Dimineaţa, iunie 1911 (Anul 8, nr. 2598-2629)

1911-06-01 / nr. 2598

iKk*âW.. ** *#é* “• l*ü»kvi«£ PUBLICITATEA: CONCEDATĂ EXCLUSIV Agenției de Publicitate CAROL SCHULDER & Comp. Str. Karageorgevici, 18__Telefon 3/4 Birourile ziarului: := = Str. Sărindar No. 11 București AlAA‘,iAA*r*l^*i».WVtr*r‘,f»f*l^i-V»^.**l^*liS*l ^^¥VSVVVVVV'AVu*^AV\AinririAnArUW>AarU‘.V>/V%VVVVVV,.~A*il^^*i^'*i* * »*»»•'****>*+*****»!** »»mikAAAMAaMpm»A»AAAAAAA**AAAAAAAAAAA.«w»% APARE IN FIE­CARE DIMINEAȚA CU CELE DIN URMA ȘTIRI DIN TOATA LUMEA CIVILIZAȚIE­­ [UNK]**­ Intre dovezile de civilizațiu­­ne a unei țări, dovezi puse la îndemîna observațiunei și priceperea tuturor, manifestă­rile opiniei sale publice sunt, fară îndoială, acele cari fac mai mult și mai desăvîrșit mărturia gradului de civiliza­­țiune a acelei țări. Țările de opinie publică socotesc, în is­toria lor, veacuri de vecinică propășire, de continuă preo­cupare pentru o cît mai com­plectă și mai serioasă desvol­­tare.­­ Nu avem pretenția nici să venim cu teorii noui și nici să dăm sentințe. Reînoim doar un adevăr prea bine cu­noscut și a cărui temeinicie se sprijină pe pilde, cari nu sunt străine nimănui. O pildă, între multe altele, Franța e țara în care scanda­lurile publice sunt și cele mai numeroase și cele mai frec­vente, în contrast cu Germa­nia, und­e, dacă asemenea scandaluri sunt rar cunoscu­te, nu înseamnă însă că ele nu există. Presa franceză abundă în divulgarea tuturor afaceri­lor puțin onorabile, de cari se fac vinovați unii adminis­tratori sau unele administra­­țiuni. Nimic nu se ascunde, nimeni nu este îngăduit și ni­mic nu oprește ca, ori­care ar fi sacrificiile, să se divulge în toate amănunțimile afaceri administrative și politice, ori­­cît de scandaloase ar fi ele. Aceasta înseamnă oare că Franța e țara scandalurilor permanente ? Fără îndoială că, pătrunzînd lucrurile în a­­devărul lor și privindu-le din punctul de vedere mai înalt, mai superior, alta e concluzia dreaptă spre care ne îndru­­mează judecata și logica lu­crurilor, înainte de ori­ce și înainte de toate, Franța, țară prin excelentă civilizată, e ța­ră de opinie publică, care nu numai că nu înțelege să fie mistificată, dar înțelege ca to­tul să se facă cu ea și prin ea. O afacere ori­cît de gravă, se cercetează și se discută la lumina mare a zilei, în văzul și auzul tuturor, pentru că numai în chipul acesta se poate asigura, deși cu lupta mare, triumful dreptățea. Da­că afacerea Dreyfus a frămîn­­tat ani de-a rîndul Franța, frământările acestea au șters, prin rezultatul lor ultim, o ru­șine care pătase, cu o revoltă­toare nedreptate, țara dreptu­rilor omului. * Sinceritatea și curajul cu care sunt desbătute asemenea chestiuni, nu e de­cît urma­rea firească, a atitudinei unei opiniuni publice, care con­tează în viața unui popor. E foarte probabil, însă, prin deducție, că la noi nu avem încă o opinie publică prea complect formată. Și probabi­litatea aceasta ni se pare do­cumentată prin chiar atitudi­nea ce o are opinia publică de la noi în chestiunile mai mari cari frămîntă această țară. Așa, o ultimă chestiune, care interesează prin institu­­țiunea pusă în discuțiune, e conflictul sinodal. Pînă acum cel puțin, în afară de discu­­țiunile din presă, opinia noa­stră publică nu s’a manifes­tat. Și nu s’a manifestat mai ales așa cum ar fi trebuit, pentru a sili la o soluțiune dreaptă și cinstită. Cu toate acestea, nu lipsesc motivele cari să îndrituiască o asemenea acțiune. Se petrec în biserică