Dimineaţa, mai 1909 (Anul 6, nr. 1868-1895)

1909-05-04 / nr. 1868

Xunf 4 Waiff 1909 fISTFIZI. 3(16) Marü. 1909 CALENDAR­ ­ br­odos: Timok­î și Maura Catolic: Horatiu Episcopul, MEMENTO Autorități. — Toate autoritățile închise. Judiciare. — Toate tribunalele închise. Expoziții.—In str. Cometa No. 24 .expoziția de lucru de mină și stofe, naționale a societăților „Munca" și „Țesătoarea”. Deschisă de la 2—6 d. a.­­ 1— In palatul Ateneului expoziția cusături și alesături romînești a societății „Furnica". SPECTACOLE farî anume: Duminicile și sărbăto- Matinca cu intrarea gratis. Grădina terasă a berăriei și restaurantului „La Carpați“. — In toate serile,dela 7—12 și jum. seara și Duminica dela 5—7 d. a. con­cert dat de profesorul Ercule Pifferi de la Conservatorul din Milano. Res­taurant­e la carte și preț de 1­60, 4 feluri. Specialitatea casei: bere ă la Pilsen, din fabrica Czell. Muzee Muzeul zoologic (șoseaua Ivise­­lef). Deschis Duminica și sărbăto­rile, de la 10 dim.—4 d. a., și Joi de­­ la 11 dim.—3 d. a. — Muzeul de geologie și pa­leontologie. (Universitate). — Pina­coteca Ctatului (Palatul Ateneului, intrarea prin str. N. Golescu). — Ateneul român, (vizitarea localurilor și colecțiilor sale). Deschis în fie­care zi 9—12 dim. 2—4 d. a., Taxa de intrare 50 bani. Muzeul de anti­chități, (Universitate). Deschis Du­minica și Joia de la 11 dimineața pi­nâ la 3 d. a., iar pentru vizitatorii străini sau cei din provincie, în toate zilele între aceleași ore. Muzeul etnografic și de artă națională (Monetăria statului, șo­seaua Kiselef). Nefiind inaugurat încă e deschis publicului numai cu învoirea direcțiune!. < PARCUL OTETELIȘANU. — Pa­rii elan vorbitor.­­ Hipodrom.—Alergări de cai, la o­­rele 2 p. a. Teatru de varietăți Imperial, str. Cimpliteanu 16.—In toate serile re­­prezentațiuni pentru familii. Pro­gram artistic, acu­m­­ foarte variat. Debutează S. Bernardo, primul și Cunoscutul cupletist și comic român. Iulian,­ comic romin cu originalul Său­ program de scene de mahala. J­rupa Ionescu can­to și dansuri pationale. Vocarea, comic ger­­m­­an, și alti artiști și­­ artiste anga­ Co nu mai vreai­ ranguri și mă­­jiri d’astea! Abia cu mare greutate se poto­lesc lucrurile, însă registrul con­stată că de la apel lipsesc toți iPpivozii­ de la descălecătoare în­­­coace,­­căci au pornit în corpore conduși de Mihai Viteazul, și de găsite Lupu, pină la berăria Gam­­brinus, și acolo au hotărît să se pună în grijă, și astfel se reali­zează un lucru neprevăzut în pro­gramul de la Erfurth: Greva voi­­erozilor și a domnitorilor români. A trebuit regisorul să promită să dă voivozilor greviști un butoi sib­ bere pentru a-i convinge să-și reia.... domnia! '■l­' VASILE. POP Cazul locotenen­tului Hermeziu / BIRLAD, 1 Maiu.—Interesîndu-m.a să cunosc rezultatul primelor cer­cetări făcute de către d. comisar flenițescu, de la serviciul siguran­ței, cu privire la încercarea de sinu­­cidere a locot. Hermeziu, am putut sufla cu multă satisfacție că,—con­­jform coitui­icărei mele telegrafice în această privință și contrar cre­­gărei unora—, numitul ofițer a scă­pat, din fericire, cu totul neatins de­­ lanț­ul pornit din țeava revolveru­lui cu care, într’un moment de ră­tăcire, a încercat să’și curme firul junetei.­­ Bine­înțeles că, în urma grozavei semoțiuni prin care a trecut, starea­­­ sale fizică e întru­cîtva zdrunci­­nată, se va reculege însă foarte cu­­rînd. Asupra cauzei care a determinat de­s­tul Hermeziu să îndrepte asu­­­pra­ și revolverul, circulă­ diferite ersiuni. Cea mai întemeiată însă și pe care autoritățile au pus temedit­te vecinicul.......cherchez le tem­pre!“... Cu complectarea anchetei se ocu­­acum autoritatea militară.—Sulf. Chestia măcelarilor ieșeni o delegație de măcelari ieșeni (compusă din Nastule Roller și Bac Aron, s’a prezintat azi dimi­­ti­rul N. Săveanu, secretarul ge­neral al ministerului de interne, pentru a reclama In contra or­donanței administrației comunale ieșene, prin care li se impune să­­ vîndă populației israelitte carnea ji în 35 bani mai scump la bilă de­bit la creștini.­­ In același timp, delegația a mai­­ cerut libertatea exercitărea comer­țului, dreptul de a tăia vitele pe pari le au azi ln abator și egalita­tea prețurilor. 1 Cu alte cuvinte, delegația măce­larilor a cerut să se fixeze la un leu kilo de carne cm?er și trif de-o potrivă.La orele 4 p. m., al­egația s­a prezentat din nou d-lui Săveanu,­­căruia i-a remis un memoriu, în care expun detailat dorințele lor.