Dimineaţa, iulie 1910 (Anul 7, nr. 2273-2303)

1910-07-22 / nr. 2294

AN(10*VII—No. 223« PUBLICITATEA­ COINC­ED­AT­Ă EXCLUSIV Agenției de Publicitate CAROL SCHULDER & Comp. Str. Karageorgevici, 18—Telefon 3/4 Birourile ziarului: = Str. Sărindar No. 11 București DIRECTOR CONS­T.­MI­L­L­E Abonamente cu premii t­UB­an Lei 20 ș 1 6 luni Lei A.— 3 luni • . . Le­i.­Pentru străinătate prețul este îndoit TELEFON• Direcția și Administrația No. 14/10 Redacția­ cu Capitala­­ „ 14/10 • „ Provincia „ 14/90 - - Străinătatea „ 12/4? APARE ÎN FIE­CARE DIMINEAȚĂ CU CELE DIN URMĂ ȘTIRI DIN TOATĂ LUMEA, É Jel 22 ft Ile I9st> Ordine și contra-ordine! D. ministru al industriei băcani Vă aduceți aminte de cele­b­ra caricatură care înfățișează pe un general avînd sub ambe­le brațe cîte un teanc de hîr­tii: — Ce ai sub brațul drept generale ? — Ordine ! —• Dar sub cel sting ? — Contra ordine! Caricatura aceasta mi-o re­cheamă în minte seria nesfîr­șită de peripeții și încurcătur pe cari le provoacă aplicarea nouei legi a repaosului dumi­nical. Regulamentul aceste legi — regulament la care d­orleanu a muncit nu mai pu­țin de două luni de zile pentru a-l face cu­ mal... încurcat - cum și dispozițiile, circulării și ordonanțele explicative da­te în urmă, au produs în spiri­tele celor interesați o confuziu ne­mai pomenită. D. ministru al industriei, în­tocmai ca personagiul din ca­ricatura amintită, poartă ș­a­ sa la subsuori două teancur de hîrtie, într’o parte ordine în alta contra ordine. Unele urmează altora cu o repeziciu­ne fenomenală. In momentu cînd d. Orleanu ia o dispoziție o și anulează. In momentu cînd emite un ordin, emite­­ contra ordinul respectiv. In momentul cînd dictează o cir­culară, se gîndește la concep­tul unei contra circulari. In momentul cînd dă o ordonan­ței, dă și o contra­ordonanță Atît, de repede urmează contra ordinele ordinelor, în cît sin orașe cari au primit în aceeași zi, cu acelaș curier, două dis­poziții contradictorii : una prin care e declarat tîrg de Dumi­­neca și alta prin care i se tăgă­duește această calitate. Se vede că, pentru a scăpa de greut­a­tea unei alegeri, d. Orleanu e găsit mai practic să trimită a­mîndouă felurile de decizii pntru ca să-și aleagă oamenii singuri pe aceea care le convi­nie. Comod și, mai ales, diplo­matic sistem. De­cît, nu tot așa de comod , pentru cei interesați, cari ar cuvînt să nu fie prea încîntați de entuziasmul cu care d. Or­leanu, aplică pe spinarea lor a­­cest sistem de... dușuri, scoție­­pe , una caldă, alta rece. Iată de pildă, cîrciumarii din București, anume aceia cari, pe lingă debit de băuturi desfac și articole de băcănie. Pe ei ordinele și contra ordine­le d-lui Orleanu i-a expus la nenumărate cheltueli, absolut inutile. Astfel, la începutul aplicărei legei repaosului duminical, s’a luat dispoziția ca toate debitele de băuturi în cari se desfac și alte articole, să fie închise. S’au făcut însă tot soiul de in­tervenții și atunci d. Orleanu a luat altă decizie. Anume, a hotărît ca toți cîrciumarii a­­flați în această categorie să poată ține deschis Dumineca , dacă își vor amenaja o încăpe­re specială pentru băcănie sau dacă vor despărți localul de consumație de băcănie prin­­tr’un pamvan bine închis. Cîrciumarii n’au fost toc­mai mulțumiți de această mă­sură, care-i supunea la o chel­tuială simțitoare, întru­cît ei ar fi dorit să țină deschis ca și pînă aci, obligîndu-se, sub pe­deapsă, a nu desface decît bău­turi. Dar din două rele au ales pe cel mai puțin râu, și s’au pus în conformitate cu or­donanța d-lui Orleanu. Unii au amenajat ca localuri de cir­ciumă odăi cari mai înainte aveau altă destinație. Alții s’au mulțumit să-și împartă în două localul printr’un para­van de lemne sau chiar de zid, lucru în vederea căruia unii au fost siliți să spargă cite un perete pentru a deschide o ușe nouă. Cîrciumarii însă și-au­ făcut socoteala fără birtaș, adică fă­ră hîrtiile din subsuoara stîn­gă a d-lui Orleanu. In adevăr, contra-ordinul n’a întîrziat: