Dimineaţa, noiembrie 1911 (Anul 8, nr. 2753-2782)

1911-11-01 / nr. 2753

Ann­ VIII.­ No. 2753 Marți 1 Noembrie 1911 PUBLICITATEA. CONCEDATĂ EXCLUSIV Agenției de Publicitate CAROL SCHULDER & Comp. Str. Karageorgevici, f fl.—Telefon 8M Birourile ziarului: Str. Sărindar No. 11 București DIRECTOR CONST. MILLE Abonamente cu premii: (Ta­mm Lei SO. 8 Inni .1• InatLes Pentru străinătate prețul este Indolt TELEfON. Directia si Administratii No. 14/10 tredoctia: cu Capitala „ 14/10 jfT­a Provincia „ 14/99 p­­ 1 * Străinătatea „ 12/40 APARE IN FIE­CARE DIMINEATA CU CELE DIN URMA STIRI DIN Telpus LUMEA Drama din str. Doamnei D­esnodamintul Relațiunile lui Mărculescu cu familia sa.—Cărțile lui Mărculescu.—Ultima lui scrisoare către părinți Cărțile lui Mărculescu Familia lui Mărcu­­lescu în Capitală Ce spune mama aten­tatorului Sâmbătă seara, la orele 9 și 35, au­ sosit de la Călărași în Capita­lă, mama și două surori mai mari ale lui Mărculescu. Tatăl lui Mărculescu, fiind bă­trân și cam bolnav nu a putut veni. In Capitală, familia lui Măr­­culescu a tras la niște rude. Imediat ce a sosit în Capitală, deși era noaptea târziu, mama a­­tentatorului s-a dus direct la in­stitutul­ medico-l­egal spre a ve­dea cadavrul, deoarece nu voia nici măcar să-și închipuiască că fiul ei a fost acela care a comis atentatul. Orele fiind prea îna­intate, îngrijitorul i-a spus să vi­nă a doua zi dimineața. " Eri dimineață, am avut prile­jul de a vedea pe mama lui Măr­­culescu. Nenorocita era complect deprimată și aproape nu mai putea vorbi. Abea putîndu-și stăpîni plîn­­sul, d-na Mărculescu, spunea că fiul ei era bolnav, că în toate scrisorile ce primea dela el se plîngea de boala de care suferea și crede că fapta ce a săvîrșit-o nu este decît o urmare a boalei. „Cînd a fost ultima oară pe la noi pe la începutul lunei Iu­nie, spunea nenorocita mamă, și cînd a stat cîteva zile, era vesel, bine dispus și a petrecut tot tim­pul în mijlocul nostru, iar cînd a plecat ne-a promis că se va înapoia nu peste mult timp. De atuncea am mai primit multe scrisori de la el și mai în toate se plîngea că nu este mul­țumit de viața pe care o duce. U­ltima scrisoare am primit-o a­­cum patru zile, și din cuprin­sul ei nu am văzut nimic care să arate că ar avea vreo inten­­țiune.. rea“. In acest timp a sosit d. jude­cător Romallo, care a luat decla­rațiile mamei și celor două su­rori ale lui Mărculescu. fi întins revolverul, așa, ca să-i sperie, — dar n­u s’a dus cu gin­dul ca să omoare! Nu, domnu­le judecător, era un băiat bun! Ce mișcătoare, ce naivă apă­rare și totuși ce firească !... După ce s'a­ mai liniștit. d. judecător Romano i-a luat un interogator amănunțit, pe care l-a­ consemnat în dosar. De asemenea, cele două surori ale lui Mărculescu au fost in­terogate, judecătorul de instruc­ție dorind să cunoască toată via­ța lui Mărculescu și ideile lui, in sfîrșit tot ceia ce ar putea contribui la lămurirea înfioră­toarei drame. Jur D. judecător Roman­o a cău­tat să stabilească dacă Mărcu­lescu a fost la Călărași prin lu­na iulie, cînd s’a săvîrșit asasi­natul din Constanța sau în alt timp. Din declarațiile făcute atît de mama atentatorului cît și de cele două surori reiese că el a fost pe la mijlocul lunei Iunie și că de atunci nu a mai fost prin Călărași. ■I. Interogatoriile acestea au du­rat pînă la 1 și jumătate după amiază. După amiază, între