Dimineaţa, ianuarie 1910 (Anul 7, nr. 2103-2185)

1910-01-01 / nr. 2103

ANI l VIL No. 2103 PUBLICITATEA, CONCEDATÄ EXCLUSIV CAROL SCHULDER A Comp. BUCUREȘTI •*r. Knraseorgcvlcl 11-TeleIoat/l Agenției de Publicitate Birourile ziarului: Str. Sărindar No. 11 Dimineața tu 8 Iani . DIRECTOR CONST. MILLE Abonamente cu premii: Lei : Pentru străinătate prețul iste’îndelt TELEPOnt Direcția și Administrația No. 14/10 Redacția cu Capitală Provincia , Străinătatea.pare zilnic cu cele din urmă și tiri ale nopței 14/99 12/40 Un bilanț instructiv Ar fi drept, ar fi firesc lucru la un an nou, urmînd credinițeor de la bătrinî moștenite, să aducă cu el măcar speranța, banală dar foarte omenească, că cele dinții licăriri ale anului ce vine sînt prevestitoare de mai bune vremuri. Și credința aceasta s’a hrădăcinat nu de mult în firea. In sulietul omenesc, în cît fiece an nou e primit cu cîntece de veselie și urale, cu ural omenire pare că să însenineze și să descrețească frunțile întunecate de mirele și marele desamăgiri ale anului care a rămas cu vremea înapoi. E greu să citești în cartea anului de vine a cărui primă filă o întoarcem astăzi lu îngrijorarea explicabilă a fircii de necunoscut. Dar cum tot, lucrai și tot faptul început își are urmarea și Sfîrșitul să fie tinse. •. fatal ca noul an să cunoască urmarea și sfințitul logic ,și inevitabil a atâtor evenimente și probleme, născute din frămîntările anului care moare in zorii zile de inimne. Nu vom specula asupra viitorului. Dar, încheind bilanțul anului ce trece, j-ar putea poate deduce, din inffnitqinea faptelor, ce ne așteaptă miine, ca ar putea fi surprizele probabil» ale anului ce vine. * * Pentru țară, pentru binele obștesc, pentru liniștea din lăuntru a țărei acesteia.. bilanțul anului trecut se închee, în afară de constituirea partidului social-democrat, cu un diilrit îndestul de îngrijitor prin «xluăvile ce ar putea avea. Anul este-șl trăește astăzi cea mai de pe urmă zi a debutat cu constatarea falimentului reformelor agrare făurite în pripă și sub Pi incendiului care, în primăvara lui 1907, amenințase Jusif riința acestei țăti). Practica lucrurilor a făcut dovada imn«Ci tei !!Dor reforme după urma căr . șase milioane de țărani nu au ,r ț nimic, dar absolut nimic de risicat. IP cele mai multe părți ale țării__topilația rurală, eludind legea*" ttemeielor agricole, a urmat vechea normă în contractarea învielilor cu proprietari. La fel s’au petrecut lucrurile și cu legea izlazurilor coministe Urmînd șirul evenimentelor, neîntîlnim, în toamna anului trecut, cu criza sinodalii Și cele două conflicte universitare, cari au rămânat tulburarea, în cel mai înalt așezămint religios și în cea mai de sus instituție culturală a țarei. Reforma sinodală a ministrului de culte — încă o reformă a anului TM-mt — a provocat cunoscuta anatomia episcopului de Roman, conflict care a luat azi proporțiile unei crize de stat și care va trebui să-șî găsească sfârșitul în primele începuturi ale anului nou venit. Deciziunilor aceluiași ministru un vățumîntrU nostru superior are de învinuit golul incalculabil de mare ,pe care l-a lăsat retragerea d-lui Titu Maiorescu dela catedra de pe care a sămănat, cu neîntrecuta-i măestrie o întreagă viață de oro, adevărul filozofiei aceleia care, vorbind și sufletului și minței, a lulminat atîtea generații și ,a format atîtea caractere. Și