­­ Ministrul va interveni pentru a­­ rezolvi conflictul dintre adminis­trația de la Iași și măcelarii. Plecarea prințului Carol-Anton de Hohenzolern­ ­-Erl dimineață, prințul­ Carol­­ Anton de Hohenzollern, care ve­nise în țară ca să participe la ser­bările jubileului de 70 de ani al regelui, a părăsit Capitala, cu ex­presul de­­ Berlin. ■ Prințul Carol-Anton a fost con­­dus la gară de prințul Ferdinand, la salonul regal veniseră ca să-l salute d-nii miniștrii Morțun și i Stelian, generalii Mavrocordat și Bobescu, mareșalii curților rega­lă și princiară, maiorul Berindei,­­adjutant princiar, d-rul Antipa, C. Al. Cottescu, directorul general j al c. f. r., comandantul pieței, lt.­­polonelul Iliescu, comandantul statului major al corpului II, etc. Prințul a luat loc într-un vagon regal, atașat la expresul de Ber­lin. Prințul Carol-Anton e însoțit de­­ căpitanul german von Werner. Accident de automobil Eri pe la orele 7 s’a întîm­­plat, pe șoseaua București-Gl­eni­­ța un grav accident de automo­bil. D-nii dr. I. M. Stoenescu, medic expert pe lingă parchetul de Il­fov, d. Anghelovici și dr. Ștefă­­nescu-Zănoagă, se duceau într’un automobil, condus de un șofeur anume Petre, în comuna Braga­­diru pentru a examina pe locuito­rul A. Valicu, dement. In dreptul km. 20, roata din partea stingă de dinainte, se în­toarse în mod brusc din cauza pie­trișului de pe șosea, și persoanele din automobil au fost aruncate la o depărtare de 6—7 metri. D. dr. Anghelovici s’a rănit u­­șor la mină, șofeurul s’a ales cu mai multe confuziuni interne și a fost readus în­ Capitală într’o căruță pentru a fi internat într'un spital. Celelalte persoane din automo­bil s’au reîntors în Capitală in trăsuri. Sosirea d-lui Nicolae Filipescu la Brăila BRAILA, 2 Maiü. — Cu trenul de 2 și jumătate a sosit în localitate astăzi d. Nicu Filipescu, însoțit de d-nii Mișu Rah­tivan și Gheorghe Gianni, spre a lua parte la agapa politică a conservatorilor carpiști din localitate, care va avea loc astă seară la grădina Monumentului. Au fost întîmpinați pe peronul gă­­rei de către mai mulți conservatori carpiști. De la gară, d. Niculae Filipescu, însoțit de amicii săi politici, a fă­cut vizite pe la mai mulți cetățeni din­­ oraș. Tot astăzi a sosit în localitate, la orele 6,15 după amiiazi, d. Al Cuza, profesorul universitar din Iași, în scop de a tine inline Du­minică, o conferință în sala teatru­lui Regal, tratînd despre „Clasa mijlocie". . . 4 loiniștii In cercurile politice1 de. dîs­ țulă, cu multă aprindere această coincidentă ciudată, și se fac diferite presupu­neri, Per. Cronica judiciară Crima din comuna Lunca . Vestea unui oribil asasinat, petre­cut pe teritoriul comunei Luica, a fost comunicată parchetului Ilfov, era dupre amiază. La punctul Valea Rea, locuitorul Ion Voicu Lixandru, a fost atacat de frații Gheorghe, Paraschiv și Tu­dor Dincă și ucis de aceștia cu lovi­turi de topoare și sape. Motivul cri­mei ar fi vecinica ceartă pentru în­călcarea de ogor, care costă atîtea vieți țărănești. Criminalii au fost arestați și din ordinul parchetului ei vor fi aduși în Capitală Luni. Administratorul de plasă a primit instrucțiuni de a face ancheta­ cu privire la împrejurările locale și să dea ajutor medicului le­gist al județului însărcinat cu face­rea autopsiei cadavrului, Diverse Curtea de Casație, în­ secțiuni u­­nite a respins recursul d-lui căpitan Duțescu, contra deciziei apelative prin care i se respinsese ca inadmi­sibilă acțiunea intentată contra­ mi­nisterului de războiu. Ministerul îl trimisese înaintea comisiunii de­­ me­dici a consiliului de reformă cu ne­­respectarea termenului de 6 luni concediu în disponibilitate așa cum prevede legea poziției ofițerilor. Procesul bonurilor Hagi Moscu a continuat era înaintea tribunalului secția I-a. Este acum în discuție o­­poziția­­ făcută de Frantz Samuel. Dezbaterile au fost amînate în continuare pentru 5 Maiü. Escursioniștii bul­gari la Craiova CRAIOVA, 2 Maiü.— Astăzi di­mineață la orele 8 escursioniștii bulgari au vizitat liceul Carol X. Au fost primiți de d. Mihalache Dumitrescu, directorul liceului,­­care le-a urat bună-venire. A răspuns d. Sletcoi, mulțumind pentru frumoasa primire. . Profesorii bulgari au admirat mult modul cum e aranjat și condusă școala. Profesorul Gheorghel, a vorbit în limba r­u­să, exprimînd sentimen­tele de fericire ale profesorilor romîni, veseli că colegii lor bul­gari se află în mijlocul l­ er. Pe­­ coridoarele liceului erau în­șirate elevii, cari cîntau ,,Șumi Miorița”. Escursioniștii au vizitat cîte­va clase, asistînd la cîte­va lecți­­uni. De aci s’au îndreptat spre gim­naziul militar, unde au fost pri­miți­ de comandantul școalei d. maior Viitoianu, Ion Florescu, di­rector de studii, de toți ofițerii profesori și pedagogii, și de elevii gimnaziului, în frunte cu muzica regimentului 26 Rovine. Fiind conduși de maiorul Viito­ianu au vizitat infirmeria, sufra­geria, sala de teatru, clasele și dormitorul, exprimîndu-și admi­rația pentru ordinea și­­ curățenia găsită. După aceea au fost Invitați în Sala­­ de recepție la o gustare. La șampanie vorbește d. .maior Viitoian­u, care mulțumește pen­tru cinstea ce i s’a făc­u­t vizitînd gimnaziul, și toastează pentru suveranul bulgar. Muzica Intonează imnul bul­gar. Răspunde d. Stoianof, care în­chină pentru regele Romîniei și pentru dinastie. După aceea au fost fotografiați cu toții de d.