferitelor catego­rii de mărfuri, după valoarea, im­portanța, natura lor specială și e­­pocile de întrebuințare. __..... Indhcere Fără să contest că nu se poate remedia cu ceva sau cu mult in­­tr’un loc sau într’altul, — într’o așa de colosală administrație e cu neputință să nu se strecoare cîte o lipsă, — personal cred însă că tot ce s’ar încerca în starea actuală și numai din aceste puncte de vedere ar fi mai mult niște cîrpeli, fiindcă fondul real al nenumăratelor nea­junsuri stă tocmai în acele multi­ple și mari lipsuri de înzestrare a rețelei, cu cele de trebuință, ca să poată fi pusă în stare să satisfacă cerințele economice actuale. Din raportul No. 116.446 din 1907 al d-lui director general al căilor ferate se vede lămurit că sunt lipsuri, cari se urcă la cifra de 140 milioane lei și peste care lipsuri nu se poate trece numai cu supra­veghere de aproape. Comisiunea budgetară, prin ra­portul ei, crede că deja suntem în mare întîrziere cu privire la înzes­trarea căilor noastre ferate cu cele necesare, ca ele să poată răspunde nevoilor și traficului agricol, co­mercial și industrial. Pentru aceste considerațiuni, co­misiunea crede de datoria ei să a­­tragă atențiunea celor în drept asu­pra marile lipsuri ,­ce se constată în organizarea actuală a căilor noa­stre ferate. Guvernul, care din capul locului și-a luat sarcina atîtor reforme de însemnătate fundamentală, știm că se preocupă și de înzestrarea căilor ferate, fiindcă sînt în strînse legă­turi și vor desăvîrși opera reforme­lor economice începute. Probă evi­dentă e creditul de 50.000.000 lei din excedente, cerut și acordat a­­cum cîteva zile. Comisiunea apreciază totuși că e bine, ca și Camera, într’o chestiune economică atît de însemnată să a­­rate că, avînd convingerea însem­nătății împrejurărilor, e dispusă să mai dea guvernului creditele nece­sare unei temeinice înzestrări a căilor ferate. Va fi nevoe de 140.000.00 lei, mai puțin cele 50.000.000 deja vota­te, sau de mai mult, se vor cere sumele deodată sau din an în an, guvernul va chibzui. Ceea ce este important însă, e că, pe cît mai ne­­întîrziat, țara să intre în stăpînirea unor mijloace de transport, care să-I poată satisface năzuințele ca dezvoltare economică în măsura posibilităței și resurselor de care dispune. Raportor, G. Alisnă^reștianu, Const. Alimăneștianu Vizita ofițerilor romîni la Rusciuk Giurgiu, 30 Martie. — Ez­ d. ge­neral Găpitanovi,cî comandantul garnizoanei locale, însoțit de loco­tenent colonelul Vasilescu din reg. Vlașca, locotenent colonelul Mărgă­­ritescu din reg. 29 Dorohoi, care se află aci, maiorul Grigoriz din reg. 10 cavalerie și locotenentul Vasiles­cu aghiotantul generalului au trecut cu vaporul la Rusciuk, pentru a înapoia vișita ofițerilor bulgari la Giurgiu. La Rusciuk ei au fost întîmpi­­nați la gară de colonelul Penech care împreună cu ofițerii superiori din Giurgiu a vizitat pe generalul Zercakof. Aci s’a servit șampanie la care s’a toastat pentru regele Romîniei și prințul Ferdinand al Bulgariei. Seara ofițerii romîni din Giur­­giu însoțiți de ofițerii bulgari au întimpinat în gară pe ofițerii reg. 21 Mihai Bravu Ilfov, cari ai sosit cu trenul la Rusciuk. Aceștia sunt ofițerii romîni cari sub condu­cerea generalului Boerescu, au trecut în Bulgaria pentru a vizita locurile istorice. Seara toți ofițerii romîni au fost invitați la un banchet la care