Dimineaţa, martie 1910 (Anul 7, nr. 2159-2187)
1910-03-01 / nr. 2159
ANUL vn No. 2159ȘASE PAGINI PUBLICITATEA» COHCEDAT EXCLUSIV Agenției da PoblioiUte CAROL SCHULDER * Com» BUCUREȘTI Birourile ziarului: e=Str. Sărindar No. 11 DIRECTOR CONST. MINLE Abonamente cu premii: Cm *a..............................Lai 2* • b»»I............................. .11 Sh.nî............................. „ 5 Pentru străinătate prețul este Îndoit TINL! Direcția ți Ad Redacția cum n zilnic cu cele din urmă să trmale nopții Luni 1 Martie 1910 Unificarea corporațiilor ! Știri politice —•—tp C de corporații, 5 ora 17? întrebarea asta s'a pus conducătorilor corporațiilor de meseriași din Capitala. Ea a fost provocată de constatarea că legea meseriilor, după o funcționare de nouă ani, n'a dat roadele așteptate : ea a dat prilej cîtorva dintre cei mai cu glas și mal fără rușine, să se cațere in functiuni să încaseze, a prilejit faimoasele furturi de fonduri de la diferite corporații ca a mecanicilor, croitorilor, etc. Acum se crede că se poate remedia reaua stare de lucruri reduclndui-se numărul ,corporațiilor de la 17 la 5, încercare zadarnică. Intrucit bmba corporațiilor nu stă in numărul lor prea mare,dar In nefolosul și neoportunitatea lor. Si ■apoi, dacă-i vorba de simplificare, de ce nu se face o singură corporație ? Ori 5, ori 1 tot una este din punctul de vedere al organizărea celei nouă. E preferabilă chiar să fie o singură corporație, căci de și s’ar face diferite secțiuni după meserii, dar numărul personalului superior ar fi foarte redus la o singură corporație. Apoi, după ce criterii se va face gruparea meseriașilor în cele 5 corporații ? Astăzi cînd sînt atît atît de descentralizate, și tot se ceartă între ele diferitele bresle grupate într’o singură corporație, precum ceasornicarii și tinichigii, etc. Ca pretext de reducere a corporațiilor se mai invoacă argumentul că, fondurile fiind manipulate de multe comitete se pierd, fie că nu se dă atenție cheltuelilor, fie că se fură, ori altceva. Atunci de ce nu s’ar lua manipularea banilor din mina comitetelor, cari n’ar avea altceva de făcut de cit a se ocupa cu partea pur tehnică și economică a corporațiilor, iar partea financiară să fie data ministerului de finanțe, care ar avea o secțiune specială a mesenilor și unde s’ar colecta sumele incasate, s’ar plăti diferitele cheltueli ș. a. Pentru a se înlătura cu totul manipularea de fonduri pentru imprimate, mobilier, cele trebuincioase corporațiilor, ele s’ar furniza, de către stat printr’un serviciu special la ministerul de interne, după cum se face cu unele, administrațiuni ale statului. S’ar evita astfel multe neajunsuri, cari au loc astăzi din lipsă de cunoștințe în materie de administrație a celor ce conduc corporațiile. Să cerceteăm acum în mod obiectiv ce rezultate au dat corporațiile de la înființarea lor, pentru a vedeta dacă e bine ca ele să se mențină ori e mai de folos ca legea meseriilor să fie abrogată. Până acum nu s’a alcătuit nici o statistică asupra progresului intelectual realizat de muncitori, sub imperiul legei meseriilor. Dar după diferitele constatări ale comisiilor de recrutare și după anchetele ministerului instrucțiunei, vedem că procentul știutorilor de carte este staționar, netrecind la orașe peste 25 la sută, socotind numai pe meseriași. Una din atribuțiunile cele mai importante ale legei meseriilor, ar fi fost organizarea cursurilor pentru ucenici și lucrători. Această operă frumoasă de regenerare a muncitorimei române n’a făcut-o legea meseriilor. Conducătorii corporațiilor , preocupați mai mult să se aleagă președinți, casieri, etc., au neglijat opera de educație și de cultură, iar statul s’a dezinteresat cu desăvirșire de legea meseriilor și de aplicarea prevederilor bune ale ei. Superioritatea lucrătorilor străini se explică numai prin mulțimea cunoștințelor căpătate în școlile lor industriale. La noi