Dimineaţa, februarie 1911 (Anul 8, nr. 2481-2507)

1911-02-01 / nr. 2481

-vi vw\—No. 2481 PUBLICITATEA­ CONCEDATĂ EXCLUSIV Agenției de Publicitate CAROL SCHULDER A Comp. Str. Karageorgevici. 18.—Telefon 3/4 Birourile ziarului: = Str. Sărindar No. 11 București ......................................... ^^x^vtnmr»~1»Vr*r*i *1*1*1^* b­^T^^A**^M****"^*"*,^***t*‘*,lji:'*J*AA­*,,*%Al**1*A*A<ti>**< l>V>iV0*><VW’»Ar­^^iv\OjMunt Afi Ai VW^ffATi^AMâJ1^^^V­^A4tM^A^ArW»lA4WWl^M^WA^gh^WiH^el1W^elr4ieweaiawia> *ai« »< «■ [UNK]­a­a |fyț­ f||rl­ljTfl­ gptj|gfrlY^rl||fh­WinrVOOj^­u%llg|0^sliftAJOH(VWyinfit*îNLPOLLWJl^^ flTI­ IVIlA.'lAJV'IT-VTNT'VMX -'.X'JTNJVV'-HIVVJJ-XIHW»W»'~»^~»~r~l*'*1.‘ VI "'**'* 1*"**T“I********“**"*"***"**’* APARE ÎN FIE­CARE DIMINEAȚĂ CU CELE DIN URMĂ ȘTIRI DIN TOATĂ LUMEA um­i­t^LDM­, BARIEIA Situația electorală Soil! Episcopat și Ismailu­llli în Covurlu­l Noul episcop al Ismailului.—Acțiunea arhiepisco­pi din Chișinău contră limbai românești în 3 . bisericile rurale. Chisina, 1ș Ianuarie. In Mar­­­­tie anul 1910 înaltul Sinod biseri­­­­cesc din Petersburg, în urma in­­sisteneilor cerere­ ale lui Serafim a,vechi­episcop al Kișinăului și Ho­­­­­tinului, a hotărît în de comun a­­ccord cu consiliul de stat, să­ în­ființeze episcopatul Ismailului cu reședința în­ orașul Ismail. A­­ceastă hotărî­re a fost luată de Si­nod, în pripa raportului făcut, a­­cum dour ,ani de archiepiscopul Serafim și în care se critica, prea marea, libertate, acordată clerului . de. o. oficia­l­. limba moldoven­eas­că și. piedici, 'i­­.ori rezultate de aici 'fri opera de rusificare a basarabe­­­­nilor. , Acel prelat se vede treaba că are reminiscențe de pe vremea cînd comanda’ regimentul său de cavalerie,— căci arh­i­episcopul Serafim, nu de mult călugărit, face parte dintr’una din marile familii din imperiul rusesc ,și a ocupat mult­ timp gradul de colo­nel într'unul din regimentele de escortă ale casei imperiale, fiind chiar un favorit al țarinei mame. Așa că sfaturile și intervențiunile lui nu sînt fără efect. Deci archiepiscopul Serafim sc­­cotind că eparhia sa e prea ma­ra și munca, prea obositoare s'a gîn­­dit să-și alipească un locote­nent, demn de mina sa de fier, ale­gîndu-și spre acest sfirșit pe un oîhîpret, din cap­ 1a imperia­lă a­ Kremlinului, care a­ fost ri­­dicat la episcopat, și trimis să ve­gheze la buna apliclie a ordine­lor venite de sus. Noul episcop al î­ smiPu­lui, 17a­­vril, la înfățișare pare un om dis­­tins și de un caracter înalt, dar în funcțiunea sa ese la iveală ti­pul omului ajuns prea de tâ­năr la înalte funcțiuni și care pune un supra zel la îndeplinirea ordi­nelor arh­iepiscopale și la modul de a­­ oficia în bisericile eparh­iei sale. In continuă­­ legătură cu ar­hie­­­­piscopu­l .Serafim, au combinat un­­ vast plan d­e reorganizare a mă­­năstirilor și bisericilor din sudul Basarabiei, că­utînd să înăbușe­­ ori­ce focar intelectual moldo­venesc. Episcopul Gavril nu cunoaște de­cit limba rusească sau se face a nu cunoaște­ altă limbă, spre a nu putea veni în contact direct și mai­ intim cu persoane cari sar putea opune oareș­cum la planurile sale. De altmintrelea