­­căpitan Niculescu.­­ Dela gimnaziul militar profe­sorii bulgari au vizitat internatul central de fete. Act corul internatului și al ex­ternatului secundar au intonat imnuri și cîte­va cîntece noul. D. Stoianof, mulțumește maeș­trilor de muzică­ atrăgind atenția colegilor săi, asupra corurilor. Au urmat apoi dansuri națio­nale sub conducerea d-șoarei Par­­tenie­ și a d-lui Tudorică Geor­­­gescu. Au fost mult admirate costume­­le nationale. De la­­ internat s’au dus la mu­zeul Aman cu muzica în frunte. Aci au fost primiți de primarul Craiovei, d. l Ciocazan și de d. Teo­dor Popes­cu, directorul muzeului și al bibliotecei Aman. D. Po­pescu a ținut o cuvîntare de bună venire. Profesorii bulgari vizitează muzeul și biblioteca, după care la orele 12, cu d-șoarele în trăsură și cu muzica în frunte, se duc la parcul Bibescu unde li s’a oferit o gustare de către comună. Aci a toastat d. Ciocazan, pen­tru țarul Bulgariei. S’au ținut și alte numeroase­­ toasturi. De la parc s’au îndreptat spre hipodrom, unde societatea „Vii­torul“ de­­ sub conducerea maestru­lui de gimnastică Tudorică Geor­­gescu, s’a produs cu diferite fi­guri, cari au fost mult aplaudate. Serbarea s’a sfîrșit cu o horă. La orele 6 s’au întors în­ oraș,­spre a-1 vizita. Diseară la orele 8 se va da în onoarea escursioniștilor la res­taurantul „Minerva“ un banchet de către profesorii locali. După banchet, va urma un festi­val la Teatrul Național­ Xam. Procesul dirigintelui poștei din Burdujeni Botoșani, 2 Maiü. — Azi, s’a în­fățișat­ înaintea tribunalului local procesul­­ d-l­ui Dimitrie Negruz­zi, fost diriginte al oficiului poștal din Burdujeni, acuzat de delapidare. După ce s’au ascultat martorii cari au fost toți favorabili acuzatului cum și controlorul care a făcut ve­rificarea și experții, procesul s-a a­­mînat pentru 25 Maiü. Albu. Conflict între primăria și Camera de comerț din Iași IAȘI, 2 Maiü.—­Lumea se’ntrea­­bă de ce d. Șerban, președintele Cam­erei de comerț, nu a făcut par­te din comisiunea de ziar spre a se stabili prețul cărnei. Iată ce s’a întîmplat: Camera de comerț a intervenit acum o lună de zile la comună, cerînd a-i da lămuriri cu privire la negoțul ce se face la abator, căci Camera s­ocoate că e în drept de a se ocupa și cu acest negoț și a vedea de nu cum­va popu­lațiu­­nea este spoliată de negustorii de acolo. L La aceasta a răspuns adminis­trația comunală cum că nu recu­noaște amestecul Camerei de co­merț, deoarece administrata co­munală singură este un­ drept de a se îngriji de prețul alimente­lor. Acum în urmă Camera de co­merț, Invitată de administrația comunală de a face parte din co­­misiunea de ziar, a refuzat sub motiv că ea i-a tăgăduit dreptul de amestec.— Dan. UN REGE SENIL Leopold! Acum vre­o cîte­va zile, „Le Temps“ a publicat o știre, trans­misă apoi în toată lumea, că re­gele Leopold al Belgiei și-a vîn­­dut interesanta sa colecție de ta­blouri vechi, adevărate capo­d­ o­­peră, unor colecționari de tablo­uri din Paris. Știrea a­ produs în Belgia mare indignare și frunta­șul socialist Vandervelde a adresat­ ministrului belgian de științe și de arte întrebarea dacă e permis să se înstrăineze patrimoniul ar­ ai EBei pes listic al țarei. Dar bâtrînul rege nu s'a mărgi­nit la această înstrăinare. O tele­gramă ne anunță că a vîndut și alte obiecte antice ale castelului regal, pînă și portretul soției sale și al regelui Angliei. Regele Belgiei căzut în cea mai degradatoare senilitate, pe care o exploatează negustorii de antichi­tăți din Paris, vrea ca familia lui să nu-i poată moșteni nimic și se grăbește să-și lichideze averea, țu­l de băutură și caută, vrînd-ne­­vrînd, gîlceavă cu nerodul adunat. Intre nuntași se afla și un flacau anume Chiriliuc, de care se temeau toți în sat, deoarece era cunoscut ca teribil bătăuș. Grupul de flăcăi zărindu-l pe Chi­riliuc, s’a depărtat, deoarece n’au îndrăznit a intra cu dînsul în con­flict. In acest moment îns­ă Chiri­liuc devine furios și smulgînd un cuțit din brîul unui țăran, se re­pede la loan Cușniriuc și la fra­tele sau Anufrei și îl înfige în piep­tul lor. Sărind mai mulți țărani în ajutorul celor răniți din mcoarte, s’au ales și ei cu lovituri grave de cu­țit. După cîteva zile de dureri cum­plite, frații Cușniriuc și-au­ dat su­fletul. Criminalul a negat crima, căuttnd a învinovăți pe un altul de aceasta faptă odioasă. De notat e că ferocele asasin a mai înjunghiat