cam odată cu retragerea a-li Maiorescu, am avut de înregistrat și celalalt conflict universitar, care, iarăși datorită d-lui Haret, a dus la desființarea doctoratului in drept, în contra înființării căruia tot actualul ministru al instrucțiunei organizase greva universitară la începutul anului 1907. Greva din toamna anului trecut, însă, a dat desigur d-lui Haret un minunat prilej să cugete adine și mult asupra justiției evenimentelor, chiar prea crudă uneori, * # #■ ț uar în afară de aceste mai principale evenimente, cari statt In primele rînduri ale celor mici și multe din scurta viață a anului expirat, spre sfîrșitul aceluiaș an se produce un fapt ale cărui urmări i-a și dat însemnătatea unui eveniment, care va marca o de mare importanță în istoria noastră politico-socială. Atitudinea și nedreaptă și ilegală a guvernului d-lui Ionel Üarm față de expulzatul dr. I. wski reîntors în țară prin itineni a provocat, lucru firesc de altfel, o sinceră și caldă mișcare de protestare In lumea muncitoare, mișcare păstrînd totdeauna caracterul pacinic care nu venea în conflict nici cu ordinea publică și nici cu legile țarei. Pentru a se compromite însă mișcarea, agenții forței publice s'au transformat în agenți provocatori și, spre rușinea noastră, a trebuit să asistăm la vărsările de sînge din noaptea lui 19 octombrie și la schingiuirile din beciurile poliției, urmate de noianul de protestări al opiniei publice, cu drept cuvînt revoltată în contra acelor cari încercase să introducă dezordinea, acolo unde nu domnea decît pacea și liniștea cea mai desăvârșită. Și împotriva sentimentului general al opiniei publice, împotriva celei mai elementare noțiuni a spiritului de dreptate și libertate individuală, guvernul liberal de azi a venit cu draconica lege in contra muncitorilor, motivată de atentatul, din fericire neisbutit, săvîrșit asupra primului ministru de către un zmintit, care nu avea și nu putea avea nimic de comun cu mișcarea totdeauna pacinică a lumii muncitoare. Dan, după cum tot binele își are răul sau, tot răul își are binele său. Și de unde pînă la punerea in aplicare a nouei legi, muncitorii organizați în sindicate luptai numai pentru apărarea intereselor profesiunei lor, au transformat deodată orrganizațiunile lor în partid politico-social, reclamând dreptul de a-șî spune și dinșii cuvîntul în chestiunile politice, sociale și economice, cari frămintă această țară. Din sîngele învinșilor a răsărit sămânța învingătorilor. Mișcarea muncitorilor, pe care o lege făurită și votată în pripă avea menirea s’o desorganizeze, datorită tocmai acestei legi se prezintă azi in conditiunî care dau de gîndit politicianilor totdeauna gata și totdeauna grăbiți să înăbușe orice nouă mișcare, din care , ar putea, naște o Rominie nouă.Cu înjghebarea partidului social-democrat, sprijinit pe tăria ce o dă sinceritatea, credințelor celor cîteva zeci de mii de muncitori, se sting cele din urmă licăriri ale anului ce moare Șb tot, CVO Al V.Liniițiaiőuí'«*.. ■' ■ strălucesc pentru muncitori, încrezători în mai bune vremuri, primele faze ale soarelui anului ce vine. Un nou partid, cu noui oameni, cheamă Romînia la o nouă viață! Odată cu noul an, noul vremuri se anunță pentru cei de jos pentru cei mici, prea mult împilați de falsitatea și lăcomia celor mari, celor de sus. Așa surșește un an și tot astfel începe