s-au ridicat toasturi din partea ofițerilor romîni și bulgari. Ofițerii romîni au luat apoi par­te la balul ofițerilor bulgari la cer­cul militar unde s’a petrecut pînă la ziuă. Astăzi ofițerii bulgari au­­ oferit ofițerilor romîni un banchet în sala cercului militar. Au toastat din partea bulgarilor generalul Zercakov pentru regele României și dinastie iar din partea romînilor generalul Căpitanovici și alți ofițeri. Muzica reg. 2 infanterie a cîntat în tot tim­­pul banchetului. După masă ofițerii s’au urcat în trăsuri și au visitat orașul și ca­zarma regimentelor 2 și 5 infanterie și 9 cavalerie. La regimentul 2 In­fanterie o companie a făcut diferite exerciții militare, la care au asistat ofițerii, același lucru s’a făcut la reg. 9 cavalerie. După aceea toți ofițerii s’au îna­poiat la cercul militar, unde s’au fo­tografiat în grup. De aci au pornit la debarcader, unde s’au înbarcat pe două șalupe militare, iar în a treia șalupă a fost îmbarcată muzi­ca regimentului 2 inf. La orele 5 au sosit în portul Ramadan, unde muzica reg. 10 cavalerie Giurgiu a intonat „Sivini-Marita“. Toți ofițerii au debarcat și au trecut în pavilio­nul de recepție, unde au ascultat mai multe bucăți muzicale. După aceea d. general Căpitanovici a mulțumit generalului Iercakoff și o­fițerilor bulgari pentru frumoasa primire ce le-a făcut. Muzica româ­­nească a intonat „Șumi-Marița“, iar cea bulgară imnul regal romîn. A avut loc o despărțire cordială. D. general Căpitanovici a trimis, din Giurgiu d-lui general Iercakoff o telegramă de mulțumire. TELEGRAME ©im străinătate Prințul Muntenegrului la Petersburg Viena, 30 Martie. — Semi-ofi­­ciosul „Politische Corespondenz“ află din cercurile autorizate din Petersburg că vizita prințului Ni­kita al Muntenegrului nu are un caracter politic, ci unul particular. Reformele în Macedonia Viena, 30 Martie.­In chestia re­formelor din Macedonia s’au pro­pus trei Droecte: unul englez, unul rus si un contra-Droect englez. Se crede că se va putea ajunge la o înțelegere între puteri în ur­ma întrunirea ambasadorilor la Constantinopol pe baza materialu­lui adunat. In.­jurul atentatelor din Persia Teheran. 30 Martie.— In parla­ment a avut­ loc era o interpelare în care s’a protestat contra aresta­rea a 5 persoane ca implicate în afacerea atentatului cu bombe, fără să existe nici o dovadă contra lor. Călătoria împăratului "Wilhelm Corfu, 30 Martie.­­ Era înainte de amiază, împăratul Wilhelm a fă­cut o plimbare cu automobilul în­soțit de vice-amiralul Müller și de generalul von Plessen; împăratul a parcurs străzile ora­șului fiind salutat cu strigăte de „ura“ și aplaudat. La malul mării împăratul a a­­vut o convorbire cu prințesa moș­tenitoare a Greciei, Sofia, și cu fiul acesteia, împăratul s-a suit apoi pe un vas de război englez cu care a făcut o mică plimbare. Timpul este foarte frumos. Sul­tanul a trimes doi reprezentanți cari vor fi primiți în audiență de împărat mîine. Criza din Serbia Budapesta, 30 Martie.