Dimineaţa, decembrie 1909 (Anul 6, nr. 2076-2102)

1909-12-01 / nr. 2075 (2076)

AtfUl VI.-Nd. 2075 WTO PUBLICITATEA. CONCRDATĂ EXCLUSIV Agenției de Publicitate CAROL SCHULDER A Comp. BUCUREȘTI •tr. Ksrageorsoviet II—Telefon S/4 Birourile ziarului: Str. Sărindar No. 11 DIRECTOR C­ONST. MILLE Abonamente cu premii: 'Vin an ......... Lei 2»­e Inni ......................................... „ 11 , S Inni.......................................... „ ' 6 Pentru străinătate prețul este îndoit TELEFON> Direcția ți Administrația No. 14710 Redacția cu Capitali . „ 14/10 „ „ Provincia. , 14­99 „ Străinătatea. „ 12/40 - 1. . . . ---------------------------------------------------------------------- - ------------------------------- ' Apare zilnic p­e. cele din­ urmă știri ale nopței $?ju­ 3 recirntrie KC9 E3,­­3- IAȘII AU­ SĂRBĂTORIT IERI PE IH TITU MAIORESCU A doua capitală a­ fărct are o r­eputafie bine stabilită In ce pri­vește m­­ișcarea culturală. In sta­bilirea acestei reputații, Titu Maiorescu a avut ăe siguri un rol capital, căci,­ precum se știe, la Iași ți-a început activitatea a­­­ceasta, față a culture­i noastre. Se cuvinea deci ca lașii să să­r­­bătorească așa cum­ merită pe a­­ce­la, care din împrejurările cu­noscute se retrage, astăzi din in­­vățămint. $1 Iașii l’au ■ sărbătorit in­ modul cel mai impunător. Asupra acestei mărețe sărbători iată amănuntele cele mai com­plecte. La gară IAȘI, 29 Noembrie. — Peronul Barei este prea restrâns, a cuprin­de toata lumea de elita, profe­sori, studenți în mare parte,­ care venisera să­ primească pe d. Ma­­iorescu, care pentru o zi, se în­toarce în orașul unde și-a devotat ani de muncă. Trenul sosește la ora exactă. D.­­Maiorescu se scoboară din vason. I se face o primire de o sinceri­tate înălțătoare. D-sa e vădit e­­­mm­oționat și mulțumește in citeva cuvinte, arătând și mulțumirea . Sa sufletească, că revede Capitala Moldovei. La primărie : Un șir nesfârșit de trăsuri, con­­.Iftoc pe d. Maiorescu la locuința d-lui dr. Bogdan, unde sînt găz­duiți și unde îi așteaptă ceaiul. L­a ora 10, d. Maiorescu se duce la,­ primărie, însoțit de un mare n­umăr de profesori. Aci e așteptat de către d. Nicu Cona, primar a­l orașului și de consilierii comunali. Cuuvîntarea d-lui Gane După citeva momente de con­­­vorbire, în care d. Maiorescu își exprimi satisfacțiunea, sa revăzimi această sală, amintirea activităței­­i sale de­­altă dată, d. Nicu Gane, ijrostește cuvîntarea următoare: „Domnule Maiorescu, „Cu mare bucurie te primim în­­ ace­astă sală a ședințelor­­ Consiliu­lui comunal, odinioară, una din­ sălii ® Băn­cei Moldovei, om de a­­cum 46 ani, adică la 1863, am ținut 'primele­ conferințe' publice cari 'au avut 'atîta răsunet în Iași și la cari am avut onoarea să •azist el etc. .,Ce departe scrtem­­le a cele timpuri ! .Aceele interesante conferințe, ,Ba nu au­ avut darul să imprime o nouă­ și însemnată mișcare în do­­­meniul cugetarei, au contribuit la Intemeerea soci­etăței Junimea li­terară, care la rândul ei a inau­gurat o eră de renaștere în istoria noastră literară­ și al cărei organ de publicitate Convorbirile, viețu­­ește și astăzi cu rangul de decan al tuturor ziarelor și revistelor din țară. ..Cu o adevărată emoțiune ne in­tîlnim deci astăzi aicea, după at­tî­ta amar de tanti, rem­oindr-se prin amintire acele frumoase tim­puri ale tinereților noastre. „Fii dar bine venit între noi în această sală unde cu aproape jumătate de secol înainte ai re­vărsat, în sufletele­­ ieșenilor aiî­ta lumină ,prin graiul fermecător al dom­n­­iei-sale și un­de acum a­­tras de puterea neînvinsă a a­­mintirilor, ai revenit pentru a re­vedea locul de unde ai plecat la strălucita domniei­ tale carieră. „Sunt acum zece ani, un cerc­­ de prieteni ți-a organizat o festi­vitate jubilară cînd ai împlinit vîrsta de 60 ani. „La acea ocazie, ți-am adresat, și eu o scrisoare din cuprinsul căreia te rog să-mi dai voe Să-ți yi produc un pasaj: „Iar sufletul membrilor societă­­ț,țiî „Junimea.