celălalt. AL. MAVRODI. Tipuri din Capitală Iaurtul, acest desert specific oriental, este un produs care numără mulți aderenți în București. De la fabricațiunea rudimentară de mai inainte, iaurtula a început să fie fabricat acum în lăptări sistematice, cari îl pun in consumatiune in cutii de porțelan bine închise. Aceasta nu împiedică visa iaurgii să și continue comerțul. Ei umplu străzile Capitalei cu caracteristicetetor strigăte: „Iaurt! Iaurt... Că îmăceluiu...Camaicu! Iaurt proaspăt! Proaspät! in iaurgiu Să-mi încerc norocul! Sunt multe obiceiuri și credințe de sărbători, cari se transmit din tată’n fuu. Dar nu șuitt, zătt, dacă cea mai întemeiată credință, cel mai neprihănit obicei,ti, se urmează cu alîta sfințenie ca aceia că trebue, se impune, ca la Anul Nou „să-ți încerci norocul“. De aceea găsesc că e foarte nimerită dispoziția de a se pune o stavilă acestor nenorocoase încercări de noroc, cari se făceau mai cu seamă prin cafenele, berării și cârciumi. Recunosc însă, că măsura aceasta prohibitivă, e foarte puțin eficace. Lasă că ea nu îndrăsnește să calce pragul cluburilor mari—așa de multe, în timpul din urmă nicit nu mai știi care club nu e mare, astăzi— pragul acelor cluburi unde în toate zilele și nopțile e un permanent an nou, bine înțeles, nu in ceia ce privește o primenire și o reculegere sufletească, o cintărire imparțială a trecutului și o îndreptare mai ințereuptu Și mai Ouri și pentru viitor. Dar lumea arii fi,gată de prin cafenele și berării și care nu poate sau nu îndrăznește să calce pragul cluburilor—dar care totuși ține morțiș să-șî încerce norocul, lumea- aceasta nu e perdută, nu-i plingete de milă ca unui copil fără adăpost. Are ca adăposturi, multe, foarte multe. — Dacă nu jucăm la cafenea, jucăm în familie! Negreșit, e și mai plăcut doar ca să te ,,curețe, o rudă sau un prieten sau chiar un simplu cunoscut. Cred că ravagiile pe cari le fac cluburile sunt mai mici ca cele pe cari le săvârșesc jocurile ,,în familie“. Fiindcă cluburile sunt 20—30—dar familiile în cari se joacă sunt—și nu numai în București—mii, zeci de mii. Di mai cu seamă de anul nou, se joa număra pe degete familiie în cari nu se joacă.Azi se mai înțelege nuntă fără lăutari sau cine știe ce altă enormitate, dar Revelion fără un pokeraș, o maca sau așa ceva, e un adevărat non-senz o absurditate, o monstruozitate chiar 33 Ș. s.cimi—ce să le spun cititorilor noștri? Să nu joace? Dar se știe că sfaturile cari nu sunt ascultate și cari plictisesc, sînt tocmai cele sănătoase, cele bune. Sa le spun că e mai sănătos, mai frumos, mai cinstit chiar ca să primească noul an, fiind un bun pahar cu vin, glumind, și ascultând „ghiersul" unei vioare plină de draci, și toate acestea intro atmosferă de prietenie, de voe bună, de urări calde—să le spun că e mai bine așa, decit să tremure în frigurile încercărei norocului, — noroc care dacă îți zâmbește o face în paguba unei rude, sau a unui prieten care ai pretenția decă fi-t foarte aproape de inimă? Nu le spun,—sunt vorbe cari nu vor fi ascultate, nu pot fi ascultate: hip lipsirea e lucru mare. Deci, neputînd face altfel, le urez cititorilor noștri să le iasă bine încercarea norocului, să cîștige toți. Maxim. DE ANUL NOU OM Delurî din toată lumea Ziua care înseamnă începutul uinui an nou se serbează cu mare pompă pe toată suprafața pământului. Pe cste însă de universală