Dimineaţa, aprilie 1912 (Anul 9, nr. 2898-2927)

1912-04-01 / nr. 2898

Antii IX.—No. 28»S PUBLIC­IT­ATE­A: CONCEDATĂ EXCLUSIV Agenției de­ Publicitate CAROL SCHULDER & Comp. Str. Doamnei, 3 EL I.—Telefon 3/4 Birourile ziarului: Str. Sărindar No. 11 București AAd^WIAA<­WVW/< . v^VVAV“VVW/VVVLVVVVWVW«V­ AV­­A No. 14/10 „ 34/73 „ 14/99 , 12 40 APARE ÎN FIE­CARE DIMINEAȚA CU CELE DIN URMA ȘTIRI DIN TO­AT­A LUMEA CapitalA . 1- > • Provincia: . Străinătatea Duminică 1 Aprilie 1912 DIRECTOR CONST. MINLE Abonamente cu premii: I­n an Lai 30.-----« »«***• 1*1 **•— S luni . . . Lei Pentru străinătate prețul este îndoit TELEFON Alegem­ noul în Ungaria ? Situația neclară.—Ce se discută in cursul va­canței parlamentare.—O amenințare care costă parale.— Apelul eătre națiune ---------*#---------­— De la corespondentul nostru — ---------**--------­ BUDAPESTA, 28 Martie. — Parlamentul ungar își va în­cepe iar faimoasa „activitate".1 Vineri 12 Aprilie s.. n. după o vaca­­ță de o săptămînă de zile. Poate , niciodată situa­ția politică în Ungaria nu era mai tulbure ci acum. Declara­țiile politicianilor și opiniile presei se schimbă zi cu zi și se contrazic. Partidele opozițio­niste — exceptînd partidul justhist care se pregătește pen­tru cea mai hotărîtă luptă — nu știe ce să facă, ce tactică să întrebuințeze față de guvern. Dar nici Khuen Hedervary, șe­ful cabinetului nu știe ce să înceapă mai întîi. Declarația sa ultimă, făcută în parlament, e ca acceptă să realizeze mai în­­tîî reforma electorală și apoi reformele militare, numai dacă națiunea în nouile alegeri se va declara pentru aceasta. Cu alte cuvinte, ministrul președinte ungar a spus : „Dacă, dv. onorabilă­ opoziție, nu vă cumințiți, dizolv parla­mentul“­ Dar în Ungaria o ast­fel de amenințare e destul de gravă, alegerile costă multe parale și nu duc la nici un re­zultat. Căci guvernul va obține din nou o majoritate parlamen­tară, doar nu­ o mare minune ca în Ungaria guvernul să dis­­pute de cercuri electorale cu cl­te 122 de alegători.... Și o ase­menea­­­ alegere, prim ministrul ungar o consideră ca „o mani­festare a voinței naționale“. Dar amenințarea­ aceasta cu dizolvarea parlamentului, a pro­vocat neliniște și îngrijorare mai mult la partidul guverna­­mentali decit în sinul opozițiu­­nei. E o amenințare care tră­dează convingerea guvernului că tacticul ce a folosit-o pînă acum a dat faliment, încurcat de adversarii reformei electo­rale, de alde Andrassy, Kos­suth și Apponyi într’o politică rezoluționistă, a trebuit­­ să treacă cîteva­ săptămînî, pînă ce să se descurce. Și rezultatul de acum ? Calea spre rezolvarea reformelor militare, continuă a fi zrocnită. Obstrucția­ partidu­lui justhist va fi și acum înco­ronată cu succes. Oricît s-ar spune că „e scandalos lucru cu cei 40 de deputați ai fracțiunei justhiste, adică numai a zecea parte din reprezentanta națio­nală să zădărnicească activita­tea parlamentului ungar“ —nu poate fi trecut cu vederea­ că 'n urma acestor obstructionisti stau massele populare. Parla­mentul ungar își va putea inau­gura o eră de muncă rodnică numai cînd făgăduiala» din dis­cursul tronului cu privire la în­făptuirea votului universal, e­­gal, direct și secret, vai fi rea­lizată. In astfel de împrejurări, ci­ne se poate teme de alegeri noui ? Firește politicianii gu­vernamentali cari și-au­ călcat cuvîntul, cari s'au obligat să îndeplinească reforma electora­lă și au devenit trădătorii a­­cestui progres politic. Pentru luptătorii cinstiti ai votului universal, anunțarea a­­legerilor nouț nu poate fi o a­­menințare. Se înțelege că gu­vernamentalii vor fi iară spri­jiniți lai alegeri de sistemul e­­lectoral restrîns în vigoare în­că, iar partizanii votului uni­versal vor avea de întîmpinat din nou b­rutalitatea oficială. Dar oricît de