lucrătorul care citește e luat un vis, ba chiar persecutat de patron și de maistru. Se strigă pe toate căile că industria națională trebue încurajată. In acest scop se dau industriașilor tot soiul de avantagii. Ei bine, toate sînt în zadar, cită vreme personalul tehnic este străin iar cei 75 la sută romîni nu sunt instruiti in secretele fabricațiunei prin școli speciale, alăturate fiecărei fabrici încurajate. Cele 75 la sută elemente ’naționale in fibrici, sunt simple mașini‘Cu sufletici în ceea ce privește ridiccarea prestigiului, muncitorii n’a realizat nici un progres in celor ani de cînd funcționează lese meseriilor. Muncitorimea era ignorată decit privind de clas patronală, și de clasa guvernantă. Cei din capul statului nu dai nici o atenție clasei muncitoare și nu fac nimic pentru ridicarea ei morală și intelectuală. Cu leg făcute într’o noapte de nesomn ș sub imperiul necazului, răzbună r«fi, să nu se «roadă că se face ceva spre bine. Starea materială a lucrătorilor nu s’a îmbunătățit nici ea, din contra, lucrătorii stau mai rat azi decît acum zece ani căci it de o parte salariile au scăzut, iar pe de alta traiul s’a scumpit ,enorm de mult. Cît despre reglementarea muncei în ateliere ea e numai pe hîrtie. Patroni stabilesc orele de muncă cum le convine; măsuri higienice nu se iau; nu se face nimic pentru evitarea accidentelor; lucrătorii sunt amendați și concediat după placul patronului. Se vede deci bine că meseriașii iu au nici un folos de la legea meseriilor. Corporațiile au pus un bir pe capul meseriașilor, cari își motiv»ă fondurile corporațiilor, iar aceste fonduri sunt cheltuite pentru registre, chirie, personal, banchete, etc. Ajutoarele date de corporații sînt minime. Cînd 65 la sută din încasări se cheltuesc cu personalul, cît rămîne pentru celelalte nevoi ale corporațiilor . Așadar cînd vedem că legea meseriilor n’a făcut, nimic, dar absolut nimic pentru îmbunătățirea stătea meseriașului român, putem oare noi, muncitorii conștienți, să cerem reducerea corporațiilor la 5 sau chiar să admitem funcționarea mai departe a legeri E evident că legea trebue abrogată și trebue să se dea libertatea asociațiilor muncitorești ,pentru ca lucrătorii să se organizeze în spiritul legilor tăreî și după obiceiiul lor de breaslă. Cu actuala lege a meseriilor, fie 5, fie 17, corporațiile nu vor face nimic, n’au în ele viață și puterea de viață nu le-o dă legea care n’are în ea ceea ce se cere unei opere de regenerare a unei clase. Ca încheere repet încă odată după cum spuneam la început, muncit primei romíne îi lipsește în primul rind școala. și aceasta îl treime el spre a fi ceva atit pentru, asigurarea cî, cit și pentru a conta între forțele de regenerare și întărire ale neamului românesc. Cu-til orîcît s’ar zice, nimic nu luminează calea unui om cu o educație aleasă, o cultură solidă conformă trebuințelor lui și cari nu se pot căpăta decit prin școli potrivit ei. . I. Ginglea , lucrător mecanic dumiri la serviciul sanitar D. N. Dumitrescu, copist la serviciul sanitar al orașului Galați, a fost avansat secretar al acestui serviciu în locul d-lui Mina Radovici pus în disponibilitate. Dreagu Alexandrescu, ajutor sanitar, a fost numit copist la serviciul sanitar din Galați. D. Ion Bală, agent sanitar la Baia de Aramă.Mehedinți, a fost numit sub-chirurg la Singa Mare acelaș județ. D Ștefan Morianu a fost numit sub-chirurg la Spitalul Nifon (Bizan). D Ștefan Dumitrescu, a fost numit agent sanitar al cercului Ceacu (Ialomița). * Flipiii! Dalai lama ________Ifc iași Lama •care prezintă azi cea mai numită autoritate religioasă in Tibet, după fuga lui Dalai Laman India. Tribuimleie militare Consiliul de războiu al corpului II compus din d-nii colonel Bogdan, președinte, maiorii Albu Iosef și Manolescu Mladian și căpitanii Niculescu Vasile și V. Cosmiță, a judecat în ședința de astăzi următoarele procese: Păuna Ion, soldat