— Ziarului „Pester Lloyd“ îi se comunică tele­grafic din Belgrad, cu data de 11 Aprilie st. n. Pasici a primit de la rege misiunea de a reconstitui noul cabinet și va forma lista noului minister încă as­­tă seară. Dizolvarea Scupcinei va a­­vea loc mîine. Ultima ședință a Scupcinei se aș­teaptă cu mare nerăbdare. Este sigur că această ședință nu va decurge în liniște, deoarece opo­ziția nu este mulțumită cu modul în care a fost rezolvată criza. Portofoliul războiului îl va lua probabil generalul de divizie Ștefan Ștefanovici. Ștefanovici este unul dintre cei mai tineri generali de di­vizie și este partizanul regicizilor. Pentru locurile de ministru de in­terne și de lucrări publice, mai ur­mează încă tratative cu membrii majorităței. In cercurile autorizate se asigură că noul cabinet va vota apanagiile prințului moștenitor, cari nu au fost votate încă în a treia citire. Opoziția este contra apanagii­­lo­r, de aceea a fost tot Pasid în­sărcinat cu formarea noului ca­binet. Afacerea om­orîrii fraților No­­vacovici este pendinte la tribu­nal și se crede că Pasid va face tot posibilul să nu se afle nimic în această privință. Multe ziare condamnă purtarea regelui și din această cauză par­te din ele au fost confiscate, în­tre care și organul partidului progresist, „Pravda“. Serbările jubileului în Austria Viena, 30 Martie.— Dacă va fi timp frumos, se va da o mare serbare pentru copii la 21 Main, în parcul de la Schoenbrunn. La această serba­re vor lua parte peste 86.000 de copii. Serbarea este pusă sub condu­cerea directorului Operei populare din Viena-Vor juca la această serbare 2.500 de copii. împăratul ș­i suita lui vor privi de pe veranda castelului serba­rea. Au fost Invitate 3000 de persoa­ne la această serbare pentru ca­re s’au construit tribune. Ofer­ti antreprenorilor a luti Mr GALAȚI, 30 Martie. — Astăzi a avut loc la Camera de comerț conferința exportatorilor, armato­rilor și a muncitorilor. Ast azi,stat d-nii Coltăreanu, pre­­ședinte conferinței, d-nil inginer Ștefănescu, directorul navigației fluviale române, inginer Dumi­trescu, administratorul docuri­­lor, Al. Gussi, prefectul poliției, comandor Greceanu, căpitanul portului, d-nii exportatori și ar­matori Watson, Wienermann, Dezpremy, Rosenberg, Havas, Czel, reprezentantul firmei Kir­schen, d-nii antreprenori Latino­ver, Kahlenberg, Pascal, Fincu, Ștefănescu, D. Panaitescu, secre­tarul Camerei de comerț, Tegion și­­ 10 muncitori. Trebue să adăogăm că a sosit din București d. Al. Constatines­­cu,­ secretarul ..Romîniei Muncitoa­re“, dar nu a fost admis să parti­cipe. Nu au fost admiși nici sindica­liștii gălățeni. D. Coltofeanu, președintele Ca­merei, aduce laude d-lui Gussi, prefectul poliției, pentru inițiativa de a încerca o apropiere între lu­crători și exportatori. Sunt neînțe­legeri și conflicte, cari ar trebui a­­planate cu concursul tuturor. D. prefect Gussi spune că încă de acum un an a izbucnit diferite neînțelegeri, dificultăți între antre­prenori si muncitori. D. Gussi fac un istoric al ne­înțelegerilor și spune că dorește a­­planarea lor. In 1­907 a făcut apel la de inginer Dumitrescu și atunci s’a putut res­tabili echilibrul: grație tacticei am­belor părți lucrările au mers aproa­pe normal. Anul acesta, muncitorii au recla­mat că s’au călcat condițiunile de către antreprenori. Muncitorii au pus condiții cari au fost declarate ca neacceptabile de către export. Acum d. Gussi speră, că grație intervenției ce s’au făcut, se va a­­junge la o complectă înțelegere. D. Gussi depune pe birou învoiala din anul trecut și cere ca fiecare să-și dea părerea. Muncitorul Marin Dumitru arată că acum cîțiva ani munca se făcea în condiții mult mai avantagioase. Cere desființarea muncei cu a­­cord și desființarea lucrului în zile­le