acum un an pe con­­săteanu sau G. Ungureanu, însă din cauza lipsei de indicii suficiente a fost achitat. Curtea cu jurați din Cernăuți ju­decind era procesul lui Chiriliuc pentru lovire care a cauzat moar­tea, l-a condamnat la 8 ani închi­soare. Alfa P­ovestea. A fost, ă, fost odată... departe’n altă­­ară O palidă fecioară cu sufletul senin. In ochi avea lumina din zi de primăvară In zimbet voluptatea parfumului de crin. Senină­ Î era viața cu albele iluzii Cu tainicul lor farmec, cu rîsete zglobii. Tot sufletul copila și-l închinase muzic Cîntînd în nopți senine duioase melodii. Dar cînd veni străinul cu fruntea gînditoare Pieri adînca pace din sufletul robit. Iubirea fu cu dînșiî din nou triumfătoare Cînd zîmbitorî, alături, în lume i-a pornit! Trecut-ați ani de atuncea... In groapa fără cruce El și-a găsit limanul, amarul vieței rost... Iar ea ? Ca de o poveste aminte­ și mai aduce. Ea n’a iubit vro­dată, nici tînăra na fost! Ana Holda fg?........ w'Mșssrssm Serlsorl din Bucovina Isprăvile unei bande internaționale de pungași în Cernăuți. O nuntă sîngeroasă.— CERNĂUȚI, 1 Maiü.— Trei­­ pun­gași din speța cea mai rafinată, cari s’au pripășit în Cernăuți, venind din Romînia, formează în prezent o­­biectul discuției generale.. Cu toată vigilența aparatului polițienesc, des­coperirea pungașilor, cari operau în Cern­ăuți pe o scară foarte întinsă, a întîmpinat mari greutăți, din cauza rafinamentului extraordinar al ban­dei de coțcari. Căpitanul bandei se numește Toa­­der Avram iar tovarășii săi sînt frații Herman și Meier Landes, toți originari din Galați. toti au venit adesea în conflict cu polițiile romînești, avînd fiecare la activul său vreo 12 co­ndamnări la închisoare, pentru furturi și spar­geri comise în Romînia. La început, Meier Landes sosește în Cernăuți, unde se decide a de­veni om cinstit. Fiind dezertor­­ din armata romina și cuprins de teamă de a nu fi expulzat părăsi meseria neonorabilă, pentru a-și putea asi­gura în Cernăuți o existență onestă. El îmbrățișase aci meseria de văp­­sitor. . Dorul de a trăi însă mai ușor, fără a munci, îl frămînta. m­ierea.. Intr’o bună zi Landes “vrea să-și pună la încercare vechile cunoștințe în arta buzunăritului și reușește a fura portofelul unui voiajor, care se plimba­­ pe peronul gării. Porto­felul conținea suma de 7000 ruble în bancnote. Convins că vechea meserie e mai rentabilă, el invită pe Toader Avram și pe fratele säu la Cernăuți. Seria furturilor încape acum să preocupe poliția și toată populațiu­­nea Cernăuțului. Pungașii vizitau cafenelele cele mai elegante, unde era adunată e­ii­a orașului, și la plecare își­ îm­­brăcă și cele mai scumpe blăni, lă­­sînd în­­ locul lor niște­ pardesiurî fără valoare. Furturile și spargerile s’au suc­cedat un timp îndelungat, pânăi cînd poliția a dat de urma pungașilor. Făcîndu-se o percheziție la locu­ința fraților Landes, s'a găsit o mare sumă de bani, precum și cî­teva blăni­ scumpe, cari erau deja tăiate și croite după măsura lor. Luat! din scurt, frații Landes au declarat mai intíiu că banii pro­vin de la­ o moștenire rămasă de la tatăl lor. Ceva mai târziu, ei au depus că această sumă de bani au găsit-o pe malul Dunărei, în Ga­lați. Poliția locală cerînd informațiuni de la poliția din București, aceasta a răspuns, că tatăl fraților Landes a murit sărac, și că el ar fi niște periculoși spărgători, caii sînt ur­măriți de autoritățile din Romînia. Meier Landes și Toader Avram au dezertat de trei ori din armată și fiind arestați în închisoarea mili­tară, au evadat plecînd în străină­tate. Pungașii au mai comis furturi și spargeri însemnate în Viena, Bu­dapesta și­­ Lemberg de unde, după ispășirea pedepsei, au fost expul­zați. Tustrei au apărut erî înaintea Curței cu jurași­ din Cernăuți, care a condamnat pe Avram la 3 ani închisoare, iar pe frații Landes la cite­i ani. După ispășirea pedepsei, ei vor fi expulzați. O nuntă sîngeroasă ! In comuna Rarancea s’a celebrat căsătoria unei perechi din sat. Spre seară­­ apare un grup de flăcăi ame- Reducerea chiriilor Foarte mult s’a discutat asupra acestei chestiuni, s’au pro­pus dife­rite soluțiuni, însă fără nicîun re­zultat practic, chiriile se urcă necontenit ast­fel că o casă­­ care se închiria acum trei ani cu 500 lei, azi se închiriază cu 900. Pentru contribui la remedierea răului,, cel puti­n ca un început Banca Sf. Gheorghe, societate cooperati­vă din București,­­calea Griviței No. 211, s’a decis a face primul pas. Di­spunînd de un capital de 80.000 lei s’a sporit încă cu 50.000,­­prin emiterea a 2.000 acțiuni no­minative a 25 lei una, capital pe care-l va întrebuința numai pen­tru construcțiuni sau­­ cumpărări de imobile pînă la o valoare de 4.000 lei persoanelor cari vor de­veni acționarii băncei. Subscrip­­țiunile