id. ministru al industriei revoa­­că dispoziția sa anterioară și dă ordin ca toate circiumele combinate cu băcănii să fie în­chise în zilele de renaos. Și astfel abia și-au­ despărțit oa­menii localurile, abia și-au­ a­­chitat conturile lucrărilor făcu­te — conturi dintre cari unele foarte urcate — și iată că toate aceste cheltueli sunt declarate inutile : d. Orleanu s’a răsgîn­­’t! S’a răzgîndit în adevăr. Și­­­ostul acestei răsgîndiri, luxul acesta de a se juca cu ordinele și contra ordinele nu și-l plă­tește d-sa, ci-i plătesc cîteva sute de cîrciumari bucureșteni sari n’au nici o vină în faptul că d. Orleanu are o gîndire ca­pricioasă ca aceea a unui per­­i­j de operetă. * și cîrciumariî- Firește, nu ne trece prin minte a susține că e rea ulti­ma dispoziție a d-luî Orlea­­nu prin care se întinde legea repaosului duminical și asupra cîrciumarilor-băcanî. Cu cît mai multe categorii de între­prinderi vor fi supuse dispozi­țiilor nouei legi, cu atît legea își va atinge mai bine scopul. De cît, la rezultatul acesta se putea ajunge și fără a fi obli­gați cîrciumarii din această categorie să intre în cheltuelî cu construirea paravanelor. Oamenii sînt acum indignați, și au tot dreptul să fie. Indig­narea lor e mai mult de­cît le­gitimă. Ei protestează cu drept cuvînt împotriva ușurinței cu care politiciani își bat joc de avutul cetățenilor. Acum, că faptul s’a consu­mat, protestările sînt de pri­sos. Un lucru însă tot pot să facă cei păgubiți prin ușurin­ța cu care d. ministru știe să-și revoace dispozițiile: să-l dea în judecată pe d. Or­­leanu spre a fi condamnat la despăgubiri. Cîteva sute de procese de­ asemenea natură F ar face pe d. Orleanu și pe cei­lalțî șefi ai administrațiilor noastre,­ să mediteze mai mult asupra măsurilor pe cari le iau Ar trebui să înceteze odată sis­temul ordinelor și contra­ ordi­­nelor. IOSIF NĂDEJDE ----------------------­ Conflicte­ dintre Spania și Vatican NOTA GUVERNULUI SPANIOL Borna, io Iu­lie—Eri a sosit, la vatican nota guvernului spaniol. In cursul nopții ea a fost­ tra­dusă, iar dimineața ea a fost prezentată cardinalului Mery del Val, secretarul papei. Ambasadorul Spaniei Pe lângă vatican a declarat cardinalului că guvernul său. Va chemat­ea urgență la Madrid pentru a-l instrui asupra situației. La orele 8 ambasadorul spaniol 1 și plecat spre St. Sebastian. Roma, 20 iulie.­­ ..Gioites de l’Italia­’ spune că' toate încercă­rile pentru a se împiedica.. . rupe­rea relațiilor dintre Spania și Vatican, au eșuat și că întoarce­­r­ea ambasadorului­ Spaniei la IP3A a înf­i ița ‘usnraxa ajsi huior. țapul nu va avea o atitudine mai bine­voitoare față de Spania. ----------------------­ Opera_romînă va spune de Const. Grigoriu Ministerul instrucțiune­i publi­ce înscrisese în budgetul sau o sumă de douăzeci de mii de­ lei anual, pe care o servea compa­niei lirice d­e sub direcția d-lui Const.­­Grigtoriu, cu­ obligațiune din partea acestuia de a face să se cînte din anu­mit număr de o­­pere pe fiecare an. Ni se comunică, însă, că aceas­tă subvenție a fost suprimată din «budget. Controlînd știrea la d. C. Gri­­goriu, d-sa ne-a confirmat lucrul în acești termeni: — E dre­pt că ministerul mi-a tăiat subvenția. Materialicește nu am nimic de pierdut, pemtrul că cele cîteva reprezentatului anuale de operă îmi reclamau o cheltuială cu mu­lt mai mare. S’a făcut, însă, prin aceasta, un rău serviciu ,prime­lor începuturi de operă romînă. — De altfel, continuă d. Grigoriu, chiar și din alt punct de vedere pusă chestiunea, aveam dreptul la încu­rajarea morală a statu­lui. Adevărul este că eu sunt singurul care, cu i­­mense­­ sacrificii, am reușit să grupez în compania mea cele mai bune e­­lemente lirice pe cari le avem, du­pă cum­­,veți găsi în trupa mea și artiști de comedie, cari ar face cinste și scenelor subvenționate. In schimb nu mă pot plînge de încurajarea pu­blicului­­ nostru iubitor de teatru; — și dovadă că așa este, sunt rețetele serale ale, reprezentațiilor cu trupa mea de operetă, rețete