“, ziceam eu atunci." „era fără Îndoială d. Maiorescu. „El era matca în jurul­­ căreia se „adunau "albinele, el era boldul „care ne stimula la lucru. C­u „întinsele sale cunoștinți. cu­ spi­rtul sau fin de observațiune, iar „darul fermecător al cuvântului „ce toată lumea I­ recunoaște, el „ne arăta calea adevărată ce tre­buia să urmăm, ne îndrepta ero­­„lile, ne ferea de tonul declama­­„tonifi, de fraza goală, de mult „practicata beție de cuvinte, așa „că 'sub direcțiunea ga, cu drept , cuvânt num­ită " Direcțiunea nouă, „Va fi format talente, cari vor fi­­«.gur» cu cinste in istoria lite­­.,rat.urel romane“. „Aceste cuvinte au fost­ scrise a­­tunci de mine cu toată,buna cre­dință­ a unui sincer admirator și as­tăzi după zece ani, nu pot mai bi­ne să-mi termin cuvîntarea, deci, adresîndu-ți vechea și bătrâneasca urare de la sfîrșitul acelei scrisori. „Nu pot mai bine să’mi termin cuvîntarea decit, adresîndu'ți scur­ta dar bătrîneasca urare care cu­prinde în sine tot binele ce poate dori o inimă de om: să trăești, d-le Maiorescu !“ Discursul d-l US Gane.­ .a­­ produs o adîncă impresiune. Ochii tutu­ror erau plini de lacrimi de bu­curie. Aplauze lungi a fi acoperit acest discurs atât, de frumos. Răspunsul d-lui Titu Maiorescu tA luat eipoî cuvîntuil H. Maio­rescu, care a­­ spus: „Fă mulțumesc pentru cinstea ce mi-al­ făcut-o în vechea capi­tală­ a Moldovei. Dacă ar putea vorbi zidurile, v'ar povesti de discuțiile ce ar­ avut­ loc in acest local, la Banca Moldovei, unde se discutau interese bănești, dar la in Februarie isus am găsit, un singur exemplar al aminciurilor publicatie atuncea, în care se a­­nunțau în acest local cele dinții prelegeri literare și științifice. ..Mișcarea s'a înfăptuit atuncea de către­­ aceii cari au­ țirit iniția­tiva. Este­ o fericire pentru mine, că se află in capul •»" consiliului actual comunal, colegul meu li­terar d. Nicu Gane". După ce arată meritele d-lui Nicu Gane ca nuvelist și care a continuat a îndruma generațiile ce au urmat după Vasile Alexan­dri, termină zicind: „Știți astăzi cum că lașul se va alimenta în curintd cu apă bună de izvor pentru trebuințele fizice și doresc din suflet ca lașul să rămîie mai departe un izvor de lumină pentru trebuințele in­telectuale. Să trăești d-le Gane!" . Cu aceasta s’a terminat solem­nitatea de la primărie. La școala normală A­uttomobile­ se așteaptă. După termi­narea recepțiu­mei de la primărie, înaltul oaspete, în­soțit de profesori, pornesc în au­tomobile spre școa­l­a I normală „Vasile Lupii", unde îl așteaptă o pst­lmire din cele mai călduroase. Intrareta în curtea școlarei a d-l­utt Maiorescu­' e salutată cu o­­vații de către elevii școalei. Fan­fara lintt'Onă ,,Deșteaptă-te ro­mâne". Toat­e pregătirile sunt făcute și d. Maiorescu asistă la o frumoasă serbaire școlară, elevii îrntrecîn­­du-se de astă dată în­­ cîntece, dansuri și exerciții corporale. Discursul d-lui Mitru­ i D. Mitru, harnicul director al școlalei normale, mișcator de pre­zența.­­d-lui Maiorescu la școală, rostește o cuvînt­are inimoasă, sa­­­lutîn­d în primul rînd sosi­rea la școală ,a d-lui Maiorescu, al doi­lea director al acestei școli. "Insistă ,asu­pția, «cuiviităței d-lui.