mari ar fi presiunile, volniciile și corupțiunea — gu­vernul nu va obține mai multe mandate cei acum doi ani, și ur­marea va fi că în parlamentul nou ales, va răsunat vechiul cîntec : obstrucția. Unica soluțiune rămîne clar aceasta: Parlamentul de față să rezolve în primul rînd re­forma electorală și pe temeiul unui sistem d­e vot nou­, larg și deopotrivă pentru toți, ‘ *3 se facă alegeri noui, să se apeleze la „națiune“. L. P. Marcați-vă brichetele! *•-------------------***---------------­Se știe ce zgomot a făcut ho­tărirea luată de regia monopo­lurilor statului, sub trecutul gu­vern liberal, de a­ se confisca toate brichetele și a amenda pe cei cari le utilizează. Guvernul actual, mai puțin drastic, a hotărît să se lase li­beră întrebuințarea brichetelor, supunîndu-le însă la o taxă. Iată legea­ în privința acea­sta, care a fost promulgată prin „Monitorul Oficial“ din 20 Mar­tie : Art. 45. — Aprinzătoarele me­canice de orice fel, cum sînt „brichetele“, precum și apara­­tele pentru aprins lămpile cu gaz aerian și în genere orice o­­biect care este astfel preparat­ că produce focul, fără a fi pus în contact cu o materie în com­­bustiune, și are astfel întrebu­ințarea chibritului, precum și produsele artificiale ca „Fero- Cerium“ sau adtele care consti­­tuesc amorsele unora din acele aprinzătoare sau amarate, se vor putea fabrica în țară sau impor­ta, numai cu autorizația și sub controlul regiei. Pentru vînza­­rea lor în amănunt către pu­­tre public trebuie o deosebită a­utorizațiune specială din par­­tea regiei. Nu intră în prevederile de mai sus cremenea, amnarul și fitilul obișnuit. Pentru orice asemenea obiect, amorsat sau nu, se va plăti o taxă de monopol de 2 lei de fiecare obiect. Dacă ele se im­portă, se va plăti această ta­xă, pe lingă taxa vamală co­respunzătoare materialului din care sunt confecționate și taxa de marcat, dacă sunt din me­tale prețioase. Pentru aparatele de aprins lămpile cu gaz aerian taxa de monopol va fi de 50 bani de fiecare bucsstă. Pentru amorse se va­ plăti cat taxă de monopol 20 lei de fie­care duzină de bucăți sau pen­tru cantitatea necesară pentru 12 amorsări. Obiectele în chestiune, înain­te de a fi liberate importatoru­lui sau înainte de a fi puse in vînzare de fabricant, vor fi în­­vestite cu o ștampilă de către serviciul de marcat al ministe­rului de finanțe, pentru care nu Se va percepe alta taxă de­cît aceea de monopol Axată mai sus, dacă nu sînt din metale prețioase. Amorsele se vor putea pune în vînzare numai în pachete în­chise și , sub banderola, aplicată de regie pentru constatarea per­ceperii taxei de monopol Contravențiunile la dispoziți­­unile de mai sus sunt pedepsi­te ca și contravențiunile la mo­nopolul­­ chibriturilor. DISPOZITIUNI TRANZITORII Art. 97. — Oricine ar avea la promulgarea legii de față in posesiunea sa aparate de aprins din cele prevăzute la art. 45, va trebui ca, la termen de 60 de zile de la promulgare, să le pună la depozitele de vînzare din județe ale regiei pentru a fi marcate și pentru a se per­cepe taxa de monopol de 2 iei de fiecare bucată. Asemenea se va precede și cu amorsele afla­ta tu pachete întregi, spre a se aplica pe ele banderola și spre a se percepe taxa de 2 Iei de dorină. Toate aceste obiecte care du­­pă data indicată vor fi găsite nemarcate sau nebanderolate, vor fi considerate ca introduse în țară prin contrabandă și deci, se vor confisca, iar pose­sorii lor vor fi supuși pedepse­lor stabilite prin legea de față. Art. 98. — Procesele de con­travenție pendinte la punerea în aplicare a legii de față se vor judeca după procedura în vigoare in momentul introduce­rii lor in instanță, în punctele contrarii celor stabilite prin procedura legii de fată. Art. 99. — Legea de fată se va pune în aplicare la 1 Apri­lie 