pe cari nu le-a atins încă nici un teatru de la noi“. Acestea sunt explicațiunile d-lui C. Grigoriu și, de­sigur, d-sa a pus­­ chestia cu mult tem­el și cu mu­ltă dreptate, compania lirică de sub di­recția d-sale reprezentînd cel mai reușit ansamblu liric din cîte am avut la noi L». Const. Grig-oriu Escursiuni școlare Una dintre cele mai frumoase inițiative ale societatei moderne o constituie, fără îndoială, coloniile școlare de vacanță- Cop­iașii din familiile mai sărmane, cari nici­odată poate n’ar fi avut prilejul să guste în timpul copilăriei lor, farmecul unei stațiuni balneare, se plimbă acum prin locuri fru­moase, la aer curat, întărin­du-și puterile fizice, și căpătând în a­­celaș timp noul și folositoare cu­­noștințî. Clișeul nostru reprezintă un grup de școlărițe din București, formând colonia ■,Carmen Sylva“ în timpul unei escursiuni la Fîn­­tînă Rece, din împrejurimile Slă­­nicului-Prahova. Elevele se află sub conducerea d.ne. E. Trestianu. Boioma Carmeet-S.yiva Concentrările și manevrele O amînare se impune După cum s'a anunțat, a­­nul acesta, vom­ a­vea și con­centrări de trupe în ta­beratet de instrucție, și manevre regale la corpul IV de armată. Cele dinții se vor face între 10—31 August, celelalte dein 20 Sep­tembrie înainte. Ordinele s'au și dat de la ministerul dle răz­boirii.De­sigur, atît concentrările în tabere cît și manevrele se­ fac în vederea instruire!a tru­pelor. Nimic de­zis, prin ur­mare, împotriva acestor miș­cări militare, întru­cît e în foc un interes superior. Se pune însă întrebarea : prudent e că tocmai acum cînd holera din Rusia a­ ajuns pînă în apropiere, de granița Basarabiei, la noi să se facă concentrări și manevre? Își dă seama autoritatea militară superioară de răspunderea ce își asumă în cazul cînd un caz nenorocit de infecsiune s'ar produce într'o trupă atît de demnă precum e o divizie sau­ un corp de armată? Ne este oare permis să ne jucăm cu sănătatea și viața atîtor su­flete? Firește, e bine să fim pre­gătiți îm­potriva unui dușman eventual, dar mai cuminte lu­cru este să ne apărăm de duș­­m­anii mai cumpliți, cari sub form­a unor epidemii ar putea face m­ult mai multe victime decît cel mai aprig războiu. Dar nu e numai atît. Anul acesta avem o recoltă excep­țional de abundentă și se pre­vede o campanie de cereale din cele m­ai active. Or, în a­­semenea împrejurări, înțelep­­țesc lucru ar fi ca să se lase libere brațele de muncă cum și vagoanele pe cari le vor ne­cesita deplasările de trupe. Amînarea concentrărilor se impune deci. Nu vorbim de manevrele dela sfîrșitul lui Septembrie. Ele au loc, într'o epocă mai friguroasă și deci primejdia unei epidemii este cu mult mai mică. Dar concentrările dintre 10­31 August trebuesc nea­părat amînate. A stărui ca ele să aibă loc cu orice preț, ar fi a pofti noi singuri holera de peste Prut­ în Austria numai pentru faptul că s'a constatat o boală printre cai, s'au dat ordine pentru amînarea manevrelor. Fu atît mai vîrtos ar trebui să se facă aceasta la noi, unde primejdia nu e pentru cai, ci pentru însăși populația aces­tei țări, amenințată a fi con­taminată de teribilul flagel. I. N. In curiind începem în Foița Dimi­­neței publicarea celui mai dramatic roman, din viața­ reală : ROBII ALBI SAU Suferințele emigranților IN’AMERICA* In acest roman sunt descrise du­reroasele peripeții din viața multor emigranți români cari au plecat să-și caute norocul în America. Sute și mii de inși au pornit spre țara dolarilor, plini de curaj și speranțe, dar in locul aurului dorit au găsit o rochie amară, lupte cu negrii cani­bali, foame, degradare și desnădej­­de. Puțini sunt cei cari au reușit în această aprigă luptă a traiului. Moravurile americane, traiul mi­­liardaților, misterele fermelor, tra­iul păstorilor din, vastele stepe ame­ricane Mint descrise cu o rară măes­­trie Cetitorii noștrii vor urmări cu int­eres­ acest roman realist și sen­zațional. Crima din Cornetu-Cricov (Prahova) Noisî amănunte PLOEȘTI. 20 Iulie.