lucruri scandaloa­se, se ridică acuzațiuni de o extremă gravitate în contra celui mai înalt­ prelat, alte în­vinuiri urmează împotriva al­tor conducători ai bisericei și, cu toate acestea, opinia publi­că așteaptă aproape impasibi­lă soluțiunea politică ce se va da. Și e fără îndoială lu­cru, că pînă în cele din urmă tot politica va hotărî de soar­ta conflictului sinodal. Totuși ar fi momentul să se profite de ocaziune, pen­tru a sili pe cei în drept să facă curățenie generală în bi­serică, dacă se sporește și cu alții pomelnicul celor cari au păcătuit în contra mora­lei sau a canoanelor. Să se curățe răul din rădăcină, pen­tru a se pune odată capăt scandalurilor acestora prea des repetate. Ar fi singurul procedeu ci­vilizat, singurul care ar face dovada că avem în țara asta o opinie publică, care partici­pă, alături cu guvernul, la conducerea treburilor publi­ce. Ar mai fi iarăși dovada unui început de civilizație, atunci cînd, cu autoritatea impusă de împrejurări, nu sar cruța nimic, ori cît de mare ar fi momentan scan­dalul, pentru a se curăți bise­rica de toată neghina, ce a­­menință să distrugă și puținul bun care a mai rămas. La boale mari, remedii mari! Aceasta e singura so­luțiune la care e obligat mo­ralmente un popor cu pre­tenția de a fi trecut peste cele dintíi­ trepte din scara civi­­lizațiunei. ALEX. MAVRODI De la școala comunală de aflnlți DISTRIBUIREA CERTIFICATELOR DE ABSOLVIRE Duminică dimineața s’a făcut în sala de cursuri a școalei de a­­d­ulți de pe lingă atelierele comu­nale, distribuirea certificatelor absolvenților școalei. D. M. Marinescu, directorul școalei de băeți No. 14 și directo­rul acestei școli de adult­ a ros­tit o cuvîntare ocazionala. A azist­a­t, de asemeni și d. Mi­hail Popovici, inginer al atelie­relor comunale. Școala și-a început funcționa­rea în toamna anului 1908 și a fost fregventată în cursul acestor ani. Pînă astăzi, de vre-o 300 e­­levi de toate vîrstele. Pe Ungă cursurile școalei au fost și altele pentru lărgirea cunoștințelor ele­mentare ale elevilor și cursuri profesionale. In iarna anului 1909 s’au tinut aci și 24 conferințe cu diferite subiecte între cari 4 ale deceda­tului. D. A. Teodoru­, fostul secre­tar general al ministerului de instrucțiune publică dr. H Ko­­tescu și alții între cari și cîți­va ziariști.. Alături de școala de adulți funcționează un internat pentru ucenicii, atelierelor comunale și copii găsiți crescut­­e de primărie și o cantină unde mănîncă, lucră­torii atelierelor comunale pe pre­țuri convenabile. Banii proveniți ca ciștig al cantinei sunt între­buințați pentru îmbr­ăca­rea co­piilor lucrătorilor săraci din ate­­lierele­­ com­unale. Iată aci lista­­ absolvenților cari alcătuesc acum a III-a serie. Pri­ma a dat anul trecut , iar acum sînt 16 absolvenți de diferite vîr­­ste. Ion M. Adamescu, funcționar la C. F. R. ; Nae I. G. Constantin, lucrător la­ C. F­­­*• ; Al. M. Io­nescu, maestru rotar la atelierele comunale, Marin V. Nicolae, lu­crător la C. F. F.; Nicolae I. O­­pran, muncitor la primăria Capi­talei; Atanase D. Zlătescu, mae­stru croitor la atelierul de con­­fecțiuni militare, Dumitru N. Ga­­ne, funcționar la C. F. R., Florea V. Constantinescu, Al. St. Geor­­gescu, Ion Apostol, Dumitru Al. Josefina, Vasile L. Nicolae, Ni­colae V. Petrescu, Ștefan N. Za­vera. — A. -------------**— Rezultatul concursului h­ipic de la Șosea Tra la orele patru după amiazi a avut loc pe platoul din dreptul rondului al 2-lea de la­ Șosea, pri­mul concurs