1912. ----------------**---------------­ CEREȚI „Revista fiicăei“ Reabilitarea condamnaților Primiri din partea d-lui Con­stantin Penescu din Hîrșova o scrisoare in care se ridică o chestie de foarte mare însemnă­tate, aceea a situației sociale a condamnaților, după ce și-au fă­cut pedeapsa. Nu cunoaștem cazul special al d-lui Penescu; scrisoarea d­­sale cuprinde însă unele adevă­ruri cari merită a fi relevate. E vorba mai inuliü de situa­ția penibilă pe care o are osîn­­ditul după ce și-a făcut pedeap­sa. Nu vorbim de situația mo­rală, care rămîne compromisă, uneori pentru totdeauna, ci de faptul că pedeapsa nu se sffîr­­șește,odată cu eliberarea, ci con­tinuă încă ani îndelungați, u­­neori pînă la sfîrșitul vietei, în­tru­cît nenorociților li se tăgă­­duește cu desăvîrșire pînă și dreptul la viață. In adevăr, ori­cît ar căuta li­nul aflat în această categorie să ascundă pata rușinoasă ce apa­să asupră-i, pentru a putea gă­si o întrebuințare onestă, nu poate izbuti din cauza interven­ției poliției, care urmărește cu ultma înverșunare pe cei libe­rați, făcîndu-i să fie izgoniți de pretutindeni. Faptul în orice caz, e tot ce poate fi mai neuman. Răul însă ia proporții cu ade­vărat tragice, atunci cînd osîn­­diții au fost condamnați pe ne­drept, fie din cauză că sînt vic­time politice, fie din cauza unei adevărate erori judiciare. Față de aceștia societatea comite o îndoită crimă. Inițm­ atunci cînd îi condamnă fără o mai serioasă cercetare, și apoi a­­tunci cînd se închide cu desă­vîrșire calea reabilitărei. Pentru aceștia ar trebui de fă­cut ceva. In primul rînd ar tre­bui începută o campanie pentru revizuirea codului penal în sen­sul de a introduce reabilitarea și în corecțional. Reforma aceasta ar da tuturor dezmoșteniților osândiți pe ne­drept, putința de a se reabilita și a-șî cîștiga locul ce li se cu­vine in­ societate. Ar. --------------------------------­----------------------------------------­ O nedreptate CUM RĂSPLĂTIM PE EROII NOȘTRI Unul­­ din acei cari s'a_a dis­tins în campania din 181", vete­ranul Ilie Predescu, din calea 13 Septembrie, ne adresează o scrisoare foarte mișcătoare din care extragem următoarele: „Am făcut campania din 1877- 78 ca sergent major al campa­niei a 7-a din regimentul 4 li­nie, am luat parte la toate lup­tele la care regimentul a fost angajat, mai cu osebire la ata­cul Smîrdanului in ziua de 12 ianuarie 1878, unde soarta a fă­cut să rămîn singur comandant de companie—prin rănirea căpi­tanului și moartea singurului o­­fițer ce-l mai avea: Frunzetti. Modul cum mi-am făcut dato­ria ca comandant de companie la atacul redutei a 2-a, reiese din actele șefilor. Liberîndu-mă din armată în 1895, am intrat ca funcționar în ministerul de räzboiu, unde am servit pînă la anul 1900, cînd am fost trecut la pensie pentru caz de boală. La calcularea anilor de ser­­viciu de către înalta Curte de conturi nu mi s'a socotit timpul servit în campanie îndoit, sub cuvînt că am fost grad inferior și legea dă dreptul numai ofi­țerilor. Așa fiind azi din mica pensiune ce primesc, mi se re­ține, ca și pensionarilor civili 12 la sută, da și­ stat 1 veteran. Actu­ala lege a pensiunilor dă drep­tul funcționarilor militari de a beneficia de îndoit timpul ser­vit în campanie la ieșirea lor la pensie, și aceasta nu numai a­­celora ce au servit la partea ac­tivă, dar și acelora ce se aflau­ la partea centrală, în care, după cum se vede din actele ce posed și care figurez chiar în isto­ricul regimentului ca cel mai brav dintre subofițeri, aducind servicii reale statului, nu mă pot bucura cel puțin ca­­ și cei­lalți camarazi de armă !.... Cred că pe lingă altele ar fi și păcat să rămîn lipsit, de dreptu­rile de care se bucură astăzi toți camarazii mei de luptă.