—Zilele tre­cute, am­­ arăta­t pe sport, , cum­­ că în comuna Gom­etu-Cricov, a­m fost găsit asasinat, locuitorul Gheorghe loan, de meserie mo­■ rar. i ■ Bănuielc căzînd dela început a­­supra stăpînului victimei anume D. Belu, acesta,­­a venit la Plo­i­ești și­­ s’a predat de bună voia sa poliție. La început, faptul nu prezintă nimic, neobicinuit, de­­oare­ce cri­minalul sustragă că omorul are de cauză o ceartă ce avusese între el și victimă. In urma in­vestigațiilor întreprinse de către d-nici I. Gr. C.ireșea­nu, judecător de instrucție și N. Pîihnescu, pro­curor, s'au dovedit fapte senza­ționale și de aceia revenim cu­ nou­ și interesante amănunte. DRAGOSTEA TWTAF STAPIN ȘI SOȚIA MORARULUI D. Belu, are o­ moară în­ co­muna Gornetu-Cricov, la care aiignfasej ca­ mnor.­­V pe victima Gheorghe Ion. Stăpînul său, cum era necăsătorit, s’a îndrăgostit, de soția morarului. Relațiunile o­­monoase, au înaintat așa de mult, că faptul devenise de do­meniul public. Maria Gheorghe Ion și aman­tul D. Belu, nu mai aveau ni­ci rușine de lume, nicî respect sau teamă de soțul trădat. Sarma unui s­oț Gh­eorghe Ion, care își vedea liniștit de lucrul sănii, spre a cîștiga pe cale cins­tită existența trebuincioasă pen­tr­u­ cei cinci copilaș­i ce-o avea, cînd află de cele ce se vorbeau a început să facă aspre mustrări soției­ sale Maria, încercând s-o readucă iarăși pe calea cins­tită. Toate mustrările soțului, erau h­aidamîce, căci femeia era ză­­păcită de­­ dragoste și nu putea să se debar­aseze de iubit luil ei D. Reim. Gheorghe Ion, a intervenit și pe lingă stăpînul sau, crimina­lul de aziî, nngîn­du-l să-î lase soția în pace, spre a-șî vedea de copiii și gospodărie. Dar totul a fost de prisos. PLANUIREA OMORULUI Cei două amorezați, D. Belu și Ma­ria Gheorghe Ion, în loc să asculte de povețile soțului trădat și să se corijeze, din potrivă, ei, orbiți de plăcerile dragostei, au­ plănuit să ră­pună viața nenorocitului bărbat. Consimțimîntul a fost reciproc și hotărîtor. Acum mai rămăsese de gă­sit un alt complice, ca­re să aibă cu­rajul să fa­că omorul. Acesta a fost găsit ușor de către D. Belu și anume în persoana unu­i derbedeu Constantin Stanciu Păun. ASASINAREA SOȚULUI In noaptea de 10 Iunie, criminalii se adună la moară. In urma unor discuțiuni cu morarul Gheorghe Ion, criminalii D. Belu și Constantin Stanciu Păun, se năpustesc asu­pra lui, îl doboară jos și încep a-l lovi. Ei i-au aplicat numeroase lovituri cu cuțitul în partea stîngă a capului și altă lovitură mortală, cu o piatră, în tâmpla dreaptă. După comiterea crimei, asasinii au luat cadavrul și l-au aruncat în­­tr-un puț părăsit din apropiere. Cadavrul a fost descoperit după­­ vre-o opt zile. Pentru­ ca să ascundă adevărul, criminalul D. Belu, la început, a simulat că este atins de alienăție mintală, însă în urma cercetărilor fă­cute de d-niî, judecător de instruc­ție I. Cireșeanu și procuror N. Pău­­nescu, criminalul a fost constrîns și astfel a mărturisit adevărul cum a făptuit omorul. AUTOPSIA. — RECONSTITUIREA CRIMEI Autopsia cadavrului s’a făcut de către d-șoara dr. Alexandrescu, me­dicul plășei respective,­­ în prezența celor douî magistrați. Crima a fost reconstituită, asasinii arătînd modul cum au­ procedat la comiterea ei. D. Belu și Constantin Stanciu Păun, au fost arestați și depuși la fi­rel­­ui preventiv. Tribunalul .le-a confirmat mandatele de arestare. . Soția criminală" Maria "Gheorghe Ion, a fost lăsată in libertate, ca săi poată îngriji de cei cinci nevinovați­ Í copii, rămași fără nici un căpătîi și. Ea va fi însă arestată la ziua jude­­căței procesului, ce se va înfățișa înaintea Curței cu juri, probabil în sesiunea de Septembrie. Descoperirea acestui Îngrozitor a­­sasinat a produs mare senzație în satul Gornetu-Cricov și celelalte sate vecine, unde erau destul de cunos­cuți, atît criminalii, cît și victima. Stavăr Mistificare sau­ mi condamnat nevin­ovat? ROMAN. 