Dimineaţa, iunie 1912 (Anul 9, nr. 2959-2988)

1912-06-11 / nr. 2969

2 al doliea concurs de premii Pentru a lua parte la tragerea premiilor DIMINEȚEI , care va avea loc în ziua de 10 Iulie a. c. A se ține și păstra zilnic, apoi a se tri­mite odată intr'un pachet, Administratei, negreșit intre la â Iulie a. c. D 9A11R În 15 o­ari țin la dușumele frumos vopsite și cu un lucru durabil să întrebuințeze S­ol­idol** cea mai bună și durabilă vopsea ca luciu splendid. Usucă repede nu lipește și nu se pătează de a­pă, deci SUPERIOARA fabricatelor străine. Depozit general: CARL ZifTMER © Co. „IA ELEFANT-lnfp. 86, Str. LIPSCAEI, Ko. 88 (in fața gradinei Sf. GheorgheJ — BUCUREȘTI -M ün Cuport 1­­0 Iunie 1912 BĂILE OGLINZI (Tg.­Neamț) cân­ 0 reducere la tren; iară de la Pașcani, transportul cu automobil­ omnibus închis, regulat de 2—3 ori pe zi într'o oră Stațiune Balneară și climaterică de primul rang, la o altitudine de 500 metri, de unde domină toată regiunea înconjurătoare, ferită de curenți, fiind înconjurata din 3 părți cu o pădure seculară de brazi. Clima temperată, aerul curat și higienic, unite cu pozițiunea sa pitorească, îi dat coloritul și farmecul incinzător al naturii bine-făcătoare. Băile saline de aci sunt din cele mai concentrate și rivalizează cu cele din Hall, Isehl și Reichenhall. Cabinete de bac și hidroterapie, moderne și higienice, sunt toate in faianță. Băile au efect miraculos asupra: Rheumatismului, limfatisma, scrophulosa, ra­­chitisma, clor­o­anemiei, debilitatea, ischias, paralisie, sifilis, boale de piele, de femei de copii, sterilitate, etc. Un pav­lion modern pentru Inhalație cu apă minerală, esență de brad și diferite substanțe medicamentoase apropiate. Hotel și restaurant escelent.—Orchestră splendidă, Masa: table cibőte cu odae de la lei 6.50 pe zi de persoană, pentru distracțiuni: O grandioasă clădire cu săli de dans, de biliard, de lectură, piano, j pentru diferite jocuri, casino și bufet. Bftin ft folositor. Pentru persoanele cari nu se pot deplasa, recomandăm Sarea extrasă din apele minerale de oglinzi, în cutii a 2 kilogr. In Tg.­Neamț, oraș cu 12.000 locuitori, se găsesc numeroase locuințe comode și eftine, iar transportul la băi, se face cu tramoarele administrației la fiecare 15 minute, eventual ca automobil-omnibus închis. Serviciul medical este Încredințat d-lui profesor universitar și medic primar, dr. V. Bejan, asistat de d. dr. I. Rosenfeld. Pentru orice Informațiuni a se adresa la subsori și concesionari în Tg -Neamț: Rudolf Fritz A Dr. I. Rosenfeld. Antiperonosporina Cel mai bun și practic produs contra Ma­nei la Vii și pomi, înlocuește cu succes piatra vânătă. Se vinde in lăzi de 12 sticle cu lei 13.75 france orice stație contra bani primiți. Fabrica de prodate chimice G. FLORESCU. - BACAU PLOEȘTI Sanatoriu medico-chirurgical » SIC PR­IMESC BOLNAVI 1XTEHNI Calea Cîmpinei 9 sub conducerea d-lor Dr. Ștefan Calu medic al spitalului ------------------------------------- Boldasou și Dr. donat. Baer medic șef de spital, timp de (fost Ad­eia financiară) peste 16 ani, la stat, H SALTA DE OPERAȚIUNI MODERNA Consultațiuni zilnice de la 8—13 și 2—8. Pentru cazuri urgente în tot cursul nopții.