din regimentul 22 Dîmbovița, pentru dezertare, a fost condamnat la un an închisoare. Niculescu Florea, soldat din compania II administrație, idem. Dumitrescu Niță, soldat, din batalionul 6 vînători, idem. Gheorghe Toma din regimentul 2 artilerie,pentru dezertare a fost condamnat la 2 ani închisoare. Niculescu Gheorghe, din regimentul Mihaiu Viteazu No. 6, pentru dezertare, condamnat la 6 luni; Ilie Andrei, din regimentul Mihaiftviteazu No. 6, condamnat la un anu închisoare pentru dezertare. Eliad I. Nicolae, sub-locotenent în rezervă din regimentul 1 călărași a fost condamnat la 15 zile închisoare pentru infracțiune la regulamentul de mobilizare și nesupunere. Au fost achitati Petroșeanu Florea, soldat din regimentul 10 artilerie și Untescu Petre din regimentul ■ 10 roșiori, mulțumită pledoariei d-lui maior Manolescu, avocat militar. — Rep. ---------------si--------------- Discuția proectului pentru desființarea Contenciosului se va începe Joi la Senat. Raportor va fi ales d. Gr. Procopiu, care iși va depune raportul Mărfi. * Deputații din majoritate discută cu aprindere chestia repanzaln! duminical Mulți deputați din majoritate combat procetul și insistă pe lingă ministru ca să cu-l prezinte sub această formă a unui repauz duminical complect, deoarece la noi ar provoca tulburări o asemenea iepe. Consenatorii-carpiști vor tine Duminică, U Martie, o întrunire la Birlad, și Duminică și Martle, o întrunire la Turnu-Severin. Aseară a avut loc, ai ase, la d. Take Ionescu, prima htt.-uinire a comitetului executiv lakisi în vederea modificărei programului par Id’dui. Discuția s'a început la ora 0 și a luat sfîrșit, la orele 11 și luni. seara. S'a discutat asupra reformei electorale. Discuția sa continua azi la orele 9 și luni, dimineața. Se știe că comitetul executiv conservator - democrat e compus din actualii deputați și senatori, precum și din președinții comitetelor executivei takiste din tara.» Aseară la orele 6 au avut loc a treia, consfătuire a cercului takist ,,Mihail Copîlniceanu", în vederea acțiunei takiștilor la sate. Copil lepăda! Era de dimineață orele 4 și jumătate sergentul postat în piața Principesa Maria, unde ușoare scînciturî ca de copil eșite dintr’un gang. Cercetînd în direcția de unde veneau aceste scînciturî, găsește un copil de sex femenin mic ca de 2—3 luni.Dus la circonscripția respectivă și desfăcut din scutece copilul, s’a găsit îmbrăcat într’o cămășuță de șifon alb, o rochiță roșie de stambă, în cap scufiță de pichet alb cu broderii, înfășat în mai multe clipte de pinză albă, un scutec roș și într’o jachetă neagră. Alte indicii cari să arate dacă copilul este botezat, cum se numește, al cui este etc., nu s’au putut dovedi. Copilul a fost internat la azilul Cantacuzino. Comisarul circ. respective face cercetări pentru descoperirea mamei haine care și-a lepădat copilul. R. Institutori și învățători scoși la pensie Pe ziua de î Aprilie a. m. au fost scoși la pensie următorii institutori și învățători: Institutorii: D-nil I. M. Popescu, fie la școala No. 2 băeți din Craiova; D. I. Bozianu de la școala No. 2 de băeți T.Jiu; Th. Alimănescu, școala No. 3, băeți Caracal; Haralambie Nicolescu școala de băeti Cernavodă; D. Bîrzotescu școala No. 2 de băeti Pitești; Micu Davidescu, școala No. 32 de băeti din București; Vasile Ionescu școala No. 1 de băeti T.Neamtu; Doamnele Ecaterina Chivulescu, școala No. fete Craiova; Ecaterina A Zamfirescu, școala No. 1 fete Botoșani; Eufrosina Teodorescu, școala No. 2, fete Dorohoiu; Maria Solomonescu, școala No. 3 băeti, Buzau; Elena Gheorghiu, școala No. 3 fete; Galați; Elena D. Băltăreții, școala No. 1 fete. Tîrgoviște; învățătorii: D-niu Ioan Bâldea, din comuna Șomănești (Gorj); I. D. Stănescu din Schela-Rugî (Gorj); Preotul I. Păunescu din Chesnești- Glagova (Mehedinți); loan Prodescu din Cleapova, (Mehedinți); Gh. Nicolaescu din Străjeștii de Jos (Ro Tnanati); Gh. Dobrescu din Măldărești-Horez (Vîlcea); Gh. Curciuc, din Ibănești (Dorohoiu); Ștefan Iliescu din Grețeștii de Jos (Fălciu); Vasile Nedelcu din Cîrligiu-Ruptura (Roman); Gh. Crăiniceanu din Cuza-Vodă (Roman); Radu Marinescu din Siliștea (Suceava); N. Vuza din Scînteia (Vaslui); D. Popescu din Pietroasele (Buzau); Preotul Sbănescu din Mlăjet (Buzäu); Ralita Jiteanu din Plescoiu . (Buzäu); D. Georgescu din Cîmpineanca (Putna); Simion Tomescu din Berești (Putna); N. Ilisu din Tg.