această serbare, pe atît de deosebite sânt felurile de a serba anul nou la diverse popoare In Franța noaptea de 31 Decembrie spre 1 ianuarie se trece în mici petreceri intime, în cercul familiei și în ospețe udate în mod generos la orele 12 noaptea. Nicăerî nu se dă Anului nou o însemnătate mai mare ca in Franța. Pe cînd în Anglia, de pildă, data aceasta e aproape ștearsă și neglijată în folosul Crăciunului— Christmas — căruia i se dă o însemnătate excepțională, în Franța totul gravitează în jurul Annii, Noi. Petreceri- vizite, cadouri, au loc la 1 Ianuarie. In Scotia, unde traditiuni,“TOIT •••- a*.lit.’ s'.î M «.*s? acelaș fenomen ca și in Frânt ziua de anul noui e tinută în luna cinste. Nu e casă in care să nu încingă un chef in toată regul. Chefurile sînt urmate de dansur populare vechi insolite de cintece de cimpoiu. * * In America, unde s’au amestecat atîtea rase, Anul Nou se serbează în diverse feluri. Foarte caracteristică e următoarea obligație democratică impusă președintelui Statelor Unitein această zi. ușile Casei Albe din Washington sunt date la perete- intră cine vrea. Președintele primește pe toată lumea. Firește, cea mai strictă supraveghere e exercitată asupra vizitatorilor cari vin în șiruri dese. Asasinarea mai multor președinți îndreptățește pe deplin aceste măsuri de precauțiune oricine dă de bănuit, prin felul lui de a se purta, e imediat arestat și percheziționat. La Berlin se organizează o adevărată punere in scenă pentru a sărbători anul cel nou. La 31 Decembrie, la orele și seara, se sting toate luminile de prin cafenele și de prin casele particulare, pe cînd poliția pedestră și călăreață ocupă militărește tot orașul. Un ceas întreg lumea așteaptă tăcută în întunerec Deodată sună miezul nopței Atunci toate ferestrele caselor se deschid și oamenii cu lămpi aprinse în mini, se apleacă în stradă strigînd cât îl iatt guira strigătul tradițional: Prosil Neujahr! Strigătul se repetă atunci la nesfîrșit, vociferat din toate părțile aproape cu furie Apoi o adevărată bacanală se dezlănțuește de-a lungul orașului. Oamenii se înghesue, se bat, rid, se supără. Glumele se țin lanț, ducând la certuri, la încăerări și poliția intervine cu strășnicie. In Bavaria, unde temperamentul locuitorilor e mai liniștit, anul scurs se soldează cu bocituri de bere cu cremvirșli, cu șvaițer și cu pipe bune de tutun. In Japonia sărbătoarea ține mai multe zile în șir. Casele se împodobesc cu ramuri verzi și, dis de dimineață japonezii, îmbrăcați în costume de ceremonie, pornesc să facă vizite. Cadourile constau de obicei din cutii de lac, mai mult sau mai puțin prețioase, dintre cari unele conțin evautai urît, iar altele bucăți de carne de awahi — un fel de scoică uriașă — menite a reaminti frugalitatea și sărăcia strămoșilor, cari se hraneau aproape numai cu awahi.Pe tot lungul bulevardelor sunt instalate prăvălii provizorii cari, seara, sunt decorate cu lanterne. Mulțimea cumpără de toate și apoi se răspîndește prin ceaineri, unde se întâlnesc familiile prietene. In 3it * xlimezi Anul Nou, oreu ce, ata c» _• ’Ori una in urma al nostru, e mai plin de viu ,mulțime imensă năvălește iia unde izbucnesc mii de peanunțînd trecerea la o eră Scaune purtătoare, cu femei iu le strălucite ori cu mandarini trei, in vizită și cind se întîipurtătorii strigă ca să evite cioinurile Negustorii ambulanți fac o