orele 2 și 4, d. judecător de instrucție Romano a lucrat la cabinetul d-sale. D. Romano a ascultat pe ce­le două cocote, fostele prietene ale lui Mărculescu. Și pe func­ționarul D. Popescu. Cele două femei au fost con­fruntate cu cadavrul și au recu­noscut pe Mărculescu. Una din­­tr’însele a declarat că fusese într’adevăr de cîteva ori și la masă cu dînsul. Printre lucrurile lui Mărcu­lescu s’au găsit­­ și cîteva cărți caii aruncă o lumină nouă asu­pra apucăturilor lui. Așa, s’a găsit o carte: „Trăi­te de caime, de boxe, theories et exercice“ și o alta, „Les ma­ladies de la volonte“ de Gurney, Nigers și Podmore. Cercetaș. Ultima scrisoare a lui Marculescu către părinți Nenorocita mamă, venind în Capitală pentru a-șî vedea pen­tru ultima oară copilul ei iubit și a da lămuriri instrucției, a predat d­îuî judecător Romano ultima scrisoare pe care o pri­mise de la Ion Marcul­escu, cu cîteva zile înainte de a lua hotărîrea disperată a săvîrșirei unui furt chiar cu prețul crimei sau în caz de­­ nereușită să is­prăvească cu viața-i mizerabilă. Scrisoarea devine extrem de interesantă în cauză, căci oglin­dește starea de suflet sub im­periul căreia se afla Marcules­cu, care devenise un revoltat contra societății și un pesimist feroce. Cine citește cu atenție cuprin­­sul acestei scrisori nu se mai miră de ceia ce un om ca Mar­culescu a putut face și, pare că urmărește etapă cu etapă dru­mul vertiginos al sufletului a­­cestui disperat pînă la deznodă­mântul cunoscut. Iată textul scrisorii, pe care am reușit s’o obținem, de la familia defunctului, înainte de a o preda judecătorului de ui­tău se va repezi m­ult. Țineți minte astea, căci sind rezultatul a unei lunc­i și dure­roase experiențe. Ludea a trecut examenul? dar Tred? Ce mai faceți copii? în­vățați? Dar Mehl. Tata e mai bine ? Scrii’ți-mi închis pe adresa ! D. Popescu Str. Popa Tatu 103 (Pentru Iancu) . Vă sărut pe toți fe­ Ori­ce comentar la acest do­cument atît de elocvent, devine de prisos. Pentru lămurirea u­nui pasaj care cuprinde reticen­ța vom adăuga că punctele pu­se după cuvintele „de stăruit în privința...“ se referă la înro­larea lui Mă­rculescu în armată La 1 Noembrie dînsul urma să se prezinte la Călărași spre a fi înrolat în regimentul local și cum Mărculescu avea oroare de a intra în armată, făcea de­mersuri și stăruințe spre a scă­pa de ceia ce îl înfricoșa, atîta. In cele din urmă, văzînd că, nu poate scăpa de armată că tatăl sau nu voește să-i dea su­ma de 200 lei pe care o ceruse pentru a­ pleca în străinătate ca să urmeze chimia, a­ recurs de­sigur la această ultimă scă­pare, a săvîrșirei atentatului. H. V? Mama și fiul Mama lui Mărculescu a sosit ort dimineața în Capitală cu trenul de Constanța. Nefericita femee a venit însoțită de două copile. De la gară s’au dus d’a drep­tul la morgă, însoțite de d. ju­decător de instrucție Romano, care se întovărășise. La morgă s'a desfășurat o scenă înduioșătoare, care ar fi smuls lacrimi din ochii celui mai nesimțitor om.. Nefericita mumă nu vroia, la început să creadă că fiul ei e autorul înspăimântătoarelor fap­te despre cari se vorbește de­­ două zile. Firește, d. judecător Roma­no, n'a dus'o, dela început, în fața cadavrului lui Mărculescu. Biata femee a cerut să i se a­­rate lucrurile lui Mărculescu. I­ s'au­­ adus hainele, cămașa, ghetele, pălăria și paltonul... Nenorocita mamă nu