-Domnești (Putna); Basile Ionescu din Suraia (Putna); N. Serescu din Balta-Albă; R.-Sărat); loan Coman din Bogza ; R.-Sărat; V. Gîțulescu din Umirăreștî (Tecuci);1. Pîrvulescu din Buciumeni (Tecuci); D. Negrutz din Reștî (Tutova); V. Eftimiu din Cîrșeni (Tutova); M. Mereuță din Sînzațî (Tutova); Preotul V. Arsenescu din Răchițelele (Argeș); Lauențiu Popescu din Sălătruc (Argeș); 1. Nicolescu din Uda de Jos (Argeș); preotul Gh. Marinescu din Seăeni ( Prahova); C. Popescu din Chiojd ( Prahova); P. Georgescu din Piatra ( Teleorman); Crăciun Voiculescu din Viișoara (Teleorman); Gh. Adamescu din Perii Rîioși (Teleorman); preot Ion Popescu din Gratia ( Vlașca). Doamnele: Maria Popescu din Homioara (Vlașca); Smaranda Popescu din Uda Paciucea (Teleorman); Elena Țolescu din Văleni (Olt); Paulina Răduțescu din Novaci (Gorj);lena Rădescu din Filiași (Dolj). % Dovada motivelor atentatului există . roșiori Scrisoarea lui Stoenescu-Jellea Siguranța a dosit memoriu. Un document senzațional —• Adevărul a publicat o serie de articole, prin care a făcut dovada că atentatul contra d-lui Ionel Brătianu a fost urzit și executat cu complicitatea siguranței generale a statului, spre a asigura guvernului un motiv plauzibil ca să vină cu draconica lege împotriva sindicatelor. Continuând cercetările în această direcțiune, Adevărul a dat ei publicitasei un important document, pe care-l reproducem aci în facsimile și care, odată mai mult, confirmă cele spuse de noi că autoritățile au tot interesul să ,"j Scrisoarea aceasta, scrisă ca subscrisă de atentator, după cum se vede din facsimilul alăturat, a fost găsitâ^su*?^j >tinichea cu var dintr’un șo ’■ pron din curtea caselor în cari " locuia Jelea înainte de atentat: str. Pandele Dinu No. 32 Cine a găsit scrisoarea? Femeia Fira (Zamfira Mohan) ) fosta gazdă a lui Stoenescu Jelea, la care d. judecător de instrucție Vasile Popovici a făcut Joi o descindere tocmai pentru a găsi scrisoarea care e azi în posesiunea noastră și pe care o reproducem mai sus. — D. judecător, ne spunea dri dimineață femeia Fira, a cercetat chemă și prin toate colțurile casei cautind scrisoarea, dar nu a găsit o. Plecînd, mi-a dat n grijă să i-o aduc de ndată ce o voiu găsi-o. — Și cînd am găsit o, mătușă? — Azi dimineață, maică ! Uite, am găsit-o polea, sub cutia asta cu var din șopron, fi, de frică, am lăsat-o tot aci, cu gîndul ca după amiază s’o pun într’un piso și s’o trimit d Iul judecător“. Spunind acestea, bătrîna Fira m’a dus la șopron și, intrînd înăuntru, a scos în adevar de sub o cutie cu var scrisoarea ’ lui Stoenescu-Jelea, document care în acest moment se găsește în posesiunea noastră. * E, prin urmare, lucru cert și în afară de orice discuție că judecătorul de instrucție avea de mai înainte cunoștință de existența acestei scrisori a lui Jelea și că făcea descinderea cu scopul, de mai înainte stabilit, să găsească această scrisoare. Că a avut mai puțin noroc decit noi, aceasta e o altă chestie. Se naște acum întrebarea: de unde știa judecătorul de instrucție de existența acestei scrisori? Nu o putea ști decît sau de la felea, ceea ce e mai puțin probabil, sau pe calea vre-unei denunțări oarecare. Dar unde este și ce a devenit memoriul de care vorbește Jelea în acea scrisoare, memoriu care se afla în cufărul care a fost ridicat dela locuința lui Jelea a doua zi chiar după atentat? Odată în stăpînirea memoriului, care arată cauzele