sfirmă îngrozitoare. Numeroși bucătari își împing bucătăriile pe rotile și cheamă clienții făcînd zgomot cu cleștele. In casele scuturate și decorate cu chiligi bande de hârtie roșie acoperite cu sentențe, au loc ospețe udate bune cu rachiu de orez, pe care eumenii nu-l pot bea. La miezul nopții toată lumea ridică Se fac jertfe strămoșii, se aprind monede false de hîrtie pentru a îmblânzi spiritele în același scop se aprind bastonașe mirositoare. In urmă se schimbă felicitări și urări și cheful reîncepe. 1 . Foarte cumpătați de obiceiu, chinezii se dedau, în timpul acestor serbări, la adevărate sauirnale. Anul nou e singurul imp al anului, cînd, în »orașele chineze, casele joase și umede, despărțite prin străzi miroioase și împuțite, sau aerii de _s*rbătoare. i • >. Nu există popor care să nu «ser»» beze ziua de anul ,nou cu *mai mult sau mai puțină în schil&tirș, și cu diverse ceremonii, care traduc bucuria reînoirea și sperata confuză a mulțimilor în vremuri mai bune. Meyb! „Dimineața“ Felicită pe Cititorii și amicii săi Intre critic și actor Zilele trecute la deschiderea seziunei teatrale la Comedy Theatre din New-York, marele actor L. Irving a produs o adîncă senzațite în public printr’o faptă unică pînă acum. Puțin înainte de sfîrșitul actului al doilea, el a rostit un violent discurs împotriva d-lui Aînai Dale, critiicul dramatic de la New- York American, care făcuse o critică defavorabilă lui Irving, însărcinat cu primul rol al piesei. Publicul l-a aplaudat. CÂRNETUL UPI 0I BANAL „Insoară-te!...“ A patra zi de Crăciun, mă'ntilnii pe stradă cu tînărul meu amic lorj. E un băiat zdravăn, frumos, bine legat, cu o alură mândră. Cînd pășește cr avea aerul r.., r... sx .. , Nu-l mai văzusem de mult, așa că bucuria mea era explicabilă. — Ce te viai faci, pe unde-mi umbli de nu te mai vezi, cu lunile ? Unde ai fost de Crăciun ? — In provincie, în familie... — Nu cum,va t'c'nsori ? — Nu încă, îmi răspunse tcxic ,cu un surîs ușor, dar mă tem că nu mai am mult. S'dă pus toti pe capul meu. Părinților le e teamă că viața din București să nu le prăpădească. ..odorul” își ar voi să mă vadă, la casa, mea, la rostul meu... Cind intru într'o casă unde e o fată de măritat,, sunt primit ca un înger... salvator. Fetele, cari mă știu că n'an nici o încurcătură, nici un ,flirt" serios, îmi fac avansuri, ochi dulci, îmi dați ,,a înțelege” și eu mă fac că nu’nțeleg... Unchii, verii, mătușile, verișoarele, la fiecare pas îmi șoptesc sau îmi strigă: „Insoară-te!" Par c'ar conspira toată lingea împotriva mea. Nu mai e chip să mă uit la vreo fată frumoasă fără ca cineva să nu-mi șoptească imediat la ureche : „la,-o”* încep să cred că mi-a venit vremea, întradevăr, și doar sînt tînăr! — Cili* ani ai ? ram întrebat. — Mai am doar pînă la treizeci. ■— Tinere, i-ar zis după o scurtă pauză, acum ți-e timpul. Nu trebue să scapi trenul. Dacă vrei să te-nsori, virsta ta e cea mai nimerită pentru prostia asta... Mai tîrziu te vei răsgîndi — dar în urmă, cînd va fi tîrziu, o să-ți ‘pară rău că ai fost prea... inteligent și n’ai făcut, prostia la vreme... Ascultă-mă pe mine, pe finul care a scăpat, trenul... Se vede că tonul meu devenise grav, dramatic. Jorj, se opri și mă privi, jenat. Atunci, ca să nu-l las sub impresia asta, am oroare de idei că aș puti ea fi considerat ca om sentimental, — m’am despărțit zicîndu-i, cu