“ Adăugăm la cele­ de­­ mai sus și rugămintea noastră ca drep­tate să se facă acestui veteran. Marele furt din Craiova — Noui amănunte — CRAIOVA, 30 Martie. — In jurul spargerei dela maga­zinul de coloniale al d-lui De­­lateișanu cercetările continuă. Autoritățile judiciare păstreză Cel mai strict secret asupra anchetei ce se face. Pe cale particulară am­ reușit să aflăm următoarele: Suma sustrasă, care se ridică la 21.000 lei, trebue să fie com­pusă din 7.000 lei în argint, iar restul în hîrtie-monede. Greuta­tea argintului fiind de cel puțin 30 kilograme, se cerea imperios ca, in momentul spargere­ să opereze două persoane Există si­ouă supozițiuni în privința autorilor furtului: ori autorul e­ acelaș care a comis și prima spargere, ori, în al doilea caz, autorul, e în intimitatea pa­tronului și la mijloc ar putea fi o simulare. D. jude-instructor Ion Geor­­gescu a citat azi la cabinetul d-sale pe comptabilul Dumitru Ionescu, persoană în măsură a da cele mai complecte deslu­șiri. — Xam. --------------**--------------­ Guvernul si cîrciumarii LIBERTATEA COMERȚULUI SPIRTOASELOR Ministerul de finanțe a auto­rizat ca dela 1 Aprilie debitele cari vindeaiî pînă acum numai vin și bere să poată vinde și spirtoase. -în Cercul central comercial și in­dustrial, in vederea acestei au­­torizațiunî, a convocat pe toți negustorii de vin și bere la o consfătuire pentru azi la o­­rele 10 a. m., la sediul cercului din strada Isvor 14, spre a le comunica rezultatul favorabil al acțiune­­lor. dp Ziarele oficioase anunță hotă­­rîrea ministerului de finanțe ,astfel : „D. Theodor Rosetti, minis­trul finanțelor, a semnat astăzi deciziunea prin care se permite cîrciumarilor din orsașe de a vinde tot felul de băuturi“. O comisiune de comercianți de vin și bere din comitetul per­m­­anent de acțiune al comercian­ților de vin și bere pentru obți­nerea libertatii de a vinde și băuturi spirtoase, pus sub pre­ședintia d-lui Nae Sterescu, s’a dus erindip nou la șefii guver­nului pentru a se interesa de rezultatul­­ acționa lor. Comisiunea­ a fost dintîi la d. Al. Marghiloman, fostul, mini­stru de interne, pe lingă care co­mercianții di­vin și horo făcu­seră, în tot timpul campaniei lor, slum­ețiți ca să li se acorde libertatea vinzării băuturilor spirtoase. De la d. Al. Marghiloman, co­­misiunea comercianților s'a dus la d. Th. Rosetti, ministru de fi­nanțe, de la care au aflat că li s’a acordat revendicarea formulată de dînșii. In jurul dramei din Brăila Consiliul de miniștri Costică Teodorescu premeditase cu o săptă­mînă înainte să-și omoare amanta și apoi să se sinucidă brăila;. 29 Mairiscîe. — Dip. cele publicate pînă a­zi de ziarul nostru k’a putut vedea împre­jurările în cari s’a petrecut e­­moționanta dramă de la hotezul „București“. Tînărul copist al­ poliției Cos­tică Teodorescu, după cum s’a putut afla abia acum, preveni­se cu o săptămînă mai înainte pe amb­ii și cunoscuții lui că se va sinucide și odată cu el va mai trece pe lumea cealaltă și o femee. N'a fost luat însă în serios de nimeni. După cum se vede Teo­dorescu s’a ținut de cuvînt. dt Cu două zile înainte de a se sinucide, Teodorescu s’a prezen­tat la unul din atelierele foto­grafice din oraș ce tind să i se facă portretul în diferite pozi­­țiuni. După ce inzistase a i­ se ter­mina una din fotografii în cel mai scurt­ timp, la plecare a ui­tat să’șî ia revolverele, două la număr, pe cari în timpul cît a pozat în fața aparatului foto­grafic, scoțîndu-le din buzunar, așezase de o parte, pe un scaun. Pe drum observînd că'șî uita­se armele, s’a înapoiat la foto­graf, unde a găsit necesar să ex­plice, într’un chip oare­care fap­tul că umblă înarmat. Fără a fi întrebat, Teodorescu a spus fo­tografului, că el fiind agent al poliției de siguranță, are abso­­lută nevoi de aceste arme de apărare în exercițiul funcțiunei lui.