vroia să recunoască că sunt lucrurile fiu­lui ei. Se înșela singură, făgă­duia că el ar fi avut aceste o­­biecte, că hainele și pălăria ce i se arătaseră, ar fi fost ale lui... Găsea la fiece lucru care apar­ținuse fiului ei cite un amănunt nou... Groaznică trebuia să fi fost durerea acestei femei, a acestei mam­e, în clipele acelea! Care m­ârhoi nu o va pricepe? In Sfîrșit, după vre-o oră, ne­fericita fem­ee, care se zbătuse în îndoiala chinuitoare, a unei vagi speranțe, su­ dusă în fața cadavrului. A­ fost o clipă care a înfiorat pe cei de față. Ca o leoaică lovită drept in i­­nimă, nefericita mumă s'a a­­runca­t asupra cadavrului, pe car­e o recunoscuse de la prima clipire!... S'a îmbrățișat, Va, a­­coperit­ de sărutări, in vreme ce șiroaie de lacrimi curgeau din ochii ei! Surorile lui Mărculescu plin­­geau, de asemenea cu hohote. Nenorocita mamă a ținut ast­fel îmbrățișat cadavrul fiului ei timp de vre-o oră. Toate silin­țele celor de față, de a o calma, de a o liniști, au fost zadarnice. In sfîrșit, după ce și-a epui­zat toate forțele, cînd nu mai putea plinge, cind­ i-a secat iz­vorul lacrimilor și cînd se poto­liseră primele izbucniri ale ne­țărmuritei sale dureri,­­ nefe­ricita mam­ă a putut fi scoasă din camera mortuară. Nefericita mamă a început a­­tunci a vorbi și a lua apărarea fiului ei: „ Nu se poate să­­ se fi dus ar­­gindul să omoare, domnule rid­ucător!... S'o fi dus să ceară­­ o sută de lei, o fi amenințat, cînd a văzut că nu i se dă, — o‘ Relațiunile lui Mărcu­lescu cu familia sa Tatăl lui Mărculescu zace bolnav la Călărași. Tratamentul pe care-l avea Mărculescu în familie, era de două feluri: în vreme ce mama și surorile sale îl iubeau pînă la adorațiune, tatăl säu se pur­ta cu asprime cu dînsul. Mărculescu fusese cîtva timp secretarul unul d. Anghel Nico­­lau avocat din Călărași. Tatăl sau, un om așezat și cumpătat, nu vroia să-l lase să stea la București. Il chema în­­tr’una la Călărași și, fiiindcă Mărculescu refuzase să vină, ta­tăl sau hotărîse să nu-i mai dea nici un ban. Toate cererile de bani ale lui Mărculescu, fuseseră respinse de tatăl sau. Dar mama și surorile sale, nu puteau să-l lase în suferință și de aceia, i-au trimis bani, în mai multe rînduri. Așa, prin­ Mai, 1 au trimis 100 de lei, în August 80, iar prin Septembrie cite 7,8, 10 și 15 lei, după cum puteau să economisească. Mărculescu urma să fie înro­lat în armată pe zîua de 1 No­embrie. Ori,­cum dînsul avea o­­roare de armată, i-a scris în diverse rân­duri tatălui sau, ce­­rîndu-i 200 de lei, cu cari voia să plece în străinătate, ca să urmeze chimia. Pentru studiul chimiei, Mărculescu simțea că avea o specială aplicații de. Prin plecarea­ sa în străinătate, el nădăjduia să scape și de arma­tă. Tatăl sau a refuzat să-i dea cei 200 de lei ceruți și i-a scris să vină la Călărași, să-și facă arm­ata și apoi să-și facă un rost ca oamenii.... O reproducem aidoma, fără nici o schimbare sau adăogire. Dragii meu­ Nu v'am trimes bagajul ime­diat căci mi s’a întîmplat de m'am rănit la o mină cu briciul, ceia ce mi-a încurcat toate so­cotelile, neputîndu-mă prezen­ta imediat pe la oam­enii pe la care mai aveam de stăruit în privința... Rămîne ca să-i aduc zilele acestea, cînd voi veni și eu­. Acum a statt la Nicu Popes­cu, strada Popa Tatu No. 103, pe care adresă îmi veți scrie — căci canalia de Spahiuță pe ca­re l'am