î Man­ Ionescu ca, director al. ș,co’a­l«I și ca profesor de pedagogie. Ideile d-luil Maiorescu asupra învăță­­mîntului, sînt analizate m ui multă competință de către d. Mitra, care relevă cum aceste idei au­ contribuit la transformarea în­­vățămîntului la noi. 1 D. Mitra term­ină arătînd soli­citudinea pusă de d. Mraiorescu pentru școala norm­ilă, ca direc­tor și în urmm­ă ca ministru. Cuvin­tar­ea d-lui Meisner D. Meisner vorbește în calitate de profesor de pedagogie, catedră ocupată altă dată de către d L Ma­ior­escu. Cu numită vervă, d. Meisner, zu­grăvește, pe d. Maiorescu, ca pro­fesor și om și relevă puternicul său talent, și farmecul pe care i­­llusitrul sărbătorit l’a răspîndit. După ce a vorbit d. Meissner, a răspuns d- Maiorescu, fericit de celei văzute și a amintit că a părăsit di­recția academiei Mihăileanu pentru­­ a se devota școalei Trei Sfetițe­, unde s’au­ pus bazele învățămîntu­­lui normal, * lată impresiile personale ale d-lui Maiorescu. întrebat de un prieten asupra vizitei la școala normală: „Am rămas încîntat. „Altădată universitatea noastră ar fi avut ca ideal cele ce cuprinde astăzi școala normală­„Totul a fost în cea mai perfect ordine și ora de la sfirșit n’am să o uit. „Ba ceva mai mult un tînăr elev, s’a grăbit să-mi facă într’un instan­taneu mutra. Asemănarea era perfectă. Atîta deosebire insă trebuia să fie zisă de d- Maiorescu­ glum­ind: „Elevul m’a făcut pe un­ fond alb cu creion negru, pe cînd trebuia să mă facă pa un fond negru, cu un creion alb—căci am albit”. „ Ceti de pe urmă vorbește elevul Comănescu, reamintind gloria revărsată, asupra școalei de către d. Maiorescu., Dejunul La ora 12,­­1. Maiorescu­­ a. Irtat dejunul la liceul, internat,­­ îm­preună cu­ elevii, așa­ cum, of­ici­­nuia pe cîm­jiâ era director la Aca­demia Mihăileianuu. Partea culminantă a solemni­tate! de astăzi, era recepția de la liceul internat. In marea sală­ a pașilor pierduți erau­ înșirați toți elevii într’o per­fectă ordine. Sus, pe scări, fanfara. In mijlocul­­ sălii așteptau toți profesorii liceului, în­­ frunte cu directorul d. Tamida. Intrarea d-lui Maiorescu a fost cu adevărat o intrare triumfală. Apoi, trecînd printre 2 rînduri de elevi, d. Maiorescu se întreține cu profesorii în cancelaria di­rectorului, după care fură invitați la masă. La masă a luat parte d. Maio­rescu, un număr de profesori u­­niversitari, întregul corp didac­tic al liceului și 300 elevi. Totul într’o ordine incompa­rabilă. Cel cl­ntii toast l’a ridicat d. Tomid­a, directorul liceului, care în cuvinte mișcătoare, a știut să releve activitatea d-lui Maiorescu ca profesor, om de știință și tot ce a făcut d-Sa pentru binele și propășirea neamului. .A vorbit apoi d. Paul, profesor la această școală, care a povestit elevilor din trecutul d-lui Maio­rescu, despre­ activitatea sa și de renașterea ce s’a făcut în țară prin­ geniul strălucitor al maestru­lui. A vorbit apoi elevul Naum, care în nu­mele colegilor sai, a expri­mat marea sa admirație pentru d. Maiorescu, ale căruia fapte le sunt cunoscute și pe cari nu le vor uita nici odată. Intr’o cuvântare frumoasă­­ și scurtă, d. Maiorescu a răspuns, amintind­ din ziua cind a fost nu­mit director al celui dinții liceu internat din localitate și termină zicîn­d că a­ avut ca deviză în tre­cut, de a trăi în bună amiciție cu tinerimea, deviză pe care o are și astăzi. La universitate Serbarea de la universitate are să fie la ora 3 p. m- Cu mult însă înainte, lumea vine- Se observă tot lașul intelectual și elegant- Se