e un prelat de o cultură vastă. Planul urmat de dînsul e prea simplu pentru a nu fi priceput de om­­și cine. El consistă în reor­ganizarea mănăstirilor in sensul de a permuta pe călugări din mă­năstirile basarabene aducind in locul lor călugări ruși din cen­trul Rusiei, precum și în permu­tarea preoților care grăesc moldo­­venește cu preoți ruși. Pe de altă parte arhhipiscopul. Serafim caută să izbească cu­ mai dese ori în seminariul din Chișineu­, adevă­rată pepinieră de preoți moldo­veni, desființînd catedra de lim­ba moldovenească sub pretext că e inutilă ! Acestor măsuri sistematice de deznaționalizare a basarabenilor în­ însuși factorul cel mai prin­cipal și ultimul care mai rămă­sese „Biserica“, nu li se împo­trivește nimeni, și dacă îndrăz­nește cineva, o face cu gura prea mică, ca să poată fi auzit, mă­car de vecini. Se vede treaba că nici unul din mijloacele de deznaționalizare în­trebuințate pînă în prezent nu au­ fost destul de eficace, pentru ca să-l vedem­ hotărîțî a recurge în un mijloc de la care orice popor cu pretențiuni de cultură, cum o au­ azi rușii s’ar fi dat la o parte. Școli romînești în Basarabia n’avem, nici măcar limba romî­­nească nu se predă. In schimb însă limbei­ grecești i se admite existența, măcar ca facultativă ; așa, într’un liceu cum e cel de fete din Ismail, există catedră de limbă grecească pentru cel ce doresc a o cunoaște.­­ Singurul element cultural, deși foarte primtiv, era strana stingă din mănăstirile și bisericile de la țară, unde ptctorii de carte mol­dovenească veneau să învețe de­ la preoți și cîntărețî. Acum vedem că și dînsa dispa­re. Țăranul obicinuit să-șî asculte liturghia în limba strămoșilor se vede silit a trage cu urechea și la limba muscălească. Nu are nici măcar mîngîerea să citească vre-o carte de rugăciuni, căci importul lor e strict interzis sub motiv că poate conține ere­zii ne­­admise de canoanele sfintei­ bise­rici pravoslavnice ! Sperăm însă că episcopul Ga­vriil, urmașul (la episcopatul Is­mailului numai) a lui Melchise­­dek, se va domoli­­ cu timpul și se va convinge că nu strică întru ni­mic să lași țăranilor limba lor maternă, măcar la una din stră­­nile bisericești și că de o va­ scoa­te nu-i va împiedeca să simtă ,și să se roage lui Dumnezeu tot în românește—căci din stejar, și ei ar răsare H. C. Mișcarea culturală la Pitești — Cercul „Argeșul“ — PITEȘTI, 20 ianuarie. — Joi, 20 ianuarie cor. a avut loc în frumoa­sele saloane ale clubului „Tineri­mea", a doua șezătoare artistico-li­­terară a cercului cultural „Argeșul“, creat în orașul nostru în urma inte­­nsului pe o seamă de tineri intelec­tuali au­ depus pentru ca reușita să se deplină. De­­ remarcat avem constituirea so­­cietăței, al căreia statut e­ alcătuit din 10 articole bine și concis redac­tate. Pentru ca năzuințele și­ personali­tățile să dispară, individualismul trecând pe un ultim plan, adunarea generală la constituire a acceptat propunerea unuia dintre inițiatorii acestei mișcări, d. Florian Constan­­tinescu, fost director al prefecturei locale, azi avocat, și au hotărât ca societatea să fie condusă de nouă consilieri ce compun comitetul