un surîs binevoitor : — Dacă te'nsori, ia o fată frumoasă!, care să gătească, bine tocană cu mămăliguță — și invită-mă des la masă ! Mefisto G. MILLIAN „Buhaiul“ lui L a poartă s'a oprit căruța brutarului. Ungureanul a luat două ,,duble“ in brațe și a intrat în curte. N’a,puică să închidă bine poarta și Lică se prelinse binișor pe lingă zid și privind iscoditor să nu-l zărească cineva, se apropie de cal. Amicul meu Lică— vi l-am mai prezentat ett d-v. — e ștrengarul acela de șase anișori, zmelit la fată, vecinie cu capul gol, spaima cățeilor cărora le leagă cîte-o tinichea de coadă, și dragostea întregei mahalale. Privind iscoditor în toate părțile, dar mai cu seamă spre poarta Pe unde intrase ungureanul, Lică Întinse binișor mânuia lui cea pricepută în isprăvi, spre coada lungă a calului, apucă frumos cîteva fire și — hărști , trase vîrtos. Galul tresări și-șî scutură capul împodobit cu ochelari. N’avut ce face și, deschizind fereastra, strigai odată aspru : — Ce fac! acolo, măăă ? ! Uliu ! Cuai clipi din ochi, Biharul fu la o Sută de metri, depărtare, tulind-o într’o stradelă dosnică. Stătuî mai bine de o jumătate de oră la fereastră așteptindu-i să se reîntoarcă. Dar Lică nu se zărea. Și era un ger grozav și bietul băiat era cu capul gol și nuimai în hăinuță, îmi părea rău că-l speriasem. Cine știe unde o fi rătăcind el acuma, de frică, și o să'nghete inima ’n el, sărăcuții ! Mă gîndi să-î spun maichi si — o văduvă necăjită și chinuită, vecină cu mine, — s’alerge să-l caute. Mă dusei spre bordeiul ei , dar pe prispă de cine dădui? De Lică, firește ! Nu’s ce tot robotea el acolo, la o donicioară veche și găurită. — Da, pe unde venisî, mă ? Băiatul îmi arătă cu capul spre fundul curței. — Ai sărit garda, hai ? — îhî ! — Aoileo, nu te-am prins etradinioara, vai de urechile tale era. — Da de ce ? — De ce, hai ? Te faci că nu știi, tîlharule ! Ce-am avut cu calu, ? De ce 1-ai tras de coadă ? — Daică n’am sfoară. — Sfoară? Dar ce-țî trebue ție sfoară ? Tru • nisi fi mirat și nedumerit la urine, apoi răspunse ridicînd din umeri : — Da cu ce să fac bici, cu ață? — Eî și ce-tî trebue tie bici ? — Da, cu ce vrei să mă duc, cu căciula ? Și întorcîndu-se cu spatele spre mine. Lică se puse cu hărnicie să-șî isprăvească Lucrul. 1 Dar eu mă țineam ca lipitoarea de bietul copil și contrar,ai cu întrebările : — Dar am ce î ? Răspunsul fu scurt și necăjit: — Nu vezi ? Buhai ! Apoi, deodată, sări în picioare și înduioșîndu-șî privirea și vorba, se rugă : — Dă-mî, nene. — Ce să faci c — Uite, s’a rupt duc să cumpăra 1— Nu, nu-țî dat. Lică mi se agăț — Dă-mî, nene, să mă mai triime gări ? Am să mă zăttam să mă dur , mă duc eu, pîn. ..unu, două, mei” tors ! I Ii dădu un .... Lică rezemă ce apoi, depărtînduh, îmi zise zîmbind ■ , cinci un deget. — Să moară ăla care n'o lăsa-o acolo ! — Așa Iili dădui un cinici și acum mă înjuri. Bravo, frumos îțî șade ! Mititelul se grăbi să se desvinovățească . — Nu, nu te'njur, dacă nu pui mîna pe ea nu se prinde. Ș’odată se prăvăli pe poartă afară. N'apucaî, — vorba lui — să număr „unu, două, trei” și el și fui înapoi. Găfăia de alergătură, dar ln mîna î înghețată ținea tipia care-i trebuia. Ș’acum se puse harnic să dichisească donicioara, s’o scoată buhai. Dar săracu n’avea parte de liniște în ziua aceea, că eu mă țineam scai de capul lui. — Dar eu cine te duci tu, mă? Lică