adus aici, l'am pus în slujbă, am împărțit casa și ma­sa cu el frățește timp de o lună de zile, cut l'am ținut la mine, m'a dat afară de la el, un­de stătusem acuma ultimele zile. Vă povestesc pățania asta ca să știți, și mai ales voi copii, să vă feriți de ceia ce înseamnă prieteni, și sub nici un cuvînt să ajutați pe cineva, chiar de l-ați vedea murind la picioarele voastre — căci de-l veți readuce la viață, intîi pe voi cari i-ați făcut bine vă va ucide. Să nu aveți încredere ln ni­menea de­cît voi înșivă ! Ați au­zit copii? altfel o să fie rău­ de voi. Cel puțin m’ași bucura dacă ași ști că veți trage voi învă­țătură din pățaniile mele. Mun­cit­ cu încredere în voi, luptați singuri și nu aștepta­ți nimic de la alții, fiți tari de caracter — și să nu vă fie milă niciodată, de nimenea — altfel veți fi perduți. Viața e o luptă grozavă în care trebue să dai fără­ milă în dreapta, și în stingă și în care dacă, ți-am greșit loviturile ești pierdut. — și mila e cel mai ma­­­­re, păcat. Lovește, căci de vei cru­­­­­ța pe vre-o canalie — la gîtul Cîteva Impresii Acum, că Începe a se risipă Încetul cu încetul, ceața ce aco­pere drama din strada Doam­­nei, e interesant, credem, a scoate în lumină unele din par­ticularitățile criminalului, de folos nu atît pentru cel pe cari i­ preocupă crima în sine, ci­ mai mult pentru caracterizarea psih­ologică, a personagiului., Astfel, în scurtul interval cL. Împrejurările m’au­ adus față în față cu Mărculescu, care fusese detașat să facă— In timpul con­cediilor, vara—serviciul de co­­rectură de la 12 noaptea pînă la ridicerea edițiilor, și eu lucram ?e atuncea la secretariatul de noapte, mi se plîngea vecinie, cu un ton patetic, că e setos de dragoste, de o dragoste caldă,­mensă, care să-î cuprindă în­­reaga ființă, robindu-1 cu lan­­­uri de fier. — Ah, și n’ai idee—spunea el­­u vocea plină și ochii pierduți rare că după o imagine scum­­pă,—cit aș iubi-d­­e, i-ași fi farte statornic și ar fi pentru nine suprema fericire să-i pot achina ei viata. A doua seară revenea cu ace­­aș cîntec, care’șî avea mai tod­­deauna refrenul neschimbat: — Vai, domnule, tot n’am găsit încă o dragoste! Mă obinuisem atît de mult in plingerile acestea și mai a­­es cu nota refrenului, că înce­­puse să mă obsedeze ca un vis ■on. Și, seara, de cite ori­­l ve­­neam pe Mărculescu intrînd pe ușa redacției, și ghiceam, după nodul cum se așeza pe scaun,­­ă iarăși va porni a mi se plîn­­ge că nu și-a găsit Încă idealul să făceam nevăzut pentru el­eva minute, timpul necesar de i se apuca de lucru. Totuși, c am mă vedea reapărînd, nu­na! ce-și ridica ochii de pe co­recturi și prindea a se tîngui. — Vai, domnule, tot n’am găsit încă odată dragoste ! Probabil, tot ca o urmare a acestei pu­ternice dorinți—ce’și dre obirșia în insășî tinerețea voastră—își luase, în ultimul timp, obiceiul de a se posta pe strada Lipscani, între orele 7 și 9 seara, de aștepta să-i defi­­eze pe dinaintea ochilor , acel îi­ nesfîrșit de copile cari se a­­rat, ca stoluri de prin atelie­rele de mode și confecțiuni și magazinele din această stradă i luxului. Nu se mulțumea însă să-șî potolească numai setea de rumos—de atîtea ori întrupat ntr’un chip fraget de lu­crătoare,—ci­le și acesta. Cum deosebea pe cite una ca­­’e’i plăcea mai mult, nu sta o clipă la îndoială și se repezea lupă dinsa, o apuca de brat— ără a reflecta