de administrație, fără președinte per­manent, el urmînd a fi tras la sorți in ziua ședințelor de comitet. Această m­ica republică ast­fel constituită, admisă de întreaga soci­­cietate cultă din Pitești și tot ju­dețul, a ales în consiliul de ad-ție pe d-niî: Sofronie Popescu, Florian Constantinescu, Pompiliu Vlădescu, G. Em. Stănescu, N. Apostolescu, 15. Macarie. Iconomu fr. Marin Preo­țeștii, G. Stănescu-Celar, inginer V. Dumitrescu, țari au­ depus tot inte­resul ca' producțiunile artistico-lite­­rare 'ale acestui cerc să fie cut mai apreciate. ' Prima șezătoare literara deschisa de d. Florian C­ristarntinescu, a a­­rătat tuturor că o mișcare serioasa pe terenul cultural și-a luat avînt și in orașul nostru. Tot ce a fost mai distins în frunte cu generalul Istrate, care a pus la dispoziția cercului multă bună-voință și deosebită aten­țiune au luat parte la această șeză­toare’care s’a distins printr’un pro­gram bine aranjat și destul de bo­gat.. , Corurile „Cucuruz cu frunza n sus” și săltăreața horă „Foaie_ verde «î­ o alună" executate cu mult simț de coriștii societăței. au stîrnit ne­­sfirșite aplauze, remarcindu-se so­prano d-nele Constantinescu și Stă­­nescu, precum și baritonii: dr. Su­­hățeanu și Titus Melinescu-D-na Sofia Bucurescu a dat do­vadă că e o virtuoasă teh­niciană în „Finalul din concertul lui Weber”, iar d-ra Adela Oprescu — cu toată emoția de care era stăpinită — ne-a făcut să întrezărim, prin modul de execuție și interpretare­ a naționalu­lui potpuri „Alice“ că posedă apti­tudini artistice și un suflet cu ade­vărat muzical. D-na Lucia Stănescu pentru a doua oară ne arată pe muzicanta rafinată. Cu o voce clară și ondu­lată ne-a cîntat gingașa melodie „La princesse” și a impresionat mult pu­blicul cu „Du-te dor la Badea ’n sin“ care a fost bisată, acompaniată fiind de d-ra Constantinescu, în vîrs­­tă numai de 12­­ ani.­­ D- sub-locot. Pa­ra­sch­­ivescu ne-a dovedit că și sub haina militară se află artiști; așa, în cavatina din Er­­nani ne-a­ făcut impresia unui vii­tor bun concertist. D. Titus Melinescu, baritonul p­rea cunoscut de societatea piteșteană, ne-a făcut prin calda și bine tim­brata fi­ sale voce să ne Închipuim că asistăm la concertele lui Ti­ta Ruffo, păcat însă că sublima „Chan­son de l’adieu“ de Tosti, a fost prea mică și deci simțirea-î muzicală ne­mărginită, am gustat-o prea puțin timp. D. V. Antonescu, a desăvîrșit reu­șita­uzicală a acestei șezătoare. In „Serenada“ și „Souvenir“ de Dridla, executate din mandolină cu o artă remarcabilă, a fermecat pe toți. Partea literară: d. N. Em. Teohari, profesor, a ținut o dizertație despre „Ce povestește clopotul“, iar d. G. Stănescu-Celar, a­ citit mai multe fabule cu un umor deosebit din Ra­­netti și Florian Becescu-Șezătoarea a luat sfîrșit la orele 12 noaptea cînd ■ auditorul — toată elita Piteștiului — a plecat ducînd cu sine regretul de a se fi sfîrșit prea de grabă o asemenea recreație sufletească. — Spectator. Convorbire cu d. A­lexandru Gussi Fostul prefect de județ candi­dează pentru prima oară la co­legiul al doilea de senat. A intrat în politică la 1897; la 1901 a fost numit prefect de