—Se tratează conștiincios și după cele mai nouă me­tode științifice: Boale chirurgicale, Boale Genito-urinare, Boale interne, Sifilisul, Boale de Ochi, Boale de femei. Se fac tot felui de operații chirurgicale. Examenul săngelui pentru sifilis.—Prospecte la cerere gratuit—Telefon „­Bucm3LX~es=frM“ Societate Cooperativă de Economie și Avansuri — Strada SMARDAN No. 11, etajul J. — Capitalul Societăței la X Ianuarie 1912, Lei 625.639.ÎS In scopul asigurării copiilor și a stimatarei micilor economii Societatea do­rind a procura posibilitatea unei fructificări avantajoase și realizări de economii a decis a primi p­e viitor depozite cu dobândă fixă, și cu participare la beneficii. Pentru acest scop va primi vărsări de cel putin Al­ LEU pe săptămâni cu condițiunea ca plata sa se facă regulat in interval de 5 ani neîntrerupți pentru cari se va socoti o dobândi anuală de SV/j plus o participare la beneficii până la lVs­ Vo pe an adică In total 6 jumătate la sută Se vor primi In aceleași condițiuni și deposits mai importante cari lăsate cinci ani consecutivi se vor bucura de aceleași avantaje. Societatea face avansuri asupra depozitelor până la 3/4 din capitalul vărsat. Consiliul de Administrație DIMINEAȚA Comisiunile examinatoare pentru școalele norma­le Ministerul cultelor și al instrucțiunei pu­blice a numit următoarele comisiuni pentru școalele normale: Școala normală a „Societăței pentru învă­țătura poporului român“. — D-nil Pogonea­­nu, prezident; Badea Mangîru și G. Jovian, membri. Școala normală „Elena Doamna“ din Bu­curești. — D. D. Pompei, prezident; d-na Constanța Evolceanu și d. I. Ursu,­­membri. Școala normală din Cîmpulung. D-nii: Borgovan, prezident; N. D. Nițulescu și N. Muzicescu, membri: Craiova. — D-nii N. Bungețeanu, Ilie Geor­­gescu și Naum, membri: Galați. — D-nii: V. Bădărău, Al. Densu­­șanu și August Frățilă, membri: Bîrlad. —­­D-nii: Al. Popovici, prezident: Calistrat Hogaș și Gh.­­Alexandrescu, mem­bri. Școala normală Vasile Lupu din Iași. _ D-nii: P Bujor, prezident: Popescu Penele și Tufescu, membri. Școala normală de este „Mihail Sturdza“ din Iași. — I. Petrovici, prezident; d-na Ni­­colau și d-na Buță, membri. ______________________ îmbunătățiri in administrația poștelor Cu începere din luna curentă și in baza fondurilor prevăzute prin noul buget, sa adus serviciului poștal rural următoarele îmbunătățiri: S’afi înființat la Captura (Prahova), Visi­­dila (Romanațî), Gîngiova (Dolj), Dingeai și Trușești (Botoșani), Cucuteni (Iași), Roznov (Neamț),) Boroaia (Suceava), Boi­­șoara (Argeș­), Lucieni (Muscel), Chilia (Olt) și Smîrdioasa (Teleorman) birouri poș­tale, care efectuează servicii de poștă, tele­graf și telefon lu aceleași condițiuni ca și oficiile. S’a înmulțit numărul factorilor de la 1435 la 1502. S’a înmulțit numărul curselor poștale la un foarte mare număr de localități, și si­tuația deservirii în prezent față de trecut se prezintă astfel : Felul deservire! In trecut In prezent : 3 , 3337 3031 Din comparațiunea acestor cifre rezultă că numărul localităților ce nu aveau un serviciu­ zilnic s’a