de sărbătoare. Mai cere ca din 3 în 3 luni să se reguleze angajamentul muncitori­lor și în sfîrșit cere uniformizarea salariilor la 6 lei pentru toți mun­citorii. Muncitorul Saner cere desființa­rea sferturilor de zi, lucru de noap­te să se plătească cu 8 lei, iar lu­crul de Duminică cu 10 lei. La manipularea traverselor cere augmentarea salariilor. Mai cere să nu se dea preferință muncitorilor străini de doliuri, în dauna muncitorilor obișnuiți și în sfîrșit cere inspectori ai muncei. M­uncitor­il Voicu Paraschiv cere să se protejeze munca bătrînilor. Antreprenorul Satinovei discută pretențiunile muncitorilor și arată că cererea lor de a se egala plata la 6 lei nu se poate accepta. In ce privește acordul el se face prin bună voie. In timpul verei s’a putut renunța la el, iarna însă e cu neputință. Exportatorul Watson spune că armatorii, din cauza grelelor con­diții puse de muncitori au primit ordin să nu mai încarce vapoarele cu lemne, ci cu cereale. Mulți exportatori­ s’au mutat în porturile Constanța și Brăila, alții sunt pe punct a se muta la Odessa. Cere să se numească de autorități o comisiune de lucru, cari să cons­tate dacă părțile respectează anga­jamentele. (Muncitorii aprobă această ce­rere). Exportatorul Wienermann e în contra uniformizarea salariului la 8 lei, dar cere să se stabilească pre­țul de 5 și 6 lei pe diferite cate­gorii de muncitori. E pentru acord în limita posibilitățea și îl men­ține cu hotărîre, cînd e vorba de termenul încărcărei unui vapor. "In privința controlului este de a­­cord și cere să fie numiți contro­lori de către autorități. Cere să se numească o sub­co­misiune care să discute propune­rea și să ajungă la o înțelegere. D. Coltofeanu recapitulează pro­punerile armatorilor. Se alege o subcomisiune com­pusă din inginer Ștefănescu, inginer Dumitriu, Coltofeanu, Satinover și Watson. Muncitorii vor depune mîine o listă a delegaților lor. Se propune și se aprobă un vot de mulțumire d-lui Coltofeanu pen­tru concursul dat. Ram Marii Știri din străinătate Toată Engliteza savantă se ocu­pă de vreo cîteva zile de un minu­nat caz de somnambulizm. E vorba de o fată de șaisprezece ani, miss Amny Parker, cu locuința la Shrop­shire, care a eșit din casă numai în cămașe, a mers mai mult de o oră și nu s’a deșteptat de­cît dimi­neața într’o grădină împrejmuită cu un zid destul de înalt. Savanții se întreabă cum se face că miss Par­ker, care e mioapă și n’a făcut nici­odată exerciții gimnastice, a putut să se agațe singură și să sară peste un zid, care ar fi îngrozit și pe cel mai sprinten om. * Din Geneva se anunță că după noul anchete s-a stabilit că tero­ristul rus arestat sub numele de Calvino la Petersburg, unde a fost spînzurat cu toate încercările pre­sei și diplomației italiene pentru a o scăpa, nu e altul de­cît miste­riosul personaj care a însoțit pe Ta­tiana Leontieff la Interlaken și care a dispărut după omorîrea ren­tierului Muller.­­ Cifra anuală a bacșișurilor în Franța, după o satistică recentă, se ridică la o jumătate de miliard. Pa­risul, care e orașul unde bacșișul are cea mai mare cinste, figurează singur cu 300.000 de lei repartizați între birjari, chelneri, muncitori de tot felul, bărbieri, gardiani­ de mu­zee, etc. Bine­înțeles, în această sta­tistică nu intră bacșișurile de anul nou.