de acțiuni se primesc cu începere de la 1—31 Maiu 1909 la sediul băncei din București, calea Griviței 211, la sucursala din Plo­ești strada Pantelimon­ 16 și la sucursala din Galați ,strada Spitalului No. 93. Odată cu sub­scrierea se va depune­­ primul văr­­sămînt adică lei 2.50 de acțiune, restul se va complecta în rate lu­nare de 2.50, pînă la achitare. Sub­scrierile sînt scutite de orice taxe. Orice persoană poate de­veni membru­­ acționar și pe baza acțiunilor vărsate are dreptul a fi­ ajutat la cumpărarea sau con­­strucțiunea de imobile. Banca în ultimii ani a făcut împrumuturi membrilor peste 250.000 lei. Ul­timele împrumuturi pentru c­o­ns­­trucțiuni de imobile s’au făcut prin următoarele acte autentifi­cate de tribunalul Ilfov secția de notariat: No. 8852 lei 4000, No 10718 lei 2100, No. 12453 lei 2500, No. 12452 lei 5000, precum și alte­le de 2000, 2500, 1300, 3500 și 5000 cari se află depuse în cursul­ aces­­tei săptămîni spre efectuare. Aniversarea lui 3 Maiu 1843 „Viitorul” cerc de cultură al muncitorilor r­o­mînî, transilvăne­ni va­­ sărbători pe 3 Maiü, cînd se împlinesc 61 de ani de la ad­una­­rea națională de pe cîmpia liber­­tăței dela Blaj, printr’un­ mare bal popular la Eforie. Venitul balului este destinat pentru înființarea de biblioteci romînești în satele și orașele de peste munți. Balul se dă sub patronajul d-lui Const. Mille. Vor participa la bal și d-nii G. Coșbuc, Liciu și Mihăescu ,d­e la Teatrul Național, cum și d-nii I. Dordea, elev al conservatorului, I. U. Soricu, care va vorbi despre însemnătatea lui 3 Mal. NUMIRI D. D. Carmen, a fost numit im­piegat cl. II la serviciul secretari­atului din ministerul de finanțe în locul d-lui Fortună, înaintat. * D. P. Dragomirescu, impiegat auxiliar cl. I, în direcția contri­­buțiunlior și fondului comunal, a fost trecut în funcția de agent auxiliar­­ cl. I în serviciul exterior al vămilor. D. Const. Pohl, doctor în știin­țele politice și financiare de la u­­niversitatea din­ Haidelberg, a fost numit agent cl. I la navigația fluvială. Conferința de la Poștă ori după amiază, în sala de con­ferințe a poștei, d. dr. Petrini- Galați, a ținut o conferință în­ fața unui mare număr de funcțio­nari, vorbind despre „Tubercu­loză“. D-sa începe prin a arăta gravi­tatea tuberculozei, modul cum se propagă această boală, ușurința cu care germenul boalei se răs­­pîndește și se desvoltă la persoa­ne d­acă găsește teren­u­l bun. D-sa a insistat mult asupra mij­loacelor de prevenire a boalei. Conferința a fost însoțită d­e proecțiuniî. URATE ȘI NEURATE Lelea Manda Lirele poeților noștri nu stau­, netrebnice,atîrnate în cui; conde­­ele prozatorilor d­e așișderea.. Se cîntâ, se scrie, se produce. Se ri­­ridică imnuri de slavă florilor sau puternicilor zilei. Luna e pu­să, ca’n totdeauna, la contribuție și nici stelele nu scapă, nici va­lurile mare­ sau ochii iubitei nu găsesc îngăduire. Ertaz nu-i nici unul din motivele cari ar putea pune în mișcare coardele lirelor. Șarje aprige, săgeți­i cari pă­­trund, se îndreaptă în­potriva pă­lăriilor cucoanelor și monoclului celor cari bătătoresc, din meserie, podul Mogoșoaei. Scăpare nu e ni­­căei­. Și e bine așa, e sănătos și fo­lositor.,Numai tu,­lele Manolo, n’ai găsit cîntărețul credincios, care să te cunoască, să te înțeleagă și deci, iubindu-te, să-țî înalțe și ție un imn, fără de fraze meșteșugite, fără de rime din cale afară de bogate, dar un imn sincer și cu drag instruiat, imnul pe care îl meriți, lele Mando, care ți se cu­vine mai pe sfînta dreptate de cum s’ar cuveni mincinoșilor ochi al ibovnicei sau frunzelor trecătoare ale plopilor. Piere și lelea Manda, se duce și ea. Ca inline n’o mai vedem. Și rău­ o să ne pară după ea, și o să-i ducem dorul. Abea o mai gă­sești și acum. Intre zece pălării cu tot păsărelul de pe lume pe ele și cu belșug de răsaduri de toate neamurile, abia mai răzbește ici colo, tistimelul alb sau bari­­șul cafeniu al lelei Manda. Femeea muncitoare dar și bună de gură, adevăratul s­tîlp al ma­halalelor noastre, nu’și mai poate trage sufletul de cotropirile civi­lizației, cari oi ucid pe ea și îi transformă de nu și le mai cu­noaște, fetele și nurorile. Lelea Manda dragă trebue­­ să ne fie, că ea d’ale noastre e, mai mult de­­cît tot coconetul sclivi­­sit de pe străzile de la Centru, înfățișare simplă dar suflet bo­gat,­ ea, lelea Manda—consoarta legitimă a lui Nea Ghiță,—ține o parte, și de ispravă parte, din su­fletul, din caracteristica romînu­­lui nealtoit cu cîte alea toate. Ea duce greul casei, casă săra­că de om nevoiaș și nerăsplătită îi este­­ munca. Bucătura de pîîme și dărăceala „dumnealui” cînd îl răzbesc,necazurile— asta-î tot cu ce se alege. Vremurile de amarnică sărăcie, de împilare și de vorbe grele cari au