redus de la 5597 la 3071 localități. S’au introdus apoi și unele îmbunătă­țiri de ordin administrativ, și anume : S’a dispus ca pachetele externe să se dis­­tribue și prin agențiile speciale, făcîndu-se ca destinatarii unor asemenea pachete să nu mai fie nevoiți a se duce zeci de km, pînă la oficiul poștal cel mai apropiat, cînd există agenție specială în localitate sau în comunele învecinate, și ' S’a ridicat valoarea și rambursul la co­­letele poștale rurale de la 50 la 500 lei, adu­­cîndu-se prim aceasită măsură însemnate înlesniri populațiunii rurale și în special comercianților, cari se vor putea aprovi­ziona cu diferite mărfuri fără a se mai de­plasa din localitate. Cărți și reviste A apărut interesantul roman de moravuri „Fata tatei”, de cunoscuta scriitoare d-na Smara. De vînzare la librării și la autoare. Prețul volumului 2 lei 50. # A apărut No. 6 din revista „Drepturile Femeiei" cu un foarte interesant conținut, (Pe săptămână) (Localitati) De 7 ori 34 118 „ 6 „ 3692 3 153 * 5 „ 1562­­­„ 4 „ 698 40 -----------------—**----------­--------------­ Inundațiile din Sulina SULINA, 8 Iunie.­­ Apele din bălțile ce înconjoară orașul dinspre sud au crescut a­­șa de mult, că au inundat orașul în acea parte și anume străzile Lascar Catargiu pe toată întinderea, strada­ Independenței și Alexandru Lahovari, partea de vest pe o mică porțiune. Apele cresc mereu și locuitorii sînt în­grijorate de soarta lor căci în curînd apa va pătrunde și în locuințe. E de datoria edi­lilor a lua măsuri mai din vreme. NOTELE UNUI OM TIMID Minciuna unei fericiri — Printre cele trei fericiri pe cari ni le-a hărăzit. Domnul (îmi vorbește sentențios fratele mortului) este și aceea a mort. ! Intim o avem atunci cînd ne naștem, a do­ua cinci pășim Înaintea altarului și a treia cinci ni se închid pe veci ochii. Iși răsuci o țigară și, trăgînd două fu­muri, aruncă o lungă ochire în Întinsul grădinii ce-o avea în față. — Da, da, — aftă apoi, — „el” a scăpat, e izbăvit de griji și ca mine ne va venii și nouă­ rind­ul. Așa e trecut în registrul soar­­tei unul o ia m­ainte, altul mai tîrziu, dar scris e să gustăm cu toții din fericirea asta Și graiul acestui om e al fiecăruia din noi. Vorbim despre moarte ca de o nepre­țuită fericire, ne rostim asupra supremului nostru sfîrșit cu o dezinvoltură pereche cu plăcerea cu care am face o plimbare la aer curat. Cînd întîmpinî în drum un cortegiu fu­nebru, mu­rmurî: „Bine de el­e a scăpat !" Cînd te paște crîte un necaz, numai că ți u­­rezi: „Of, ’ "de­-aș mu­ri odată, să scap!" Și cînd un șef te pienește cu cite o observație, gin­du!­prinde a ți se duce cu melancolie la odihna din mormînt. Iar tot timpul cit ești t­înăr și nu simți povara bătrinețer în spinare, apelezi la moarte. V­in orice moment care iți aduce o dezamăgire — cu seninătatea omului care s'ar toaleta de bal. De fapt însă, toți mințim, căci, de-am a­­vea putința de a ne prelungi firul vieții, am face-o bucuros la infinit, uitând că veș­nic e însăm moartea ca o fericiră Se veste­ște din cînd în cînd este o încercare de sinu­cidere . o fată a băut otravă, iată însă că, de cum a început să simtă arsurile