hipic național, orga­nizat de clubul călăreților din Bu­curești, sub patronajul principe­lui Ferdinand. Tot ce are Capitala mai select a asistat la acest concurs, care, deși cel dinții, a dat un rezultat care a întrecut toate așteptările. Principele Ferdinand și prin­cipesa Maria, au sosit la orele patru și jumătate și au fost în­­tîmpinați de d-nii P. P. Carp, prim-ministru, N. Filipescu, mi­nistru de războiu și de numeroși ofițeri superiori din garnizoană. * Concursul a început cu exerci­ții de drenaj, a urmat concursul de sărituri și s-a terminat cu o vînătoare călare. Juriul compus din d-nii: ge­nerali N. Popovici și I. Bogdan, colonelii C. Iliescu și C. Baran­­ga, locot.-colonelî Portocală și Praporgescu și d. Nicolae Drossu, a dat următorul rezultat La concursul de dresaj: Premiul I, constînd din suma de 1000 de lei, a fost cîștigat de d. căpitan Comănescu de la școa­la de cavalerie Tîrgoviște; pre­miul al II-lea, de 600 de lei, a fost cîștigat de d. Io cot. Drăghi­­ceanu de la școala de cavalerie Tîrgoviște; premul al treilea, de 400 lei de d. locot. Schelete din reg. 4 artilerie, iar premiul al pa­trulea de d. M. Piager, locot. în rezervă din reg. 10 roșiori. La concursul de sărituri, pre­miul I, constînd din suma de 1000 lei, a fost cîștigat de d.­ că­pitan George Moruzzi, de la școa­la de război, premiul al doilea de 500­ lei, de d. căpitan Comănes­cu de la școala de cavalerie din Tîrgoviște, iar premiul al treilea de 300 lei, de d. căpitan Athana­­sescu. La concursul de vînătoare că­lare, premiul I a fost cîștigat­­ de d. Titi Olmazu, al doilea de loc, A. Butunoiu, iar al treilea de d. lecot.. Dianu. La acest concurs premiile con­­stau din obiecte de­ arte. Premiile au fost înmînate c­îș­­tigătorilor de către principele Ferdinand. Concursul s-a terminat la orele opt. Sultanul la Salonic Jtanfara școalei comerciale române din Salonic care a eintat la sosirea Sultanului Mehmed al V-lea Adunarea gen. a Soc. art. nationale a femeilor române Cuvîntările ținute ori la orele 5 după amiază a avut loc la Ateneu, adunarea generală a soc. nationale ortodoxe a femeilor ro­mine. Erau de fată toate doamnele din nalta societate cari au pus bazele societăte, cît și Arhiereul Teodosie Ploeșteanu, vicarul mitropoliei, ar­himandritul Scriban, preotul I. Du­­mitrescu, profesor universitar On­­ciu, profesorii Scurtu și Floru, preot Moșoaia­ Popescu, IGărboviceanu, Jean Demetrescu, Ilie Teodorescu, profesor Goraș de la filiala Slatina etc. etc. Arhiereul Teodosie Ploestianu, vi­carul mitropoliei prezidează, în lipsa mitropolitului Primat, adu­narea. D-sa arată mulțumirea că in so­cietatea ortodoxă a femeilor româ­ne, s’a grupat tot ce­l mai bun ro­mân întru apărarea religiei și na­­ționalităței noastre. ,,Religia și naționalitatea, zice d-sa, au călăuzit în­totdeauna pe strămoșii voștrii și plăeșii de pe vremuri știau să apere credința și neamul cînd acestea erau amenința­te. Astăzi, distinse doamne, d-tră au­ luat locul plăeșilor de pe vre­muri. Mai departe arată modul în care s’a alcătuit societatea ortodoxă și progresele care le-a făcut în răs­timp de un an de la înființare. Mulțumește atât doamnelor din co­mitetul central cît și celor din fi­lialele din țară cari au contribuit la progresele realizate de societate ca: înființarea unei școli frebene­­ne, 12 biblioteci populare răspîndite în diferite colțuri ale Capitalei cit și o nouă școală fradeliană care se va­ construi la toamnă. Arată cum societatea­­ a proectat