năpădit-o acum, cînd a trecut tinerețea cu ale ei, cînd „ce-a fos­t verde s’a u­scat” vre­murile asttea ea le duce cu ade­vărat, pe umerii ei, căci „dum­nealui“ se mai ia toată ziulica cu treaba, se mai dă la un ciocan de rachiu, ba—Doamne, iartă-mă, își mai aruncă ochii prin muerile oamenilor— ce să-l faci, bărbat nu­ î?. Dar acasă cine face echili­bristică ca să ajungă prin ea, cine spală, cine lipește, cine descîntă și oblojește, cine coase și împle­tește, cine mustruluește pe băiat și tine din­ scurt pe fată, cine se rupe la zece ca să fie la îndemî­­nă la toate și tuturor, cine dă pe brînc,i ca să astupe toate gău­rile, toate nevoile . Cine 7 Lelea Manda,­­săraca. • E doborîtor greul șî pentru „ dumnealui” dar vezi că pe „dumnealui” îl cunoaște lumea, îl mai întreabă una una—alta alta, se mai scrie cîte ceva de dînsul, îl mai laudă unii, îl mai scutură alții, vorba-i că se ocupă lumea de creștin. Ba și gazetă cu numele dumnealui a avut: „Nea Ghiță”, de i s’a dus vestea ca de popă tuns. Acuma, nu că lelea Manda ar fi geloasă—ferească sfîntul ! Că, la adică, de ce ar fi? Bărbatu­ î fruntea casei, și dacă bărbatu­l lăudat, e casa toată lăudată. Dar par’că așa, ca ani fel de jale o prinde cînd stă­­ și socotește cum e lăsată ea In părăsire și zilele trec și nu mai vine nici una, de leac, înapoi. Cînd s-o crește iarba pe groapă poate să se scrie din scoarță pînă-n scoarță de ea, că, ce folos ? Acu, cît mai vede soa­rele, să s­’aștearnă slova neagră pe hîrtie albă și să se spue cui o vrea s’asculte,­­cum 1i e boiu, cum îi e felul, să se povestească cîte are ea pe suflet. Să pue și ea pe cîte o nepoată să-î citească —că ea, din păcate, n’a învățat carte— și să se bucure și să lă­crămeze, să lăcrămeze și să se buciure, că miare-i mîngîierea cînd știi că n’ai făcut de­geaba umbră pămîntului, fără să te în­trebe un suflet de creștin cum te chiamă, ce te, doare... * E, a fost și ea odată la teatru, a dus-o­­ dumnealui în gălărie, da­r de mult, și erau acolo oameni mai de mahala, un chiristigiu chiabur, unui Dumitrache, căruia îi mai zicea și Titircă Inimă Rea, nevastă-sa Veta și un flă­­căoan Chiriac, care era tejghe­tar la chiristigiu. Și ăsta se ținea cu nevasta jupănului, și jupînu era prost de să-l legi la esle­­ să-I dai paie. Acum muerea chiristi­­giului purta ca­tiștimel și cața­veică, dar nu era belea Manda, cum nu-î urzica busuioc. Că ea nu rîde de cinstea bărba­tului și nici Ghiță al ei nu-i așa de aglamia ca Dumitrache ăla. O fi șezînd și aceia pe la mahala, dar altă lume, alte apucături­...» Și s’a întors și de acolo amă­­rîtă. Nu-î ea aia de la teatru și viața ei o să treacă așa, nebă­­gată’n seamă. Acu, departe de ea lauda, dar numai felul cum înoadă și des­­noadă ca trebile mahalalei, după ce și le-a gătit pe ale ei, numai asta și tot ar face să’țî pierzi un ceas s’o privești și s’o­ asculți. Dar e lucru pe care să nu-l știe, să nu-l afle ea? Și să-ți spună ea ce se ascunde în toate alea, să-țî despice ea firu de­­ păr în patru,’ cînd e vorba sa o adică! Că pe ea n’o leagă la gard­ulte­ cine. De Cum te-a zărit—te-a și cîntărit și știe cît îți poate calu și cu ce te­rezie vinzi. Ehei! ? Acest suflet, în toate manifestă­rile lui, dacă n’a fost redat în mod fidel, în vre-o operă litera­ră, un tînăr artist, d. Ștefan Iu­lian­, îl face să trăiască în fața noastră, cu o naturaleță, cu o sin­ceritate cu adevărat bine­făcătoa­­re. Artistul modest de care vorbim, căci împrejurările nu l-au ajutat încă, să ne bucure cu arta lui de pe scenele teatrelor mari, mul­­țumindu-se să se producă pe sce­nele varieteurilor,­a studiat viața mahalalelor și în special traiul și sufletul rele­ Manda și posedînd un foarte fin spirit de observa­ție, ne-o înfățișează pe aceasta, ferindu-se de a o idealiza, ceea ce ar fi fost ridicol, și mai mult încă căutînd să n’o trivializeze, cum se face de obicei­, ceea ce ar fi fost nespus de trist. In mici bucăți în proză, alcă­tuite tot de d-sa, cari sînt medi­ocre ca valoare literară, dar cari îi dau totuși prilejul de a exte­rioriza sufletul lelei Manda, Șt. Iulian face adevărată artă, care ne bucură cu atît mai mult cu cît ea slujește faptului prețios de a ne face să cunoaștem­­ întreg fe­lul de a gîndi și de a simți ul­ti­me­ categorii de femei de ale noastre, ultimele femei din orașe, cari mai au ceva caracteristic ro­­mânesc în simțirea și în portul lor—indiferent dacă e bun sau räu. Ajutat de­ o mască fericită—un tip de femee de mahala frumoasă în vremea ei—Sf. Iulian o pune pe lelea Manda să defileze îna­intea noastră în cele mai variate împrejurări ale vieței ei în care alături de lacrămile cari­­ sapă zbîrcituri pe obraji, tremură, u­­ne­ori, și rîsul sănătos și alun­­gător de necazuri. ....De-acum, lele Mando, să-țî iei