mult—și nu’î da face pînă nu se alegea cu cite­a apostrofă, care însă nu avea iarul de a’l astîmpăra. El se în­­orcea senin la postul sau, își relua atitudinea de pîndă și scena cu acostarea se repeta. ■fe­lar seara venea la redacție îi se lamenta din nou, cu glasul omului care tot vede spulberîn­­du-se visul întrețesut în nopți le zbucium: — Vai, domnule, tot n’am gă­sit încă o dragoste! ’An, Mărculescu suplinitor la fiernatrada CERNA-VODA, 30 Oct. — Știrea adusă aci de către „Dimniea- A“, cum­ că Mărculescu este a­­tentatorul din strada Doamnei,­­, produs o enormă senzației, din cauză că el e cunoscut aci, ca ost suplinitor, încă de anul recut. In tot timpul cit a­ stat, aci, ,răia așezat, liniștit și solitar. Ion Mărculescu, după ultima fotografie Spre vestid și Etna >--------NțHfr—­— Note de călătorie — SaSzburg-Gastein-T riest de ANDREI POPOVIOI Salzburgul este un oraș vechi­, străbătut și împărțit în două de rîul Salzach. Romanii îl numeau Iuvavum. In secolul al VI-lea el fu ocupat de bavarezi, cari îl dăruiră sfîn­­tului Rupert, creștin­izătorul ța­rei. Salzburgul devine­­ scaun de arh­iepisicop, centru de creștini­­zare peste Alpi și pică departe înnăuntrul Ungariei. Puterea arh­iepiscopilor crescu. Ei a­­veau rang predominant între prinții germani ai imperiului și luară partea papei in contra îm­păraților. In anul 1167 împăratul Frie­­derich Barbarosa arse orașul. Arh­iepiscopii aveau­ castele, tunuri ,armată, purtau războa­ie, stapineau și terorizați, în sensul Raubritterilor. In bazonul fortăreței Hoh­en­­salzburg, fortăreață care domi­na Salzburgul și întreg ținutul până departe în interiorul Ba­­variei, în acest blazon — cum e în al medicilor, trei pilule — este o ridicare neagră, semn al provenienței arhiepiscopului Leonhard­, de origine țăran; el a complectat fortificațiunile fă­­cîndu-le imprenabile. Urcarea, la fortăreață se face astăzi cu un funicular. De la 1816 Salzburgul face parte integrantă din imperiul Austriei. Salzburgul este cunoscut prin contingentul cel mare de oa­meni cari ajung la adinci bă­­trînețe, 11.6 procente. In apropiere de Salzburg sínt, spre Vest, Chiemsee, Küfsteni, Reichenhai, spre Est, Mondsee, Attersee, Trannsee, Ischl, Aus­see. Hallstadt, Dachstini, ®pre Sud Hallen!, Berchtergaden, Bi­schofshofen» Zeliersee, Konizssee apoi ,Bad Gast ein. * Este o diferență între Marien­bad și Gastein. Mariesbachului, pădu­rile sale de brad, valea, aș zice poiana sa spațioasă transfor­mată in grădină, sunt accesibile ar­­și cui. La Marienbad se găsește pen­tru toate gusturile și toate pu­terile ; aici poți face o plim­bare complectă, după timp și puterea de care dispui. La Gas­­tein, cum și in întreg Salzkam­­mergutul, se schimbă lucrul, frumusețea este în mare, în e­­norm, în escursiuni lungi, în Alpii „Taueri. Gasteinul — cu toată clima dulce — este la o înălțime de 1100 metri, iar munții și ghe­țarii săi apropiați sînt: Graukogel 2491 metri, Elend­­scharte-Keerkogel 2885, Gams­garkogel 2465, Ankogel 3253. Au trebuit lucrări formida­bile, tuneluri și viaducte înalte spre a construi calea ferată ca­re nu s’a deschis de­cit la 5 iu­lie 1909, cînd s’a terminat „Ta­uern tunelul“ rivalul Simplonu­lui și Arlbergului. Mariembadul este baia robuș­­tilor, sănătoșilor ; Gasteinul a nevralgicilor, slăbiți­lor, recon­­valescenților, paralizaților, reu­maticilor,­­artriticilor, anemici­lor, deprimaților