ce au determinat pe Stoenescu- Jelea să săvirșească atentatul, judecătorul de instrucție ar cunoaște prin urmare și aceste cauze. Pentru ce memoriul lui Jelea, a cărui existență o dovedește lămurit scrisoarea de mai sus, este dosit cu atîta precauțimne? De cine poate fi el dosit și ce cuprinde acel memoriu. Nu cumva se indică în cuprinsul său pe autorii morali ai atentatului? Nu cumva dosească dovezile scrise, în cari s’ar găsi adevăratele motive cari au determinat gestul lui Stoenescu-Jelea. Iată, de altfel, cuprinsul documentului pe care l’a reprodus Adevărul în numărul sau de ori: „Am scris pe o coală de hirtie albă pe patru fețe îndoită în două și introdusă intrm a iar Viitorul, în cufăr. Faptul pare ma determinat*. „Iscălit jos ! Grt. Stasnescu ,memoriul lui Jelea face do* P*%dacă atentatul e opera poliției de siguranță generală astatuhi ? ț Iată o serie de întrebări, cari reclamă tot atîtea răspunsuri. i Noi credem că dacă a fost cineva care a avut tot interesul ca memoriul lui Jelea să dispară, — căci acel memoriu există sau, în tot cazul, a existat după cum o arată însuși scrisoarea atentatorului, — apoi acel cineva nu putea fi de cu siguranța generală a statului, autoarea morală a atentatului. j*șa fiind și dacă e adevărat că judecătorul de instrucție nu a fost nici odată în stăpînirea documentului pe care-l publicăm aci, desigur că d-sa a aflat de existența scrisoarei prin vreun denunț ce i s'a adresat. Datoria instrucției e acuim 1 să descopere memoriul, pentru că numai cuprinsul acestui memoriu va face lumină ■ în jurul atentatului. De altfel, operația de dosire a și început și în altă direcție. Anarhistul Reichmann, orbul d-lui Panaitescu, care a făcut la Paris deja,rațiunile a reproduse de noi, a dispărut rin Capitala Franței. 1 . Iată, în adevăr, telegrama c pe care o primim din Paris : „Reichmann dispărut Paris“ ! Ursul! Telegrama aceasta poartă To. 34.852. Bizară coincidență. Reichmann dispare din Paris imediat după ce face declarațiunile publicate de Adevărul. Ș i cum în acele declarațiuni nsuși Reichmann, omul și istrumentul siguranței geneale, acuză această siguranță de complicitate în atentat, ni e pare elementar lucru că acei cari au înlesnit disparția lui Reichmann, punîndu-i a dispoziție fondurile neceare, să fie chiar conducătorii sguranței generale a statului. Dar, orice ar cuprinde acel memoriu și oricum ar sta tururile, de data aceasta nu mai acape îndoială că dovada movelor atentatului există, exist proba scrisă de chiar mina tentatorului Jelea. Și această pradă instrucția trebue să păsească, dacă cumva nu se stă în stăpînirea ei. ALEX. HAVRODI ---------------------------. ----------------------------- patiamisrea unui instigator ceh Praga, în Februarie. — Agitatori socialist ceh Lehcý a fost continmat la 10 luni închisoare, penir că a îndemnat soldații la Insei plină. TECUCI, 26 Febr. —Soldatul Dimitrescu Alexandru din escadronul al 5-lea, reg. 6 roșiori, a stat timp de 16 zile la infirmeria regimentului în supravegherea medicală, bolnav fiind de epilepsie. Azi dimineață, el a insistat să i se dea drumul. Față de această stăruință, d. dr. locot. Bălășescu îl scoase azi de la infirmerie la 10 dimineața. Finala de carabine După amiază, escadronul al 5- lea executînd tragerea redusă, Demetrescu se furișă pe sala carabinelor unde un soldat le curăța. — Ascultă camarade i se adresă el, dar carabina mea aî curățat-o? La răspunsul negativ al camaradului său, luîndu-șî arma de la rastel puse un cartuș redus ce-l sustrăsese de la tragere, introducîndu-l în cameră, trase un foc asupră șî pe la orele 4 și 35. Un geamăt scurt și înăbușit, apoi sinucigașul căzu grămadă intr'un sac de singe. Soldatul ce se afla prezent, cuprins de spaimă, dădu alarma, implorînd ajutor pentru camaradul sau. Acesta se zvîrcolea pe podelele înroșite de Singeie ce curgea șiroaie din rana produsă de glonțul care, după