19 Iulie­ — Ziarul „Di­mineața“ a dat la timp toate a­­mănuntele relative la o crimă co­misă anul trecut în com. Gădințî, de către Va­sile Bănea din sus zisa comună, care, după ce a vio­lat pe o fetiță de 10 ani anume Ileana Bucatariu, a ucis-o și i-a­ aruncat cadavrul în Si­ret. Crima aceasta se asea­mănă cu drept, cuvînt cu a­­cea­­ comisă în Franța de către Solleiland. Va­sile Banca a fost condamnat de către curtea cu ju­rați din Roman la munca silnică pe viață. Parchetul de Roman a primit zilele acestea un denunț din par­tea sus zisului, care își ispășește pedeapsa în închisoarea din Tg.­­Ocna, prin care arată că­­ alt lo­cuitor din comuna Gădințî ar fi autorul crimei și indică amănun­tele în cari s’au petrecut faptele. Cazul se­ anchetează de către au­toritățile locale. Se crede însă că la mijloc e o mistificare. — Fem­. ----------­ Greva comercianților de pescărie . — Doleanțele lor — GALAȚI, 20 iulie.­­—­ Greva co­­mercianțiilior angrosiști de pescărie coratimia. Astăzi a rămas nevînd­ută o cantitate de 4000 kgr. pește. In urma ordinului ministerului de domenii, primăria a luat dispozițiuni pentru amenajarea unor gherete­i pentru vinzarea peștelui în caz cînd comercianții detailiștî s’ar solidariza cu angrosiștii. Astăzi dimineață d. primiar Petro­­vici și d. prefect de județ Alexan­dru Gussi, s’au dus în piața pes­­riei din port, unde s’au in­teresat de cauzele grevei. După amiazi, la orele B și jumă­tate, comercianții angrosiști de pes­cărie au fost covocați la o consfă­tuire în sală de ședințe a primăriei. D-ni­ primar Petrovici și prefect Gussi au ascultat motivele pentru cari pescarii s’au pus în grevă. Discuțiunile au urmat apoi două ore. S’a cerut ca pescariii angrosiști să întocmească un memoriu care să cuprindă doleanțele lor. D. primar Petrovici a expediat ministerului de domenii un raport în care cere ca,­­ pen­tru moment, ministerul să acorde ddtabiliștilor cîștigul la kilogram și, în al d­oilea rînd, să ia di­spozițiunea ca, pentru orașele din restul țarei peștele să se comande direct de la angrosiști, iar nu prin primării, conform nouei dispozițiuni ministe­riale. In­ momentul cînd telefonez, an­grosiștii țin o întrunire la sala O­­ppier. BRAILA, 20 iulie. — Pent­ru azî dimineață comercianții de­­ pește din localitate au­ fost convocați la Camera de comerț de către d. prefect Nicolae Orășeanu, care a căutat să afle motivele ce s-au ho­tărât de a nu mai face cumpără­turi de peșt­e, sfătuindu-i în ace­­lașș timp să-șî reia ocupațiunile. Comercianții, după ce au expus d-lui Orășanu doleanțele lor, a­­rătînd că dispozițiunile ministe­riale, în privința vînzării, pește­lui, le sunt dăunătoare, au făcut cunoscut capului județului că‘ nu retriui asupra hotărârii lor de a nu mai exercita comerțul lor, pînă cînd nu se va reveni la vechiul sistem de vânzare’ a peștelui, prin­­licitație, așa cum era mai îna­inte. — Verno. Greva tipografilor COMUNICATUL FEDERAȚIEI LU­CRATORILOR TIPOGRAFI FRANCEZI Secretariatul comisiunei generale a sindicatelor din Român­ia s’a adre­sat „Federațiunei lucrătorilor tipo­grafi din Franța" cerînd­ î lămuriri asupra orelor de lucru și a retribu­ției lucrătorilor tipografi francezi. Iată in traducere comunicatul­­răspuns al „Federațiunei“: Inbite tovarăș, „încă din anul 1906 lucrătorii tipografi francezi lucrează 9 (nouă) ore și sunt plătiți după tariful zilei de 10 ore. Această mare reformă a fost grandioasă pentru care a fost nevoie de nu­meroase și lungi greve. ..fiind reușită deplină carnete razilor romîni, primiți iubiți to­varăși , salutările noastre fră­țești. Pentru federația­ franceză a tui­­cătorilor tipografi BURGARD secretar“ Se așteaptă acum răspunsul­­ secretariatului­ internațional al lucrătorilor tipografi în privința orelor de lucru și al retribuției lucrătorilor tipografi din toate țările. * Era între orele 10 și 12 dimi­neața, comitetul grevei lucrători­lor tipografi va ține ședință la sediul societăței „Gutenberg“ spre a lua diferite dispozițiuni. NOTE Șl OBSERVATION! EîtBSîirsa plinei într’o ședință a consiliului comunal, onor, primar