morali ca și la Marienbad, agentul curativ este aerul, liniștea și plimbă­rile, la cari se mai adaug băile thermale. In mijlocul Gasteinului isvo­­răsc 16 isvoare thermale mai toate proprietatea împăratului Frantz Iosif. Temperatura lor variază între 22—39 și jum. gr. R. Analizele chimice nu arată substanțe cari ar explica efectul lor. , Medicina modernă i-a dat o explicație. Făcătorul de minuni și apoi este bietul „Radium“ cum și facultatea apei de bun conductor al electricitate­ —dar electricitate nu conține — care ar fi de 12 la 1. Bună sau rea, aceasta este ex­plicația medico-științifică. Numărul vizitatorilor Gastei­nului crește pe fiecare an. Pentru a avea o cameră în se­zonul băilor, Iulie și August, ea trebue comandată cu săptămîni Înainte. Gasteinul este o baie sălbatic­­romantică, cu o temperatură plăcută, cu o atmosferă splendi­dă și cu o priveliște asupra ghe­țarilor în mijlocul cărora se gă­sește, de o măreție extraordi­nară. Prim mijlocul Gasteinului ca­de apa „Aché“. Albia îngustă este săpată în mijlocul unor stînci prin care și-a făcut drum căzînd cu o violentă extraordi­nară în formă de cascadă, de la o înălțime de 63 metri, și apoi a doua cascadă de la 85 metri, in masă mare și cu o putere e­­normă. O mare parte din apă să pul­verizează în cădere și umple at­mosfera de un fel de nor acom­­pan­at de un uruit mai mult vi­let p­rodus de cădere și de miș­care. Sunt multe asemenea căderi­cataracte de apă. La Poussav — 2 și jum­­ore de Gastein, sunt două. Ele cad de la înălțimi foar­te mari, aproape din ghiețarele muntelui „Kleine Blendscharte" de 2747 în înălțime. Le urmărești cum cad, o fâ­șie de argint din stîncă în stîn­­că, pe o albie aproape verticală, pînă ajung pe un fel de masă unde se pulverizează, de crezi că au dispărut, apoi, să readună mai jos, avînd aparența că am fi un nou izvor, imens eșind din­tr'o stîncă; de aci își continue drumul vertiginos în vale . Am plecat și din Gastein. Drumul duce, dealungul al­bastrei ape „Ache“, prin Boeck­­steinerthal spre Boeckstein. Aici marele „TaumtuneT", lung de 8526 metri, conduce, pe sub ghe­țarul Gamskarlspitze, înalt de 2834 metri, la Mallnitz, trec­ a­­poi prin Oberrvelach, Peuk' cu pitorescul castel Falkenstein- Tauern, ajungi la Spittal, la Bled-Veldes, cu ghețarii la spate și cu un splendid lac în față în munții Karawanke, de aci la Villach, R’ssling, Santa­ Lucia, Govizia, Opcina și Triest, la Ma­rea Adriatică. Triestul este cel mai mare port al Austriei și unul din cele mai importante ale Europei In anul 1871 Triestul avea o circu­­lațiune de 10000 corăbii intrare și eșire, mărfurile reprezentau la import, o valoare de 100 de milioane de fiorini, la export, 70 de milioane adică, un total de 340 milioane de coroane. .Populațiunea Triestului era a­­tunci de 65000 suflete, cu tot concurentul unguresc Piu­me. Triestul are 179.000 locuitori o circulațiune de 21300 corăbii, un trafic de mărfuri în valoare de 2 miliarde de coroane. Dar, In portul Austriei, Triest, nu se aude nici o vorbă nu se vede nici o inscripție nemțească, el totul este italienește. In fața portului în apropierea gar­ei s’a clădit un mare hotel, modern Excelsior și aici tot ita­lienește se vorbește. In oraș, la trăsuri, pe drum, în tramvai, la cafenele, la frizer, la restau­rante, teatre, bursă, cinemato­graf, nu auzi și nu te pricepe