de asemenea înființarea unui li­­­ceu — internat pentru fete, care se­­ va construi­ ■ cît de curînd pe locul din str. Principatele­ Unite. Arată cum s’a înființat și o loterie pen­tru sporirea Tunsurilor societate­­i Comunica , apoi, în numele mitro­­­politulun Primat, multu­mirile ț sale arînd prosperitate societa ței. Principesa Alex. Gr. Cantacuzino dă citire următoarei telegrame din partea d-rei Anastasie Filipescu, președinta­­l soției Peteo. „Comitetul central al societatei ortodoxe a femeilor române. BUCUREȘTI Regretînd din suflet că nu sînt în mijlocul d­v. pentru a sărbă­­­tori prima noastră adunare, urez societăteî noastre muncă rodnică pentru, binele tării și­ înălțarea­ bisericei­­ strămoșești. , Mulțumesc tuturor filialelor și membrelor noastre, pentru preți­osul sprijin, ce ai Vău dat și te nădejdea în Dumnezeu­, dorim­ ca pacea să reintre in biserica noas­tră,’ ca’ea rămină stîmp­ul ne­clintit al neamului nostru. D-na Al. Cantacuzino, după pro­punerea generală, dă citire urmă­toarei telegrame, care a fost­ trimi­­ă d-nei Anastasie Filipescu. „Gara FAUREI întrunită in prima adunare ge­nerală a societătei ortodoxe na­tionale a femeilor române, venim doamnă prezidentă, în numele­ comitetului central și a tuturor parohiilor filialelor noastre din țară și vă urăm viață lungă­ ,muncă rodnică pentru binele ob­ștesc și înălțarea bisericeî noast­­tre . Comitet­ul central“ Arhiereul Teodosie dă în urmă cuvîntul­­ î-luî profesor universitar Mehedinți. Cuvîntarea d-luî profesor Mehedinți De ani de zile nori grei și ne­gri­ apasă asupra bisericei noastre. Protivnicia neamului nostru au cre­zut c’o vor putea nimici din te­melie, iar­­ cei cari ne-au venit cu spoială de cultură din Occident au crezut că a venit timpul să despar­tă biserica de stat. Lucrurile n’au putut merge însă așa de ușor. O seamă de oameni de bine, sub ini­țiativa d-nei Filipescu și a altor bune romînce, s’au constituit într’o societate pentru apărarea bisericei. Noi romînii voim­ să fim fii ai pă­rinților noștri, urmași ai strămoșilor noștri, adorînd și iubind ceea ce ei au adorat pe vremuri. Ideea de la care a pornit societatea de față este nu numai românească, dar și creș­tină și nu numai creștină dar și or­todoxă națională. Este o fericire că astăzi se mai găsește un liman pen­tru cei intuiți de desnădejde. W vă temeți­ nici de ironia scepticilor in­culți, nici de cei lipsiți de cre­dință. Biserica nu se oprește din mersul ei pentru cîți­va oameni cari au gre­șit. Ei sunt ca frunzele veștede cari vor cădea, neamul cu­ instituțiile lui, va trăi înainte. Țara va trăi îna­inte și cu , ea va­­ trăi și religia ei. Poate zice cel deșert întru sine că cerurile sunt goale de­asupra Romî­­niei. Sunt cinci­zeci de ani de cînd gunoaele Parisului, în mode, legi, cărți­­ și alte articole importate, în teatru și ziare, cred că vor putea mai bine învăța latinește dacă vor spune cunoscuta frază: „Credo Deo non esse". Noi romînii am auzit­ și noi de un Pasteur, care a zis că de toate părțile ne înconjoară numai mister, de un Ca­rley de un H. Spen­cer, care a zis că între filosofie și știință nu poate fi nici o ciocnire. In nici o țară cultă cerurile nu­ sunt goale și nu pot­­ fi goale, vor fi însă goale de-asupra Romîniei pentru su­fletele goale. Și acum spun următoarele rela­tiv la credincioșii de­­ alte confesiuni. Noi romînii, am fost și sîntem în­găduitori pentru­­ toți­ credincioșii de toate confesiunile. Se știe însă că nu ne este prieten acela care hulește biserica statului român, spre a se îmbia la o­­ credință.