al Capitalei a binevoit să se intereseze și de eftemrea pivicî, și soluția luată a fost sa se dea cîteva zeci de mii de franci pentru reparația unor cuptoare de la manutanță și cum­­părarea de făină pentru a fi în depozit. Brutarii, a doua zi după publicarea dării de seamă a ședinței consiliului, s’au prezentat printr’o delegație d-lui primar sunaind că de la 15 Iulie vor os­­teni plin ea. Primarul a luat notă­­ la această de­clarație, fiind împăcat în conștiință că a reușit să decidă pe brutari să oste­­nească pîinea. A trecut și 15 Iulie, va trece și 1 August și toate celelalte luni ale anu­lui, iar brutarii nici gînd n’au de oste­­nirea pîinei. Astăzi vînd pîinea ca și în trecut: 28 bani jimbla, 23 pîinea și 18 bani pîinea neagră. Nu întrebați însă și de greu­tatea numai și kile­grame are un kilo­gram — după brutarii și... polițiștii noștriî. La periferie piinea este și mai scum­pă, și mai rea, și mai ju lipsă. Și edilii noștriî își închipue c’au­ re­zolvat chestia ostenirei piinei. G. R. -------------------------■ ■­împăcarea romb­o- maghiară AUDIENȚA MITROPOLITULUI ME­ȚIANU LA PRIMUL MINISTRU Budapesta, 26 iulie.­—Mitropoli­tul Sibiului Ion Mețianu a vi­zitat ori pe primul ministru Khuen Hedervary. Unele gazete ,a­u afirmat că, după­ expresa dorință a mitro­­politului, va avea loc o consfă­tuire la care vor lua parte no­tabilii romnîni cari nu fac parte din­ partidul național, precum și deputații români din­­ partidul național al munceî. Mitropolitul Mețianu din sursă autentică această știre se desminte. INTERVIEW CU MITROPOLITUL MEȚIANU Viena, 20 iulie. — Un colaborator al ziarului „Neues Wiener Tageblatt“ a avut o convorbire cu mitropolitul român Mețianu, în chestia îm­păcării româno-maghiare. Mitropolitul a spus: — Am vorbit cu primul ministru Khuen Hedervary despre diferitele chestiuni cari privesc biserica mea. Intre altele și despre necesitatea unei păci durabile între romîni și unguri. Această parte a conferinței a fost strict confidențială. Mi-am exprimat adînca dorință, față de primul ministru, ca să se vi­oleze, în sfîrșit, neînțelegerile dintre romîni și unguri. In acest scop, mi-am oferit bucuros colaborarea. A spune mai mult despre această afacere care este într’un stadiu em­brionar, ar fi să­ î aduc pagube. ÎNTREVEDEREA MITROPOLITU­LUI MEȚIANU CU MINIS­­TRUL CULTELOR Budapesta, 10 Iulie.­­ Mitropo­litul Mețianu a continuat azi ci­clul consfătuirilor sale cu mem­brii guvernului în chestia împă­cării romîno- maghiare. Azi mitropolitul a vizitat pe contele Iohan Zichy,­­ministrul­ cultelor, cu care a avut o consfă­tuire de lungă durată. ' NUVELELE „D­IM­INET­EI“ WVWvVWVVVVvVVWVSAA/wWwWwWwW­ VVWVVVAVVVWVVVVVvW Permite lege­a ? _________ de G. MILLIA.N Mă îndreptam, a doua oară, spre odăiaș. — Tot nu se poate intra? — Nu, domnule, mi ți-am spus odată? Domnul primar e în ședință teu d-niî consilieri, înțelege și d-ta de cuvînt, ce naiba! — Bine, bine, nu te supăra. Dar, știi, mă cam grăbesc și d’aia.... — Eu, țe-oiu­ii grăbind d-ta. Mai sînt și ..1 ții cari așteaptă, nu ești numai d-ta. — Și cînd să vin, domnule odă­iaș ? Cerberul sale! d­e ședințe ridică din umeri, privind, în lături, pe fe­reastră. — De, știu eu... Vino și d­ âu peste un ceas. Poate ar isprăvi pînă a­­tunci. Mă îndreptai spre inima comunei, spre piață, care se găsea în apro­piere. Neavî­nd ce face, priveam cum vînd precupețeile ouă, lapte, zmîn­­tînă, îmbiind mușteriu­: — Poftiți domnișorule, uite, mai­că, zmîntînă cu unt. Ouă, ouă proas­pete ouă! Curată nu prea­­ era piața. Verde­țuri vechi grămadă, praf din belșug —o proastă întreținere. El, nu­ e ni­mic, asta se vede și în orașele mari — dar încă într’un tîrg de 3 mii de locuitori,—cugetam eu, găsind ertare pentru slaba gospodărie a părinților comunei. — 'trebue să fie oameni subțiri, primarul și consilierii—îmi ziceam. Uite, de piață nu se ocupă eî, sto­mac­­ul nu-i lucru mare, i—, da’n schimb se frămîntă oamenii cu școala. Cînd am întrebat întîia bară pe odăiaș, de