* Se va pune o placă comemorativă pe casa lui Malchim din Mecklem­­burg, unde s-a născut în 1831 Sieg­fried Marcus, inventatorul automo­bilului cu esență. Primul automobil, acționat cu benzină, a fost fabri­cat în 1875; el se află în posesiu­nea Automobilului club din Viena. ■5v.­Fata cea mică a președintelui Roosevelt, miss Ethel, călătorind cu mama ei de la Noul Orleans la A­­tlanda (statul Georgia), la stația Newman a părăsit deodată compar­timentul ei și recomandîndu-se me­canicilor locomotivei, a stăruit s-o lase pe ea să conducă trenul. Sub ochii mecanicilor și după secțiunile lor, miss Ethel a condus trenul pînă la Atlanta, adică pe o distanță de 60 kilometri. Conductorul a decla­rat că miss Ethel a izbutit foarte bine în conducerea­­ locomotivei, ■ & DIN LUMEA PUNGAȘILOR Hoții de pasări „Găinarii“ de noapte. — cu „boabele Cum se fură curcanii. — Cum se sară cum se fură­­ cu sfoara“. In cazul acesta, amatorul de găini scoate o bucățică de pucioasa din buzunar, scapără din amnar, a­­prinde iasca și dă foc pucioasei. Fumul de pucioasă se înalță în sus și amețește pe bietele păsări, cari cad peșcheș în mînile găi­narului. Dar nu se pot fura atit de u­­șor, noaptea, gîștele și curcanii. Aceste păsări, cînd sînt surprinse in somn de mina hoțului, se zbat și lac zgomot mare, care deșteap­tă pe stăpîni, — și atunci vai de pelea musafirului nepoftit! Insă hoțul de pasări, cina vine noap­tea ca să fure curcani, are în tot­deauna un cuțit tăios la brio. Gît ai clipi din ochi, el înhață pasărea de gît, îi retează gîtul­ui o vira în sac. Cum se fură „cu boabele,“ c­um se fură „cU sfoara“. Furturile de pasări, în timpul Miei, se savirșesc mai mult de temei. Cele mai îndemânatice sînt țigancile, cari colindă mahalalele cu­­e ziua de mare și intră prin curțile oamenilor sub diferite pre­texte. Sunt atîtea mijloace la în­­demîna acestor hoțoaice iscusite, ca o să poată răzbi fără nici o tea­mă pînă în bătăturile pline de pasări. Mai cu seamă primăvara, cine n’a văzut ursăresele umblînd cu „iarbă mare de lăut“, ori ti­­găncile cu „spoi tingiri“, sau pe cele cu „gheocul“? Altele cutreeră curțile după pomană, cerînd hai­ne sau ghete rupte. Multe din aceste femei zdren­­țuroase, cari bat drumurile veci­nie cu sacul subsuoară, sînt ves­tite găinărese. Ele umblă într’una după „ciordeală“. Unele din ele sînt vedhi cunoștințe ale poliției și au suit de nenumărate ori, în caleașca cu zăbrele de fier, dea­lul temniței. Găinăresele, cînd ies după vî­­nat, au buzunarul plin cu boabe de porumb, căci pasările, în tim­pul zilei, se fură „cu boabele“, sau „cu sfoara“. Cum se fură cu boabele ? Sfoțoaica intră în curte și, după ce a dat ochi cu stăpî­­nii casei, cari de obicei, îi dă o bucată de pîine sau o strachină cu mîncare, se așează la o parte jos, ca să mănînce. In timpul a­­cesta cu o dibăcie rară, ea as­­vîrle pasărilor boabe de porumb, cîte una doua — la început mai departe, apoi din ce în ce mai aproape, pină cînd pasările vin lingă mina ei. Alunei, într’o cllipă, găinăreasa se înșfacă de gît, le aruncă în sac și se face nevăzută. Cum se fură „cu sfoara“? Ho­­țoaica trece pe drum, tacticoasă furișîndu-și privirile în toate păr­țile. Ea„are într’o mină, sub sacul peticit, o sfoară mototolită, sub­țire și tare, pe care a înșirat cu acul boabe de porumb. îndată ce zărește ceva paseri în vreo curte mai pe lingă poartă, găinăreasa’ aruncă repede sfoara, pe care o ține între degete de unul din ca­pete. Păsările se reped, bat cu cio­cul în boabele înșirate, pe cari le înghit cu sfoară cu tot. Atunci hoțoaica trage cu iuțeală de capătul celalt,­și bietele păsări, zăpăcite, sînt tîrîte într’o clipă afară și aruncate în sac... Intr’un articol viitor voi­ vorbi despre diferitele furturi din bu­zunare, precum și despre viața „caramangiilor“.