­a lui, pentru că tradițiile religiei neamului nostru nu le dăm pentru tradițiile nici unui neam din lume. Vor fi frumoase monumente clă­diri ca: Notre Dame de Paris, San Pedro din Roma, etc. dar este la Co­­zia mormîntul aceleia care cemnită în haine călugărești sub­­ numele de maica Teofana, a jelit pînă la m­oar­te, pe eroul neamului nostru căzut la Turda. Este a noastră Mînăstirea Curtea de Argeș, unde odihnesc ră­mășițele acelui voevod de la care ne-a rămas acea minunată poveste a meșterului Manale. Sînt ale noas­tre și ne sînt scumpe monumente ca Rădăuți, unde odihnește Bogdan, în­­temetorul Moldovei, Suceava, Suce­­vița, Voronețul, unde odihnesc în pace ctitorii și voevozii de pe vre­­­muri. Măreț o fir San Pedro din Ro­ma, dar mai scump ne este altarul mînăstirei Putna, unde doarme în li­niște și astăzi Ștefan cel Mare și cel sfînt, pe care însuși Papa l’a numit atletul lumei. Biserca noastră a crescut odată cu noi, cu neamul nostru și a ne idepărți de ea, nu se poate. Cînd re­citim acea frumoasă rugăciune care se spune la vecernie „Lumină fină a sfintei dumnezeești“ etc. simțim că ac­ela care ar voi să lovească in biserica noastră ar lovi în însuși e­­­xistența noastră. Cum am spus-o, am fost și sîn­tem îngăduitori cu străinii. Cu banii noștri s’au scris rugăciuni în tem­pele arabă, germană, slavonă, etc. Astăzi chiar ridicăm cu banii noș­tri temple în Dobrogea pentru ca­­ mu­sulmanii sa se închine la Dumne­zeul lor. Și acum un cuvînt și pentru cu­cernicii profeti. Un străin care a că­lătorit, in 1­­­­­­810 prin­ tarile noastre, zicea că biserica noastră este­­ mută. Aceasta este adevărat. Clerul nostru nu este auzit decît la liturghiî Duminicile și sărbăto­rile ne lipsesc însă cu totul predi­cile. Gîndiți-vă la Evanghelie care zice: „Nu mergeți de citiți ci pre­dicați". Ne trebuesc predici, ne tre­­buește un cler cult, luminat cu to­tul. Cred că se vor întoarce vremurile cînd feciorii lui Brîncoveanu scr­au predici pentru a fi citite, vremurile marelui Antim. Societatea de astăzi mă face să cred că acele vremuri se vor întoarce și cît de curînd a­m­­voanele vor răsuna de predicile pre­oților. Negurile și norii groși vor dispare și toate frunzele veștede vor cădea iar biserica își va cîștiga demnita­tea ei. (Aplause prelungite) Părintele I. Dumitrescu răspunde mulțumind. D-na Alex. Gr. Cantacuzino pro­pune, a se trimite cîte o adresă de mulțumire regelui și mitropolitului primat al Moldovei. Se trece apoi în ședință intimă unde se citește gestiunea și se a­­probă noul budget. Ședința a luat sfîrșit la orele 7 și jumătate. ---------**——• D. S. MEHEDINȚI Profesor universitar TIMPUL In tară. — Eri către și peste noapte cerul s’a acoperit în toată țara și pretutindeni a plouat cu mici întreruperi, afară de distric­tele Gorj, Văleni și partea de Nord a districtului Mehedinți. Timpul s’a răcorit din nou, mai cu seamă în nordul țărei și la munte, unde termometrul va­riază ziua între 15 gr. la Fălticeni și 24 gr. la Cîmpulung, iar în celelalte părți ala țârei între 25 gr. la Vaslui și 36 gr. la Perieți (Ialomița). Cea mai coborîtă tem­­peratură din țară 9 gr. noaptea 1a­ Mamornița și Fălticeni. Presiunea atmosferică agitată și aproape staționară­ fiind în mijlocie către 759 mm. In Europa la 29 Mai.