ei, prin­de a țipa și a chema ajutor. Mă rog, pentru ce dorește ajutor? Odată ce a luat hotărîrea de a sări dincolo de lumea noastră, trebue să­ sufere cu resemnare durerile produse de otravă și să-și dea duhul în deplină liniște, sigură că va păși într'unul din domeniile „fericirii“. N’a avut însă tăria de a-șî duce hotărîrea pînă la capăt și — curios lucrul — cere a fi „salvată“. Ei cum adică, a fi „sal­vată“ de la o „fericire“, după ce a dorit-o într’atâta de a cercat să-i forțeze porțile? O boală grea s’a abătut asupra mea. Fuga la doctor și leacuri peste leacuri, interven­ții chirurgicale, doar pâ­t „scăpa cu viață“. Un om e pe cale de a se îneca... „Se agață și de un fir de patü“ — numai ca să scape. De ce să scape? Oare, înghițit fiind de va­lurile apei, nu ar pătrunde în împărăția „fericirii“ ? Tot timpul cât a zăcut de grea boală ma­rele scriitor Strindberg, tonul telegramelor cari ne vesteau aceasta era foarte în­gri­j­it și, pomenindu-se de o operație ce’i s’ar face ilustrului dramaturg, multe din ele ne mîn­­uâiau cu ipoteza că astfel „se speră“ a se evita „catastrofa". De ce „catastrofă“? Și dacă „se speră”? Așa­dar, era rau pentru Strindberg de nu „se spera“ pentru „viața“ lui? Un vapor se scufundă , un tren deraiază. Gazetele anunță cu literă grasă : „17 vic­time"', iar din corpul reporta­iilor aflăm că „35 au fost scăpați de la moarte“. ■5S E așa­dar viața mai scumpă decit moar­tea, și a ne-o menține vreme cit, mai înde­lungată , iată una din condițiile „fericirii“. De altfel, oare ce să fie instinctul conser­vării dacă nu aceea de a menține cit mai in­tact firul vieții? Și oare nu e acest instinct în directă contrazicere cu credința că moar­tea ar fi o fericire ? Iată, într’adevăr, o „fe­ricire“ ciudată, de care toată lumea se fe­rește, fuge de ea întocmai — spre a ne servi de o expresie populară — ca dracul de tă­­miie. Ipocrizia, însă, în toate și minciuna—soră bună cu ea — au scornit și această a treia „fericire“ pe care, în fiece clipă, o avem pe buze, proclamăm veșnic, sus și tare, că o dorim, că ea ne va „salva“ de toate amă­răciunile și zbuciumurile „fatal legate de-o mină de pămînt“, iar cînd vine să ne „sal­veze“, pe cutremurăm și recurgem la toate mijloacele posibile și imposibile de a o a­­lunga, de a nu ne prinde în brațele ei.... dulci și adormitoare, ci preferi să­ țî tîrăștî zilele înainte, cu toate mizeriile și durerile ce închid în ele. A. N. a Cureți „REVISTĂ MODEI“ Luni 11 Iunie 1912 „Se ce am dezertat“ ne expune George Filipovici, în­tr’o scrisoare din Suceava Suceava, 7 (20) VI, 1912 Stimate domnule Miile. E cunoscută de toată țara, zguduitoarea tragedie, care ne-a răpit ce am avut mai scump pe lume, familia întreagă, lăsindu­­ne pe mine și pe iubitul meu frate, zdro­biți de durere, zdruncinați moralicește și încă siliți a lua drumul pribegiei, ea făcin­­du-mă vinovat de faptul dezertorei din ar­mată, iar fratele meu lăsindu-și numele ca subiect al celor mai infame articole, ce au putut fi scrise vre-odată. Voi­i vorbi mai tirziu insă despre asta, deocamdată, dorind a-mi justifica cauza dezertărei, căreia îi dau importanța cuve­nită. Nu