grija. Te cunoaște lumea, tai iubește, și te știe cum ești: ham­nică, a,mărită și bună de gură! G. MILLIAN Cronicile „Dimineței“ MORAVURI STRĂBUNE Presa engleză în secoluji al XVll-lea Cînd domnia lui Jack I­ill se a­­nopia de sfîrșit, cînd Ben Jonson era po­et laureat și prietenii personali ai lui Shakespeare îi plîngeau­ moar­tea întîmplată­­ de curînd, cînd Cromwel era berar la Hutingdon, and Milton, băiat de ș­aisprezece mi, se încerca să scrie versuri la­tinești și cînd Hampen trăia pacî­­nic la țară în Buckinghamshire,­ Londra a fost chemată să citească cel dintîun ziar al sau. Micul străbun al coloșilor ,pe cari îi vedem astăzi și-a făcut apariția in cetate în 1662 și cel mai eminent dintre speculatorii ingenioși cari au dat lumea noutatea asta a fost un oa­re­care Nathavill Butter. Colabora­torii lui s-au numit Nicolae Bourne, Thoma Ascher, Nathanel Newberry, William Sheffard, Bartholomew, Dearus și Edward Alide. Toate aceste nume se văd în pri­mele numere ale­ acestui prim ziar, botezat „The Weekly News“ („Știrile săptămînei“). Numărul care pare mai vechiu poartă data de 23 Maiü 1622; sub titlu sunt numele lui Bourne și Ascher, dar cu cît cercetezi mai departe vezi că Butter devine cel mai important din ceață.­­Se pare că el­­ a fost redactorul foii, pe cînd ceilalți nu erau probabil de­cît edi­tori. Meritul lui Buster a fost de-a tipar­ ceea ce dînsul și ceilalți aveau obi­ceiul de-a vinde în manuscris; me­seria lui era să scrie micile știri era unul din aceia cari furnizau ce­lor ce aveau mijlocul să-șî permită acest lux o scrisoare periodică’ cu știrb Batjocurile noeților n’au scir­bit publicul de ele și ori­cît s’ar pă­rea de ciudat, pînă pe timpul părin­ților noștri au fost mereu știri de fapte diverse scrise cu mina. Urme despre această modă se mai văd în Irlandă, unde există ziare intitulate „Saruidert New­s-L­etter‘" și »„The Belfast News-Letter”. Deci, presa engleză era fondată, dar era lipsită de­­ libertatea de acu­ma al­ cărei privilegiu îl are corpo­rația noastră... cu condiția să nu treacă de o anumită margine și să meargă înainte sau să dea înapoi după împrejurări. De cum apăru „Weekly News“ se și făcu rost de un cenzor și sie și porniră decrete, cari să fie în frâu pe acest nou-nascut care era ziarul. N’au lipsit ..nici procesele. Vă vom­ povesti unul foarte curios, pentru a vă arăta lămurit ce era libertatea presei engleze la vreo patruzeci de ani după apariția ei. Sîntem în anu­l Domnului 1663. Pe o noapte de Octombrie cenzorul Estrange, primind niște înștiințări secrete, porni în căutarea­­ unor pm­­blicațiuni nelegale. Era însoțit de patru oameni numiți Dickinson, Mabb, Wilham și­ Story.­ Aceștia, convocați după miezul noptei, pri­miră instrucțiile lui Estrange și se duseră la Cloth-Fair. Aci se ascun­sese în vremuri rele Milton­­aci trăia acum un alt cugetător eterodox, un tipograf, anume John Twyr­, care fu­sese denunțat autorităților că propa­gă idei vinovate. Mai tîrziu, cînd­ fu chemat să-șî facă depoziția, Wickham povesti că venise cu Estrange pînă la casa lui Twyn, că bătuseră amândoi­­ în ușe cel puțin o jumătate de ceas pînă să poată intra, că ascultînd la ușă a­uziseră un zgomot de hírul ce cad și ceva ca o învălmășeală. Ușa deschizîndu-se în sfîrșit. Wickham a fost postat la ușa din dos, pe cînd­ un altul stătea la cea din față, iar restul scotocea prin casă. Se cunoștea că, se făcuseră încer­cări de a se distruge f­oile incrimi­nate; totuși, se găsiră destule pentru a autoriza o urmărire. Ucenicul lui Twyn a fost chemat ca martor contra stăpînuilui sau. Ju­decătorii declarară pe Twyn vinovat de trădare. Cartea atacată repeta argumen­tele ce se aduseseră în­­ timpul republicei. Lucrurile de mai sus­ se petreceau­ după restabilirea regalita­­țea de către Monk. Twyn spunea că executarea sentințelor e tot atîta da­toria poporului cît și a magistraților și că dacă magistrații nu le impli­nesc cum trebue poporul are datoria să execute sentințele fără ei și asu­pra lor. In apărarea sa, Twyn nu tăgădui că a tipărit foile în chestiune. Se cindise însă că face ceva bun, nu vedea unde-i răul. De altfel, a spus dînsul, el n’a făcut de­cît să tipă­rească manuscrisul, ce i s’a adus de servitoarea unuia anume Calvert și fiind sărac și cu o familie grea trebuea să-șî cîștige pîinea de toate zilele. Apărarea asta nu i-a servit la ni­mic și jurații l-au declarat vinovat. Cînd a auzit verdictul acesta groaznic, Twyn a exclamat: — Cer umilit,ertare! Sunt om să­rac și am trei copilași. N’am citit nici o vorbă din cartea aceea. — Să­ lî­­s,ppn ce trebue să faci, răspunse președintele Hyde, căruia adresa acest apel, 'cere grație' celor cari pot să ți-o dea, adică lui Dum­­nezeu și regelui. —­ Vă rog adine să­­ interveniți d-v, pe lîngă maiestatea sa, reluă tînguitor condamnatul. — Leagă-1 califi, fu răspunsul și Hyde rosti sentința Apoi adaugă: — N­î vorbesc Twyn din toată ini­ma. Socot că e cea mai mare feri­cire să trăești sub un rege așa de îndatoritor și de bun—era vorba de Carol al II-lea!