poliție sub li­berali și a ocupat această demni­tate pînă la 1905. La venirea liberalilor în 1907,­­ Gussi reia prefectura de poliție pe care o deține pînă la 1908 — cînd e numit prefect de județ în locul d-lui I. C Atanasiu, numit î­n aceeași calitate la Tulcea. Timp de doi ani și jumătate e­l a stat ca prefect de județ­­ I. Gussi a depus o frumoasă și bine ordo­nată activitate, rezumată în înfi­ințări de școli, băi școlare, infir­merii și spitale prin județ. * Sunt întîmpinat cu aceea ama­bilitate cu care mă obișnuise fos­tul prefect, în audiențele mele zilnice. Firește că în timpurile eminamente politice în cari tră­im, orice discuție trebue să ruleze în jurul politicei Timp de aproape uni ceas d. Gussi cu verva-i cu­noscută și a schițat toată situația politică generală, cu toate specu­­lațiunile și intrigile ei Abordez politica locală. — și adevărat că d. Orleanu, a fost contra cartelului cu demo­crații ? — „Foarte adevărat. Dar nu nu­mai d-sa , toți afară de d. Zamfir Filotti, nu adm­iteam cartelul. N am­ înțeles ca în vederea unei victorii de care partidul liberal nu se îndoește să facem alianțe străine. A primit însă în ultima noastră hotârire o considerație superioară care e și singura rațiune de a fi a unirii. Alianța noastră are de scop o demonstrațiune. Ținem să arătăm că știm cu aceeaș con­știință revoltată să ne ridicăm cu toții contra unui guvern care nesocotind legea și voința țării se instalează totuși la conducerea ei. Nu se poate tolera instituirea unui asemenea precedent, unei așa fel de violentări. Și chiar dacă s’ar întîmpla ceea ce nu-i de crezut ca victoria în alegeri să nu fie a noastră asta încă ne-ar preocupa prea puțin. Nu în ved­erea ei am încheiat alianța. Dar eu am credința a­­dîncă că vom depăși primul și unicul scop al alianței noastre și­ vom prăbuși, prin alegerile gene­­­­rale guvernul, venit prin cea mai­­ flagrantă ilegalitate la putere. — Dar la Galați, cum priviți viitorul ? — „Aici cunoști doară situația. Carpișiix sunt frămîntați de vii neînțelegeri și—nu vreau să fac personalități—resentimentele clo­cotesc în multe inimi. Nu se poate ca în ziua luptei aceste resenti­­men­e să nu se manifeste. — Cite locuri credeți să ia opo­ziția cartelată la Galați. — Cel puțin cinci locuri. Și cînd spun asta să nu crezi că am ui­tat greutățile cu cari facem noi opoziția alegerile. Niciodată poate nu s’a pretat un guvern la atîtea­­ procedee machiavelice și au­tea ilegalități ca cel de azi. Și ca să nu și vorbesc decît de județul nostru. Funcționarii din județ numiți sub regimul liberal nu sînt concediați dintr’o specu­lați­un­e meschină. Ei ne sunt, în chipul acelda sustrași nouă și în speranța unei vecinice mențineri în pos­turile lor—speranță pe care ad­ministrația are grijă să o întrebie mereu vie—ei sunt siliți să lupte cu guvernul. Pe de altă parte a­­ceeași administrație are grijă să întreție nădejdea de pricopseală în nenumărații postulanți cari cu­nosc tactica și speră fie­care să obțină pentru sine postările acum imobilizate. Dar cu toate aceste procedee, cu toate presiunile administrației eu cred să luăm cel puțin 5 lo­curi. După cite­va