­ Depresi­unea din Rusia s-a restrîns, iar în Sudul Franței și în nordul A­­driaticei s-au format două centre de mică presiune (Nisa 754.6, Polo și Pesaro 754.7), în vestul conti­nentului presiunea fiind peste 760 mm. A plouat în cea mai ma­re parte a continentului. PLOILE DE ERI A plouat erî în următoarele o­­rașe: • Mam­ornița 10 mm.; Dorohoi 12; Arlăii 3; Fălticeni 14; Piatra­­ N. 5; Tg.­Frumos H: Iași 1; Huși 20; Pundhi 7; Vaslui 12; Bislaă 3; Focșani 2; Tecuci 2; Drăgușeni­­ Covurlui­­3; Galați 3; Isaccea­ti; Grăia­­0;■ Armttșefli 4; Perieți 4; Călărași 14; București <­; Pto­­cșl­ î 9; Cîmpina 1;­sinaia 3; Bu­cur ß; Tîrgoviște 7; Găeșilî. 7; Ghimpați 9; Giurgiu 2ti; T.­Măgu­rele 25; Alexandria 17; Roșiorii- de-Vede 7; Striharet (Olt) 3; Dră­­gășani 29; Pitești 2; Corabia 12; Caracal 4­­­ Craiova 6. T.­Severin 1. Calafat 4. -------------ț*---------— Procesul mitropolitului Azi dimineață se va începe ascultarea martorilor in procesul intentat de către Sinod mitropo­litului și Episcopului de Ro­man. Martorii vor fi ascultați la mi­tropolie de către comisia com­pusă din arh­ierei: Sofronie Craioveanult Meletie Constanțea­­nu și Calist Botoșeneanu. Vor fi de față și cei doui pre­lați în cauză. * Ascultarea martorilor se va face timp de trei zile: Măriți, Mercuri și Joi. Vineri 3 Iunie se va începe ju­decarea în fond a procesului. Se anunță că primul proces care se va judeca va fi acel al mitro­politului Primat, și anume acu­zațiile de plagiat, erezie și imo­ralitate. După aceia se va judeca și procesul episcopului de Romna, acuzat de răzvrătire. ---------**------­ Solemnitatea de la palatul constructorilor Erî dimineață a avut loc la palatul societăței constructorilor solemnitatea distribuirea premi­ilor elevilor și absolvenților școalei de adulți de construc­tori de pe lingă societatea „Uni­rea“ a lucrătorilor constructori romîni. Din partea ministerului de in­­dustrie și comerț a azistat d. Gîdel, directorul serviciului me­­seriilor. La orele 10 și jumătate a înce­put seria cuvîntărilor. D. Dimitrie Dobrescu, preșe­dintele activ al societăței con­structorilor, a vorbit despre im­portanța societăței și a școalei de adulți care ființează alături de cen­dinții. D. Cioch­kin, directorul școalei de adulți a constructorilor, a vorbit de roadele ce dă această școală. D­zîdei a vorbit de importan­ța școalei constructorilor și a promis că va solicita concursul ministrului de industrie și co­merț pentru această instituție. D. G. Ioanin, comerciant și-a exprimat satisfacția față de roa­dele ce dă școala constructorilor și a propu­s ca în­ anul 1913, cînd se vor serba 40 ani de la înființarea societăței constructo­rilor romîni, să se alcătuiască un tablou general care să cu­prindă și chipurile acelora cari au muncit la înflorirea acestei asociații. D. Toma Georgescu, unul din fondatorii societății, a făcut is­toricul ei și a constatat cu bu­curie progresele realizate. După aceasta a urmat împăr­țirea premiilor elevilor celor patru ani de cursuri și absol­venților școalei. Acestora din urmă le-a adre­sat o scurtă alocuțiune d. Toma Georgescu îndemnîndu-i la mun­că pentru cinstea construcției romînești. In timpul distribuirei premii­lor a cîntat o fanfară militară. La sfîrșit corul societăței a intonat mai multe cîntece. Solemnitatea s-a terminat la orele 12. După amiazi a urmat o ser­bare la, grădina Bordeiul Vechi , de pe șoseaua Jianului.