—­și nu meriți nici o ertare, dacă ai avut în inimă atîta venin ca să-l calomniezi. După, alte cîte­va lingușiri către rege și după ce declară ca e timpul de a îngrozi printr’o pildă pe acei cari îndrăznesc să justifice regicidul—cel al lui Carol I din ordinul lui Cromwel—Hyde porunci ca Twyn să fie dus pe o targă la locul de e­­xecuție și să fie spînzurat, dar că pînă nu-șî dă viața, să fie luat din ștreang și mutilat într’un­­ chip pe care buna cuviință nu ne îngădue să-l pomenim apoi să i se scoată măruntaele din corp și—a continuat președintele — „măruntaele să fie arse înaintea ochilor tăi apoi, tot în viață, să ți se tae capul și de ca­pul și de corpul tău­ să se dispue după cum o­ fi bunul plac al majes­­tății sale“. .. — Vă rog cu umilință a strigat în disperare Twyn, să vă gînditî la starea mea și să interveniți pentru mine. — In așa împrejurare, răspunse singurosul judecător, nu ași interveni nici pentru tatăl meu, dacă ar trăi. Nenorocitul scriitor-tipograf fu dus înapoi la închisoarea din Newgate, pe care n’o părăsi de­cît ca să meargă la Tyburn, unde sentința fu executată întocmai. Locuitorii Lon­drei putură să-i vadă capul și cor­pul putrezind pe Ludgate, Alders­­gate și pe alte părți ale cetățe. Vremurile vechi aveau de­sigur, poezia, originalitatea lor, dar lipsa lor de bună voință față de bieții ziariști nu ne îndeamnă să-l regre­tăm—nu-i așa confraților englezi? Paris. Pani Ghaumet CĂRȚI si REVISTE Antlromaca, tragedie de Racine, tradusă, de D. Nanu. No. 57 „Bibli­oteca enciclopedică Socec“. Prețul 30 bani. Dumineca, revistă literară, de fa­milie. Anul V, No. 18. 3 Maiu 1909. Un­ număr, 15 bani, rj/iFf/ta Sosește! Sosește! Sosește! C­OCO UNIVERSITARE Universitatea din București dis­­punînd ca din fondul Hillel să dea un premiu și pentru o lucrare juridică, în anul 1910, consiliul facultății de drept fiind sesizat, se va întruni în ziua de 5 Mai, la orele 5 d. a. spre a fixa subiectul tezei. Acest premiu se va acorda pen­­tru cea mai bună lucrare din is­toria dreptului roman, sau pentru, cea mai bună teză de doctorat. Condițiunile de admitere sunt: să fie student al facultății de drept din București sau licențiat de cel mult doi ani.­­ Premiul constă din suma de 500 lei. Tot în această ședință se va hotărî asupra premiului Danco­­vici, care constă dintr-o medalie de aur și suma de 500 lei, și se va fixa subiectul tezei. Maestrul turnă­tor ambulant Ministerul instrucțiunei publice a angajat un maestru turnător, care învață atît pe maeștrii lăcă­tuși, cît și pe elevii din atelierele de ferărie, lăcătușerie, de la școa­­lele inferioare de meserii, cum se execută diferite piese mici din metal alb și din diferite compo­­ziții fuzibile, pentru lagăre, roti, etc. .­­ Maestrul turnător face serviciul cu rîndul succesiv la toate școa­­lele, cîte 2-3 luni la fiecare școală. îndată ce maestrul turnător se prezintă la o școală, dirigintele întocmește, după lămuririle date de :dînsul, o schiță și un deviz pentru instalarea unui mic cup­tor pentru topit compoziție la oa­lă și înaintează acest deviz mi­nisterului, cerînd aprobarea. Cup­torul va fi instalat, pe d­î posibil Intr’o cameră separată, într’un­ șopron, ori chiar în interiorul a­­telierului de lăcătușerie, într’un­ colț mai retras p­ mtru a nu îm­piedica lucrările atelierului. Toți elevii atelierului de fieră­, fie-lăcătușerie sînt obligați a fa­ce practică cu rîndul la lucrările­ de turnătorie, întocmai după cum sînt obligați a trece succesiv la foc, și la strung. Ei sînt învățatați în modul cum se prepară materialul de to­pit, cum se aprinde și c conduce fo­cul, cum se pregătesc și usucă tiparele, cum se toarnă piesele­ și cum se curăță apoi înainte de a fi date spre ajasta.e la strung. Maestrul lăcătuș este obligat a se iniția complect în toate acestea lucrări pe timpul cu­ turnătorul stă la școală, așa că după ple­carea lui să poată executa el în­suși cu elevii din atelierul sau, orice fel de lucrări de această ca­tegorie. Pe timpul cît maestrul turnător face serviciu la școală, dirigin­tele înaintează un raport la mi­nister, un stat separat de plată salariului ce i se cuvine. îndată ce maestrul turnător se prezintă, școala înaintează mi­nisterului o listă de cheltuelile necesare, cerînd aprobarea de cumpărare. In ce privește materialele ne­cesare, dirigințiî se vor procura singuri pe cale obicinuită. Maestrul turnător nu participă la beneficii.­­ Rezultatele­­ date prin întrebuin­țarea acelor maeștrii au fost foar­te frumoase

Next