ertarea pedepsei, sau ușurarea ei doresc, prin această justificare, știut fiind­că legile militare nu fac excepție, dar nu voesc să fiu luat ca un dezertor ordinar, care a părăsit oștirea de dragul libertaiei­, acum cind mai erau 5 luni pină la elibe­rare. Dacă în locul meu ar fi fost un filozof băt­rin, sigur că el și-ar fi terminat cu răb­dare acele 5 luni de oștire, în­ăbușindu-și negrăita durere prin rezolvirea unei uriașe probleme relative: pe cînd că nebun de durere apucat drumul pribegiei. Recunosc că datoria către patrie e cea mai sfîntă, pentru care totul trebue sacrifi­cat, dar rog să fiu ertat dacă o spun, că vestea mortei tuturor alor noștri, m’a lo­vit atît de dureros în cit nesocotit această sfîntă datorie. Regret­­antul, dar durerea mi-e așa de mare, cum na mai fost nici o durere, nici înainte, nici după ce in inima omului, a li­cărit prima scintee a iubitei de patrie și pînă în prezent, ni­cit nu mă lasă să mă reîntorc în patrie, ci mă tine aci să-mi pling patria si familia iubită. Noi nu vom găsi ușurarea durerea în viața ticnită, ci în pribegie, unde veșnic mi se va zgudui inima la auzul numelui de pa­trie și familie. Rog deci, autoritatea militară de care depind—reg. I Cetate—sa-mi erte această involuntară greșeală și să creadă că ori­­cind, cu drag voiii întrezări, alături de cruce, simbolul credinței, cele trei culori, simbol­ul patriei iubite, în care mi-a fost dat să cunosc apogeul fericirei în copilărie și pe al durerei in... adolescentă. George Filipovic- ----------------------------------------­ STAREA CIVILA Născu­t 25. Morți: Ion St. Popescu n. m.; Teofil Clo­­potaru, 6 luni; Ioana Ceaicovici, 21 ani; Ștefan Robert, 44 ani; Gh­ighe Călăiu, 60 ani; Ionel R. Lupu, 3 ani; Artur Viecs­er, 18 ani; Simion T. Pipi, 52 ani;­­Sufrosina Predescu, 6? ani; Pandele Doicilă, 80 ani; Ferdinand Așerps, 26 ani; Iosif Vladim­ir, 68 ani; Cleopatra Constantinescu, 48 ani; Tulia Matei, 70 ani; Florea Gheorghe, 1 an; Dumitru Rădulescu, 65 ani. —-------— Mișcare in corpul medical In corpul medical din țară s’a făcut ur­mătoarea mișcare : P- dr. Cristea Botez, actual medic al cir­cumscripției Găiceana (Tecuci), se trans­feră după cerere, la circumscripția rurală Gorj în locul d-Lui dr. S. Vâleanu, transfe­rat. « P. dr. V. Teodorescu, medic provizoriu al circ. Rica (Vîlcea) și d-na dr. Lucia Teo­­dorescu, actual medic provizoriu al circ. rurale Ocnele Mari sunt transferați unul in locul celuilalt. . D. dr. Guță Ion este confirmat definitiv medic al circ. și spitalului Pașcani (Su­ceava). D. dr. Mihail Savu se confirmă definitiv ca medic al circ. Slănic (Buzau). D. Dimitrie Leca se confirmă definitiv medic al orașului Chilia-Veche (Tulcea). Dr Pft dr. Margareta Țintă, se numește provizoriu medic secundar la clinica chi­rurgicală a spitalului Sf. Spiridon (Iași) in­eu) d-lui dr. Dpibergher — care a părăsit postul, ------------------------­ FOIȚA ZIARULUI „DIMINEAȚA“ 43) HAIDUCUL IANCU JIANU VOEVODUL CODRILOR Mare roman original de senzație, după hrisoave și documente vechi de GH. FRUNZA PARTEA 1 Tinerețea lui Iancu Jianui Murise într’o noapte de toamnă ploioasă și