—V. UN SINUCIGAȘ...* GENTIL Așa treime numit, eroul dra­mei din Brăila. Din­­ detaliile ce­­ ni le-a­­ dat co­respondentul­­ nostru la timp, am văzut că între­­ scrisorile gă­site asupra lui, Costică - Teodo­rescu, era­ și una adresată zia­rului brăilean „Expresul". . Conținutul scrisoarei e foarte interesant și „îl găsim publicat în gazeta căreia sinucigașul o adresase. O reproducem aci . Domnule director, „Vă rog să bine­voiți a lua cunoștință de o scrisoare ce se va găsi, în jăcheCul"’ meu. Scrisoarea are adresa : D-lor reprezentanți al’ autori­tăților și Presei. Deci o să vă intereseze. Vă rog să binevoiți a o pu­blica în stimatul d­e ziar. Totodată vă anunț că m’am fotografiat la Marco". Cu recunoștință Costică Teodorescu * Se vede cît de colo că Costică Teodorescu știa de greutățile­­ ce întîmpină ziariștii în culegerea diverselor informationi cînd se petrece o dramă in felul celeia al cărei erou se decisese să fie și dînsul. Și mai ales își dădea sama, probabil, că ziarele vor căuta să-i reproducă chipul și ca să înlesnească găsirea foto­grafiei sale, a binevoit să indice în scrisoarea de mai sus și locul unde s’a fotografiat. Dorința­ i-a fost satisfăcută pe dea'ntregul lui Costică Teo­dorescu. INMORMINTAREA EROILOR DRAMEI BRAIL­A, 30 Martie.­ Azi du­pă prinz, a avut loc înmormîn­­tarea lui Costică Teodorescu, e­­roul dramei dela hotel Bucu­rești. Carul funebru a plecat dela locuința familiei acestuia escor­tat pîn­ă la cimitir, de o mare ’f ;de cunoscuți, prieteni și curioși. Victoria Galaty, victima lui Teodorescu, al cărui cadavru, n’a fost ridicat de familia ei de la morgă, a fost înmormîntată și ea, tot după amiază. Carul mortuar, a plecat de la morgă, direct la cimitir. Inmormîntarea s’a făcut de către surorile și mama defunc­tei.— Verno. Costică Teodorescu și Victoria Gravity O măsură necesară POLIȚIA ȘI BILETELE DE SPECTACOL Un grup de polițiști titrați ni se adresează într'o chestiune a­­supra căreia, atragem atenția d­iin ministru de interne. E vorba de însărcinarea peni­bilă și nedemnă: ce se­ dă adesea polițiștilor de a impune cu for­ța, cumpărarea, de bilete de spec­tacol. Polițiștii noștri numai înțeleg să fie un instrument, de spoliate pentru micii comer­cianți și pentru meseriașii ne­voiași, cărora, se văd nevoiți să le stoarcă de citeva ori pe lună Sume însemnate pentru specta­cole și concțrte, cu totul străine de preocupările lor. In scrisoa­rea care vi se adresează, ni se spune că, polițiștii ar suporta bucuros să li­ se scadă lor din leafă o sumă de 20 sau 30 de lei. pa lună, imimul să­ fie­ scutiți dilată, parim totdeauna de ase­menea însărcinări odioase. Știmii că există­­ o circulară, a­­rgistisîemibil -de -interne prin ca­re se interzice ca personalul­ po­lițienesc­­ să plaseze bilele­ de spectacol. Ordinul acesta însă vii- a respectat'pretutindeni. Ar fi­ ’ însă '-timpul * ca acest ordin să fie impus cu stricte­ță, pentru ca să se puc capăt- și abuzului și situației - umilitoare- ce se cre­­mă unor funcționari ai stil­­iului. -—--------------------------------------------- 0 societate a infirmilor Mai multe persoane infirme din Capitală, au luat inițiativa să formeze o societate a infir­milor din țară. Scopul societății este să se vină în ajutorul in­firmilor, în orice împrejurare. In acest scop, toți infirmii din țară sunt rugați să trimită adresele lor d-lui Gri­gore Ber­­cescu, in București, str. Cor­­nescu, , ----------------------------------­ Plecarea baronului de Giers din țara CONSTANȚA. 30 Martie.