pre­vede o aglomerare mare și este imposibil ca d­l Maiorescu să poată mulțumi pe toată lumea, vor­bind în aură- Iată pentru ce, o es­tradă a fost improvizată în sala pa­șilor pierduți, pentru ca eventual [L Maiorescu să poată vorbi aci-In carcera vectorului, und­e 3- Ma­iorescu va zăbovi cîteva minu­te, în aștepta­tea începere a serbărei, se gă­sesc­ adunate un număr­ de dosare, de pe vremea cind d­- Maiorescu era rectorul acestei universități. Intre altele­ se află dosarul, cel dinții do­sar, cu jurămîntul depus de sărbă­toritul de azi-Sosirea d-lui Maiorescu dă doc la o manifestațiune grandioasă, in­comparabilă, așa cum știîi ieșenii să o facă. Aclamarea e nesfîrșită- Oaspeții intră l­n camera rectora­tului- La vederea dosarelor, care îi reamintesc activitatea de altădată, lacrimi de bucurie curg din ochii marelui învățat-La braț cu rectorul, dl. Maiorescu apare pe tribuna aulei- Toată lumea e în picioare- E cu neputință de a descrie a­cest mo­men­t solemn- Ovațiile nu se mai sfîrșesc și cu greu, liniștea se resta­bilește- Cuvintarea d-lui Bogdan Col dinul ia cuvintul rectorul­u­­i universiliiței, care mulțumești­ d-lui Maiorescu pentru grabă cu care a răspuns la invitația de a veni l­a Iași, și a da astfel ocaziae univer­sitate! de a-i arăta toată dragostea ce simte pentru d-sa­ L­-sa arată apoi marea activitate desfășurată de d. Maiorescu, pentru binele și propășirea universitate!­­din Iași- Discursul d-lui Rîșcanu „N­oî aici în Iași nu slăvim nu­mai pe cel mai ilustru profesor universitar, dar pe cel măi ilu­s­­tru,profesor d­in Iași, pentru că dv. ați fost director al colegiului ■național, director al școlal­ei nor­male, ați înființat gimnaziile din Iași... ,,Vă aclamă Iașul întreg, pentru că acestui­­ oraș ,părăsit și­­ uitat, i-ați dat pentru­­ cîtva ti­­mp o mare striiliuiehe, făcând din el um cen­­riiu! spre care se îndreaptă privi­rile întregului neam, ca spre cel mai­­ însemnat oraș al țarei cu privirea ,intelectualitățel“. D. Hîșcanu face istoricul act­i­vitatei d’ lui Maiorescu de la ISși încoace. Arată primejdia la un­­ moment dat pentru lupta ce s’a dat pentru « purificarea limbei român­ești­­ și­­ care împărțise­ țara aproape­ în 2 tabere dușmane. „D. M­aicurescu s’a­­ pus în frun­tea luptei, a­­ strips toate elemen­tele culte din Iași și­­ a făcut, o admirabilă academie în care se găseau­ între alții : Negrizzi, G­ane, Xenopol, Carp, Pogor, li­m­­on­eseu, Conta, L&ndbri. «i ’alții”. 1). Rîșcanu ara­tă calitățile emi­nente ale d-lui Manioresci? care ca Uireator, în­demna pe t toată lumea la­ rmuncă, prin faptul că era cel diviniî la datorie și veșnic în mij­locul elevilor sili. D. Rîșcanu termină. ..In­succesul­ luptei tiv. de as­tăzi, a pătruns în vinurile tutu­rora convinge­rea că lupta pentr­u cauzele drepte, sînt totdeauna­­ ui­­m­nte de succese“. Discursul d-lui Găvanescu D. Gavănescu ține­­ o prelegere fru­moasă asupra puternicei logice a d-lui Maiorescu, care în t care acte­le sale mari a fos­t călăuzit de aceas­tă logică. D. dr. Riegler bice o comparație între știința­­ și între activitate d-lui Maiorescu care a fost tot bazată nu­mai ne­­ știință. D. Riegler amintește și d-sa des­­­pre Junimea literară și despre ac­tivitatea și influența decisivă pe care d. Maiorescu a avut-o. D. Cosmovici a vorbit în numele­­ elevilor școalei „Institutele unite“ al cărei profesor pe vremuri a fost și d.