rece, pe cînd toaca chemase pe călugărițe la rugăciune. In grădina min­ăst­ir­ei sub un copac fu găsită rece și țeapănă, cea care avusese o soartă atît de tristă pe pămînt. Zdrobit și rănit plecase Jianu din schitul acela neputînd sta în locul unde sora lui murise fără să-l vadă, fără să poată do­­bîndi­ertarea ei pentru că n’o răzbunase. Alexe jura că-l pedepsise pe cîroierdarul Stoica, dar Jianu nu credea și rătăci prin țară pînă ce sleit de puteri căzu ca un vultur rănit la poarta­ conacului din Nisipî, unde flori de primăvară străjuiau la fe­restre. Aceste flori i-au fost aduse de Alexe în­tr’o dimineață geroasă, cînd soarele se a­­râta triumfător dintre nori. — Jupînița cea tînără ți le trimite stă­­­pîne și te roagă să le păstrezi ca aducă­toare de noroc. — Ai văzut-o ? — Negreșit, e frumoasă ca Maica Dom­nului de pe icoane și blîndă ca un înger. Jianu tăcu privind gînditor mănunchiul de flori roșii ca sîngele. Apoi își privi mîi­nile și aftă. Mîinile lui au fost adeseori pă­tate de sînge, cum să atingă el acele flori curate trimise de un suflet nevinovat. In odăița albă și îmbălsămată de miro­sul florilor, un suflet gemea și se sbuciuma în durerile pocăinței. Un om își regreta viața atît de cumplit zdruncinată. — Stăpîni ce te doare? zise Alexe cu gla­sul plîngător. Spune ce să fac ca să-ți fie bine și mă arunc în foc pentru d-ta. — Eu­ un sufăr acum, zise Jianu silindu-se a zîmbi. Acum e duhul Domnului asupra mea, Alexe, și cine înțelege pe Domnul, e fericit. — Eu mă gindesc, stăpine, că am putea și noi lăsa ceva drept aducere aminte. — Avem juvaeruri destule și o pereche de cercei... — Furați, zise Jianu cu asprime. Nu, Ale­xe, nu se cuvine să răsplătim așa bunătatea cucoanelor. Să ti­ duci la mine acasă, la Drăgășani, și să aduci icoana cea veche din odaia ma­mei , lucrată în aur și cu pietre scumpe. Pe aceea o vom da jupîniței, rugînd-o să se roage pentru noi. — Cea făcătoare de minuni? Norocul no­­stru, al domniei­ tale, stăpine? — Norocul meu? exclamă Jianu rîzînd cu amărăciune. Norocul meu de mult s’a pră­­pădit prin codri. Pleacă pînă mai e timp. Am auzit că cu­coanele vor să plece la București. Să spui lui Udrea și celorlalți cari stau acolo să se îmbrace frumos și să vină. Nu le putem lăsa să plece singure atîta eal e, iar pentru mine să pregătești roibul, am să plec la Craiova, să dau ochi cu Bibescul. La oaste e mai bine decit în codru. — Să mă răzlețim de ceilalți? — Să rămîe Udrea căpitan, ai înțeles? Să trimet­ pe Codreanu la sameșul Vasile Moangă că vreau să mă întîlnesc cu el. — Am înțeles, stăpine, dar cu Antonia pol­covnicului Malotă? — S’o lași acolo unde este. Am să-l port de grijă totdeauna, atîta să-i spui. — Arî să mă blesteme, zise Alexe încet. — Nădejdea ei nu s’o împlini nici­odată Din țară nu plec, asta să i-o spui și dacă vrea să plece ea, sâ-i dai bani și tot ce-o cere. Alexe nu mai îndrăzni să cr­cnească. Jia­nu avea iarăși ochii fulgerători și plini de dispreț pentru cei cari îi stăteau împotrivă Cina Alexe­ se întoarse de la Drăgășani cu icoana scumpă în desagă. Sultănica era în privdor, așezînd scoarțele teanc pentru a fi puse în