ce străbătuse partea stingă a abdomenului, se oprise în partea de jos, în dreptul splinei. Prinderea rui evadat — Amănunte complete — VASLUI, 27 Februarie. — Iată amănunte complecte de felul cum a fost prins: în noaptea de 25—26 Februarie a. c., cunoscutul client al pușcăriei, Vasile Sahaidac, care în dimineața zilei de 18 Ianuarie a. c., a evadat dimpreună cu un alt deținut, din arestul preventiv local în împrejurări destul de misterioase și pe care leam relatat la timp în coloanele acestui ziar. Vasile Sahaidac, de loc din comuna Ghetrești, după o hoinăreală de cîteva săptămîni, în seara de 25 Februarie a reușit să se strecoare în satul Răduești, unde are casa și gospodărie, dar pe cînd se strecura pe lingă garduri e observat de străjerul de noapte Mihai Boușor, care, dimpreună cu alți tovarăși, îl pun pe fugă. Norocul de astă dată nu l’a ajutat, căci sărind în ajutor și alți oameni, straja reușește a-l prinde în ocolul vitelor locuitorului Gr. Sahaidae. Dat pe mina secției de jandarmi respective, Sahaidae este adus și predat parchetului,focar care acum anchetează cazul evadăreî. Parlamentul austriac Dr Borioo Conci (Unio latina) Unul din nouii președinți al Reichsratului austriac. P. Duelul din Odobești ODOBEȘTI. 26 Februarie— In urma unui schimb de cuvinte plensătoare intre d-nil jude I. Profiriu și advocat C. D- Zaharia, cel din urmă, simțindu-se ofensat, a provocat la duel pe d. judecător Profiriu constituindu-șî martori pe d-ni. Gogu Georgescu, advocat, și locot. C. Kiru. Aceștia prezentîndu-se adversarului și cerîndu-i să-și constitue martori, d. Profiriu a refuzat eșirea pe teren. Martorii , au dresat în urmă , cuvenitul proces verbal, considerînd mandatul lor terminat— Manole. Seta sa*. „Fae nor rause” Aseară la societatea ,, Femeilor române’“ de la Ateneu, d. profesor Rădulescu-Pogoneanu a vorbit despre I. Al. Brătescu-Voinești, cunoscutul nuvelist al nostru. Conferențiarul aseamănă pe Brătescu-Voinești cu marii scriitori străini, Daudet și Dickens în ceea ce privește simțirea delicată și plasticitatea descripțiilor. Citind cu multă căldură bucată „Puiul“, d. Rădulescu Pogoneanu ne arată cum Brătescu-Voinești are o deosebită predilecție în a descrie sufletele plăpînde, necoapte încă. Pomenește de bucățile „Două surori”, „Nicușor“, etc., unde sufletul naiv al copiilor este admirabil prins. Mai departe, zice că Brătescu- Voinești este un adevărat scriitor clasic prin frasa concentrată și simțirea subtilă care reese din bucățile sale. Dialogurile lui Bratescu-Voinești, sunt unice în literatura noastră prin plasticitatea lor. Arată că nici nota veselă nu-î lipsește lui Brătescu și citește cu această ocazie bucata „Conu Alecu“. D. profesor Rădulescu Pogoneanu sfîrșește conferința sa punînd pe Brătescu-Voinești printre cei mai buni nuveliști ai noștor NUVELELE ..PIMINETEI“ Un mijloc de a evita păruiala de VASILE POP — Inchipueti era să mi se inumple ceva de necrezut la o petrecere, zice Andrei, amicului său Ștefan Tudose. — Era să moștenești pe cineva? — Pe cine să moștenesc? — Ei, pe vre’o rudă. —Pe o rudă? Pe ce rudă să moștenesc eu? se întrebă cam nedumerit Andrei, pe ce rudă, căci nici una din rudele mele nu stă să moară. Și apoi chiar dacă ar muri vreuna, nu știu ce aș moșteni, că toate sunt sărace. _ Vai de capul taü dacă e așa! _ Nu, de moștenit nu prea văd de unde ai scos-o tu că ași putea moșteni, dar ce te-a făcut pe tine să crezi că ași putea moșteni. Ți-a spus cineva ceva? _ Nu dragă, nici prin gînd nu i-a trecut cuiva să-mi vorbească de tine și de vre o moștenire, dar am vorbit eu așa. _ Din propria d-tala inițiativă, _ Da, zice Ștefan Tudose. — Și încolo ești sigur că nu ai nici o știre? — Nu dragă! Ce, nu cumva ai intrat la idee?! Nu te crezi poate, din cauza cuvintelor mele, obligat să moștenești pe cineva? — Nu, dar cuvintele tale m’au zăpăcit. ! — Mai mult decît erai? Eu credeam că lucrul