aprecieri asupra felului cum vor decurge alegerile, discuțiunea ia sfîrșit și plec mul­țumind d-lui Gussin pentru ama­bilitatea cu care rai-a oferit a­­proape un ceas din timpu­ î acum prețios Pedrov -----------------— Incendiul de la „Luvru“ u. Alexandru Russi Focul izbucnește de la catul superior al palatului „Luvru Sufragetele ieșane ----------------------— — Reînvierea ligei femeilor — Voi femeilor! — Bărbații și liga IAȘI, 27 Ianuarie. — Am arătat la timp, că din inițiativa d-rei A­ dela Xenopol, s’a reînviat Liria femeilor, care, în trecut, a dat a­­tîtea roade frumoase. La prima întrunire ce a avut loc în saloanele d-nei Adela Xe­nopol, s’a ales un comitet, care va intra în tratative, pe­n­tru re­intrarea în posesiune a fondului ligei, ce se găsește depus,­la casa de consemnațiune din București. Dar în chiar prima ședință, au­ fost­ discutârmî interesante, în ce­ia ce privește rolul ligei, In­ m­a­­nifestațiunile vieței politice. Semnalul acestei discuți­uni Fa dat d-na Buțureanu, institutoare. D-na Buțureanu a început prin a aduce elogii veche! ligi, care a desfășurat o mare activitate, a adunat un capital frumos și a în­temeiat cantinele­ școlare. D-na Bu­țureanui ridică apoi chestia admiterea femeilor la vot, chestie pasionantă . Reproduc textual părți din cu­­vîntarea rostită. D-na Buțureani zise: „Iată despre ce e vorba. A e­șit un zvon și deși nu­mmai noi , ar trebui să dăm atenție zvonurilor, totuși cîte o dată, e nevo­i de sta­bilit adevărul. S’a zis că vechea ligă a femeilor, fin unire cu Ins­titutoarele voesc să facă în țara romînească o nouă armată a su­­fragetelor române, după modelul celor din Anglia. Noi institutoarele, cu in scus de a fi luate drept retrograde, de­clarăm că n’am voi să facem par­te dintr’o societate cu firma vot femeilor ! Nu cred să fie cineva între noi, care să nu recunoască că nouă fe­meilor din Romînia ne lipsește ori­ce pregătire pentru a lua parte directă în afacerile publice. Cu toate, cred, recunoaștem ne­voia ce este de a ne instrui mai solid, de a ne pune pe o cale mai sănătoasă și de a lucra în chip mai conștient de­cît pînă acum“. D-na Buțureanu, după ce trece în revistă luptele din alte țări, zice: „Să vedem însă ce constatăm la noi. Am înaintat mult. Meritele însă nu sînt tocmai mari, căci n’am muncit de­ctî foarte puțin. Calea ne-a fost bătută de suro­­rele noastre de pe hotare. Să ne ffîndim­ ce­ muncă, ce zarvă n’a fost pentru a se deschide porțile universităței, pentru a proctica medicina, pentru a intra în în­­vățămînt ? Ei bine la noi, toate au’venit ca ceva natural. Și de bună­­ teamă, că și fatali­tatea, voiului tot așa­ de ușor va­ veni, îndată ce Franța­ o va do­bindi, noi neapărat, cu darul ce a­, avem să imităm, o vom urni 7“. In această­ chestie, d-na Bab­­­reanu termină zicând: . — „Ceia ce avem noi nevoe pen­tru massa întreagă, a femeilor, este de a ne dezvolta, spiritul de solidaritate, a ne pune la muncă și a arăta­­ societățea mai întâi chi­pul de cum înțelegem noi unele lucruri" A doua propunere interesantă a d..nei Buțureanu, a fost a se pri­mi bărbații ca membru­­ al ligei femeilor. D.na Buțureanu se