—A. Comitetul consultativ de stat major Sunt numiți în comitetul consul­tativ de stat major d-in­ general de divizie Zottu Vasile, șeful marelui stat major, ca președinte, general de brigadă Gărdescu I., sub-șeful stat­­majorului, Colonel Cristescu C-tin, comandantul școalei superoare de razboiu, colonel Iancovescu C-tin șeful secției I din marele stat major și colonel Lupescu Alex, șeful sec­ției a II-a din marele stat major, ca membrii, * D. medic colonel Mayor Fr. Gh. de la spitalul militar „­Regina Elisa­beta“ se numește membru in comite­tul consultativ sanitar în locul me­dicului locot.-colonel Popescu Gri­­zeanu Dimitrie mutat. D. veterinar maior Ștefănescu Ion din 10 artilerie, se numește de asemenea membru în comitetul con­sultativ sanitar în locul veterinaru­lui locot.-colonel Ion Constantines­­cu-Brad. -------------fc#------------­ Sinuciderea de pe linia Ploești Văleni — Nouă amănunte — PLOEȘTI, 30 Marti. — Relativ la sinuciderea de pe linia ferată Ploești-Văleni care s’a petrecut ,azi noapte nu s’a stabilit nimic pînă acum. Se știe numai că sinucigașa este o fată în etate de vre-o 20 ani și­ că era servitoare la d. Chi­ță Vasilescu din strada Decebal No. 20. Acesta refuză să­ dea vre-o des­lușire autorităților. Din versiunile ce circulă ve­ise că fata a fost­ împinsă la a­­cest act disperat din cauza rănim tratament ,ce îndura de la stăpî­­nul să îi,, iar­­ alții spun că victima s-a sinucis din cauza dragostei. Asupra sinucigașei nu s’a găsit un bilet sau scrisoare.—Stav. I­­ i­i '<«Si­li­v U 4­a in . Cum o istorie a vieței bucu­­reștene și a instituțiilor națio­nale românești ar fi incomplec­­tă, dacă nuĭ s’ar vorbi într’însa de nenumăratele cluburi și so­cietăți cari sub firmele cele mai deosebite au o singură și per­manentă nature: favorizarea jocului de cărți; tot astfel nu se poate vorbi de viața Romei și Italiei moderne fără să se con­sacre un capitol special Teatru­lui italian. Fiecare țară se prezintă în concertul popoarelor civilizate cu însușiri și cu opere cari sunt proprii geniului ei național. Anglia se prezintă cu indus­tria și sistemul ei constituțio­nal de guvernămînt. Germania cu filosofia, cu liedurile și cu spiritul ei greoi de cazarmă. •Franța cu poezia și cu experien­țele celui mai înaintat regim democratic. Romînia cu politi­­cianii, cu represiunile și cu me­sele ei verzi. Italia, în afară de rezultatele unui sentiment artis­tic cultivat în decurs de două­zeci de veacuri, se prezintă fără îndoială cu cea mai înaltă și mai serioasă concepție teatrală a vremei noastre. Nu e cu pu­tință să se vorbească de Italia fără să­­ Se vorbească de tea­­trul ei. Pe cînd la alte popoare tea­trul e o instituție întreținută cu sacrificii din partea statului sau o întreprindere comercială ca ori­care alta, pe cînd mai pre­tutindeni spectatorul nu e decît un bun platnic care nu cere alt­ceva teatrului decît o emoție puternică sau o distracție tre­cătoare, în Italia teatrul se men­ține și înflorește, ferit de spri­jinul binevoitor al guvernelor, ferit de amestecul interesat al capitalismului, numai și numai prin concursul direct al specta­torilor, adică al poporului în­treg. In Italia nu există teatre subvenționate, nici companii dramatice învestite cu caracte­rul oficialității, nici trupe sta­bile, adormite în monotonia a­­celuiași public și aceluiași repertor. Un actor se im­pune prin talentul lui, are norocul să interpreteze un rol, să facă o creație, să zmulgă a­­plauzele unei săli de premieră, aplauze tot așa de zgomotoase și de sincere ca și fluerăturile, imediat își alcătuește o trupă și iată’s pornind din oraș în oraș, colindînd toate scenele, stîr­­nind entuziasmul unui public u­­șor de cucerit cînd te prezinți în