­ Maiorescu. Discursul d-lui Xenopol ,,Strălucite magistre și iubiți coleg, „Toți cei cari ați vorbit pînă a­­cuma, ați glorificat pe Maiorescu din punctul de vedere al cugetărei și al științei. ..Eți voiți vorbi despre­ alte în­sușiri ale­­ sufletului săi­, despre acele însușiri fundamentale ale caracterului și ale simțirei, fără de care, cea mai ,«strălucită inte­ligență este lipsită de busola­ con­ducătoare. ..Voi­ vorbi despre pornirile ge­neroase ale inimei lui Maiorescu și despre logica în fapte ale ca­racterului său­. Cind am citit prin ziare că la­ București s’a hotărît a­­ se face o sărbătoare în onoarea lui Maio­rescu, pentru a se celebra activi­tatea­ lui In învățămîntul nostru, am tresărit și mi-am­ zis­­ ca și noi ieșenii trebue să facem același lu­cru, căci, aici în Iași și-a început Maiorescu­ sporunca și minunata lui activitate. Am comunicat pă­rerea mea rectorului și colegilor mei,dela facultatea de litere, caii cu toții au­ îmbrățișat cu căldură această idee. „M’am dus apoi la București, unde am rugat pe d. Maiorescu să vină între noi, ca să sărbătorim și noi pe neobositul luptător al înfrumusețărea graiului și al îm­bogățire! ființei romînești. I .Pentru cu a tresărit in mine întrl acest gând, înaintea tuturor, vreți să vă tălmăcesc. „Acel ce vă vorbește și care a căutat și el să contribue cu­ cîte i-ați învoit puterile la înălțarea­ neamului său­, e creațiunea lui Maiorescu. Da, ed Alex. Xenopol,­­fiul unor părinți cu mulți copii și multe nevoi, deși ardeam de cel mai mare dor de muncă, de cea mai mare sete de lumină, ași fi rămas în umbră și nefolositor țâ­rei m­ele, fără de ajutorul și­­ spri­jinul d-lui Maiorescu. EL mi-a des­coperit dorul și puterea m­ea de muncă, el Tii-a procurat bursa de la societatea Junimea, pentru a-anî desăvîrși studiile în țările­­ străi­ne; el m­’a susținut pînă, ce pute­rile mele întărite m’ău susținut, ele singure. „M’am dat­ dovadă pe mine, căci este cea mai vie ce am pu­­tut’o aduce, dar cu­ de numeroși sunt aceia, cari au slujit nevoilor țarei, tot prin sprijinul lui Maio­rescu ? Prin această îm­boldire ,respîndită în jurul lui, a dat, cea mai strălucită dovadă a unui su­flet mare și generos, a unui simți­­mînt desinteresat și a unei lipse desăvârșite de egoism. „Avem noi o vorbă ca și în alte țări ba mai mult de­cît în ele, sisteme întregi de ■proteguiri. A­­v­em­ protecționismul politic, avem nepotismul, verismul, și chiar mătușismul; dar protecția lui Ma­iorescu s’a îndreptat totdeauna că­tre adevăratul merit, către adevă­ratul talent. Astăzi cînd Maiores­­­cu vine să-șî fie rămas bun de la tovarășii de muncă, să-l asigu­răm noi profesorii universitari, cari ținem în miinelle noastre cîn­­tarul puterilor intelectuale, că-i vom urma calea, că vom fi și noi sprijinul celor mai mici, cări se zbat sub apăsarea puterilor socia­le, că vom întinde o mină de aju­tor meritelor și talentelor, cari se ivesc adese­ori tocmai în no­rm înțelenit al acelor ce nu dis­pun de voturi politice, al acelor lipsiți de părinți de vază, da moși și strămoși străluciți, acelor cari nu afi sub picioarele lor de­cît cî­mpul spinos al muncei și ca mijloc de înălțare, de­cît movila nevoilor doborîtoare. Țara are ne­voie de talente și de caractere. Tinerii ca să poată înflori, trebuie sprijiniți, căci el ca și pomii gra­dinei ce roade ar poate da, dacă sunt lăsați în prada visurilor via­ței, și lipsiți de ocrotirea minți­lor luminate ? „Se înțelege pentru a putea sus­ține­­ pe cei merituoși, trebue dublă mari însușit: întîi o vastă și pă­trunzătoare inteligență, care­ sa descopere talentul­­ și capaci­tatea, apoi o inimă mare și gene­roasă, care sa nu facă a vedea în viitoarele talente, rivali bunii de uciși in fașă. Aceasta însă o pot