ridică în­po­triva atitudinei bărbaților în tre­cut,­­ și zice: „Tiară ar fi avut un pic d­e iubire umană mai mult pentru noi, m ar fi suferit ab­ta vreme ca noi să nu fim, de­cît curtezane sau numai niște servitoare le­gale“. .Totuși conferențiara crede că și U­maile au avut partea lor de vină, și conchide că primind ca bărbații să facă parte din ligă, ar pune femeile la adăpostul bîr­­felor Chestiile ridicate fiind prea in­teresante, vom continua ancheta și vom reproduce și părerile ce­lorlalte doamne din liga femei­lor.. Dan. REVISTA MODEI­N„ a Congresul învățătorimii mâine din Bucovina Din partea­ unui comitet s’a trimis pentru congresul învățătorimii ro­mâne următoarea înștiințare :. Duminică, în 12 Februarie 1911, orele 11 d. a. se va deschide­ în sala de tir din Rădăuți congresul învăță­­torimii române din Bucovina,­la care sîntețî respectuos invitat sau p­artici­­pați dimpreună cu întregul corp di­dactic de la­ școala de sub conduce­rea d-voastră. Ordinea de zi: Situția politică din țară și­­ invâțătorim­ea română. Referent: Akii­ai Chisanovitci. Regulamentul adunării:" 1) ) Adunarea alege un prezident, un­­ locțiitor și un secretar.­­ 2) Ordinea în sală va fi susținută de­­ aranjori, cari vor purta ca dis­tincție tricolorul la butonieră. • 3) Toți vorbitorii sunt ținuți, să vorbească numai la obiect. ■ [UNK] [UNK] •­­4)­ Cine voește să vorbească tre­bue să se anunțe în scris la pre­zidentul adunării sau­ la unul­ din a­­ranjeri ■ 'însemnații cu o cocardă­ tri­coloră.' 5) Fie­care participant poate vor­bi, cu excepția referentului, numai de două­­ ori.­­ Rectificările personale nu intră in calcul. 6) In­­ general va trebui fie­care participant să grijască, ca ordinea discuțiilor,să nu fie tulburată și ca­ congresul­ să se prezinte ca o mani­festație imp­osantă a învățătorimii române din Bucovina. 0 plinget treptă D- Mihail Zamfirescu din str. Tunari 12 Ploești fost plutonier în Reg.. Mircea 32, ne trimete o lungă scrisoare în care descrie pe larg peripețiile, cheltielile și neajunsurile pe cari le întîm­pină cererea ce a făcut-o de a i se da 6 hal de pămînt la cari, ea pen­sionar eșit din oștire, sî dă drep­tul legea.’ De la 1 Octombrie 1909 pînă azi, fostul plutonier a bătut în diferite rin­duri scările Ministe­­rulur de războiul și Do­menii pre­cum și acele ale palatului regal. Demersurile și plîn­gerile dife­rite și repeti­te n’sa avut nici un rezultat și piin azi, omul nu și-a putut obține dreptul sǎu. Atragem atenția d-lor miniștri de războiu­ și domenii asupra a­­cestui lucru. ----------no---------­ lÎlariT, 1 Februarie 1911 DIRECTOR CONST. MILLE Abonamente cu premii i­mm mm Let 90.—­­ • tani Let It.— »­laut I . . I. O.