—Țim. Hoții de pasări, sau „găinarii“—­­ cum li se zice de obiceiu în lim­bajul polițienesc—sunt aceia cari tulbură mai des liniștea gospo­dăriilor de la orașe. Cine n’a văzut, prin mahala­lele noastre, niște mutre suspec­te, cu chipurile arămii și ofilite,— oameni zdrențăroși și fără nici un căpătîi, — cutreerînd ulițele lăturalnice, cu cîte un sac peti­cit subsuoară ? Aceștia sînt „găi­narii“ de ziua. Dacă ’i întreabă cineva ce cau­tă, ei răspund că umblă oase, sau după potloage, oii ca să cumpere aramă veche. In chipul acesta, hoții de pasări pătrund prin curțile oamenilor și își practică meseria. Furturile de găini au devenit atît de numeroase și în­deletnicirea asta a luat un atît de mare avînt, că populația să­racă, în deosebi, are de suferit aproape zilnic de pe urma găi­narilor. Se pare, la prima vedere, că primejdia asta nu e prea mare. Ori­cine se întreabă: ce-i o găi­nă, două ? Cu toate acestea, dacă s’ar face o cercetare amănunțită prin cartierele mărginașe, s’ar ajunge la constatarea că aproape nu există familie de om nevoiaș, care să nu fi avut de suferit de pe urm­a vămuitorilor de cotețe. „Găinarii“ de noapte.—Cum se fură curcanii. Este uimitoare iscusința pe care o pun hoții de pasări, în exerci­tarea meseriei lor. Se poate sus­ține că această îndeletnicire a ajuns un meșteșug, o artă în toa­tă puterea cuvîntului. Găinarii sînt de ambele sexe. Bărbații operează de obicei­ noap­tea, femeile ziua. Această împăr­țire de roluri este explicabilă, pentru motivul că mai greu poa­te răzbi un bărbat în timpul zi­lei, prin curțile oamenilor. Dar femeile sunt, în general mai pu­țin suspecte și accesul lor este mai liber. Găinarii de noapte sunt cei car­­e expun tuturor primejdiilor, numai să poată vina, pînă în zo­rii zilei, ceva pasări domestice, îndată ce întunericul învălue mahalalele, în nopțile noroase, cind lumea adoarme zăvorită de urîtul vreu­ei, mutrele cele ară­mii și ofilite pornesc după pradă. Atunci, în țîrîitul monoton al ploi­lor, hoțul de pasări sare peste garduri și se apropie de cotețe, pe cari le-a ochit de cu ziua. De multe ori, în nopțile de vară, păsările dorm afară din cotețe, înșirate pe crăcile vreunui pom. Voia dohora Un tip de hoțoaică Ajuns acolo, găinarul se pleacă pe brîncî și apucă de gît pasărea adormită, cu multă băgare de seamă, ca să nu cîrce. Dacă no­rocul îl slujește, cum se întîmplă cam de obicei­, hoțul de pasări pleacă nesupărat de nimeni, cu sacul plin de găini, pe care le vinde a doua zi pe la hanuri și birturi de mahala. Xivna N­icolae ---------­ întrunirea meseriașilor GIURGIU, 30 Martie. La ora 5 a avut loc întrunirea meseriașilor la corporație. Comisia de verificare a adus raportul ges­tiunea comitetului pe anul 1903-1904 și 1904—905. Comisiunea a găsit prea exagerate cheltuelile pe 1904—1905. S’a decis ca medicamentele pentru corporație să fie furnizate de farm. Aurel Scurtu și s-a hotărît pentru Duminică votarea statutelor.—Idem, BIBLIOTECA AVENTURILOR CELEBRE 1 Aprilie TRAGEDIA On­ Flit migmplarnl

Next