face numai mințile mari, caii fiind unice în felul lor, nu se pot­ teme de concurență, că str­ălucesc fiecare în sfera lor cum strălucesc pe cerul înstelat astrele și luce­ferii. „Maiorescu însă mai are încă o prețioasă însușire sufletească, menită a face din el omul vrednic de imitat. Este acela de a coborî logica gândire­ și în lumea fapte­lor lui. Fost ministru de justiție, s-a apropiat de breasla judecăto­rească, i-a cunoscut zbuciumul în­tru sim­țimîntul dreptăței și apă­sarea politică. Știa di­n vremuri mai vechi că era de ajuns ca să fie afirnat în sala audiențelor un palton, un baston sau o căciulă însemnată, pentru ca clientul că­ci­ulei, bastonului sau­ a paltonu­lui să triumfe asupra protivnicu­­lui, căci știut era că în buzunare­le aceste haine, stătea adese­ori decretele de permutare, destituire sau acel de înaintare. „Pătruns de acest­ abuz, Maio­rescu propuse legea ca ministrul de justiție, dară este avocat, fie oprit de a pleda r>­nul de zile după eșirea lui din minister. Le­gea a căzut, dar 5 ani Maiorescu n'a mai pledat­, cu toate că nu este era b­ogat și că trăia din munca lui. Deși legea, nu fusese votată de Corpurile legiuitoare, ea fuse­se votată pentru Maiorescu, de "puterile logice ale mîni­ei lui, sancționată de conștiința lui mo­­rală. El dădea astfel marele e­­xem­plu al unui om ce-și respecta convingerile lui, exemplu ce nu­­ nu-i vorbă, a trecut nebăgat în sea­mă în stare de lincezire de putere morală în care ne aflăm. „Așa se înfățișează în deplina­­lui dezvoltare Titu Maiorescu, a­­cest product minunat, al geniului romînesc, ce s’a aprins de o data ca o stea de întîia mărime pe firmamentul vieței noastre, ce a lucit în trecut­, lucește astăzi­­ și va străluci și în viitor, cît timp va­­ trăi pe pământ o limbă, și se va lupta pe el o conștiință­­ romî­­nească, căci cum spune un mare poet. Iar raze de lumini de le-­a­ fi eșit din frunte. Intre trecut și astăzî vor face lesne punte. Și'mpodobind cu gîndurî această legătură. Vor scoate din adiheuri a ceea ce nu moare, ,Căcî ceea ce nu moare, nu poate să se stingă. Ori­cît ar­ fi și viața și firea de nătîngă. Cuvântarea d-lui A. D. Xenopol a fost­­ fim 11, aplaudată. Cuvîntarea studentului Radu Manoliu Cel din urmă ia cuvîntul d 1- Radu Ma­noliu, student, care spune: „Vin­ și eu, în numele studențimei universitare, ilustre și venerate d-le Maiorescu, să vă aduc, i­ cîteva cuvinte,­­ omagiile noastre de caldă admirațiune și să vă arăt. bucuria nețărmurită ce o simțim cu prilejul sosirii d­v..1 în mijlocul nostru­„Deși departe de noi și de orașul care se mândrește aict de mult de­­­ vă fi avut în sinul său afilia ani ■de arîBilul, noi totuși vă vedeam și vă auzeam în conștiința nostră și ne simțeam pătrunși de cuvintele voastre inspirate, cari erau și nu puteau fi țintuite într'un loc și timp anumit- Câcî nu ați fost, numai pro­fesor eminent al rulării școale, dar ați sosit­ dascălul întregului suflet ro­­mînesc. „Indeoseb­i pentru noi studențimea universitară influența voastră a fost hotărâtoare, căci nu erați numai un dătător de lumină, ci și un dătător de idealuri, iar prin munca voastră statornică­­ și îndelungată,­­prin înde­plinirea cea mai conștiincioasă­­, datorieî și prin degajarea de orice pasi­ul ce ar fi tulburat seninătatea conștiinței, depuneți înaintea ochi­lor noștri un strălucit model de virtute antică, diriguind astfel con­duita noastră cu­ viață". D- Monoliu­ termină zicind: .