de cît italienește. Ce rămîne din Austria? scripțorul, pajora cu două capete... Voi­ continua minune. ANDREI POPOVICI •--------**-------­ Deralarea unui tren cu butuci DOUA VICTIME. — RĂNIȚI- FOCȘANI, 30 Octombrie. — Simbătă la orele 12 noaptea o groaznică deralare a avut loc pe linia privată a societăței „Ti­­șița“. O mașină cu opt vagoane cu butuci și două vagoane a i eșit de pe linie, sfărîmindu-se. Mecanicul Nicolae Matache și lucrătorul N. Sintoc au fost o­­moriri. Se afirmă că ar mai fi și alte victime omenești. — Gr. -----------*•------------­ nenorocirea de pe Dunăre BRAILA, 30 Oct. — Azi pe la orele 3 după amiază în dreptul agenției de navigație fluvială romina, s’a întîmplat o nenoro­cire. Un marinar, reîntorcîndu­se pe vaporul „LABOR“, din e­­chipajul căruia făcea parte, a căzut în Dunăre și s'a înecat. Nenorocirea s’a întîmplat în chipul următor: scăpînd­ o vîslă din mînă, luată de valurile pro­duse de un vapor ce trecea prin apropiere, el s’a aplecat să o prindă. Și-a pierdut însă echili­brul și a căzut în apă. Cu toate că i s’a sărit în ajutor, nu s’a putut face nimic și nenorocitul s’a înceat. — Verno. --------**-------­ HOLERA Situația în jud. Dolj CRAIOVA, 30 Oct. — Prefec­tul județului a afișat azi un buletin prin care arată că mer­sul holerei în județul nostru este staționar. Astfel, la Sadova­ sunt 10 bolnavi vechi, nici un bolnav nou, nici un mort, 57 izolați în lazaret și douî­ purtători de vi­­brioni. In com. Grindeni (satul Liș­­teava) sînt două bolnavi vechi, nici un bolnav nou, nici un mort, 32 izolați și puși sub ob­servație medicală. Măsurile de combatere luate de serviciul sanitar al județu­lui se mențin și pînă acum au dat rezultatele cele mai bune. Xam. —--------*■*----------­ Inaugurarea bustului lui loan Neni­TSC TULCEA, 30 Octombrie. — în­că de dimineață pe străzi circula o mare mulțime de oameni, ță­rani veterani din județ și oră­șeni. Orașul e frumos pavoazat, dar mai ales parcul Carmen-Sylva, decorat cu multă­ măestrie de conductorul Gavrilescu. La orele 12 au sosit cu vapo­rul „Vasile Lupu”, doamna Ne­­nițescu, Hagi Anton, I. Penciu­­lescu, I. Curelescu, M. Socaciu, Victor Baboiu, Brabețeanu, Ilie Soilacolu, A. Protopopescu, N. Porumbaru, D. Vasilescu, sculp­torul Bălăcescu, Gr. Niculescu cu d-na, dr. Anastasiu, avocat Clearc, Tase Anastasiu bancher și alții. La debarcader au fost întîm­­pinați de d-nii prefect Sfetescu, primar Borș, ajutor de primar Buteanu, polițai Puiu Alexan­­drescu și un numeros public. Oaspeții și șefii autorităților au mers la prefectură unde s’a servit dejunul.. La orele 3, protoereul Bogatu secondat dtet clerul local au ofi­ciat un Te-Deum; răspunsurile au fost date de corul Catedralei sub conducerea dirijorului Zava­­lide. La ora 3 și jumătate s’a procedat la punerea pergamen­tului, inaugurărea și zidirea te­meliei monumentului dezrub­it; muzica regimentului 33 a cintat „Deșteaptă-te române“ după care corul catedralei a­ cîntat „Pui de lai“ al cărui text e după cum se știe de I. Nenițescu. CUVINTAREA D-LUI SFE­TESCU Președintele comitetului, d. Sfetescu, arată că prin subscrip­ția publică, comitetul pentru ridicarea monumentului lui Ne­­nițe­scu, constituit în anul 1901, a adunat 9.885 lei, mulțumește d-lor Hagi Anton și Borș pentru osteneala depusă. Face biografia lui Nenițescu spunînd că monumentul reane­­xărea și cel al lui