lăzi și transportate la București. Ea zîmbi țiganului întrebîndu-l pe unde hoinărise, căci stăpînul îi dusese dorul. El eșise în privdor privind zările albe, măsurînd cu ochi de­­ vultur cîmpiile troc­­nite de zăpadă. Atunci se întîlnise cu Sultănica și o re­cunoscu. La sunetul vocei sale, fata tresă­rise și se schimbase la față că îl recunoscu pe drumețul care a condus-o cu ceata lui de voinici prin văile Răgetului. Se recunoscură, dar nici ea, nici el nu-și trădară gîndul. Privirea lor se întilni o cli­pă, apoi călară spre zări, înstrăinate și sfielnice. In aceeași seară sosiră și haiducii îmbră­cați ca pTăeșii. Jianu spuse că sînt oameni de la moșia sa diin jurul Craiovei și rugă pe bătrîna Si­ma să-l primească s’o însoțească pînă a­­proape de București, ca să fie apărată de intimplările rele și primejdioase. Nici una nu zise nimic, ar fi vrut să știe unde se ducea străinul, dar nu cutezară să-l întreba. Se despărțiră fără vorbe multe, Jianu să­rută mina bătrîngi cucoane, zicînd că nici odată nu va uita binele ce i-a făcut. Sultănica primi icoana cea scumpă și o puse între lucrurile ce lua cu dînsa la Bu­­curești. — Mă voi ruga în­totdeauna pentru Cel care mi-a dăruit-o. D-zäu să-l păzească de primejdii și de dușmani. Cu aceste cuvinte sa priviră pentru ulti­ma oară. Nici unul nu bănui hotărîrea soarte î! CAP. 30 INTILNIREA DIN SATUL BENEȘTI Doi ani trecură. Jianu plecă spre Drăgășani. In inimă pur­ta icoana frumoasei fete de care se despăr­țise pentru totdeauna. Iși făcea mustrări pentru că părăsise pe Antonia Malotă și se gîndea să se împace cu Tudor Vladimirescu pe care nu-l mai vă­­zu&a de doi ani de cînd se făcuse haiduc. Cunoștea planurile slugerului Tudor și voia să-l ajute din toată puterea pentru iz­­bînda ideilor sale. Poporul trebuia răsculat, domnia fanario­­ților trebuia să înceteze, numai atunci pu­­teau scăpa țara de invazia de lăcuste fana­riote cari sugeră sîngele țarănimei prin jaf și legi nedrepte. Se gîndea Jianu că lupta în codrii nu rea­ era îndestulătoare și că Tudor avusese drep­tate cînd îi îndemnase de atâtea ori să nu cugete la haiducia ordinară, ci la revoluția mare și h­otărîtoare, care putea scăpa țara de sub jugul cotropitorilor. La Drăgășani, la casa veche și ruinată, unde copilărise lângă mama și sora lui, unde haiducii lui trăiau ascunși în­­ pivniță de fri­ca poterei, avu o surpriză din cele mai ne­plăcute. Antonița Malotă dispăruse îndată după plecarea lui Alexe și a celorlați haiduci cari fuseseră chemați să însoțească pe Gălășeș­­tile pînă lingă București. Ursul haiducul, cel mai bătrân din ceată, jura că femeea se aruncase in vreun puț părăsit sau căt șî făcuse altfel seamă, căci Alexe lăudase prea mult pe fată cucoanei din Nisipî și Antonia prinsese amar după placarea lui. Jianu care ținea la femeea bălană, blîndă și cuminte, nu-șî mai putu găsi odihnă în­tre zidurile vechi, ci porni s-o caute. Voia să dea o raită și pe la sameșul Va­sile Moangă cu care se sfătuia in toate în­­treprinderile grele, căci spera să-l afle acolo și pe Tudor Vladimirescu. (Va urma) -----------------— **----------------------- ---------**--------­

Next