— 4­ seară cu acceleratul de 9.50 a sosit în localitate baronul de Giers, fostul ministru al Rusiei la­ București, transferat ca am­basador la Constantinopol. Baronul de Giers a descins, împreună cu familia, la hotel „Regina." Azi la orele 3 s'ei îmbarcat p­e canooiera rusă „Kocbanetz" comandata de căpitanul Soigu­­ine, sosită special în portul no­­stru, pornind spre Constantino­­pol. La debarcader a fost salutat de d. Pampulos, consulul rus din localitate și de d. Rosetti Sol­escu, fostul nostru ministru la Petersburg, înrudit cu fam­i­lia baronului de Giers. Erl după amiază noul guvern a ținut un consiliu de miniștri, la ministerul de interne, sub preșidenția d-lui Titu Maiorescu. Cea mai mare parte a discuții­lor au fost consacrate atitudi­­nei ce trebue să aibă acest gu­vern, față de campania opoziției. Întrunirea pe care o vor ține li­beralii și conservatorii demo­­crați Duminecă la Dacia, pre­cum și manifestația ce probabil, că va urma in urma intruniei, au făcut obiectul unei lungi di­scuții. S’a hotărît în principiu ca manifestațiile pe strade ale opo­ziției­­ să fie lăsate libere ab­la timp cît liniștea și ordinea pu­blică nu vor fi tulburate. Pentru Duminecă s'a decis ca drumul spre palatul regal să fie liber, așa ca cetățenii să poată manifesta în toată voia lor. Li se cere numai să nu depășească li­mitele permise unei manifestații de stradă și încă sub ferestrele palatului. Imediat ce manifestanții nu vor respecta acest lucru va in­terveni forța publică spre a-l îm­­prăștia. $ D. C C. Arion, ministru de interne, a dezmințit categoric zvonul că ar fi tratat cu d. Emil Costinescu în chestia tramvae­­lor * * Azi. Sîmbătă, la orele 5 d. a., se va ține la ministerul de in­terne, un nou consiliu de mini­ștri. In ce privește soluțiunea in chestia tramvaiului ni se afir­mă că noul guvern va recurge la un arbitraj, nu luxă la acela prevăzut în legea tramvaielor votată de liberali. Ceea ce guvernul a lăsat să transpire e că soluția sa la acea­stă chestie va fi de așa natură nicit să nu se aducă „cea mai mică știrbiră“ intereselor co­munei. Se spune, in cercurile guvernamentale, că se va ține deopotrivă seamă atit de do­leanțele societăței, cît și ale co­munei București, dar, Încă o­­dată, guvernul nu va face ab­solut nici o concesie care ar pu­tea leza interesele acesteia din urmă. G. METAXA-DORO Schimbarea formatului nostru TV s-am­ înșelat în pre­vederile noastre cînd am vestit schimbarea formatului „DI­MMNTS­­TES“ în II, 8, 10 și 12 pagini, pentru ajunul Paștelor. Montarea a­­cestor 30.000 de kilo­grame de metal este mai anevoioasă decit credeau chiar și meca­nicii specialiști trimiși de fabrica Albert și C-nna, din­­ Frankenthal. Pentru a nu da greș, trebue să fixăm apari­­țiunea în noul format, pentru ziua de Dumi­nică 15 Aprilie, cînd credem să fim gata și cu mo­n­tarea nouei m­a­­­șini și cu încercările, cari să o pună, cum se zice, la punct, așa ca ziarul nostru să apară în chip perfect, și acea­sta mai ales în ceea ce privește paginele ilu­strate în culori. * Sunt­­ dificultățile teh­nice cari trebue de învins și cu atît mai grele cu cît, în țară nu avem specialiști și nici mașini similare. De altfel, un ZIAR ZIL­NIC cu ilustrațiuni co­lorate în 8 culori este chiar în lumea întrea­­gă O INOVAȚIUNE. După cît știm noi, ni­căirî nu s’a făcut a­ceasta încercare și a­­ceasta tocmai fiindcă greutățile teh­nice sînt mari și o astfel de manipulațiune cere cheltueli, cari cu greu pot fi acoperite... Nu intrăm ír* detain*rb f­i­indcă acestea nu pri­vesc pe cititori. denșii vor fi mulțumiți dacă le vom da un ziar per­­­fect din punctul de vedere teh­nic și inte­lectual. Încolo ce le pasă, lor, dacă această îmbunătățire este ren­tabilă sau nie pentru ei? „DIMINEAȚA oda­tă cu schimbarea for­matului în 0,8, 10 și 12 pagini zilnic, și după nevoe, va căuta să îm­bunătățească și partea redacțională. Astfel, de pe acum putem a­­nunța publicarea în fiecare zi a­ două ro­mane, a unei nuvele scrisă de tinerii și ta­lentații noștri scrii­tori, faptele diverse din țară și din străi­nătate vor avea for­ma cea mai atrăgă­toare. Pe lângă acea­sta, pentru a fi plăcuți cititorilor și abonaților noștri, vom reînființa premii pentru cititori, iar pentru CEI ZECE MU PRIMI­­ ABONAȚI — ABON­AMENT VE VTA El GRATUIT..