Mircea sunt o­­pera acestuia; arată numele sa­telor din delta Dunărei, șosele, drumuri, etc., de care numele lui Nenițescu va­ răm­îne legat, încredințează bustul, d-lui primar al orașului. CUVINTAREA D-LUI PRIMAR D. primar Ștefan Borș, pri­mește cu mulțumire acest bust care va fi o podoabă pentru o­­rașul Tulcea. Nenițescu a realizat marea concepție a regelui ridicînd mo­­­numentul t­eanexăreî, influen­­țînd și stăruind pentru cons­truirea liceului, externatului, școala froebeliană. Mulțumește inițiatorilor în numele cetățeni­lor și primăriei. CUVINTAREA D-LUI GENE­­RAL CONSTANTINESCU D. general Toma Constanti­­nescu zice că în memorabila luptă dela 30 August a cunoscut pe Nenițescu ca cel mai cura­­gios militar; arată calitățile lui Nenițescu ca poet, ca militar, ca profesor și administrator. CUVINTAREA D-LUI BA­­LACESCU D. V. Bălăcescu representan­­tul d-lui Ministru al Cultelor, ie duce prinosul de recunoștință memoriei lui Netet­țescu. Ca onic și artist — spune d-l Bălăcescu sunt dator­i să ma­turiase­țiatorilor ursisti ta ks­. .7 mărsi, fei fie memoria lui Nenițescu. ALTE CUVINTARI Mai vorbesc apoi d-nii Cure­lescu consilier comunal al Ca­pitalei delegat de d. primar al Capitalei, Mihail Ceapîru pre­ședintele consiliului județean din Tulcea, Alexandru Calafa­­teanu profesor la liceul local, Radu Topor învățător, Rom­ulo Găbeanu, secretar comunal, că­pitan Grigorescu, și avocat Ar­chile Dimitriu. SFIRȘITUL SERBAREI Cel din urmă vorbește d. pre­fect Sfetescu dînd cetire unei telegrame din partea episcopu­lui Nifon, care nu a putut lua parte fiind ocupat la Sinod, de la d. Al. Marghiloman și o alta, în limba franceză, din partea directorului comisiuniei euro­pene. D. Sfetescu închee strigînd­­ă­ trăiască neamul­ romînesc“. Apoi în sunetul muzicei mili­tare mulțimea cu mic cu mare a jucat hora în jurul monumen­tului lui Mircea­ Detaistru. Sus: bustul: în medalion: loan Nen! * ăl -----------**----------­Zborurile din Tîrgoviște TIRGOVIȘTE, 30 Octombrie.— Azi după amiaza au avut loc în Orașul nostru interesante zbo­ruri executate de douî cunos­cuți aviatori militari. încă de la orele 1 și jumătate hipodromul școalei de cavale­rie de lîngă oraș era tixit de lume. La orele 3 și 20 minute d. Cape­șa a executat un zbor de 17 m, trecînd peste comunele Sîrbii Mănăstirea Dealului, Răsvadu,­ Ulmii și în urmă a aterisat în condițiuni excelente. Aviatorul a atins înălțimi va­riind între 100—150 metri. Al doilea zbor, executat de d. locot. Zorileanu, a avut o dura­tă tot de 17 minute și aviatorul a făcut acelaș ocol. La orele 4 și 20 minute d. l­t. Capșa a pornit în zbor spre Bu­curești. La orele 5 și 2 minute a ajuns la Cotroceni. D. locot. Zorileanu a plecat în zbor la orele 4 și 35 minute și a sosit la Cotroceni după 43 minute. Serbarea a fost dată în folo­sul copiilor săraci. Față cu pu­blicul care a azistat, se crede că s-au încasat peste 1000 lei— ică Repausul dominical la Craiova MIȘCAREA FUNCȚIONAR COMERCIALI CRAIOVA, 30 Oct. — Fu­­narii comerciali au deci organizeze o serie de într pentru a lua hotărîrî în­­­ța legei repaosuluî duim care nu se respectă în S tate. Prin aceste întruniri fi­­narii comerciali vorsc s.î­n cari sînt modificăr­ii • d­e adus acestei legi pen -• atit interesele patronilor co ale funcționarilor comerci­. iî , nu sufere In laici o privință. Xam. țip­să nici tL1-kcal aii-

Next