„Și această credință în puteri­ s dr., de muncă,­­ nu se poate risipi prin acea lege care îndrăznește să vă socoată, prea bătrân, și nu se poate risipi, căci pentru noi ați ră­mas tot an­­ de tînăr, prin căldura inimii voastre și puterea extraordi­nara­ a ilusțonuci v «­rdtpi * v­, v­a cj* t*» aniî cînd inaugurați primele prele­geri universitare- A­șa că puteți privi de ț­­iv piadeotu­luî ce’i clădește inii­­mile noastre' cu aceeași' se­ninătate olimpică ca­ și pînă acui­­”. Cuvîntarea d lui Maiorescu în tăcerea generală d. Maiorescu ia cuvîntul simțindu-se fericit de a­­ceastă adunare frumoasă și­ de mo­dul cum­­ a fost­ sărbătorit la i­ pșî. Spune că și-a început cariera de profesor Jin Iașî la vîrst­a d­e 23 ani. Amintește trecerea d-sale ca di­rector la­ Academia națională., u­nde, a găsit ca premianți fie d-nii Rîșotanu și Climescu, cari a ca.Mil­men­te sînt profesori­­ uni­versitari. Arată starea în care se găsea Iiașu­l la 1862 cînd întreaga adm­i­­­n­istrație a trecumt, la București. At­­un­ci d-sa a început prelege­rile culturale. La început era sin­gur. In anul următor însă, a fost ajutat și de alții, între cari­era și d. A. D. Xemaipo,). Tot stațieL i s’a înființat și „Ju­nimea literară" fără statute, fără nimic. „Ju.ini­mea** pentru <& în­curaj­a Pe autorii rom­îni, a înf­­ințat o tipografie și în primul număr al ..Con­vo­rbirilor Literare" a apă­rut un apel către toți autorii ro­míni, dacă au­ lucrări de valoare sil le prezinte, ca să fie impri­mate în mod gratu­it. Cel du­b­r dle care s’a folosit de a­ceasta, spune d. Maiorescu, a­ fost marele m­ustim­ matematician, d. Spimi ilaret. D. Maiorescui ter­nină m­ultu­­­mind tutiror pentru modul cum l’afi sărbătorit și spunind că re­gretă că se desparte pentru a doua oară de Universitatea din Iași. Cu­vîn h­arpea d-lui Maiorescu­­ i fost acoperită de apiorize. La ești­ Te, publicul a făcut ovaț­­ i,uni bătrînui lui profesor. * L­ u orele 7, fl. Maiorescu a luat masa la d. Bogdan, rectorul U­­niversiităței, împreună cu vreo câțiva alți profesori universitari. Cu acceleratul de ori 9 sa Ina­­poi­at la Bucure­ști . Un prieten întrebi­­t pe d. Ma­io­rescu ce impresie i-a lăsat săr­bătorirea Sa, a răspuns: — Ași fi dorit, să rămîn ieșan, dacă nevoile politice nu m’ar fi­­ siliți să rămîn la București. Din întrunirea comercianților din T.-Severin » , T.-SEVERIN, fi­­­i Noem­brie. — După cum­­ s'a anunțat a avut loc azi aici întrunirea cercului co­mercial și industrial din locali­tate. Încă de la ora 1e 9 a. ui, o mișca­re neobicinuită se observă p­e stru­­­zi­l orașului. Multe case și maga­zine au arborat drapele ca în zi de sărbătoare. Grupuri, grupuri se îndreaptă spre cercul comercial, n fața că­­­ruia­­ se adună în scurt, timp o mulțime de peste 800 oameni, caii pornesc la gară pentru a întîmpi­­na pe delegații din țară, avînd i mfuzica și drapelele corporațiuni­lor In­ fruntea convoiului. La orele 11 sosește trenul, de București, adi­cîmd­ 55 d­e delegați din Capitală și din țară, împreună cu întregul comitet central din București. Trenul intrând in gară, muzica militară intonează „Deș­­tea­p­tă-t­e române“. Publicul foar­te entuziast izbucnește in urale. Delegații descind și sânt îmbră­țișați cu căldură. 