* In chipul acesta, cre­dem noi, că „"DIMI­NEAȚA“ va fi din pri­ma­ zi în toate m­îinile, va pătrunde în toate straturile sociale, va fi UNICUL ZIAR, organ per excelentiam popu­lar, organ de informa­­țiunî, dar în acelaș timp și organ de idei, amic și călăuză a citi­torilor săi... DIMINEAȚA CRIMA DIN STRADA ITALIANA Cercetările instrucției ------------------------------------ * Informatorii de erc.—O confruntare.—Servitoarea d-lui Zamfirescu.­ O nouă descindere la fața locului.—Avalanșa de anonime Vînzâtoarele de urzici D. Corneliu Negrea, judecăto­rul însărcinat, cu instruirea a­­cestei afaceri menita să răm­înă celebră, a început erî ascultarea celor 60 de persoana despre care am­ spus alaltă erî că au fost ci­tata la cabinetul 1, pa baza con­­siderațiunei că au venit în con­tact fie mai da aproape­­ fie mai de departe, fie în mod obișnuit, fie din nîtîmplara, cu defuncta Manoleasca. Parte din aceste persoane mai fuseseră odată ascultate, astfal că interogarea lor va servi mai mult la o recapitulare a celor știute, parte nu au fost ascultate și citarea lor s’a făcut pe baza vreunei bănueli, parte din ele spre a fi confruntate pentru a se restabili cu exactitate un­ele puncte de fapt. Informatorii de em­ Eră după amiază judecătorul nu a putut asculta­ mai mult de zece din informatorii citați. In­terogarea fostei servitoare Ma­ria­­ Munteanu a durat aproape două ore. Se știe că această femee fusese ultima servitoare a defunctei Manolăsca și după ea a intrat în serviciu­ nefericita Maria Ko­vács, devenită victimă alăturea de stăpîna ei. Astfel că amănuntele pe care Maria Munteanu, le poate pro­cura sunt încă partea cea mai interesantă de care eventual se poate folosi instrucția. Ele se referă aproape toate la modul de traiu al Sitei Manolescu și la persoanele cari o frecventai­ și celelalte. Interogatorul de ero al acesteia a adu- insă o diversiune, care prezin­ta oarecare importanță. Maria Munteanu a susținut, la întrebările ce i se puseseră ime­diat după ce fusese adusă de d. Pîrîianu din Transilvania, că nu a avut nici un amant in tot timpul cît a stat în d-na Mano­lescu. Cercetările ulterioare fă­cute de instrucție au stabilit, pare-­se contrariul. Erî cînd ju­decătorul a întrebat'o din nou asupra acestui punct, Maria Munteanu a menținut cu tărie că nu a avut vre­un amant. A­­tunci magistratul i-a pomenit, de persoana ce era aflată de instrucție și a amintit servi­toarei cîteva detalii asupra in­timitatea ei cu acea persoană. Servitoarea rămase cîtva timp interzisă, fu silită să recunoască că a cunoscut de aproape acea persoană, dar a adăugat că to­tuși nu i-a fost­ amant și că cunoștința cu ui se datorește faptului că fratele ei este prie­ten­­ intim cu persoana în chi­stiurie. O confruntare față de aceste întorsături de declarații d. Negrea a dispus ca Maria Munt­anu să aștepte în altă odae, în timp ce trimise pe un agent polițienesc care să a­­ducă la cabinet pe tînărul des­pre care este vorba. Agentul se duse la prăvălia „Crucea­ de Aur”, din piața mare, unde tînă­­rul se află ca vînzător, și în mai puțin de un sfert de oră 11 aduse judecătorului. El fu ascultat și în urmă con­fruntat cu Maria Munteanu. Re­zultatul acestei confruntări nu a fost prea edificator. Cei con­fruntați au tăgăduit să fi a­­vut relațiuni și că el ar fi in­trat vreodată în casa din strada Italiană No. 15. Servitoarea d-lui Zam­­firescu Tot erî a fost ascultată servi­toarea Marița, din serviciul d-lui procuror Zamfirescu, nepotul și fosta persoană de încredere a defunctei. Servitoarea a repetat