— Pentru străinătate prețul este indan TELEFOr • mreețta fi Administrația Redacția: cu Capitala Ho. 14/10 14/10 _ Provincia „ 1400 „ Străinătatea „ 12/4? NUVELELE „DIMINEȚEI* ÎNSEMNĂRI De VICTOR EFTIMIU Printre socialiștii români din jurul primăriei, am dat de un fost poet, actualmente om ere spi­rit și tinichigiu, care n’a mai fost în țară de douăzeci și cinci de ani. Un sfert de veac printre stră­ini i-a albit barba, iar cele cîte­­va mii de pachete de tutun, fu­­mate în sfertul ăsta de veac, i-au îngălbenit barba albită în două­zeci și cinci de ani printre stră­ini. Vințurind patimile omenești, am adus fiecare vorba despre ale noastre. După ce i-aț­ spus pe ale mele, bătrînul a clătinat capul în semn de milă (îl întristase mai ales faptul că mi-am­ pierdut averea la cărți—și-mi spuse : — Două patimi am avut ea în viață: tutunul și Vasile Alexan­dri. Tutun fumez mult, precum veV­ I. Fumam de mic, întâi In glu­mă, pe urmă ne frigem degetele. La început, fumam foi de vița us­cate, răsucite în târtie de caet. Și în caetele acelea, cîte versuri de Vasile Alexandri nu ardeam oda­tă cu foile de viță ! Abia tirziu, cînd am început să fumez tutun adevărat, mi-am­ dat est seama ci­ne e Vasile Alexandri. Strofele lui începeau să mă farmece: „Locuința mea de vară E la țară ! Acolo eu vreau să mor Ca un fluture pe floare Beat de soare Și profum încîntător ! Versurile lui îmi răsunat­ ca o muzică lină în urechi, mi le mîn­­găiaft, cum nu mi le mai mîn­­găiase nimeni pin' atunci: „Pe o stîncă neagră într’un vechiu castel „Intr’o sală ’ntinsă printre căpitani „Ca un glob de sur luna tU,î luceai“ I le știam pe diafară. O admi­rație fără margini mă făcea să.I citesc și să-î recitesc versurile, la oricine întîlneam în cale. Căci ce e mai frumos ca cele trei versuri, pe cari ți le spusem­ ?... —Ah.ha !.. cete din „Peneș Can. ca fiul...“ Da ’. In chip­­ie? te ți Lina stră­lucind ca un glob de au­r, printre căpitanii din vechiul castel,. — ...pe o stîncă neagră... — Da, pe o stîncă neagră. E ne­mai­pomenit !... După ce-șî mai făcu o țigară, care-i mai îngălbeni două fire din barba albită de un sfert de veac, petrecut printre străini, — priete­nul meu îmi citi poeziile pe cari le făcuse el, influențat de Vasile Alexandri. Multe din ele, mi se părea că le-am mai auzit... sau le-am citit... cindva.. de mult, prin cărțile de școală. Apoi, vorbirăm mult de teatrul lui Vasile Alexan­dri. Aici, socialistul meu era mai tare can poezii. Spunea cît Îi plăcuse lui „Fata aerului“, „Ham­let“ și „Două orfeline“. Vorbirăm apoi și de proza lui Vasile Ale­xandri. Iar la sfîrșit, fostul poet exclamă: — Romanul e născut poet! „Cine putea să spună vorba asta mare decît bardul de la Mircești?’" Ei, uite, domnule, vorba asta e un roman întreg... Apoi, tocmai cînd mă așteptam să’mî povestească romanul de care era vorba, prietenul meu își mai în­­galbeni cîte­va fire din barbă, suri­se cu modestie și băgă mina în bu­­zunarul dinlăuntru al hainei. — Am văzut că nu e și nu e chip să fac și eu versuri ca Vasile Ale­xandri, m’am gîndit că n’ar fi rău să încerc cu proverbele. Iacă, îți ci­tesc cîteva. „Românul e născut poet" a lui Alexandri a rămas nemuritor. Să vedem, crezi că are să râmb­lă măcar unul d’al meu ?­­— S’auzim! ri„ — Țiganul e născut lăutar. •«"­* Ungurul e născut baron. Ovreiul e născut samsar. Grecul e născut... (aici nu știa Că e născut grecul). Bulgarul e născut sîrb. Sîrbul e născut bulgar. .Macedoneanul e născut antart Ardeleanu e născut avocat. Ardeleanca e născută privighe­toare. 