1­. Gr. Deme­trescu-Severin, ros­tește o scurtă dar caldă cuvântare, mând bun sosit delegaților. D. Gernățeanu-Buc­urești, președin­tele cercului din București, mul­țumește. .Publicul imens se îndreaptă spre sediul cercului local. Ajun­gând­ în dreptul statuei lui Tra­­ian, d. Gr. Deimetrescu ia din nou­ cuvîntul. * La­ orele 2 jum. se deschide în­ s­­trunirea. Se aleg: președinte de onoare d., Cernățeanu, m­embru­ de onoare, d. N. Manolescu-Giurgiu, iar pre­ședinte activ d. Gr. Demetres­cu- Severin. I­. Cernățeanu luînd cel dintîî cuvântul, combate cu violență ,șî în mod documentat lega mono­polului, taxa, pe viile de șes și proectul sanitar. ■D. Manolesc­u-Giurgiu aduce, sa­lutul vlăsceniilor. D-sa arată cum toate guvernele au fost vitrege fațade publicul de ,1a orașe. Face­ apel la presă și în special la „A­­­devărul“ și „Dimineața“ să dea sprijin cauzei comercianților. D. Gr. Demetrescu-Severin Beni­­ne că nu s’a văzut încă în locali­­tate o întrunire așa de impozan­tă. Expune apoi un proect pentru întemeierea unei roase da pen­siuni. Nouiie legi ale guvernului, spune d-sa, sunt o armă în mâna agenților să poiată mai lesne a­­părsa pe comercianți. D. G. Zam­firescu-Ploeșlî spune că mișcarea’ începută acum dom­i ’amil ei­te pe punctul : de a da roade. Aceastia, Insă datorită numai aic­­țiunei îrntreprinise, nu Insă și mulțumită guvernului în care tot nepăsător pare a fi rămas. , 10. Gabriel Dumitrescu-Cimpu- Lung, spune că nu­ î destul • ca guvernul să facă legi în favoarea celor trîndutrî și să nu aibă grijă de țară, și să întrebuințeze banii de la contravenții pentru a crei­ noul diiame pentru favoriți. D. M. Vișinescu-Călărași. După 40 de ani de greșeli­ continue, am ajuns la starea de astăzi cînd­­ suntem nevoiți a lupta din greu­ pentru existența noastră. D. Lăzărescu-Craiova vorbește­­ în acelaș sens. D. Lăzărescu-București spune că trebue luptat pentru drepturile răpite de guvernanți. D. Birtianu-Craiova a spus că ■comerțul și industria sunt bazele . Suicid­e mentale­­ ale țarei, încheie îndemnînd pe comer­cianți, indu­strii Iașî și producătorii de vii, ca, să se unească. D. Spiridon Irimnescu-Iașî a spus că comercianții și industria­șii cer ca­ să fie lăsați în pace ca să poată trai­mit liniște în această țară. 1 D. Lupulescu-T.-Jiu vorbește în a­cel­aș sens. Mai vorb­esc d. Coșoveinaiu-Cra­­iova, d. Z­­im­ Ii­escu-R. I­oești și d. M. Vrînceanu-B­u­curești. D-sa a citit programul cercului precum și moțiunea care a fost primită cu­ aplauze. întrunirea a luat sfârșit la orele 5 jumătate« & Seara a avut loc un banchet de • •100 tacâmuri în resitaurianitul Central. — Măi. * D. Nicu Gane Scara de onoare a Teatrului D. P. Rișoana Teatrul Național din Iași Ilustrul maestru a fost erl sărbăto­­rit în mod strălu­cit în a doua ca­pitală a regatului, unde și-a început cariera de dascăl și unde a contri­buit la întemeie­rea , Junimei” și a ,Convorbirilor li­terare”. Alexandru D. Xenopol Întrunirea de la Clubul meseriașilor Corporația lucrătorilor ornamen­tiști a ținut cri întrunire de comitet pentru a discuta diferitele chestiuni de ordin intern-Corporația Amplarilor a avut în­trunire pentru alegerea comisiei de arbitri.. Din cauza numărului puțin de membrii această întrunire s'a a­­miînat pentru o altă zi-Corporația lucrătorilor pălăriei­ s’a întrunit pentru a rezolvi diferi­tele cereri de împrumuturi făcute, de lucrători­ Crima din Craiova —Honi amănunte —­­CRAIOVA,­­29 Noembrie. ~ Cu­ privire la crimă dela­­ brutăria lui Milan, revin cu următoarele amă­nunte : Numele cu care asasinul s’a­ prezentat la­ patro­n era fals.­S’a putut afla, că el se cheamă Sara Hundray Tereza și că e din Me­had­ia. Identitatea lui a­ putut fi stabi­­lită prin serviciul an­tropometric. Poliția se află pe­ urmele sale. Adăugăm că se fac minuțioase cercetări în cuprinsul orașului, căci se crede că asasinul se află în oraș.—A’.am. MIERCURI, 2 DECEMBRIE, apare In fascicole a 5 BANI: FASCICOLA No. I GRATIS sail Rțliss Curței Span m Mare Roman Popular

Next