declara­­țiunile făcute cu ocazia celor dinții cercetări. Ele sînt totuși interesante, pentru care le dăm cit mai complecte. „In seara de Marți spună dîn­sa, cucoana d-lui procuror Zam­­firescu, împreună cu sora ei, au fost în vizită la Lita Mano­lescu și au stat­­ ea pînă a­­proape de orele 11 noaptea. Se hotărîseră cu toatele că a doua zi să meargă împreună la demii. A doua zi, Miercuri, la orele 12, bucătăreasa noastră, bătrîna Sinefta Bogdan, ai fost trimisă de cucoana noastră să ducă cu­coanei Site­ niște mazăre bătu­tă, du­pă cum obișnuia să-î tri­­m­eat­ A în fiecare Mercur! ,și Vi­neri. Bucătăreasa se dusese cu citit mai bucuros, cu cît­ coana Sița îi spusese cu o zi mai îna­inte că, Mercur! cînd i-o aduce mazărea, îi vai da un bacșiș de a s’o pomenească. De altfel bu­cătăreasa noaastră era trimeasă totdeauna cu mîncare la dece­­d­ia. A zăbovit mult Sinefra sau Anica — cum îi zicea coa­na Lița și cînd s’ti întors a­­casă a fost certată, de conița nopistră. Cînd însă a văzu că a adus înapoi mîncarea desvino­­vățindu-se că nu a găsit pe ni­meni și că a a­șteptat, în zadar, conița m'a trimis pe mine cu mîncarea, încă odată, spunîn­­du-mî să bug de seamă să nu stau f­tîta. Cînd am sosit în casa codiliei Sita, am intrat ca de obicei în bucătărie­­ căci nu aveam voie să intrăm în casă, ci totdeauna trebuia să dăm servitoarei ceea ce aduceam. Am așteptat ca la un ceas tot crezînd că coana Sita­va­ să sosească fie singură, fie cu Maria Kövecs, căci du­pă liniștea care domneai în ca­să bănuiam că era dusă în vreo vizită. Se făcuseră ceasurile­­ și temîndu-mă să nu mă certe stăpîna a m îndrăznit să mă’ ure pînă într’o odaie înainte de a pleca de acolo. Vazind că totul este deschis și nimeni nu apa t­­re, am plecat repede spre casă și povestind totul cucoanei și conașului, dumnealui (d. Zam­­firescu) m’a luat pe mine și îm­preună am pornit la casa din str. Italiană“. De aci încolo începe căut­area bătrînei de către d. procuror Zamfirescu, peripeții cari se cunosc și cari s’au terminat cu înștiințarea parchetului. . ■ O nouă descindere la locului. — Ava­lanșa de anonime. D. Negrea a mai ascultat et­ două persoane ale căror declara­­țiuni nu prezintă nici un inte­res : un băiat ci­­ băcănia d-bil Van­ci­u­de peste drum de loc­ul crimei și proprietarul unei­­ co­fetării din bulevardul Carol I, al cărui atelier se află în strada Speranței, nu departe de strada Italiană No. 15. Primul a dat răspunsuri fără importanță: al doilea­­, declarat că tiil nu a cunoscut pe defunctele sau­ pe vreo rudă a lor. Un episod curios, dar care țe­­vine inevitabil ori de câte ori se petrece o crimă mai senzațio­nală, este acel al scrisorilor­ a­­nonime. ‘ Magistratul instructor a­­ pri­­mit o avalanșă de asemen­ea a­­nonime, unele caraghioase, al­tele naive, multe răutăcioase și răzbunătoare. Unii dau sfaturi personale de urmărirea crimi­nalului altele sînt interesate, —­ nici una însă nu a putut a­­duce vreun folos instrucției. „Fotografiați ochii cadavrului și veți descoperi pe criminal“, sfătuește un anonim pe judele instructor. Anonimul are cre­­di­nța, de altfel destul de răs­pândită, că imaginea asasinului se întipărește pe retina ochiului victimei, în momentul de supre­mă groază. Ca să terminăm cu lucrările de ero ale instrucției vom adău­ga că d. Negrea a făcut era di­mineață o nouă descindere la casa defunctei, examinînd încă odată toate camerele, curtea pivnița, etc., pentru a vedea da­că nu a rămas vreun amănunt neobservat. Cercetările continuă cu stăru­ință. H. Vînzâtoarele de urzici Dupa cum am anunțat în rînd­urile de mai­ su­s parche­tul a făcut, era­ dimineață, o descindere la locuința din str. Italiană No. 14, unde s’a să­­vîrșit misterioasa crimă. Această descindere a fost făcută din două motive: în fața

Next