4 Italianul e născut tenor. Neamțul e născut membru de so­cietate corală. Sasul e născut mort. Rusul e născut nihilist. 1.. Francezul e născut orator ! Americanul e născut miliardar- Englezul e născut rus. Și toată seara glumețul tovarăș îmi citi aprecierile tuturor popoare­lor. Isprăvind cu Europa și America­­ el trecu în revistă toate semințiile pămîntești. Mă miram de unde mai scoate atâtea adjective și atîta spirit pe socoteala hieților japonezi, ehi, nerv, armeni, tibetani, laponi, eschi­moși... Era gata-gata să înceapă a’mi vorbi despre oamenii din lună și din Saturn,­cînd, bănuind aprecieri su­pranaturale, calambururi și parado­­xe planetare, m’am sculat să plec. — Bine faci! îmi zise el. Mă duc și eu, uite! Și-mî arătă tabachera goală de tot. — Mă ’nțelegî, eu două patimi an­ avut in viață...... Victor Eftimiu Școală de apicultori — Cîteva păreri — Citind în „DIMINUIEAȚA“ cum­­că un domn vroește să­ înființeze o școală de apicultura, iar un altul o­ societate pentru protecția albinelor, m’a­m îndemnat să­ spun și eu cîte­va cuvinte în a­­ceastă privință. Dacă statul n’a fost în stare, să ia măsuri, ca apicultura să nu a­­jungă în starea de decădere, in care se găsește astă­zi, să nu­ fie cel puțin răui voitor, să nu împe­­dice, pe acel ce ar vroi să se miș­te în această direcțiune." Cere, de­ pildă, domnul cutare, să i se scu­tească de vamă cele trebuincioa­se școalei sale. Pentru­ că să nu-i să satisfacă cererea ? Pentru ce să nu-1 ajute cu atît, cel puțin, dacă, mijloacele nu te lasă să mergi mai departe cu încuraja­rea ? și mai cu seamă cînd lucra­rea ce urmează a se face e spre binele obștesc? Țara n’are să să­­­răciască, chiar dacă­ s’ar dispune, ca toate obiectele de apicultura să fie scutite de vamă și trans­port pentru un timp oarecare. Cu prilejul acesta se vor aduce cel puțin modelele după cari s’ar pu­tea face altele aici și de cari ori­ce apicultor nu se poate lipsi cu nici un preț, afară numai de n’ar avea gustul să piardă vremea în zadar. Acestea ar fi : estuar,toare, teas­curi sau­ căldări pentru extras ceara, „ mașini pentru facerea în­ceputurilor de faguri, adăpătoare, hrănitoare, etc. ” In cee­a ce privește pe domni! ce! au­­ luat., inițiativa­ înființării școalei și­ societățeî, fapta lor e cît se poate de frumoasă. Poate va­­ veni ziua cînd în fruntea trebilor, publice vom­ avea un om, care, ca și noi,­ să urască cartelul fabricanților de zahăr și atunci visul apicultorilor ,v fi în­deplinit­ cu­ siguranță. , Cartelul, cred eü,­ a fost cauza, că niciunul din puternicii care cîrmuiesc țara, n’a îndrăznit să arunce ochii peste graniță și să vadă cum, aproape toate statele (Ungaria mai­ cu seamă) cheltuesc sume mari­­ pentru ca să răspîn­­dească­ apicultura -în popor, A. B. apicultor din Buzați. PEDEAPSA Răzbunătoarea­ femeilor își îndeplinise misiunea. Corpu­­rile celor trei infami, să legănau de mult în aer... (Scenă din romanul Râzbm­ inătorirea fasniüos) sau Masca Albastra, a căruia publicare „Dimineața“ o începe poimîine, Mercurii. Cu începere de MERCUR! 2 FEVRUARIE, cetiți în „DIMINEATA” —-------— Mil ANEilEAI RAZBUNATOAREA FEMEILOR J mm IIUN­ 1 II 1UU ciaiwl ^ eAU MASCA ALBASTRA ^ 11 emotionamt

Next