ăsta e imposibil, zice Ștefan Tudose, făcînd pe amicul care ,se simte obligat să spună grațiosități.i — lift asta Îmi ia o piatră de pe inimă, zice Andrei respirind ușurat, am scăpat de o grije, și așa... urimează el gindilor, ca și cînd s’ar lupta să-și aducă aminte unde a răspus cu vorba. Ce spuneam adir ți neauzi? A da, știu, vorbeam de ce i < era să pățesc. Tot 1 — Eî, zice Ștefan Tudose, știu, spuneai că erai să pățești ceva la o petrecere. — Așa, inchipueti, zice Andrei reculegîndu-se, tocmai eram cu nevastă-mea la. o serbare cîmpenească într’una din grădinile de la marginea orașului... — A știO unde. — Dacă știi tu, cu atît mai bine, iaci am uitat cu totul unde era din cauza zăpăcelei în care am fost cîta timp. Am discutat tocmai cu mai mulți domni din compania noastră asupra modei, asupra chipului cume îmbracă azi bărbații, și cînd colo e să vezi, tocmai treceam domn u un țilindru mare în cap pe lingă în. Cucoanele au început să rîdăm noi cu ele, mai ales eu zideam ca de obicei, de donița din capul ăluia. — Ahadonița era țilindrul. — Da, zice Andrei, și măgarul la se oprește, și in loc să-și vadă o treabă, se apropie de mine fiind ă rideam mai tare și inchipuezi, mă face vită. __ Vităl ți-a zis tic vită, asta e imposibil, zise Ștefan Tudose indignat, tu n’ai nici măcar aerul de bou. — Vorba e că ăla m’a făcut vită. — Te-a făcut el? sau..TM — Era furios, și mi-a strigat: d-le ești o vită. — Nimic mai natural, dragă! — Cumi nimic mai natural ca eu să fiu vită? — Nu, vreau să zic că nimic nu e mai natural decît ca un om furios să strige și chiar să se și dedea la discursuri nepoliticoase. Dar urmează dragă, că povestirea devine interesantă. — Nu e așa?... Ei să vezi, cînd m’am văzut apostrofat astfel față de atîta lume, ce crezi că am făcut? — Ai sărit la el să-l omorî. — Deși ași fi putut să fac acest lucru, m’am stăpînit, 'știi, față de dame nu e cuviincios să ei la bătaie pe un om. De aceia, ca să-I dau o lecție de cuviință m’are apropiat de el și i-am spus: Domnule, am să-t cer socoteală de cuvîntul acesta. 1 Dar nu aci, te voi căuta la d-ta a iasă și acolo vei vedea ce vei păți. — Bravo! bine ai răspuns! Și ce a făcut? A pornit încolo? — Nu a pornit Încoace, adică am pornit împotriva mea. Și fiindcă eu , n’am avut o vreme să-i dați o lecție TM, — S’a retras desigur. ( — Nu, zice Andrei, nu s’a retras, ci fără multă vorbă, mi-a dat un f brînc» de m’a trintit cît colo și cînd s am vrut să mă scol, am primit o palmă teribilă, care m’a făcut să exclame — Poliția! gardiști! Salvarea! săriți! c Insă n’a sărit nimeni. Și cum nu vroiam să se sperie bietele cucoane, cari erau cu mine, m’am răstit la el. Ce domnule ai înebunit? Ce e barb baba asta!? — Dar înainte să pot termina, idioa tul ăla.... "!* — Ei, complectează Ștefan, știu, ai fugit, nici n’a așteptat să te adropii de el. T — Ași, a sărit asupra mea și mami-a cîrpit o palmă, cum nici n’am a nai pomenit ea în viața mea. — Al dracului român, Domnule! " ) fi fost zmintit! — Da, reia Andrei, așa mi-am propus și eu, căci un om sănătos n’ar i isbit în fălcile mele ca tn niște calci de cauciuc, ci ar fi stat întîî rea parlamenteze. — Desigur, cum se face de obicei cîn asemenea ocaziune. Ei și pe urmă așe-am făcut? ce •! — După aceia, zice Andrei, nici eu nu-mi aduc aminte ce s'a mai petrecut; numai atîta știfi că mi-a mai tras încă una de am amețit, că bietele cucoane s’au speriat, și au început să țipe, și eu nu știam cum să fac să potolesc pe zăpăcitul ăla, care se pornise să-și îngroape palmele pe obrazul meu. — Mă rog? întreabă Stan Tudose nedumerit. Dar tu n'am găsit nimic să-l replici? — Ce să replic dragă unui nebun, care la fiecare vorbă te croește și te croește de-ți curge mișeiile.