numele artei adevărate, cu­­legînd laurii unei glorii pe care numai publicul italian știe s’o dăruiască. E ușor de înțeles că acest sistem nu permite trium­ful talentelor de-a doua și de-a treia mină și ucide în fașă ori­și­ce alcătuire de trupe medio­cre. Toate trupele pe cari le-am văzut în Italia, la Torino ca și la Veneția, la Milano ca și la Neapole sau la Roma, trupele cele mai renumite ca și cele mai modeste, sunt neasemănat supe­rioare companiilor dramatice din restul Europei. în teatrele din Franța de pil­dă, fără să pomenim de teatrele și spiritul academic au distrus avîntul, viața și putința de re­­înoire a concepției dramatice, toate companiile sunt formate dintr-un actor de talent sau de geniu și din treizeci de ele­mente mai prejos de ori­și ce reputație artistică. Singur An­toine încercase să formeze o tru­­pă de ansamblu. încercarea lui abia acum începe să determine un curent mai larg de prime­nire a artei teatrale. Pe cînd în Italia publicul a silit de mult companiile dramatice să se în­­drumeze pe calea indicată în Franța de Antoine. In adevăr, teatrul italian așa cum e astăzi, minunat ca an­samblu, realist în concepția înaltă a cuvîntului, însuflețit de-o artă care se inspiră nu din formulele rigide și moarte als subvenționate în care tradiția tradiției, ci din viața ambiantă, e mai puțin opera artiștilor de­cît opera unui public cunoscător și iubitor de teatru. Ceea ce te izbește întîia oară, de la prima scenă a unei reprezentații tea­trale în Italia, e partea pe care o ia publicul la spectacolul de pe scenă. La noi, onor. p. t. public se așează comod în staluri, își ex­pune toaletele sau binoclează doamnele din loji, așteaptă în liniște ridicarea cortinei, asistă pasiv la jocul artiștilor, cască, moție, dormitează sau aplaudă, fără­­ discernămînt sau cul-o con­­­vingere totdeauna egală. Piesele cele mai proaste ca și interpre­tările cele mai ridicole nu vor stîrni nici odată­ în Romînia in­dignarea pacînicului cetățean care se duce la teatru cum se duce la panoramă, la defilare sau la cinematograf. Probabil că e chestie de temperament și de incultură artistică.. Cum vreți să se revolte domnul din stat, care nu se revoltă nici cînd co­misarul sau cel din urmă ipis­­tat din mahala, îi fac toate ne­dreptățile de pe lume, cum vreți ca același om să se revolte cînd la teatrul din București i se dă să înghită macaronadele națio­nale ale d-lui Delavrancea! In Italia cetățeanul știe ceva mai mult. El știe că e dreptul SPRE ROMA­ XXV de N. D. COCEA Teatrul italian Palazzo del Podesta PANTEONUL «tft KOUL NOSTRU CONCURS CU PREMII GRATUITE Cupon No. 37 ABSOLUT GRATUIT 31 MAI 1911 8 premii in valoare totala de 2500 Lei Premiul 1: O splendidă Pianină de lemn de palisan­dru, din renumita fabrică „Hoof“. .. 2: Un bilet de drum pentru dus și întors la Expoziția din Roma, Clasa II-a. „ 3:O superbă brățară de aur, 14 carate. „ 4 0 pungă de argint veritabil, formă de sac. , 5­­ 0 pungă Reticule de argint veritabil. , 6. Un inel masiv de aur, 14 carate. „ 7 u­n inel bărbătesc masiv, de aur 14 car. „ 8. Una fructieră asprca, imitînd argintul Toate aceste obiecte, afara de plavizia, sudî cum­părate de la marele Magazin de b­ijuterii Frații A. I. Koller, București, str. Gmh­dan. și se află expuse ]a ma­gazinul de galanterie The. Derby din calea Victor­iei­, 44, iar­­ pianina, cumpărată de la marele^ d­e magazin Jean Feder, furnizorul Curței regale calea Victoriei, â1, se află expusă în vitrina acestui magazin.

Next