se făcui că n’aude. ! — N’auzî, mă, cu cine te duci? Aplecat pe donicioară, căreea se căznea să-i potrivească țipsa, prin care trebuse firile !A. păr de cal. abea i se auzi raspunsul scurt și răstit . — Cu Petrică. — Numai cu Petrică . — Și cu Marinică. — Și cu, mai cine ? — Și cu mai nimeni ! Eî,ce să-l mai întreb' — Și-o să strîmgețî voi ceva» mă ? Tăcere. — Ce,’ mă, n’auzi ? Deodată Lică ridică repede capul și o zări pe mască-sa în fundul curței, încărcată cu un braț de lemne. El se repezi ca glonțul într’acolo și începu să se’nvirtească pe lingă dînisa făcînd niște gestuii ue parca cu frici ,....... Apoi apucă pe femei de fustă și o tintui pe loc. Văzui apoi pe amărîta văduvă punînd brațul de lemne jos și scoțînd din sin o basma din care dădu ceva flăcăului ei, într’o goană, Lică veni spre mine și-mi întinse o monedă, spunîndui-mi cu buzele, strîmse întrT un zîmbet de dispreț : — N’ați cindu și lasă-mă’n pace ! Și dîndu-se un pas înapoi răsuflă : — Și să mă mai trimiți la țigări, auzi, să mă mai trimiți ! G. MILLIAN Tipuri din Capitală Bucureșteniî nu se pot plinge, nici în sezonul de iarnă, de lipsa fructelor. Din Orient se aduc, prin lunile geroase de iarnă, tot soiul de fructe și legume : struguri,— faimoșii struguri de Constantinopole,— castraveți, etc. Un fruct delicios, care se introduce la noi pe zi ce merge e banana. Vînzătorul de banane h Noii franezi de elite Premiile decernate în 1909 Putini au o idee lămurită de importanța fondațiilor științifice, cari sînt menite să răsplătească lucrările și invențiile savanților. Cîteva amănunte în această privință nu sunt de prisos. Pe 1909, Academia franceză de științe a avut de distribuit următoarele premii: Geometrie, 6 premii în valoare de 14.000 de lei; navigație, 8 premii, 10.000 lei; astronomie, 5 premii 104.160 lei; geografie, 2 premii, 4.500 lei; fizică, 4 premii, 16.500 lei; chimie, 4 premii, 20.500 lei; mineralogie și geologie, 4 premii 6.900 lei; botanică, 4 premii, 4.200 lei; anatomie și zoologie, 3 premii, 400 lei; medicină și chirurgie, 8 premii, 126.350 lei; fiziologie, 5 premii, 14.450 lei; statistică, 1 premiu, 1000 lei; istoria științelor: 1 premil, 3000 lei; premii generale și diverse, 14 premii, 90.900 lei. In total, 68 de premii vin valoare de 420.460 de lei. In rezumat, academia de științe a recompensat 102 lucrări sau memorii diferite și a decernat și vreo patruzeci de medalii. D. Dr. Thoma IONESCU în AMERICA. I pro? Dr Thoma Ionescu a inventat un nou mijloc de anesteziare: slovaiia, grele careia pacientul poate fi hpcatî îarășic adormit și fără să simtă aurerile — Ce te-ai îngrozii așa ? - Dai! Arma era încărcată! - Nu face nimic am luat astazi două rame c doare ! Intr’tin conflict... diplomatic cu bucătăreasa mea, am reușit repede s'o dezarmez... N’am simțit nimic, pentru că luasem o doză de stovaină. _ _ _______ _ După un mare V STO VAINIZAREA IN CARICATURA ^ ziar american — Minunea minunelor ! — Am dormit pe calea ferată, — Ce s’a intimplat? se vede că am fost călcat de un — Pierde omul ambele mîini și tren, căci m’am trezit cu un picior ' * " ' ‘ 'ezar. M’am simțit nimic, luasem îi un ștovaină. — Iar un accident!. — S’au dus dracul Faci o baie de sl pasă de nimic, chiar automobile peste tri Gardistul. Omul ăsta se vede că și-a spăn cioarele cu stovaină. Am rupt acum câteva bastoane, dar nu am ft să-l trezesc.