— Puteai să-i tragi cieva ca , să-l dai grămadă! ! — Nu puteam să mă fac de rușine ia fața cucoanelor, sărind și eu la bătaie ca un simplu sacagiu, zise indignat Andrei. —Dar puteai să-i spui ceva să-l dezarmezi cu vorba, dacă nu cu fapta— Eî vezi citești de naiv, replică Andrei aproape batjocoritor, ce să-î mai spui alta de câ ceia ce i-am spus că, căci i-am spus-o și încă să vezi cum i-am vorbit. Ascultă-mă Domnule! ce ești nebuni ce taberi așa pe om. vrei să mă omori? Și el mi-a răspuns: — Am să-ți arăt eu ție. — Tu mie, mă? am strigat eu. Nenorocitule! îndrăsnește să dai în mine dacă ai curaj! — Păi parcă zici că dăduse în tine, întrerupse Ștefan Tudose. — Da, dar acum abia mă lăsase! — Ei și s’a retras? întrebă cu un interes forțat Ștefan Tudose. — Da de unde că nicî prin gind nu i-a trecut! A tăbărît din nou asupra mea și mi-a cîrpit o nouă palmă de am crezut că s’a dărîmat o clădire pe aproape de locul unde mă aflam, dar nu se fărîmase nimic. — Ei și după aceea? — După aceea am auzit o vijelie, ceva de speriat, și urelete, și cîntece și un fel de tiuitură. — Nu mai spune? dar ce se petrecea frate, întrebă îngrijorat Stan Tudose— Ce să se petreacă! îmi vîn ia acuma urechile atît de tare încît credeam că s’a deslănțuit un uragan, dar nu s’a deslănțuit nimic. — Nu?..... oi, mi-am luat o piatră ie pe inimă. Credeam că n’a apucat vre-o ploaie acolo, că nimic nu e mai rău decît cînd te apucă o ploaie afară pe cîmp și cînd te udă pini» la piele. — Nu, de plouat ce e drept, nu n’a plouat de sus, dar așa cîteva loviturî ași putea spune că au mai plouat. •— Astea dragă Andrei n’au nicî ) importanță, mai ales că desigur l-am provocat la duel pe ticălosul acela. — încă nu, dar o s’o fac! — Și trebuia să-i aplici o corecțiune strașnică chiar acolo la fața locului— Of frate, dar parcă nu înțelegi nemnește, nu știi că acolo erau o mulțime de doamne de fată, și ca nu mă puteam da la spectacol bătînd pe un individ pe care nici nu-l cunoșteam? Am rămas numai hotărît să-l trimit martori. — Dar te omoară măi frate! ex-o clamă aproape îngrozit Stan Tudose. — Ei ași, cum să mă omoare? Ce crezi că primesc să ne batem cu floreta sau cu spada?! Nu, așa de nebun nu sînt. Am să cer dimpotrivă să mă bat cu pistolul căci e singura armă neprimejdioasă- Ai văzut și tu cred că din cinci sute de dueluri cu pistolul, nicî un singur om n’a fost omorît în ultimii cinci ani, nicî unul n'a produs o rană cu de mică mizar. — Bine, dar ăsta te poate împușa! — El ași poate Împușca numai iacă o fi chior sau miop, și nu zărește direcția în care mă aflu, altei nici unul din dueliști nu se gîndește să-și rănească măcar adversarii, ca să nu înfunde pușcăria. — Asta nu o pot crede. — Uite n’am văzut cazuri, în cart sámen! reputat! ,pentru săllbăticia , care își atacă adversarii, de îndat ce sînt insultat! în mod public în uia a zece mii de oameni, te provacă la duel, dar în loc să tragă ! adversari, ei trag în aer... așa a cît vezi că nici chiar cei răzbunărî nu se îndură să tragă în adverariî lor, de frică să nu le facă vreun râü. — Păi atunci provocarea ta la dual, ce rost are? — Aici asta e bună pentru reclamă! d’aia moncher nu m’am lupi, tot cu ei ca să am dreptul să-l provoc, și o să vezi cît de eftin scap-Dar dacă răspundeam loviturilor ei acolo, apoi nici 10 săptămînî de spital nu mă ridicaț în picioare. Și unde pui că mă compromiteam faă de dame. Așa că, vezi dragă cel mai bun lucru, când vrei să scapi de o păruială, de o bătaie, e bine să e curgi la duel, căci e singurul nod de a-ți repara onoarea fără nici un risc. — Ei și tu acum ce duci să-ți proocî agresorul, întrebă Stan Tudose am incredul. — Da, mă gîndesc să mă duc să-l rovoc, dar caut pe cineva care ă-i spună să nu ia în serios provoarea mea și să-l inițieze în mister de modulul cum se face duelul azi. Amîndoi prietenii se despart făină fiecare în gîndul său, reflecții asupra caracterului și a inteligentei jduilah- VASILE POPP | în curînd în „DIMINEAȚA“ Robii Țarului ♦ sau Suferințele fiicei lui Gapon .♦ Mare Roman dragnatic de actualitate afi ANTON PAVLOVÎCi