primar, omul cu uni­format albastră și nasturi galbeni, mi-a răspuns mîndru, trecîmdu-șî gușa peste gulerul tunicei. — E în consiliu,­­ chestia școalei la ordinea zilei,­­" „Chestia școlii“—aceste două cu­vinte fuseseră spuse ca un ton de mîn­­drie, de importanță deosebită. Se vede că în comuna Peperiș, chestia școlii era punctul de căpetenie al grijeî d-lui primar și al bravilor săi consilieri. Vezi, dom’le, curat că nu știi de unde sare epurile. Uite, un fleac de Urgșor, și chestiunile culturale fră­mîntă pe edili mai mult ca în Bu­curești. Cu mîngîerea reflexiilor de soiul acestora și cu îmblările precupețe­­lor, îmi mai trecui vremea. La­ ca­pătul pieței,—tocmai cînd priveam cu o deosebită plăcere și admirație la o cucoană drăguță care își mân­jise bețișorul cu smîntînă pe care­ o tot încerca să vadă „dacă nu e a­­cră“—mă simții bătut pe umeri, și un glas vesel izbucni la ureche. .— Ehe, da’ ce cauți tu pe-aici? Bucuria mea! Un vechiu prieten, băiat de duh, fost gazetar în vre­­mile lui, cînd bătătorita și el trotua­rele Bucureștilor, — mă privea mul­țumit. — El ,spune, ce cauți, cum te-ai rătăcit prin meleagurile astea? — Uite, dragă, am nevoe să scot un act de la primăria voastră: o mică moștenire.­­— Și l’am scos? — Ași. Merge greu, nu pot răz­bate la primar. — Cum nu poți răzbate? De ce? — Uite așa, primarul e în consi­liu, chestia școaleî. Prietenul meu zîmbi șiret și bat­­j jocuri­lor. — Aha, da, chestia școaleî. — Da, chestia școaleî, ce rîzî? Amicul rîdea din toată inima: — Eu, dar știi că al haz, zău că al haz. Dar ce crezi tu că e chestia școalei la Peperiș? — De, bine nu știu, dar în tot ca­zul, e o preocupare care face cinste consiliului comunal. — Da, îi face mare cinste, cum să nu-î facă. Stă­ să vezi: în comuna asta s’a clădit un local de școală — numai învelișul îi lipsește. Cînd s’a ajuns însă la înveliș, primarul — nu, că s'o învelească cu olane ro­șii: are el o lutărie, și d’aia! Ajuto­rul — nu și nu, că trebue musai tablă: ăsta are prăvălie de fierărie! Și asta ține de vreo șase luni. E o halima întreagă. A 'nceput a ploua în­­ șc­oală. Ș’o să maî ție, o să maî ție mult. Simții o vie părere de rău: — Va să zică, nu sunt așa cum îi credeam eu? — Vrei să-l vezi? Hai cu mine. N­ privii mirat: — Ei cum, tu intri cînd vrei? .— A, de mine li-i frică. Să nu-î dau la gazetă. Gazetarii au trecere mare la Peperiș! Cînd intrarăm în sala de aștep­tare, odăiașul sa­lută respectuos. Prietenul meu deschise ușa sălei de consiliu, fără să bată. Eu, mă sfiam să intru, dar fui tî­­rît de braț. Cîteva exclamări se auziră: — Eu, uite și jurnalistu nostru! „J­u­rnalistu“ salută, prietenește, făcând „bizele“: — Salutare, nene Petrache, ce mai faci neică Șerbane, bine-mersi? In jurul unei mese lungi, îmbră­cată cu postav negru, ședeam răstur­nați pe scaune, cinci oameni, îmbră­cați în haine de aba groase, cu lan­țuri de ceasornice de argint, brăz­­dîndu-le vesta, și asudați greu. . — Ce-i jurnalistul­, ce te a­iu­se pe-aicî? întrebă primarul, care părea cam burzuluit. — Uite,­nene Petrache, am intrat în mare grijă. Am făcut niște hîrtii și mi-e teamă c’am dat de șu­gubină. — Și cum asta ? — Păi, uite ce-î, și chiar te rog pe,d-ta să mă lămurești, ași vrea să­­ știu:­permite legea ca o transacțiune transcedentală, pornită d­i­ntr’un re­gulament de distribuire a șvaițeru­lui, să treacă printr’un paralipiped criptogram ? Primarul, fără să stea la îndo­ială, se grăbi să liniștească pe „jur­nalist“.. — Permite, cum să nu permită? — Da, dar vezi că aliniatul 11 din­ legea ocoalelor silvice spune lămu­rit că o lege bazată pe un triunghiu centrifugal nu poate fi deslu­pită de un bolid a cărui formulă e cuprinsă într’o tiradă sacramentală. t — Eî, apoi dacă spune așa legea,­­siguri că nu se poate. — Ei, vezi, atunci ce mă fac eu?.’ Primarul părea că se gîndește, ciupindu-și un neg din bărbie. A­­poi, se hotărî : — Știi ce, mă dragă, întreabă și tu pe ofițerul, el poate te-o­lămuri mai bine. Ofițerul stărei civile, care auzise spusele primarului, se răsturnă, pe scaun­, spunând,­ cam batjocoritor. — Ce-î mă jurnalistele, ce tot te frămîntî acolo? Prietenul meu se apropie de „O«« fițer“. " »­­— Uite, nene Șerbane, d-ta tre­«­bite să știi, ce Dum­nezeu: permite legea ca un individ care­ și-a pierdut centrul lui de gravitate să apeleze la Casație pentru a i se da o despăgu­­bire infuzerie? Nenea Șerban ascultă atent, apoi se scărpina în cap. După cîteva mi­­­nute de gîndire, găsi răspunsul: 1 — Știi ce mă, jurnalistule, dacă vrei să te lămuresc mai bine, vina, mîine să caut păn dosare. G. MILLIAN # Mișcarea brutarilor între lucrătorii și patronii brutali,, ■există neînțelegeri în­­ ceea ce pri­­­­vește repaosul duminical. ■ Lucrătorii vor să-l aibe.'de Dumi­­nică dimineața pînă Luni dimineața și patronii sînd dispuși să-l acorde de Sîmbătă dela 6 p. m.,’pînă Dum­ia mea la aceiași oră.­­ Pentru a se pune capăt­ acestor ,n­ei­­înțelegeri, și patroni și lucrători, se vor întruni Joi la Clubul Meseriașii lor, pentru* a se ajunge la o împăcare» » Meseriașii brutari au făcut «rit de* mersuri pe lîngă d. Manole Rădu­­lescu, președintele societăței patro­­­nilor brutari, pentru a conveni ca d-sa asupra con­vocărei unui congres al brutarilor în care să se hotărască­ asupra repaosului duminical la acea­­stă breaslă. Ilegalitatea din Slănicul Moldovei -------- jr Din Slănic--» uyj­­eî ni se­­«ța» b­unn­ OI «in»« «’ww.legalitate sava», șifă de un comisar de acolo. 1 . Comisarul Pichel din Ba«con defla«­șat cu serviciul pe timpul rere­­lat, Slănic, s’a prezentat în ziua de 15 Iulie cor., din ordinul prefectului dl Bacau d. Vlaicu, spunea dî­nsul, fia» , lucrătorul frizer Gheorghe Ghinea și îî făcu o percheziție domiciliară.­­ In u­rma acestei descinderi, cornic, satul a confiscat 113 numere din­ ziarul „Romînia Muncitoare“, mai multe­ numere din revistele „Viața­ Socială“ și „Facla“ și cîteva exem­­­pilare din biblioteca „Lumen“. De a­­semeni a confiscat cartea de mem­­bru al partidului social-democrat roo­­mîn și un statut al sindicatelor-unirii ale numitului lucrător. Motivul acestei ilegalități e dest­tul de cunoscut: lucrătorul Glinea S socialist și deci „periculos craincii publice“. - - Din Giurgiu AGITAȚIA FUNCȚIONARILOR MERGIALI Printre funcționarii comerciali din of localitate domnește o vie agitație din­ cauza modului cum înțelege com­er­­cianții să respecte legea depauzului duminical și din cauză că, comerci­­anții în memoriul ce l-au înaintați zilele trecute miniștrilor au arătat că și funcționarii comerciali aderă la emts­rerile lor de a li se da numai o ju­­mătate de zi repaos. Comitetul societăței funcțion­arilor comerciali i-a convocat pe toți mem­­­brii săi la o întrunire la sediul so­­cietăței pentru Duminecă 25 iulie 1910 cînd se va aduna­ în discu­țiune aceste chestiuni de interes profesio­­nal. BATAIA DIN STR. BATERIILOR Areară tînărul Iordan Durmirache din strada Bateriilor s’a luat să cear­­tă cu tatăl sau Petcu Tolea și puni ambii erau în stare­­ anormală s’a fiî luat la bătaie. La un moment dat Petcu Tol­ă lovi pe fiul său cu un ciomag în cap, cauizîn­du-i o gravă rană. Apoi îl scoase afară din cur­te, unde îl lăsă văitîndu-se. Sergentul de stradă îl ridică și-l duse la poliție de unde apoi l'a transportat la spi­tal. Tatăl agresiv a fost arestat și i se dresează actele cuvenite.—Idem, Sonde incendiate la Buștenarî CIMPINA, 20 .fc.’lie. — Astăzi, pe la ora 1 după amiazi, un groaznici incendiu a izbucnit la bazalul son­­dei No. 51 a societăței „Columbia** din Buștenarî. .Focul s’a comunicat imediat la sondele 51, 52 și 53 ale aceleași societăți, pe cari le-a dis­­­trus.­­ In urma măsurilor luate, focul a f­ost localizat " Cauzele incendiului nu se CU4 nos“. Se bănuește că focul a luat nari­fere dela o țigară sau­’chibrit, anun« cate din nebăgare1 de samă în bata­­ lui cu păcură. Pagubele întrec sumele de lOC.OOfli­leî­ i­'''. Accidente de persoane n’au fost. Sondele erau asigurate la soc. ..Generald '.—Cornea

Next